Tribuna, mai 1932 (Anul 5, nr. 13-16)

1932-05-01 / nr. 13

Pag. 2 TRIBUNA­ In sufletul meu curat, şi în simţ firea mea natională, oţelită în lup­te sfinte naţionale sub vremurile ungurilor de eri. Nu se găsesc bani pentru funcţionarii şi pensionari Statului? Cum este posibil că totuşi dl Ar­­getoianu găseşte miliarde pentru încercări păcătoase de salvare de bănci de excroci ?! Cum este po­sibil că pentru banca jidovului Blank, la care dl Argetoianu fi­gurează de vicepreşedinte al con­siliului de administraţie (!?) gă­seşte 5 miliarde de lei din ba­nul şi averea poporului ? ! întreb, cine dă drept dlui Ar­getoianu de a gospodări banul poporului după cum îl taie capul? Să nu mi se răspundă că încre­derea poporului care l-a ales şi l-a întărit în scaunul de ministru azi, pentru că toată lumea ştie cum se fac alegerile azi în ţara noas­tră , „cu jandarmi brutali, cu fur­turi neruşinate de voturi, cu te­roare revoltătoare, şi cu cea mai blestămată călcare a legilor fun­damentale din Constituţia ţării!“ întreb, de ce n-a desminţit dl Argetoianu pe dl mareşal Ave­­rescu acuzându-l în plină şedinţă a Senatului că a păgubit Sfatul cu aproape 100 de milioane în afaceri murdare cu bonurile de tezaur, în altă tovărăşie cu jido­vi, cu fraţii Schuller ? întreb, cami sunt meritele na­ţionale ale dlui Argetoianu pentru înfăptuirea întregităţii neamului ro­mânesc, în hotarele sale naţionale şi fireşti de azi ? ! Dorim, — avem dreptul — să ştim dacă dl Argetoianu de azi, nu este acelaş domn Arge­­toienu care în anul 1917 a tra­tat, — la Buftea, —cu nemtit,ca Ardealul românesc să rămână pe mai departe sub trista stăpânire Părintele socialismului este Karl Marx, născut în Treves (Pru­sia Renană), la 5 Mai 1814. Mo­şul său a fost rabin (preot jidov) la Colonia (Germania, trăind sub numele său adevărat: „Nathan Mardosai". Fiul mai mare al a­­cestuia, — tatăl lui Karl Marx, — a fost negustor jidov. Pe vre­murile acele negustorii jidovi nepu­­tând vinde mărfuri statului prusiac, nici autorităţilor publice din Prusia, el a trecut la religia protestantă, după ce mai întâi cu ajutorul ta­tălui său, — rabinul Mardosai, — se legase prin jurământ aspru, faţă de 4 rabini, că toată viaţa sa continuă a rămâne jidov inte­gru, a sprijini pe jidovi, a culti­va tradiţia jidovească şi a creşte pe copiii săi în spirit jidovesc şi în religia iudaică. După jurământ trecând la protestanţi ceruse, — aşa după cum jurase în faţa ce­lor 4 rabini, — să i­ se dea nu­mele de „Marx“ Rabinii cei pa­tru având în vedere că în învă­ţăturile celor dintâi rabini jidovi să găseşte cuvântul „XARM“, cuvântul acesta de origine indi­maghiară, şi că graniţele Româ­niei vechi să fie stabil­­e la Si­naia, dându-se ungurilor toţi mun­ţii Cerpaţi a vechiului regat­­ ? Să mi se răspundă cami sunt meritele naţionale ale dlui Arge­toianu, in calitate de ministru de finanţe, şi Adhiterim la Interne?! Oare nu vede şi orbul din Bră­ila că d-sa duce ţara spre prăpas­tie, că toate legile sale sunt anti­naţionale şi antisociale, şi că sunt redactate după ordinele şefilor săi din legi­ francmasone, unde di Argetoianu nu este ministru, ci slugă plecată devotată jidovi­lor ? ! Să nu creadă că noi ne te­mem de ceva, de cineva atâta vreme cât conştiinţa naţională es­te mai curată decât primele raze de lumină de soare de dimineaţă . Noi nu umblăm după ciolane de ros, lingând mâna ticăloşilor! Pre­ferăm să mâncăm mămăligă cu ceapă, zi cu zi, dar să fim şi pe mai departe nepătefi în onoarea noastră, în cinstea noastră ! Numai oameni nepătaţi, şi gata oricând de orice sacrificiu pentru in­teresele superioare al nea­mului şi ţării, pot aplica pedeapsa cu moartea, fără nici o milă, pen­tru orice furt sau înşelăciune în averea şi banul public! Cine mai crede în cuvintele ticăloşilor din partidele politice, acela este un asasin al propriilor sale interese de viaţă ! Noi vom zdrobi pe toţi tică­­loşii şi bandiţii neamului româ­nesc, pentru că noi vrem ca Ro­mânia să trăiască, pentru că po­runca de viaţă fericită a Români­ei cere, cu glas tare, înfingerea unui Drapel nou în viaţa sa pu­blică ! Romulus Damian­ ană, — jidovii venind în Asia mică şi în Egipt goniţi din India, unde trăiau ca „nomazi“ pribe­gind dintr'un loc în altul după cum rătăcesc azi la noi „corto­­rarii“ deasemenea goniţi din In­dia, — înseamnă pe româneşte „Zdrobeşte-­!“ Adică zdrobeşte­­ pe acela care nu e de credinţa ta, de sângele şi de neamul tău. Spre a ascunde acest ade­văr, cei 4 rabini au făcut din cu­vântul „Xarm“ numele: „Marx“. Au mutat literele, înăsprind tot­odată sensul spiritulului răsbună­­tor. Negustorul Marx, neuitând niciodată de jurământul depus, îşi crescuse pe cei 2 f­i ai săi în strictă credinţă jidovească, ini­­ţiându-i şi instruându i în învă­ţăturile din Talmud (Biblia jidovi­lor) făcută de vechii rabini, tăl­măcind legile lui Moise, cu toate că îi botezase la protestanţi. Cel mai mare dintre aceşti 2 fii, cu numele Markus, era atâta de pă­truns de scrierile din Talmud, — după cum­ poporul jidovesc este chemat să stăpânească singur toate avuţiile pămân­teşti, creştinii trebu­nd să slu­jească j­dovitor ca animale bru­te in formă de om, — încât el era convins că acest plan îndrăz­neţ nu se poate realiza decât nu­mai ca ajutorul muncitorilor creş­tin, şi a clasei creştine oropsite, sub pretextul înş­oetor că toți oa­menii cu oarecare stare trebuesc expropriaţi spre folosul săracilor. Markus Mardoşai, — de­venit Karl M­arx — stăpânit de aceste idei greşite, idei de ură față de oamenii cu stare, în ma­joritate creştini, credea că învă­ţând Dreptul le va putea mai lesne tălmăci spre folosul poporului său jidov, după cum învăţase în Talmud, şi astfel să înscrisese la Facultatea de Drept din Bonn (Germania) neplăcându i Dreptul el, după un an, trecuse la Facul­tatea de filosofie din Berlin, unde pe vremea aceia triumfa noua doctrină (învăţătura,) filosofică a vestitului filozof german Hegel. Acesta pleca de la punctul de ve­dere că singură ideia (gândirea) este suverana absolută a universu­lui, în stare întreită, şi anume: „1) Pasivă, când ea (gândirea) este interioară, 2) Activă, când ea (gândirea) pricepe sprijinul re­gulilor vieţii dinafară şi, 3) Liberă, când ea (gândirea) triumfă în or­ganizaţiile sociale, în Drept, în Filosofie, în Artă în Religie. Asupra lui Karl Marx a im­presionat foarte mult punctul 3 din învăţăturile lui Hegel, punct care nu este perfecţionabil fără de celelalte două ele toate trei formând un „tot inseparabil“ cum Hegel ne spune lucrul acesta foarte minuţios şi în repetate rân­duri, demostrând cu cazuri con­­crete în toate cărţile sale de fi­losofie. Dar Karl Marx fiind su­pra­încărcat de spiritul materia­list iudaic şi de învăţăturile tal­mudice, din fragedă copilărie, nu putea accepta şi pe cele 2 pun­te de vederi, pentru că ele sunt în contrazicere cu legile lui Moise şi cu „Tora“ (vechea Bi­blie) jidovilor, după care jidovii sunt „poporul ales“ al lui „Ie­­hova“ (Dumnezeul) jidovilor, che­­maţi să stăpânească lumea în­treagă ca toate bogăţiile pe pă­mânt şi sub pământ, în vreme ce ceialalţi oameni sânt fiinţe spurcate de om, îngăduite pe pământ de „Iehova“ numai pen­tru a sluji,,­poporului ales“,a­­dică jidovilor. Spre a putea mai sigur rea­liza toate învăţăturile din Talmud, păgubitoare din orice punct de vedere nejidanilor, în sensul punc­tului 3 din principiile filosofice a profesorului său Hegel, Karl Marx formase cu prietinul său de co­pilărie Henric Heine, — poet şi scriitor jidov, — o asociaţiune la Berlin sub denumirea: „UftÎîrl« nea jidovilor pentru ci­vilizaţie ştiinţă**» înainte de a continua sunt dator să arăt cine este poetul german, Heine. El s-a născut la Düsseldorf (Germania), la 13 De­cemvrie 1799, din familie de origi­ne rabinică (preoţi jidovi). Pe tatăl său l a chemat SAMSON şi el era agent comercial şi de schimb de bani, în strânsă legă­tură cu banca jidovului Rotschild din Frankfurt pe Main (Germa­nia). Samson trecuse la creştinism, dar în familie cultiva mai depar­te învăţăturile talmudice. Pe fiul său mai mare, pe Hary Heine — devenit mai târziu HENRIC Heine, — l-a botezat la protes­tanţi, pe fiica sa, pe Şarlota, şi pe ceilalţi doi băieţi, pe Gustav şi Maximilian, la catolici. Ziua urmau cursurile de religie creş­tină, dar seară cu seară erau in­struiţi şi în religia lor originară de jidovi, de către rabinul Rin­­telsohn, vestit în ebraică și în tai­nele religiei jidovilor. Șarlota s-a măritat după jidovul Moritz Lieber. Fratele Gustav a trecut în Aus­tria, unde protejat de bancherul jidov Rotschild, a intrat ca ofiţer de dragoni în serviciile împăratu­lui austriac Ferdinand I sub nu­mele de GUSTAV von GELDERN. Fratele său Maximilian, a trecut de la catolici la ortodoxi, spre a putea intra în armata țarului Ru­siei, ca medic militar. Sunt dator să scriu aceste rânduri despre jidovul Henric Heine pentru că mai târziu se va vedea că @1 CU jidovul II­árkus (Dardosai, a devenit Karl K­arx, — sunt autorii învăţăturilor comuniste (b­olşevismul de azi) în perfectă armone cu învă­ţăturile din Talmud, după cari jido­vi sunt chemaţi de „Iehova“ să stă­pânească singuri toate avuţiile din lume. Cred că oricine­ înţelege uşor că un om cu sufletul şi cu gân­dul curat nu îşi schimbă numele său adevărat, nu trece de la o re­ligie la alta, fără a fi hră­nit de planuri ascunse. După ce Markus Mardosai, — adică Karl Marx, — terminase Facultatea de Filosofie, el primi, protejat de rabinul Zunz din Ber­lin, o catedră de profesor la Fa­cultatea de Filosofie din Bonn. Aci neputându-şi aplica mulţu­mitor ideiile, părăsise postul du­pă 2 ani şi să mută în Colonia, la moşul său. Aci doi burghezi germani bogaţi, Hansemann şi Kampfhauser,­­amândoi căsătoriţi cu jidoavee,­­fondaseră „Gazeta Renană“, şi încredinţaseră direc­ţiunea gazelei la 3 jidani, cu numele: Hess, Oppenheimer şi Rulenberg. Aceştia din urmă, a­­filiaţi (alipiţi) la „Uniunea Jida­vilor pentru Civilizaţie şi ştiinţă“ din Berlin, făcură apel la cola­borarea lui Karl Marx. Inserară mai întâi (în ianuarie 1840) câ­teva articole de ale lui, care fură remarcate nu atâta pentru violen­ţa limbajului, cât pentru gândirea profund revoluţionară care le a­­nima (însufleţea). Pe urmă sim­ţind nevoia unu director de talent, cerură lui Marx să se stabilească definitiv în Colonia. După oare­care răsgândire primi oferta în toamna anului 1842, când impri­mă gazetei o nouă impulsiune. Pe vremea aceasta, doctrina (învăţătura) socială şi politică a lui Karl Marx, —bazată şi por­nită din învăţăturile talmudice (din Biblia jidovilor), — sau „Mar­xismul" cum a fost numit, era departe de a fi formată, dar totu­şi se desemnează în linii mari prin campania (lupta,) pe care ei Cine sunt Social democraţii $1 Comuniştii? de Romulus Damian Nr 13

Next