Tribuna, iunie 1896 (Anul 13, nr. 120-143)
1896-06-11 / nr. 128
Pag. 510 Sibiiu, Marți. Astăzi vine „Egyetértés“ cu un articol: „Lueger n Valachii“ datat din Viena. Aci se spune intre altele multe*, că la Viena s’ar fi constituit un comitet secret la inițiativa lui Lueger, în care ar fi întrat şi deputatul cehtinăr Bramarz, dovadă — vorbirea lui din delegaţiuni. Deunăzi — zice articolul pretins din Viena — Vajda-Voevod şi Titu Perţia, studenţi universitari s’au sfătuit timp îndelungat cu Lueger. Resultatul a fost, că Perţia T. din încredinţarea lui Lueger se va duce la Bucureşti să se înţeleagă cu Liga nouă, să pornească o mare acţiune în contra Ungurilor. Lueger printr'o epistolă autografă a rugat pe Raţiu şi pe noul comitet al Ligei, ca să îndemne pe toţi studenţii universitari de pretutindenea a se alia cu antisemiţii şi să facă adunări, în cari se agiteze contra Ungurilor. Spesele le va purta partidul antisemit. Ultima ştire, adecă cea cu spesele, ar fi cauzat mare bucurie la „Tribuna“. Pentru că tare egoiştii sunt luptătorii ăştia de român, ceea ce în mod drastic a caracterizat-o un politician român, care ar fi zis cătră Lucaciu în ultimele zile, când a fost la Bucureşti: „Domnule, d-ta nu eşti, cum te crezi. D-ta eşti butea fără fund a danaidelor, pe care o tot umplu, şi tot nu-i plină“. Fireşte, sânt şi oameni mai serioşi — încheie intrigantul de la „Eds“ — cari nu aproabă acest curent. „Dreptatea“ de pildă a dat o straşnică lecţie tribuniştilor în acest sens“. Iată tot atâtea minciuni îngrămădite, căror, în ce ne priveşte pe noi, le putem da cea mai categorică desminţire. Minciunile acestea însă, ca şi in articolul lui „B. H.“ se agaţă de câte un adevăr, pe care ne mirăm de unde îl află Ungurii. Că suntem împregiuraţi cu un întreg aparat de spionagiu, e evident, dar’ ca în acest aparat funcţionează, cum se vede şi Români, asta-’i revoltător... Şi toate acestea acum, când începe de nou a se tracta despre înfiinţarea unui nou ziar, bratist, asta-’i o coincidenţă suspectă. Naţionalităţile în delegaţiuni. Atragem atenţia cetitorilor asupra darii de seamă din numărul de azi, despre delegaţiunea austriacă, car’ mai ales asupra vorbirii delegatului ceh Dr. Siama. Judicatura Curiei. — Şedinţa parlamentului maghiar, ţinută in 19 Iunie n — siie la vre-o adunare sau conduct de alegători ; sau dacă cineva, căruia îi stă în putere, să învoeşte, că aceste obiecte să fie folosite de a se pedepsi cu arest de stat până la un an, cu amendă în bani până la o muie de coroane și cu suspinderea tuturor drepturilor sale politice. Discuția detailată asupra acestui paragraf s’a început, după cum am arătat deja în şedinţa trecută, în fruntea celor ce combat §-ul stă fracţia lui Ugron şi cei puţini în contra cărora îndeosebi este îndreptat tăişul §-ului, membrii şi aderenţii partidului poporal. Firul desbaterii îl continuă în şedinţa de astăzi Ugronistul, preotul catolic Vajay. „Lotrul cel nemernic şi miserabil — zice Vajay, — care-şi caută în mod mişelesc de rafinat jertfa nevinovată şi o jefueşte, tremură de consecvenţele faptului seu. Astfel este şi guvernul, care a schimbat deja toate instituţiunile creştineşti in Ungaria şi în locul lor a introdus instituţiuni păgâne, cari jignesc sentimentele religioase a multor milioane de creştini, cari distrag inimile şi violează pe cetăţeni până la os, prin organele lor cele neculte şi necioplite. Dar’ guvernul tremură înaintea scaunului judecător al poporului, tremură de consecvenţele logice ale următorului adevăr: Liste o negare a religiunii, o apostasie, de a sprijini cu votul seu un guvern, a cărui program este persecutarea religiunii şi a bisericii. Şi în această teamă guvernul ia măsuri de natura aceasta. Dar’ binevoiţi domnilor a vă opri niţel în fuga d-voastră turbată şi în nebuna vă grandomanie. Ea’n cugetaţi, este compatibil cu interesul statului a se resbel cu servitorii bisericii şi cu însuşi Dumnezeu? în pace cu d-voastre, biserica n’o să mai fie, căci acest paragraf atacă doctrinele bisericii, el jigneşte libertatea religionară, face ilusorie concepţiunea unui stat cu pretenţii de drept public, deneagă liberalismul, basa (pretinsă Red.) de existenţă a statului acestuia. Acest paragraf nu numai că nu este reacţionar, el este direct tiranic*. Propune omiterea §-ului 169. Disidentul Asboth János nu vede în §-ul acesta decât o potenţare a luptei dintre stat şi biserică, o luptă provocată de guvern numai pentru asigurarea majorităţii sale. Asboth clasifică de curioasă politica guvernului cu privire la mişcarea naţionalităţilor, la curentele socialiste şi alte mişcări, cari toate se află în un necontenit crescendo, mulţumită sistemului actualului guvern, care alte mijloace de sanare nu are decât numai temniţele. Să nu ne mirăm deci, dacă prin actualul, care are mari tendenţe de terorisare, numărul martirilor se va spori şi temniţele se vor umplă din nou. Una însă să -şi o însemne guvernul, — simpatiile vor fi întotdeauna pe partea cea terorisată, căci e mai frumos şi mai generos a fi în tabăra persecutaţilor decât în a persecutatorilor. (Aplause sgomotoase): „D-lor de la guvern! Aveţi acum în mână puterea, domnia şi ţara, dar’ să aveţi grije se faceţi cu această ţară şi unde o duceţi, — căci şi responsabilitatea cade asupra voastră!“ Respinge d-ul 169. Zelenyák János (profesor de teologie, membru al partidului poporal): Anul millenar era să fie an de pace pentru Ungaria, dar, în loc de a aduce parlamentului pace şi demnitate, el a adus persecuţiuni faţă de preoţi, faţă de cei ce veacuri de-a rîndul au fost apărătorii dinastiei şi ai ţerii. Ce să vezi, în dreptul penal ni se prescriu acum nouă preoţilor în loc de disciplinare — baioneta, în dreptul public îşi perde înţelepciunea politică rolul principal şi în locul ei întră intriga politică. Noi sântem urgisiţi pentru că la spatele noastre stă poporul, dar tocmai aceasta este ce ne face a nu simţi teamă de acel paragraf, cu atât mai mult că sântem deja obicinuiţi ca persecuţiuni. Sântem urgisiţi pentru că nu am proclamat principiile de independenţă, ci stăm pe basa principiilor lui Deák Ferencz din 1867, dar’ partidul poporal numai în această basa vede garanţiile necesare pentru viitorul Ungariei. Dar’ să afle cu toţii, că preotul nu convine cu poporul numai pe amvon, ci are şi alte multe polegiuri de a conveni. (Nelinişte). Partidul poporal îngrijorat de soartea poporului, va cere întotdeauna revizuirea acestei legi. Prin această lege se impune, ca biserica să nu se ocupe cu politica, acelaşi lucru se poate însă pretinde şi invers. Politica nu este îndreptăţită a ataca biserica sau chiar a-’i răpi sacramentele, după cum deja s’a întâmplat. Prinţul de faţă nu biserica întreagă, ci numai singuratici vor fi loviţi, dar’ mii de inşi vor cere răsbunare, căci poporul nu va îngădui, ca conducătorilor sei să li se pună scăluş şi aceia să fie duşi în prinsoare. Cere insistent primirea amendamentului făcut în şedinţa anterioară de deputatul Hortobányi. Hodossy Imre combate principiul de a opri pe preoţi a face politică ca o absolută imposibilitate, crede că este de lipsă chiar ca preoţii să se intereseze de mersul politicei acum, când în urma legilor politice bisericeşti există o reciprocitate mai strînsă între biserică şi stat. Nu e bine a face martiri nici chiar din cei mai fanatici. Combate elasticitatea expresiunilor singuratice din §. 169 şi propune reînapoiarea lui în comisiune pentru stilisarea unui mai precis şi mai convenabil text. Ugron Gábor regretă că a fost amintit în şirul discuţiunilor numele lui Deák Ferencz, la care majoritatatea întotdeauna se provoacă cu predilecţie. Doar’ va şti această majoritate, că Deák, de câte ori era vorba de un amestec al statului în chestii bisericeşti, era de principiul, că orice amestec trebue încungiurat, căci s’ar pută provoca un necruţător răsboiu religionar. De ce nu să ţine şi guvernul actual de acea sentenţă de aur. Pentru ce împinge ţeara tot mai mult în vîrtegiul luptei culturale? Oratorul ilustrează apoi prin exemple drastice anomaliile iscate din causa legilor politice bisericeşti, cari anomalii în mai mare grad s’au ivit în regiuni, unde aceste legi au fost la început salutate cu bucurie. El a fost totdeauna pentru o mai domoală lege despre căsătoria civilă şi consecvenţele -- o sdruncinare a moralităţii publice, — dovedesc că a avut dreptate. Face următoarea mărturisire :"Mi-e ruşine, că legislativa maghiară se ocupă cu paragrafi, cum este şi cel de faţă*. Acest paragraf poate fi aplicat după buna chibzuială şi libera voe a guvernului. Agitaţiunea în biserică, fireşte, trebue de judecată, dar judicatura în direcţia aceasta nu-l compete statului şi episcopilor. Este datorinţa şi dreptul episcopilor de a supraveghia şi susţină disciplina internă. E cert, că politica ce o observă guvernul cu acest paragraf nu corespunde nici prudenţei nici patriotismului. Tendenţa ei este de a delătura pe agitatorii fanatici. Dar, să ne notăm, că agitaţiunea fanatică este primejdioasă numai atunci, când în faţa ei stă persecuţiunea fanatică. Cere respingerea paragrafului şi primirea amendamentului. După unele reflexiuni ale lui Tisza István vorbeşte preotul Hock János, apolomist. El află, că în acest paragraf este atacată nu numai preoţimea şi individualitatea ei politică, ci libertatea în general. Prin a-ul 169 se calcă în tină principiile fundamentale ale parlamentarismului, curăţenia alegerilor. Cum vine guvernul a lua măsuri de 10 ori mai severe faţă de preoţi ca faţă de oficianţii publici? Ce denoată faptul, că o propunere, a lui Issekutz, care prevede pedepsirea oficianţilor publici în cas de abusuri constate, se respinge de majoritate, car’ faţă de preoţi se iau măsuri de natura aceasta? Lupta ce se invoacă astfel va fi teribilă, căci nu este sămânţă mai fructiferă ca martirii. Dar’ se va şti odată, că nu catolicii agiteazâ, ci guvernul, pentru ca se poată despuia ţeara lui în decursul luptei. Nu ţeara reclamă acest paragraf, ci guvernul care are lipsă de mandate. Dacă paragraful va fi primit, va trebui ca se se încuie şi cel ce va vorbi poporului de pe amvon cu entusiasm. Ridicaţi înse ori câte temniţe, eu promit solemn, că de câte ori o voi cere interesele patriei mele voiu vorbi poporului de pe amvon, deoarece patria o iubesc mai mult decât îmi este teamă de temniţele voastre(Aplause frenetice). Paragraful nu-l primeşte. Mai multe voci: Să votăm. Se votează asupra aului 169 şi majoritatea îi primește. Restul paragrafiior să primeşte pră observare şi astfel se declara de încheiată discuţia asupra judicature curiate în chestia alegerilor dietale. Printre serioasele vorbiri despre trebile armatei, un delegat din C a r niolia, preotul catolic Salvadori a aruncat un grăunte de piper humoristic. Vorbind contra duelului spune, că: „nici nu mai poate cineva spune adevărul, dacă nu vrea să rischeze de a fi provocat. Spre pildă, la întocmirea planului acestei săli au fost greșite toate dimensiunile: ea este cu 3 metri mai înaltă şi cu 5 metri mai scurtă decum ar trebui să fie, aşa încât apare ca o temniţă cu turn (Veselie). Dacă n’aş fi un capelan sărac, incapabil de a da satisfacţiune, architecta casei acesteia ar pută să se simtă vătămat in amorul seu propriu prin observările mele adevărate şi să mă provoace la duel (Veselie). Colo sus, deasupra capului prea stimatului nostru president surt atârnate două doici, care suflă în tromboane şi poartă câte două aripi (Veselie mare). Niciodată încă în vieaţă n’am auzit, că doicele ar exista şi aripate (Hohote de rîs în toată sala), îmi veţi răspunde, că acele două corcituri sânt ângeri (iarăşi mare veselie). Dar, în caşul acesta, aş ruga pe domnul ministru de externe să cheme pe sculptorul respectiv la sine în Viena şi să-l provoace de a ................. Presidentul întrerupse aci pe orator, zicând că nu se cuvine. Dr. Steinwender, german-naţional, accentuează, că în fiecare an vin pe tapet în delegaţiuni chestiuni mari, dar totdeauna se dau la ele răspunsuri evasive. Delegaţiunea din anul viitor nu mai va ingadui aşa ceva, căci ea va avii un aspect cu totul altul decât până acum.................. Barwinski, Rutean, recomandă atenţiunii administraţiunii militare starea nefavorabilă a preoţilor militari greco-catolici......... Ministrul de resire, Krieghammer răspunde la o mulţime de întrebări şi plângeri. In special nu este de loc înţeles şi nu poate suprima anul al doilea ce sânt siliţi a sluji voluntarii de un an, cari n’au trecut examenul de oficer în anul prim. Nu poate da urmare nici cererii ca soldaţii să capete concediu pe timpul secerişului, căci, zice, prin asta, „întreg mersul al instrucţiunii ar fi stricat.“ în şedinţa dela 18, s’a petrecut un fapt semnificativ: pentru prima dată a răsunat în delegaţiuni altă limbă decât cele două privilegiate, germană şi maghiară, delegatul ceh (tinăr) Dr. Slavia a vorbit în limba cehă. Cum s’a întâmplat cum au, foile din Viena şi Budapesta nu amintesc nimic despre acest incident, nici nu dau resumatul acelei părţi a vorbirii Drului Stama, pe care a zis-o în obeşte. Nu ştim, cancelaria delegaţiunii n’a comunicat-o oare ziarelor, ori acestea au lasat-o afară, o găsim însă la raportul publicat în „Ndrodni Listy“ de la 19 c. Iată ce explicaţie dă ziarul acesta despre intemplarea. „Dr. Stama, în conţelegere cu colegii sei ,şi-a început vorbirea cu o alocuţiune în limba celtică. A facut-o din motiv, ca să fie menţinută continuitatea dreptului membrilor slavi ai acestui corp (delegaţiune) de a vorbi în propria lor limbă, în limba maternă, şi In palatul cel nou al delegaţiunii austriace. Dr. Slatna a fost ales pentru aceasta şi din causa ca a fost în anii şeptezeci redactor-şef al unui ziar slovac din Budapesta“. Eită acuma ce a zis delegatul ceh în limba celtică : „Prima mea vorbire, ce am să rostesc in acest nou palat al delegaţiunii noastre, nu voesc să o încep altfel decât în limba mi maternă, limba care a fost odată respectată şi stimata în această ţeara, în limba cu care regele Vladislav a deschis la anul 1492 dieta ungară în palatul regal de la Buda. „Şi în această limbă nouă atât de scumpă care şi iu această ţeara numără milioane de acelaşi neam, doresc fraţilor noştri slavi asupriţi aci, le doresc din toată inima’mi cehicu, ca în curând să-’şi dobândească drepturile, ce li se deneagă azi în ţeara aceasta. „In limba’mi celtică în fine exprim dorinţa, pentru ca naţiunea noastră să duca la bun sfîrşit lupta sa dreaptă, ca, precum astazi se desbate despre afacerile comune în Viena şi Budapesta, aşa să se chibzuiască în curând şi în Praga, despre afacerile comune, ce le au ţerite coroanei celtice cu celelalte ţeri ale M. Sale. „Nu pot lipsi deasemenea cu acest prilegiu, de a protesta contra celor zise de cătră presidentul delegaţiunii noastre privitor la exposiţia milienara. Noi nu ne alipim la vorbele lui, noi regretăm că a fost rostire. Căci durerea fraţilor noştri asupriţi o simţim şi noi. Nu suntem duşmani ai poporului maghiar, dar nu putem sărba propia ne umilire, nu putem sărba ceea ce se face şi întreprinde aici cu volnicie contra oricărui drept natural“. Atâta a vorbit Dr. Slama ceheşte; pe urmă a continuat nemţeşte, 2 ore neîntrept, despre Bosnia şi Erţegovina. Din vorbirea lui credem interesant a scoate următoarele părţi. „Exposiţia bosniacă la exposiţia miilenara maghiară, nu-i vorbă, poate sluji drept dovadă, că ţerie ocupate se desvoartă frumos. Se poate însă şi aceea, că toate produsele expuse acolo nu sunt rodul ori urmarea administraţiei ocupaţionale bosniace. Eu ştiu positiv un cas, anume că comitetul exposiţiei a cumpărat în Seraievo, la comerciantul Osmanovicu sămânţa de luternă, pe care acest comerciantşi-o procurase de la firma E. Mautner din Budapesta, astfel că acest product unguresc a făcut călătoria prin Bosnia pentru a se afla expus la exposiţia millenară ca product bosniac. (Mare ilaritate)... „Mai curând cred, că guvernul n’a vrut tocmai se convingă delegaţiunea, că prin exposiţiunea bosniacă în Budapesta va fi atrasă atenţiunea lumii asupra productelor bosniace şi ca să se caute tîrg pentru ele. .. Pe basa acestor împregiurări sânt poate îndreptăţit a cugeta, că, participând la expoziţia millenară, guvernul bosniac a avut în vedere de a demonstra, că ţerie ocupate aparţin coroanei ungare. Dacă aceasta ar fi adevărul, am fi siliţi să protestăm contra acestei concepţiuni cu toată hotărîrea“... „Şi vorbind deja despre exposiţia maghiară, unde lipseşte pavilionul, în care ar ilustrate suferinţele de faţă ale popoarelor nemaghiare, şi în care deasemenea nu există statistică exactă, pentru a alla, câţi adecă Maghiari cei făcuţi cu 50 cruceri sunt deja în Ungaria. Daţi-mi voe se mai pomenesc un lucru: în Ungaria, notarii au căpătat admonieri severe, că dacă nu vor lifera pentru exposiţa maghiară din fiecare comună cel puţin zece inşi, vor fi destituiţi din oficiile lor. Primarii la sate în Ardeal vor fi pedepsiţi cu 100 şi, amendă şi destituire, dacă nu vor veni la exposiţie. Preoţilor li s-a promis ajutor bănesc din fondurile secrete ale guvernului. O astfel de presiune se face în Ungaria, pentru ca exposiţia maghiară să se poată făli cu un mare număr de visitatori“... „Exemplul despre modul, cum sunt tratate in Ungaria naţionalităţile neunghiare, nu poate exercia nici o atracţiune asupra popoarelor balcanice“... „Mai este încă vreme; de aceea exprim dorinţa, ca guvernul comun se se folosească de influenţa ş i întru îndestulirea popoarelor nu numai la noi, ci şi în Ungaria, şi în ţerile ocupate se se introducă o astfel de administraţie, încât se câştigăm acolo amici, cari ar avă dorul de a fi concetăţenii noştri*. „§-ul 169“. Iată conţinutul complet al paragrafului cu pricină, pe care noil-am numit „paragraf negru“, care foile germane îi zic „Kauzelparagraph“. „Dacă vre-un preot sau cel ce este chemat a îndeplini un act religios, sau cel ce ocupă peste tot o funcţie bisericească se va insul în o localitate destinată pentru ceremonii religioase sau în vre-o adunare de caracter religios a influenţa prin expresiuni rezultatul alegerii; dacă cineva pentru scopul ca unul sau mai mulţi alegători se voteze pentru un anumit candidat sau în genere să se abţină de la votare, face promisiuni cu privire la prevederea cu daruri bisericeşti sau ameninţă cu canoane, cu detragerea graţiei şi cu pedepsele de pe lumea ceealaltă; dacă cineva dispune, ca obiectele destinate pentru adoraţiunea religioasă sau obiectele menite de a fi folosite la săvirşirea diferitelor servicii dumnezeești, — să fie foto„Duşmanul e aproape — la fugă !“ strigă Mugur, în timp ce străbătând „Poiana Ursului“ abia apucase întro pădurice de brazi, o detunătură din muntele Pleşuv trecu şuerând pe lângă urechia lui Durduc. Acesteia urmară altele, dar’ brâdetul cel des îi scufla de ele, înaintând tot mai afunci în desiş se credeau scăpaţi, când în depărtare de vreo treizeci de paşi zăriră mai mulţi panduri pitulaţi după arbori. „Sântem perduţi — la fugă fraţilor!“ stria Mugur apucând fiecare fuga în toate părţile. Pocnetele începură a răsuna şi Durduc să răsturnă pe spate. într’acestea poteraşii, ce veneau pe culmea de cătră apus, apărură şi ei, închizând astfel de trei părţi pe bieţii voinici. încă o detunătură şi Mugur cazu peste o peatră ascuţită. Focurile mai ţinură câtva timp, apoi încetară. Persecutorii să adunară din toate părţile, aducând cu ei pe cei doi răniţi, în timp ce comandantul îşi stringea pumnii, căci ceialalţi ’i-au scăpat. Mugur era lovit în piciorul drept, car’ Durduc rănit în coasta stângă. După constatare însă, nici la unul, ranele nu erau mortale. Pe când nişte slugi domneşti făceau pregătirile de drum, Mugur observă înapoia pandurilor, în dosul ţinut brad stând răzimat pe Sultze, care tremurând se silia a se ascunde. V. (Va urma). TRIBUNA Delegaţiunile- Delegaţiunea austriacă, în două şedinţe plenare consecutive, dela 17 şi 18 c., delegaţiunea eisleithană a discutat asupra budgetului armatei. Găsim şi aici unele lucruri demne de reprodus şi de reţinut. In şedinţa de la 17 iunie, deleg, cehlanda, vorbind despre favorisarea limbii şi ofiţerilor maghiari în armată, zise între altele: „Văzând toate acestea ce se fac spre folosul Ungurilor, nu ne cuprinde însă de loc simţimântul de invidie ori jalusie, departe de noi orice duşmănire preocupată faţă de Maghiari. Le dorim toată strălucirea, ce le a adus-o anul curent, deşi nu putem năbuşi părerea-ne de rău, că la manifestaţiunile cele mai oficioase, care se refereau la stat, a fost văzută numai o singură naţiune privilegiată, care celelalte au fost trecute cu vederea“... 11/23 Iunie 1896 Nr. 128 CORESPONDENŢA „TRIBUNEI“. Un dascăl denunţiant. Gladna-română, Iunie 1896, în comuna Zot (cercul Făgetului, comitatul Caraş-Severin) învăţătorul dela şcoala comunală cu numele Corneliu Musta (care are o ureche muşcată toată până la rădăcină de cătră un oare cineva la o altă petrecere milionară), înţelegând că s’a dispus pentru acest milleniu mai de sus a se pregăti papricaş şi mai multă rochie, vin etc., pe care învăţătorul aceste din urmă nu le bea, ci numai le toarnă, — l’a preparat cu nevinovaţii elevi pentru sărbarea din 9 Maiu e. n. cu cântări ungureşti şi cu declamaţiuni. în ziua deniptă desde-dimineaţă a umblat din casă în casă invitând şi pe oameni la tămbălău, ameninţându-’i cu câte verzi şi uscate. 8—10 flăcăi ’i-au dat ascultare, la care doamna dăscăliţă cu numele Lucreţia le-a împărţit cocarde ungureşti precum şi la copiii de şcoală. Domnul dascăl cu elevii şi cu musica după ei au pornit prin sat strigând neîncetat „elten“ şi ajunşi afară din sat s’au pus a cânta tot ungureşte şi a să veseli, plantând în acel loc de joc copilăresc şi unguresc nişte lemne, care nu mult după plantare au fost lăpădate. Joi la înălţarea Domnului am fost în parohia Zolt ca să celebrez sf. liturgie, când iată ce văd, că elevii dela şcoală au şi în biserică tricolorul maghiar. După serviciul divin mergând cătră casă am întâlnit vre-o câţiva prunci de şcoală, cari purtau tricolorul maghiar şi ’i-am întrebat, că cine li-’l-au dat, răspunsul a fost, că dascalu' şi dăscăliţa. Eu atunci le-am zis copiilor ca să-’l lapede şi la biserică să nu vină cu astfel de pandici mai mult. Aceea ce eu am spus copiilor, de fără o ureche a auzit şi iute a alergat la notarul comunal din Gradna română, Kiss Andor, care numai de Români nu doreşte a auzi, şi cu acest dascăl m’au acusat la protopretor. Luni dimineaţa, în 6 Maiu c. v., mă trezesc eu mă caută gendarmii pe mine şi pe socrul meu, parochul loan Daminescu (un moş de 73 ani).