Tribuna, decembrie 1901 (Anul 18, nr. 222-241)

1901-12-08 / nr. 227

ABONAMENTELE t­eatru Sibliu­t 1 luni 1 cor. 70 bani, '/* an 5 cor., »/« an 10 cor., 1 an 20 cor. Pentru ducerea la casă cu 80 bani pe luni mai mult Pentru monarchie­­ 1 luni 2 cor. 40 bani, */« an 7 cor., ')« an 14 cor., 1 an 28 cor Pentru Romftnia și străin­ăt tate: an 10 franci, *l1 an 29 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Sibiiu, Sâmbătă 8/21 Decemvrie 1901 Anul XVIII Nr. 227 INSERŢIUNILE­Dn glt garmond prima­ dati 14 bani, a doua-oară 12 bani a treia-oari 10 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Poplăcei Nr. 15. Se prenumără Îs poate şi librării, In România abonamentele să fac la domnul Carol Schulder, București, strada Şelar, 10. Epistole nefrancate sa reiasă. — Manuscripte nu se înapoiază. Numeri singuratici . 10 bani se vând în Sibiiu, la librăria »Ti­pografiei«, societate pe acțiuni. — In Alba-Iulia la librăria Weisz Bernat »la loterie«. FOIȚA „TRIBUNEI“. Către polul sudic. Două corăbii au plecat din nou Spre polul audio. Una este »Gausse, ger­mană, ceealaltă »Discovery«, engleză. Vor continua munca glorioasă, ce înce­puse deja marele Coock. înainte vreme corăbierul pleca pe necunoscutele mări cu alte speranţe. Atunci căutau încă eldorada pe Oceanul sec al sudului. Credeau să afle un mare şi bogat continent din lumea miracu­loasă a basmelor, tema predilectă de fantasie a romancierilor din acele vre­muri. Partea aceasta a globului­­şi-o imaginau o provinţă împopulată cu fiinţe din poveşti, cu somnambuli, cu oameni­­urşi, cu uriaşi. In locul acestui basm­­ rea­listic, au descoperit Australia. Aceasta nu era continentul căutat, ci numai o insulă. Corăbierii diferitelor naţiuni Vâsleau înainte spre sud... Au descoperit cu sutele insulele. Despre toate credeau că stnt un înce­put al enigmaticelor continente sudice. La descoperirea Irlandei noue încă aşa credeau. Când a văzut Magellan în pa­sul despre el numit piscurile ţării de foc, precisau şi atunci că au aflat enig­matica ţeară a tesaurelor, Brasilia­ infe­­rioară, după cum a numit o un geograf german. Esploratorii de aur și conovista­­dorii au sperat încă multă vreme de­­giaba. Basmul imperiului-poveste­al a nimicit marele Wilhelm Coock Cura­­giosul căpitan de marină a navigat mă­rile sudice jur împrejur, la anul 1769 Nu a dat rnse nicăiri de continent lo­cuit, nici de țeavă cu tepaure. In sud ei au oprit calea munții de ghiață. — Mai departe decât mine — zise atunci marele voyajeur — nu va cuti­za nimeni spre sud. Nici continentul de sud nu îl vor descoperi in veci. Viitorul însă nu a dat dreptate vor­belor lui Coock. El a ajuns gradul lăt, 71; patriotul seu, căpitanul Ross, a ajuns gradul 78 lăt. Până acum acesta este cel mai însemnat record. Cu atât mai bine este însă cunoscut polul nordic, pentru­ că Nansen și căpitanul Cagni au fost aproape de gradul lăt. 87, fiind astfel numai trei grade de la polul nor­dic Referinţele însă aici sunt cu totul diferite de ale sudului. Pe căpitanul Coock la oprit în cale un părete de ghiaţă nestrăbătut şi ne­­sfirşit. Până unde se vedea nimic decât ghiaţă şi iarăşi ghiaţă. Corabia aici nu poate străbate înainte. Mai târziu a’au încercat alţii: Wedell, Bispoe, Belling­hamen, Dumont d'Urville, toţi s’au oprit­­ însă la păreţii de ghiaţă. Căpitanul Ross a navigat de-a lungul păretelui de ghiaţă cam trei sute de miluri până când a dat de o deschizătură. Pe tot drumul în toate părţile stânci tepise de ghiaţă, ca uu­ părete , uriaş de var ce să ridică drept spre cer, iar împrejur a fundul Ocean sudic, aproape fără fund. Căpitanul Roos a făcut şi măsurări în cafea sa, înălţimea păretelui de ghiaţă este cam de 200 de urme. Păretele acesta este de nestrăbă­tut; navigatorii francezi ’l-au numit barrière de glace. La un loc se vedea în barieră ca o deschizătură, căpitanul Ross a navigat într’acolo și astfel a ajuns grad. 78 lăt. Mai departe nu a putut insă merge. Era într’un golf la marginile căruia a descoperit doi vul­cani. Unul era în erumpere. Ce priveliște curioasă trebue să fie­­ un vulcan scuipător de fin în mijlocul unui pustiu de ghiaţă. Ţeara polului sudic nu este absolut de loc atrăgă­toare Peste tot nu este ţeara-mama a imaginaţiilor plăsmuite. Expediţiile ple­cate acum de altfel nu sânt doritoare de aventuri. Scopul amândurora este ştienţific. Vor studia lumea animalelor şi plantelor ale acestei lumi sterpe, şi cu­­ toate aceste interesante, vor scruta cu­rentele magnetice ale pământului şi vor căuta legătura enigmatică ce esistă în­tre electricitatea pământului, între erup­ţiile solare şi între razele palide ale lu­­minei caracteristice din sud. Cine pleacă odată spre depărtatele ţinute ale acestor părţi ale lumii, ştie ce îl aşteaptă. Frigul mare şi diferitele boale nu sânt singurii duşmăni ai omu­lui. In lunile de iarnă, din Martie până în Septemvrie, acesta ţinuturi necunos­cute sânt învăluite de o întunecime aproape eternă, întreruptă numai din când în când de lumina sudului. Vara apoi soarele nu apune nici când de pe orizont. Acest anotimp este cel mai potrivit pentru studiarea acestei ţări in­teresante. Peştii ce se află în mările sudice se deosebesc în multe privinţe de ceialalţi. Balena din marea sudică încă 608 deosebită de balena nordică. Locuitorii continentului sânt mai ales pinguinele, păsă­rile leneşe cu aripi scurte, cari stoluri întregi se soresc N’au văzut oameni doar’ nici-odată, nici nu să tem de ei. Matrozii omoară cu miile aceste animale­ moi şi leneşe» Jur împrejur apoi ţeava nemărgintă a ghieţii... Insula romantică Cialaî a lui Poe Edgar, ai cărei locuitori negrii ca căr­bunele, se îngrozesc de toate cele ce e alb, şi păraele pe cari le poţi tăia cu cuţitul, de­sigur nu există. Uniformita­tea pustiului de ghiaţă nu îl conturbă nimic. Aceea încă nu o ştim, ori oare ţinutul acesta de ghiaţă îl formează con­tinent sau mare. Presupunerea din urmă este cu mult mai neverosimilă, cu toate aceste nu imposibilă. Massa vecînică de ghiaţă uşor poate să formeze un întreg continent. Grosi­mea ei s’a evaluat la cinci mii de me­trii. Formarea acestei masse de ghiaţă a durat mii de ani. Azi este ca un pă­rete de nepătruns. Este însă posibil, că întreagă massa învăluie ca o manta us­catul. Această manta însă mereu tot creşte. Glăcerii se tot estind în mare până-când marginea învălişului de ghiaţă se frânge şi massa de ghiaţă pluteşte ca un munte. De aci urmează, că munţii de ghiaţă din Marea-sudică sânt mai colosali ca cei din Marea-nordică, înăl­ţimea munţilor de ghiaţă din Marea-su­­dică ajunge până la 2.300 metrii şi es­­tensiunea lor este de mai multe mituri. Aceşti munţi de ghiaţă rătăcitori sânt un mare pericol pentru naviga­­ţiune. Vai de acel călător arctic, sau de o naie ce vânează după balene, care mă ciocneşte de un astfel de colos plu­titor, în scurt timp este prefăcut în fă­­rîmături. Tesort istoriseşte despre un munte de ghiaţă uriaş, care a fost observat ca­ ­ Intoleranţă şi indolenţă. Să facem câteva constatări. Pe basa acestora să încercăm o paralelă. Şi la urmă se tragem unele consec­venţe. In capitala Ungariei s’au întâm­plat zilele trecute unele lucruri, din cari numai partea hazlie o private mulţi dintre noi. Puţini Îşi dau seama de par­tea serioasă. E vorba de demonstraţiile studen­­ţimii universitare maghiare în contra limbii germane, în contra »Sângerei« urilor din Budapesta. Cântăreţe germane, spre amuzarea publicului, dau representaţiuni prin ca­fenele. Merge la representaţiuni cine vre. In care capitalii, în care oraş eu­ropean mai mare nu se dau prin cafe­nele, prin orfee şi representaţii în limbi străine ? Pretutindeni. Şi nicăiri nu se întâmplă ceea-ce s’a întâmplat în Bu­dapesta. Aici studenţimea universitară, viitorii conducători ai Ungariei, au de­monstrat, au împedecat representaţiu­­nile germane. Şi ei au tras scurta. S au ales câţiva dintre ei cu capetele sparte. Aici se opresc cei mai mulţi şi rîd. Rid de capetele sparte. Altfel judecă însă lucrul presa ma­ghiară. Afară de »Pester Lloyd* — lucru ciudat de altfel — presa întreagă e pe partea tinerimii. Cel mai serios jurnal maghiar »Budapesti Hírlap* s’a ocupat la loc de frunte cu chestiunea aceasta. A lăudat »patriotica* ţinută a tinerimii, încurajându-o cu terminii cei mai elogioşi. A atacat poliţia, care n’a ţinut cu tulburătorii ordinei. Şi mai departe merge »Magyar­­ország“. In această foaie deputatul Holló Lajos, pentru maghiarisarea ca­pitalei, pentru stirpirea cuvântului străin din Budapesta propune următoa­rele: »... asupra ori-cărei firme, ins­cripţii, avis etc afişate în limbă străină, oraşul să arunce o compe­tenţă specială mai mare; poliţia să nu dee permisiune pentru vinderea pe stradă a produc­­telor de presă străine; licenţa orfeelor, restauraţiuni­­lor in limbă străină să fie detrasă; prin restauraţiuni şi bufeturi, listele de bucate şi băuturi să nu fie primite, dacă sunt scrise în limbă străină, fie şi paralel cu cea ma­ghiară ; nimenea să nu umble în astfel de cafenele şi restauraţiuni, în cari limba personalului nu e cea ma­ghiară etc. Când ne gândim, că astfel de pre­­tensiuni, astfel de propuneri vin din par­tea unor oameni serioşi, deputaţi chiar, şi din partea unor organe de publici­tate de primul rang, nu ştim ce să zi­cem. E un fel de delir al şovinismului naţional maghiar această apariţiune, care trece în grade tot mai înalte, ajun­gând absurdul. Să-­ţi aperi limba e virtute. Se ceri respectarea limbei tale, e o faptă lati­­bilă, dar’ să pretinzi dela alții, ca să nu folosească limba lor proprie, ci pe a ta, e un fapt pe cât de absurd, pe atât da condamnabil. în esclutivism zace boala Maghia­rilor, nu în faptul, că ei cer respectarea limbii lor. Fiecare ungur are drept să se folosească de limba sa, dar’ nu are drept se oprească pe alții ca se vor­bească, se cânte, să­’și petreacă in limba lor. Acesta e un naționalism neura­stenic. Dar’ se Intoarcem pagina. Ce vedem la noi ? Față de intole­ranța Maghiarilor la noi se poate con­stata chiar contrarul. O stare, pe care ai pute-o numi indolenţă, nepăsare, Um­pire a simţului naţional. Cei mai mulţi dintre noi dându-’şi aerul, că se ocupă numai de lucruri mari faţă de multe chestiuni la apa­renţă, ce-’i drept neînsemnate, dar’ în fond foarte importante, arată cea mai condamnabilă nepăsare. Câte restauraţiuni, cafenele etc. nu esistă, cari sunt cercetate de Români, dar’ în ele nu vezi nici un jurnal ro­mânesc. Pentru­ ce ? Pentru­ că, dacă □u­’i, nimeni nu se găseşte ca se ceară dela proprietar abonarea vre-unui ziar ori reviste româneşti pe seama oaspe­ţilor români. Intre sine, câţi Români şi îndeosebi dame şi domnişoare ro­mâne, nu vorbesc nemţeşte ori ungu­reşte ! Câţi nu sufer la noi de boala aşa zisului internaţionalism, sub un titlu ori altul ! Nu numai că de la străini nu pretindem respectarea a ce e al no­stru, ci mulţi dintre noi ei înşişi nu arată destul respect în această privinţă. Aşa se esplică d­­e­ că artişti români dau concerte româneşti, compuse în par­tea cea mai mare din piese străine, şi lansează programe numai într’o limbă străină. Şi dacă se găseşte cineva să facă observarea, că limba română încă ar trebui respectată, de naţionalism încă ar trebui să se ţină cont, mulţi, luându-’şi aere de oameni »cu vederi artistice« şi conduşi de »spirit euro­pean, roga-te, spune, că ... observarea a fost grobiană, n’a avut lor, nu­’i com­petent respectivul să apere şi ce ceară respectarea dreptului limbei române şi considerarea naţionalismului deja un „artist“. Câte lucruri nu­ se întâmplă în vieaţa noastră publică şi privată, în cari vedem cel mai mare indiferentism, cea mai condamnabilă indolenţă, cu scuze, că... sânt bagateluri. Dacă o spui cuiva, îţi face o mutră înţeleaptă, ca­ şi­ când în creerii lui nu soartea românismului, ci echilibrul lumii ar pansa sbuciumări şi încordare de gândire. Bagatelisarea multor lucruri de im­portanţă şi întăritoare pentru naţionalis­mul nostru şi aerul cosmopolit, cată două rele, cari trebuesc stîrpite. Pe cât de estrem e şovinismul na­ţional la Maghiari, pe atât de estremă este nepăsarea la mulţi dintre noi. Ma­ghiarii sufer de intoleranţă, noi de in­dolenţă. Şi această indolenţă, această ne­păsare, trebue să dispară dintre noi. In toate manifestările vieţii noastre ce ar­­tăm că sântem Români, să respectăm noi și să cerem dela alții să respecteze tot ce-’i românesc și atunci ne vom îm­plini cu siguranță chemarea ce o avem. Nimic ce e românesc nu-’i bagatel pen­tru noi încă n’am ajuns în acel sta­diu de desvoltare ca să privim lucru­rile din punct de vedere european, ci numai şi exclusiv din punct de vedere naţional românesc. Aceste cc le observăm atunci când combatem şi condamnăm excesele de şo­vinism naţional intolerant ale tinerimii maghiare universitare din Budapesta, precum şi ţinuta presei­ maghiare faţă de aceste excese mai mult scandaloase, decât naţionale. — r. Sibiiu, 20 Dec. 1901. tu memoria lui Urechiă.. .îl Giornale d'Italia*, care apare la Roma, publică cu data de 8 Decemvrie un articol foarte elogios pentru defunctul V. A. Urechiă, sub semnătură dlui marchiz D. Pandolfi filo-românul bine cunoscut. Tisza István despre alegerile dietale, în 18 I. c. s'a ţinut în Oradea congregaţia comit. Bihor, In care vice spanul fáten­d raport despre alegerile dietale, constată, că în cercul Beiuş şi Ceica s'au înte­mplat turburări re­gretabile Tisza István reflectând la aceste laudă legea despre indicatura Curiei, dar­ zice, că cu toate aceste atât în alte părţi, cât şi în comitatul Bihorului s'a manifestat la alegeri un te­rorism groaznic......... Dacă Tisza István constată aceste, ce să mai zicem noi ? ... Italia şi tripla alianţă. In timpul din urmă raporturile dintre Ita­lia şi Francia s’au schimbat foarte mult. Ura ce a despărţit până acum aceste două state începe să dispară cu totul şi o apropiere tot mai mare ese la iveală. Presa franceză pledează cu multă vervă pentru ruperea Italiei de tripla alianţă, arătând interesele comune, ce le are Italia cu Francia îndeosebi in Tripolis. Opinia publică italiană nu e contrară ace­stui curent. Mai nou ziarul­­Arena* din Verona scrie, că Italia deşi nu va părăsi tripla alianţă, la reînoirea acesteia îşi va face unele reserve Anume punctul, în sensul căruia la pas de răsboiu între Germania şi Francia, Italia ar trebui să trimită la din două corpuri de armată, acum vă rămână afară. Monarchul nostru şi curtea din Roma. Nu peste mult regele Ita­liei va face visitele obicinuite pe la curțile europene. Cu această opasiune s'a ivit chestiunea, oare va visita şi Viena ori nu? Se ştie adecă, că Mo­­narchul nostru n’a redat regelui Italiei visita făcută încă prin anii optzeci şi anume din consideraţiuni faţă de Papa. Dacă Francisc Iosif merge la Roma, în primul loc ar trebui se visi­­ti­ie curtea papală şi apoi cea regală, ceea­ ce ar produce o mare nemulţu­mire în cercurile guvernamentale ita­liene dar­ se încungiure pe Papa, ci cel mai catolic Monarch, nu o poate face. Astfel şi pe viitor esistând tot aceeaşi pedecă, Francisc Iosif nu va visita Roma şi deci şi tinera păreche regală a Italiei nu va merge la Viena. Tariful vamal. Comisiunile e­mise de guvernul austriac şi maghiar pentru stabilirea tarifului vamal comun au ajuns la deplină în­ţelegere în punctele cele mai principale Tariful constă din 600 puncte principale şi o mulţime de subaliniate. Din dietă. Miercuri camera un­gară a ţinut o şedinţă formală S-au verificat procesele verbale din şedinţele precedente, preşedinţii« Apponyi a pre­­sentat apoi camerii abzicerea deputa­tului Werner Gyula de mandat în urma căreia ceroul Ighiu­lui se declară de vacant şi se vor lua disposiţiuni pen­tru o nouă alegere. După­ ce prim-mi­nistrul Széll a raportat cernerii despre unele chestiuni mai mărunte, şedinţa a fost închisă. Reforme justiţiare. Ministrul Flósz in scurtă vreme va termina proiectul de reformă al procedurii civile, care probabil în ianuarie deja va fi presentat camerii spre des­­batere. Codul civil de asemenea va fi terminat prin Februarie şi astfel marile reforme justiţiare, cari au le­gat activitatea ministeriului de justiţie de atâţia ani, vor fi complet terminate. Restauraţiile. Zilele aceste s’au făcut restauraţiile sau alegerile funcţionarilor in mai multe comitate. Din cele locuite de Români ne sânt cunoscute resultatele alegerilor afară de comitatul Sibiiu şi Arad, pe cari le-am dat mai ’nainte, din alte trei comi­tate. Peste tot schimbări s’au făcut pu­ţine, dar’ Românii n’au câştigat mult, dar’ ’şi au ţinut posiţiile avute şi s’au afirmat de nou. Iată ştirile, ce le avem : Comit. Făgăraş. Alegerile funcţionarilor in comit. Făgăraşului s’au făcut în 16­1. o. Au fost aleşi cu aclamaţiune: de vicespan Kapoosanyi Mor; president la sedina orfanală Dr. Benedek Arthur; asesori: Booskor şi Aron Poparad. Vioenotari la comitat: prim-vioeno­­tar Bisztray, vicenotar II. Osato Mihály, vicenotar III. Jankovios Bela. Protopretori au fost aleşi următo­rii patru: In Arpaş Ardea, In Şeroaia Dom­­bradi, în Bran Bardoşi şi în Făgăraş Herszényi. Cu majoritate de voturi au fost aleşi de solgabirei: Emil Bota, Rodnic, Turcu, Szoboszlay, Meşter; S­ear’ de fiscal: Dr. Andreiu Micu. Cum vedem Români sânt în total 8. In comit. Braşov. Congregaţia comit. Braşov s’a ţinut în 18­1. o. obiectul principal fiind ale­gerea funcţionarilor. In comisia candi­­dătoare n’a fost nici un Român. Adu­­narea în aceasta comisie a ales pe K. Schnell, notar, Dr. Lurtz, deputat şi Imrich, preot, numiţi de fişpan au fost­­ Rombauer Emil, Orbán F. şi Papp F. Alegerea amploiaţilor s’a făcut cu aclamare, fiind realeşi aproape toţi cei de până acum. Votare s’a cerut la ale­gerea de fiscal, unde erau doi candidaţi

Next