Tribuna, mai 1930 (Anul 3, nr. 106-107)
1930-05-04 / nr. 106
Pag. 2 ACjfJaEattAi'.»mmm nwwmâHmoh&ium cari tragem ponoasele reformelor Dtale! Tot noi suntem aceea cari suferim de pe urma blestematei de ursitoare, care ţi-a ursit să ajungi unde eşti azi, şi unde nu vei mai fi niciodată. »Nem, nem soha« Ce zici, aşa-i că-ţi cunosc graiul? »Dumnezeu să ne ierte, căci noi pe altul nu-l ştim, care pe lumea aceasta să mai poată tolera atâta falsitate, atâta nedreptate, atâta ilegalitate etc., etc. Şi-apoi să nu ne uităm numai până’n vârful nasului. Să privim puţin mai departe. Dl General Mihăiescu din Bucureşti, a scris cam aşa într’o scrisoare adresată FI.S.R. Inaltului Regent Nicolae Şi găsesc că-i bine să vă citez câte ceva din aceea scrisoare, lată cum sună: „că opera Ilustrului nostru Părinte şi a Marelui şi Inţeleptului nostru Rege Ferdinand I, se destramă şi că monumentul ridicat de El, dela Nistru până la Tisa se nărue. Nu sunt întâiul care o spun... dar dacă aşi avea putere aş striga« aşa de tare ca să fiu auzit dela o margine la alta a României întregite, aş striga-o ca cei 800.000 de martiri ai neamului să o audă din fundul mormintelor lor, unde desigur cu hârcile lor, scrâşnesc din dinţi, de ură şi scârbă** ş. a. m. d. Aşadar se destramă opera Acelui care a fost Regele Ferdinand I. Ce zice la una ca asta guvernul dlui Maniu şi în special dnii Sever Bocu, Moldovanu, Vornic, Dobrescu, dacă vreţi şi dl Stere? Noi ne mirăm, când vedem că opera Regelui Ferdinand I, România Mare, se nărue, dar ce zice dl Maniu să facem? Şi ne gândim, ce-am putea face ? Ce-am putea să facem din Maniu ? Dade exemplu, de acolo, de sus! Arată că eşti român, cel puţin acum când suntem (din ce cauză?!) în pericol. Apoi dacă nu răspunzi, noi vom ruga Factorul în drept să dispună. Şi atunci? Atunci să mai îndrăsniţi să daţi faţă cu invalizii, orfanii şi văduvele de răsboiu, să daţi faţă cu de cei cămine, că aţi încercat să ne duceţi cu »zăhărelul», prin comunicate mincinoase. Cui să cred? Să cred comunicatului că am primit leafa! ?! ?! nu pot, pentru că ştiu un lucru. Şeful meu a plecat în concediu şi noi am rămas fără de plată, fără un ban, în casă de sărbători. Reforma dlui Maniu spune, să vie şeful să-mi aducă plata. Noi am aşteptat. Cine st a Şomajul. Am ajuns ca şi în România să se vorbească de şomaj. De unde înainte cu câţiva ani mulţi români nici nu ştiau ce însemnează cuvântul şomeur, azi am ajuns ca fiecare oraş să-şi aibă sutele şi chiar miile sale de şomeur, adecă oameni fără lucru. Cauza e criza financiară excesivă, iar efectul crizei e imposibilitatea de a se plasa produsele şi urmarea naturală e că toate întreprinderile caută să reducă cheltuelile concediind lucrătorii şi funcţionarii. Mulţi funcţionari se plâng că au fost concediaţi, iar în locul lor au fost angajaţi pensionari de stat, cari se mulţumesc şi cu o leafă mai modestă, pe care o complectează cu pensia ce o au de la stat. Înţeleg situaţia critică a întreprinderilor, cari caută să-şi achiziţioneze puteri de muncă eftine, dar în acelaş timp cei în drept ar trebui să se gândească la situaţia celor nevoiaşi, cari ajung muritori de foame, iar foamea e cel mai rău sfătuitor! Ni s’au adus la cunoştinţă cazuri când un colonel pensionat face pe încasatorul bisericii evanghelice, iar un alt general în pensie — proprietarul a trei case mari — pe lângă pensia de vre’o 10.000 lei, mai încasează alte câteva mii dintr’un serviciu particular! Ar fi scuzabil un pensionar cu 1500- 2500 lunar, dar nicidecum pensionarul cu 10.000, plus alte zeci de mii venituri ! Precum la stat nu pot fi angajaţi pensionarii, nu s-ar putea ca autorităţile competente — în speţă inspectoratele muncii — să intervină şi să oblige întreprinderile să concedieze pensionarii şi să angajeze din acei fără de lucru ? Credem că da, iar prin aceasta s’ar face operă de dreptate şi ocrotire socială! Ar fi cu atât mai uşor cu cât azi avem în ţară pe lângă numărul extrem de mare de şomeuri — lucrători manuali — vre’o 12.000 de şomeuri intelectuali, advocaţi, profesori, ingineri etc., cari în lipsă de serviciu au ajuns muritori de foame în adevăratul înţeles al cuvântului N. C. Droc, dus la şef acasă, adecă la birou, a acest fapt. Ce pot să spun guvernuprimit leafa, lui dlui Maniu e atât: Arăt la ştiri din Valea Jiului »Sit uibi terra levis«. Teofan. TRIBUNA Ziarul »Times« despre situaţia guvernului Maniu Ziarul »Times« se ocupă într’un articol de o coloană şi jumătate de situaţia guvernului Maniu şi declară că parte din ştirile răspândite in străinătate în această privinţă nu sunt exacte. Ziarul constată că actualul cabinet român arată, după un regim de 18 luni, semne de oboseală. Guvernul Maniu a preluat puterea într-un moment foarte critic, şi a depus toate sforţările pentru ameliorarea situaţiei. El ar fi avut nevoe de un sprijin financiar internaţional. Astăzi, situaţia economică şi financiară în România este tot atât de critică, cum era în momentul când d. Maniu a venit la guvern, ceea ce este o mare dezamăgire pentru partizanii săi. Reforma administrativă introdusă de actualul cabinet este foarte puţin populară, dat fiindcă a adus numai cheltueli enorme, fără rezultate palpabile. Noile legi fiscale sunt prea draconice, şi au provocat nemulţumirea populaţiei. Chiar în sânul guvernului se produc mereu noui tensiuni, şi d. Maniu este nevoit să reguleze diferendele în propriul său partid. Popularitatea sa scade tot mai mult şi situaţia îi este minată de atacurile neîntrerupte ale opoziţiei. Pentru a se apăra, guvernul a recurs la măsuri de panică, cum o dovedeşte legea împotriva alarmiştilor. Era şi fatal să ajungem la acest rezultat, când viermele discordiei care roade pe români, a făcut să înlăture deja conducerea Subcomisiunei pe oamenii competenţi şi hotărâţi să muncească, lăsând să se erijeze în rolul de conducători nişte adepţi ai şovinismului, cari numai imparţiali şi corect nu pot lucra. Cum adică, în oraşul acesta nu mai există nimeni cari să îmbrăţişeze cu eroism şi devotament cauză sportivă, care a rămas cu totul în părăsire? Doamne! dar dacă este aşa, de ce atunci când se iveşte un om cu dorinţa de muncă, este atacat şi scârbit în acţiunile sale? Cum adică puterea noastră de muncă şi pricepere constă, în a ne ataca şi nimici unul pe altul ? Dacă este aşa iată unde am ajuns, actuala subcomisiune de footbal face tot ce vrea, dând dovada în primul rând de nepricepere şi apoi de rea credinţă în defavoarea cluburilor sportive, cari nu se bucură de simpatia dlui Preşedinte al subcomisiunei. Iată câteva din gafele subcomisiunei actuale: 1. Au frisat matchurile pe rând, adică o serie în toamna şi alta în primăvară, deci contrar regulamentului care spune că jocurile se hotărăsc prin tragere la sorţ, odată pentru ambele sezoane, tur şi retur. 2. Contrar regulamentului au schimbat ordinea jocurilor fără consimţîmântul cluburilor interesate şi fără termenul prevăzut. 3. Au omologat jocuri cari au fost conduse de simpli jucători iar nu de arbitri calificaţi, iar raportul de arbitri sa complectat ulterior de către cei interesaţi. — Unde ne aflăm şi ce sistemă este aceasta? Subcomisia de arbitri nare nimic de spus în această privinţă? 4. Au legitimat jucători, cărora li sa admis să ia parte la concursuri, fără ca legitimarea să fie publicată în buletinul sportiv. Şi în plus mai sunt încă multe lucruri, cari dacă s’ar analiza ar scoate la iveală, care a fost cauza pentru care anumiţi sportişti sau bătut de muscă, să pue în capul subcomisiei omul care nu are altceva comun cu sportul, decât titlul la care a râvnit, pentru îndeplinirea scopurilor meschine ce urmăreşte. Prin urmare ar fi de dorit că, cel puţin în faţa probelor evidente de vinovăţie, subcomisia să-și depue mandatul, iar Co- Asistăm cu mâinile încrucişate de un timp, cum cei însărcinaţi cu conducerea Sub-Comisiunei de footbal din localitate, au făcut un fel de instituţie din această autoritate sportivă, pe care o învârtesc după bunul plac. No. 106