Tribuna, decembrie 1902 (Anul 19, nr. 221-239)

1902-12-08 / nr. 225

Anul XIX. Sibiiu, Duminecă 8/21 Decemvrie 19021 ABONAMENTELE Pentru Sibil­a ! luni 1 cor. 70 baai, •/» *E 3 cor­, */* ■* 10 sor., 1 te 20 cor Pentru dnoerst la osii on 80 bani pa Isst mal malt Parstra üsoBsrehl« t 1 luni 2 cor. 10 bani, */* an 7 cor., ')i an U cor., 1 an Ss! oor Peutrn Ront&nia yl «triiuiUte s 1 /, an 10 franci, */, an 80 franci, 1 aa 40 franci. Abonamentele ae fac numai pi&tindu-se înainta. INSERTIUNILE Ca fir garaton* prima-datft 14 bani, a dona-oari 13 bani a trala-aarl 19 bani. Rydaeţia y! administraţia: Strada Fopiacai nr. 13 S» jM­ensna&ră la p«aie şt libiriril. fin­­tiab­ila abosamactele se fac la Agenţia de Publicitate Carol Schulder Bucureşti, strada Doamnei 23, etajul I. Egiiteie aetriacate its refusă. — Manuscripte nu ss înapoiată. Nassen singuratici â io bani si vând in Sibiiu, ia librăria »Ti­pografiei., societate pe acţiuni. — In Alba-Iulia la librăria Wein Bernat »la loterie­ „Doctrina constemas ipitar“ Se ţinem cu firmitate la doctrina dreptului naţional! Acum, când perdutăm unul după altul pe protr­goniştii cei mari ai drep­tului naţional, pare că ni se revelează mai mult, ce este tesaurul pentru care ei au luptat şi au suferit cu atât devo­tament. Causa este, că acest sentiment generos la ei nu -l putem aprecia po­trivit cu proporţiunile sale gigantice, fără de a ne adânci în ştiinţa dreptu­lui nostru naţional şi fără a privi la pilaştrii, cari susţin doctrina dreptului nostru naţional, fără a ne mai spune ideile noastre cu privire la doctrina dreptului naţional românesc, fără oare­care inspiraţiune »Iura animo parari, animo conser­vări, animo alienări«, — drepturile se câştigă cu spiritul, se conservă cu spiri­tul şi se înstrăinează cu spiritul, ne învaţă metafisica dreptului. Aceste pra­­sice cuvinte sunt adânc gravate în inima omenească şi ele primesc vieaţa concretă prin aceea, că, în actele mici şi mari ale vieţii pentru sfânta drep­tate omul işi jertfeşte şi vieaţa. ’Şi o jertfeşte, oftoi dreptul este identic cu ne­murirea, este nemuritor ca şi spiritul, care-­l produce. O naţiune atunci­e mare fi devine nemuritoare, când preţueşte dreptul seu mai presus decât însăşi vieaţa si.­­ Se dovedeşte aceasta fi prin aceea, că această trăsătură eroică, caracteris­ticil o au toţi, cari au trăit şi luptat pen­tru drepturile naţiunii Campionii drep­tului naţional sânt stupii şi are ob­ravii suveranităţii naţionale. Durerea e adâncă, când din aia loc se prăbuşesc aceste columne ale edi­­ficiului naţional, Incât golul ce ’l lasă pare a face să se clatine din temelie cea mai frumoasă clădire omenească... Şi această durere devine cu atât mai adânc simţită, cu căt sântem con­vinşi, că la apunerea fiecărui om mare al naţiunii se prăbuşeşte câte o columnă, de care se restrângeau săgeţie veni­noase, îndreptate spre inima naţiunii conservatoare a dreptului naţional. Forţa şi mărimea manifestaţiunilor vieţii naţionale ad­ună dela puterea de vie­aţă a inimei unui popor. Ea împru­mută stegarilor noştri însufleţire şi en­­tusiasm şi li face să braveze toate pe­ricolele. Cine nu doreşte oare ca inima aceasta să fie vecinică martoră a intre­pidităţii vitejiei fiilor aci, — ca ea să fie mereu în contact cu palpitaţiunile ideilor sublime de drept naţional şi de nemurire. Care dintre noi nu doreşte, ca fiii naţiunii să fie toţi mari, ca acea­stă sinteză de sentimente sublimă ca dreptatea însăşi şi eternă, ca dreptul, să se reoglindeze maiestos In faptele ne­muritoare ale acelora, cărora ea le a dat gloria străbună, le-a dat o limbă dulce şi tradiţii atât de înălţătoare. Gloria, limba şi tradiţiile naţionale sânt ţinta spre care trebue că tindem in luptele noastre, car’ drumul spre ajungerea la ţintă nil deschide şi lu­minează marii noştri bărbaţi, cari toţi prin aceea s’au distins, că ne au păstrat neştirbită doctrina dreptului naţional. Ei ne-au învăţat că singuri Ro­mânii au »jus optimum« adecă vechiul drept al quiriţilor romani în Dacia ; ei ne-au învăţat că invasiunea Ungurilor a fost o lovitură la vieaţa de stat a celor­lalte popoare la care dezmoşteniţii au drep­tul de a reveni. Ei ne-au învăţat, că deja legea Flavia numită »jus violentiae* ne­ar da dreptul a o interpreta în folosul nostru. Prin aceste învăţături ne-au păstrat conştienţa dreptului român, c­ar' prin întemniţările suferite voios, ai* lă­sat lumei culte clasica mărturie, că dreptul nostru nu e numai­­vis şi în­chipuire*, ai eşti un drept etern, car* l-am căştigat pe basa dreptului gin­ţilor, 'I au cultivat părinţii şi strămoşii noştri, ’l-am cultivat noi şi ’l vom cul­­tiva ca ceva sfânt şi pentru care trebue se ne dăm şi vieaţa. Fără îndoială Intre aceşti oameni celebrii ocupă loc de frunte presidenţii comitetului naţional. Figuri măreţe, voi, cari locului vostru de onoare ’i-aţi câş­tigat glorie, atât In resbel civil căt şi In vremile aceste ale conspiraţiei contra libertăţii, voi aţi ştiut că gloria cea adevărată se câştigă prin aceea, că suntem folositori naţiunii, a voastră e onoarea că azi poporul nostru e conştiu, că dreptul unei naţiuni numai prin vir­tute se poate câştiga, al nostru va fi meritul dacă duşmanii neamului româ­­mânesc vor învăţa că un stat numai prin dreptate se poate susţine. Propagatorii doctrinei dreptului no­stru sunt numai aceia aşadară, oari po­sed conştiinţa dreptului. Înţeleg geniul seu şi împlinesc datorinţeie, oari ur­mează din aceste două concepţiune, fără de cari nu ne putem închipui o luptă naţională dvdisatorică şi prin aceasta folositoare omonimii. Istoria de altă­ parte e chemată a -şi spune verdictul, că oare naţiunea ţi Acestea sânt ideile, cari au călău­zit onor, comitet al societăţii istorice a Studenţilor In litere, când a hotărit ţi­nerea unei şedinţe publice în amintirea marelui loan Raţiu. Luându-­mi însărcinarea de a vâ presanta personalitatea lui loan Raţiu binevoiţi a afla, că nu voiu face un din­­i curs panegiric, dar’ voiu schiţa momen- i tele de bărbăţie din vieaţa marelui lup­­­tător, cari s’au manifestat mai ales pe terenul chestiunei naţionale în direc­ţiune politică. Lucrările de istorie, Ştiinţă şi il­st­ratură, cari au ocupat o parte din vieaţa lui Ioan Raţiu, nu le voiu atinge, pen­tru a nu pierde din vedere activitatea politicei sale naţionale. Pentru înţelegerea activităţii sale politice este nevoe de a vă presenta o schiţă istorică a luptei pentru naţiona­litate, întreprinsă de Românii din Un­garia în potriva şovinismului maghiar, începând cu evenimentele, cari de- a termină era şovinismului, voiu arăta pa­­­ralalismul intre şovinismul maghiar şi­­ rezistenţa românească.­­ Ajungând la epoca dela 1848, m-5 ! Simt dator a vă ruga eS 'mi permiteţi o­­ digrisiuns spre a privi figurile măreţe ale generaţiei din seca vreme, după care voiu urma cronologic cu înşirarea evenimentelor, la cari Ioan Raţiu a luat parte, nul­a cu conştienţiositate şi cu tărie firmă la cea mai preţioasă tradiţie,­­ aceea a dreptului seu, şi dacă naţiu­­­­nea română sa ţinut de ea prin ce mij­loace providenţiale a fost păstrată doc­trina unui drept atât de antic. Noi cari din stătea lupte politice naţionale ştim ce putere dă dreptatea, în cele mai teroristice vremuri să nu ui­tăm cuvintele clasice: doctrina conste­­, mus igitur — să stăm firmi aşadară la doctrina dreptului nostru naţional. Dr­ Cassiu Maniu. —=====-e­ g=^=— FOIŢA „TRIBUNEI". Dr. Ioan Raţiu. — Conferenţă ţinută la societatea istorică a stu­denţilor In litere din Bucureşti la 1 Dec. 1012 de Al. T. Dumitrescu. — Onorat auditor. Fatala lege a omenirei a stins vieaţa unui măreţ chip al românismului. Fraţii noştri din Ungaria au pier­dut pe şeful partidului naţional, pe Ioan Saţiu. Noi, Românii de aici, trebue să îm­preunăm durerile noastre cu ale fraţilor noştri şi împreună cu ei trebue să ve­nerăm memoria marelui luptător al cau­sei naţionale. Legăturile de sânge, unitatea gân­dirii, unitatea simţirii şi aspiraţiunii, sunt motive puternice, cari ne dat imina pe noi, Românii de aici, să aducem pri­nosul laudei acelor suflete m­oi, cari lucrează spre folosul şi binde fraţilor noştri. Sfânta datorie frăţească cer­? ei nu Uităm pe luptătorul de o jumătate de Veac pentru ca să ne păstreze în Ua­­garin fraţi. Dar’ pentru a nu ’l uUa­ trebue să- l cunoaştem bine, Vi­sita lui Lamsdorff. Ziarul »Fremdenblat«, vorbind de viitoarea vi­­sită a contelui Laimsdorff, ministrul afa­cerilor străine al Rusiei, la Viena şi de comunicatul apărut in »Mesagerul Im­parului* din Petersburg în privinţa re­formelor hărăzite Macedoniei, se esprimă astfel: Atitudinea Austro Ungariei şi Ru­siei au probat Turciei şi celorlalte state balcanice, că aceste două Puteri aunt de acord In tot ce priveşte chestiunile pri­vitoare la situaţia din Peninsula­ Balca­­nică. Această colaboraţie, care, de când cu Incheierea acordului austro rus, a fost de mai multe­ ori foarte preţioasă, pen­tru desvoltarea pacifică a situaţiunii din aceste localităţi este da asemenea o ga­ranţie pentru resolvirea afacerilor ac­tuale. Acţiunea celor două Puteri are de scop de a localiza incendiul, ce se prevede, că va izbucni la primăvară. Austro-Ungaria şi Rusia nu se gân­desc a înrîuri In politica interioară a Procesul memorandului fiind un fapt însemnat In istoria naţiunii ro­mâne din Ungaria, va merita o deo­sebită atenţiune. Lupta contra maghiarisârii nume­lor de comune va încheia această schiţă istorică, începând schiţarea istorică a lup­tei pentru naţionalitate, nu voiu căuta a stabi­l raportul de cauzalitate Intre activitatea lui Ioan Raţiu şi aceea a predecesorilor sei, manifestată pe ace­laşi câmp de tradics merită un moment Capital în itio- Fia naţionalismului român, care stabi­leşte raportul de causalitate între pre­santul şi trecutul Românilor din Un­garia. Acest centru de gravitate al ro­­­mânismului este activitatea generaţiei de la 1848. Aşezat în acest centru, ochiul isto­ricului poate urmări cum din stânca ro­mânismului pornesc isvoarele sale pen­tru a se împreuna într'un mare reser­­voriu, din care vor porni iarăşi m­ult pe tot ogorul românesc. Astfel aş­a , istoricul va recunoa­şte unul şi acstaş drum urmat in de­cursul vrsinilor pentru fiecare eveni­ment însemnat săvârşit de Români. înocentis Oianu, episcopul Români­lor, va începe aceea­ ce Mitropolitul An­drei Şaguna va realiza în parte în mod fericit, autonomia bisericei şi drep­turile sale. Revoluţia agrară a lui Horia şi Crişan Va deveni naţională la 1848. Plângerea Românilor adresată în cunoscutul „Supples libellus Valacho­­rum* din 1791 va găsi momentul dela 1848 gata a se întări, pentru a recu­noaşte această plângere mai energică peste 101 ani cu pensiunea memorandu­lui din 1892. Aşa dar, cunoştinţa evenimentelor dela 1848 este îndestulătoare pentru a înţelege activitatea lui Ioan Raţiu, des­­voltată pa basa programului stabilit de generaţia dela 1848 Dar’ activitatea generaţiei dela 1848 e atât de vastă încât înţelegerea ei de­plină e greu de făcut In câteva pagini. Această greutate o vom înlătura limitând chestiunea noastră în margi­nile anunţate la început, adecă vom ur­mări în mod cronologic manifestaţiunea luptei da naţionalitate întreprinsă de Români în contra politicei de maghia­rizare. De an­ tieoea­tatea de a Vă vorbi despre duşmanul naţionalităţii române, despre politica de maghiariare, la faţa duşmanului voiu face să r­epară luptătorul şi veţi avea peasiune ! să vedeţi ridicând« se de multe ori mă­reţu! chip psrdut din sîmiî neamului­­ nostrUi (Va urma),­­ Sîhiiv, 17 Dec. 1802. Remisiunea ministrului de résboiu Krieghammer e fapt împlinit. I Monarchul ’i-a primit-o. Intre căuşele demisionării se numără fiascul cu pro - iectele militare şi împrejurările materi­ale nefavorabile, în cari se află. Ce pri- I vestea acestea din urmă, ele au fost I deja în două rînduri regulate cu aju­­­­toare din fundaţiunea Albrecht, Krieg­hammer insă a ajuns din nou In impas. Dreptul limbei nationale. Am vorbit deunăzi de audienţa unei delegaţiuni de Catalani la regele Al­fons XIII, pentru a cere respectarea dialectului naţional în biserică, şcoală şi administraţie. Regele s’a întreţinut mai mult timp cu şeful delegaţiunei şi a respins, că, va stărui pe lângă mi­niştrii de resort în favoarea revendi­­c­ţiunilor, ce­­i­ s’au supus­ statelor balcanice, dar’ nici nu se poate tolera, ca uneltirile comitetului macedo­nean să fie favorizate, fie dela Belgrad nu dela Sofia, pa faţă sau pe csuiis; sau ca liniştea să fie primejduită, în nici un chip. Ar fi de dorit şi mai ales folositor, ca cele două popoare, Sârbii şi Bulgarii, să nu se lase unor ilusiuni, cari le-ar pută fi funeste. Visita la Belgrad şi Constan­­tinopol. Ziarul parisian »Le Temps«, în numărul său ultim, conţine urmă­toarea telegramă ce o primeşte din Bu­cureşti referitoare la visita regelui Ro­mâniei la Belgrad şi Constantinopol, despre care am luat şi noi notiţă. Zgomotul unei viitoare visite a re­gelui la Belgrad şi Constantinopol nu este nici desmintit, nici confirmat. Visita la Belgrad este o­ deose­bire foarte probabilă. Pactul. Toate demersurile am­belor guverne pentru grabnica închid­lere a pactului s’au dovedit până acum netuccese. Ziarul »N. W. Tagblau­« anunţă, că în chestia pactului guvernul maghiar a trimis o notă celui austriac. In această notă, care în Viena este pri­vită de ultimat, guvernul maghiar îşi formulează pretenţia cu guvernul au­striac, să aducă, cel mult pănă la finea anului, o decisiune definitivă în che­stiunea pactului, căci guvernul maghiar nu mai poate rămâi,­â în starea ei de nesiguranţă şi trebue să zorească în­­cheerea pactului. Apropiata ultimă în­tâlnire a prim- miniştrilor va decide în mod definitiv asupra sorţii pactului. Tot din Viena se anunţă, că In şedinţa parlamentară de joi răspunzând la unele interpalaţiuni în chestia pactului, Köber a enunţat, că ambele guverne au căzut da acord in privinţa noului tarif vamal şi a contractelor comerciale şi vam­ai d­in unele chestiuni nu s’a putut ajunge la înţelegere, dar’ decisiunea trebue să urmeze în zilele acestea. Legi tu pregătire. Legea despre regu­­larea salarielor amploiaţilor va fi presentată dietei zilele aceste. Legea despre investiţiuni nefiind gata, va fi înaintată numai după Anul­­nou. Tot numai după Anul­ nou va ajunge In dispuţie legea despre darea asupra zăharului, după desbiterea şi primirea proiectelor despre emig­are şi e­migrare. Mr. 225 In partidul Kossuthist se ob­servă o nervositate vădită. Cu toate desminţirile energice ale lui Kossuth, că el n’a paotat cu Szé­l, in continuu se ivesc faime nouă despre aceasta. Ceva e în tot lucrul, d­oi și în partid sânt mulți, cari cred In aceasta paotare. »Egyetértei* comunică cele spuse de Komjáthy, oara a fost avizat, dimpre­ună cu Tbăly și Tóth, de Kossuth, că Széll vrea să vorbească cu ei asupra situaţiunii. Ei au refuzat, nefiind îm­puterniciţi la aceasta de partid şi fiind în principiu contrari­ui unei politici, care se basează pe paptări. Incidentul s’a terminat deocamdată, renunţflnd Kos­suth »de bună voe* la conducerea in­dependentă a partidului. Chestia limbilor in Bohemia. Grupul tinerilor Oehi din camera de­putaţilor a răspuns la propunerile Ger­­manilor din Bohemia, în privinţa che­stiunei limbilor, printr’un memoriu, care insistă asupra reglementării tuturor che­stiunilor în litigiu Intre Cehi şi Germani, nu numai în Bohemia, dar­ şi In Mora­via şi Silesia, şi mai înainte de toate asupra resolvării chestiunei limbilor pe basa unei egalităţi complecte intre cele două limbi, germană şi cehă. Memoriul relevă, ei Introducerea limbei cehă In servicciul interior nu trebue consideratii ca o concesiune din partea Germanilor, ci ca un drept in­contestabil al poporului ceh. Soluţiunea echitabilă a acestei chestiuni a limbilor va înlesni soluţiunea chestiunilor admi­nistrative, de asemenea In litigiu. Tinerii Cehi se declară la sflrşit dispuşi de a Intra In negocieri cu Ger­manii pentru restabilirea prtcii inte­rioare. Bâtrânii Oehi îşi vor lUptttte pro­punerile lor direct conferinţei de cond­­ Ilare, care se va convoca. Deputaţii germani din Bohemia au declarat drept răspuns la cele zise de Oehi, că ei pot Incepe pertractările nu­mai pe basa propunerilor făcute de ei. Din dietă. Ultimile şedinţe ale dietei au fost ocupate cu desbaterea asupra proiectului de lege despre imigrare şi emigrare. Ora­torii tuturor partidelor au primit In ge­neral proiectul, în şedinţa primă au presentat momente mai Insemnate vor­birile lui Edmund Barta şi Roland He­gedus. Cel dintăiu a arătat »primej- Suspinul Codrului..* ~ Din incidentul morţii D-rului Raţiu. E o posomorită zi de iarnă. Fulgi de zăpadă miei, ca lacrâmilOi bem un văl alb pe pământul amorţit, ce pare a fi un cadavru , cerul e întunecat, pare că e flamură de doliu, lăsată In mod tainic, In mod sublim, pe suprafaţa întregului univers... In măreaţa natură e ceva neobice­iuit, e ceva misterios... un suspin lung... un suspin dureros­, un suspin sfâşietor de durere, ca un concert divin, armo­nios, cântat de milioane de voci tângui­toare se aude. E suspinul codrului, codrului se­cular. . . ... Codrul suspină... suspină toată creanga lui... varsă lacrămi ferbinţi... lacrămi amari... Şi cum să nu suspine, cum să nu verse lacrămi... sărmanul­­ când soar­­tea, nemiloasa soarte, şi-a dat o lovitură grozavă, o lovitură crâncenă, lovitura cea mai grozavă şi crâncenă, pe care 0 va simţi in totdeauna,­­ a răpit din mijlocul seu: — ste­jarul cel mai viguros, cel mai înalt, ’i-a răpit fată lui! De jumătate de secol, falnicul ste­­jar cu fruntea ridicată, nemişcat ca o stâncă, în tot momentul a fost în mij­locul codrului și a vorbit fiecărei crengi...

Next