Tribuna, iunie 1932 (Anul 5, nr. 17-19)

1932-06-05 / nr. 17

Pag. 2 Continuarea discursului ţinut de dl R.­iunion in sain „Thalia“, in toate celelalte ramurile de in­dustrie e la fel. La fabricile de textile la fabricile de zahăr, la cărămizi, la bere, la spirt, la cement, pretutindeni şi pretutindeni sunt străinii stăpâni cu numărul de 89 la sută faţă de ce­ilalţi creşt­­i şi români. Şi aici ţăranii români-consumatorii români şi lucrăt­­ii români sunt exploataţi in acelaşi mod ruşinos şi revoltător ca pretutindeni Şi aci români sunt slugi şi producători iar străinii profitori şi stăpâni bogaţi. Dar poate veţi fce cum zic ticăloşii din partidele politice că nu ne putem lipsi de acest capital al străinilor. Ar­gumentele aceste luate din ziarele ji­dovilor sunt neadevărate. Adevărul e că acest capital străin este avizat la noi românii, fără noi el nu ar putea trăi, căci doar nu se poate tăgădui că consumatorii suntem noi cei din ţară şi nu cei din străinătate. Ori poate cineva spune că dacă are nevoie de un kg de zahăr trebue să se ducă la Londra să şi-l aducă. Nu domnilor! El găseşte acest zahăr aici în ţară, deosebirea e numai că pe când con­sumai­­il din Anglia plăteşte zahărul de 20 ori mai puţin decât consuma­­torul din România, cel din România trebue să plătească preţul pe care il dictează trusturile fabricelor de zahăr cari pot stabili preţul pe care Îl vreau pentru că ticăloşii din partidele politice sunt cointeresaţi şi aici, primind bac­şişuri. Acelaşi lucru cu clădirile. Doamnelor şi domnilor! După ce am văzut cam­ sunt principalele bogă­ţii din venitul naţional, să vedem a­­cuma cum stăm cu massa de bani a ţării?! Datoria publică de azi a Româ­niei se urcă la cifra de 167 miliarde lei. Din această sumă datoria legitimă de răsboiul pentru întregirea neamului şi pentru nevoile indispensabile aşe­zării unităţii naţionale este de lei 105 de miliarde. Diferenţa de 62 de miliarde până la anul 1930 inclusive se dato­­reşte partidelor politice, diferitelor frau­de, delapidări şi escrocherii a funcţio­narilor însărcinaţi cu manipularea ba­niui poporului. Noi vrem ca aceia cari au furat aceşti bani din venitul naţional, adică din munca poporului român, să plătească el din averile lor această lipsă de bani din tezaurul Ro­mâniei, şi nu poporul român pentru­­ca nu poporul român s*a furat! Dar să nu credeţi că la bănci l­a soc. Industriale, la soc. comerciale la soc. de asigurare şi la toate cele­lalte diverse societăţi, a căror capital este de 50 de miliarde se prezinte Situaţia mai bine. Şi aici 44 miliarde sunt in mâna aceloraşi streini de nea­­mul şi de sângele românilor, şi nu­mai restul de 6 miliarde e în mâna băncilor româneşti şi a celorlalţi creş­tini din ţară. Şi aici e aceiaşi jale, tot din cauza ticăloşilor de români. Nu pot să ma confund in toate ramurile de activitate a venitului naţional ar fi şi inutil şi obositor pentru Dvs. Plutim între nesiguranţă şi pră­pastie. Numai oameni cu voinţa de fier, încălzită de neţărmuriţi iubire de neam şi de ţară pot să ne scape pe toţi, fără deosebire de clasă socială, din marginea prăpastiei. Noi vrem să fim aceşti oameni, iar datorii Dvs. este să ne ajutaţi, căci ajutându-ne la noi vă ajutaţi pe Dvs. înşivă! Doamnelor şi Domnilor! După ce v-am arătat tabloul foarte trist al României de azi, după ce v-am purtat pe drumuri incernite de griji şi după ce v-am întunecat inima, vă rog să mi permiteţi să vă întorc privirea Dvs. spre lumina plină de nădejdi noui spre soarele nou care încălzeşte gân­direa şi înalţă voinţa de refacere. Glasul României şi porunca vieţii neamului românesc vă cheamă la mun­că creatoare în rândurile noastre. Veniţi la noi, pentru că convingându­­vă că noi în lupta noastră sfântă na­ţională nu avem de pierdut decât lan­ţurile necinstei şi jugul hoţiilor să ne ajutaţi cu vorba şi cu fapta la refa­cerea României in interesul şi spre bi­nele tuturor românilor, să ne ajutaţi că de azi înainte de glasul României să tremure duşmanii săi dinăuntru şi dinafară, şi cuvântul României să fie cu adevărat ascultat, respectat şi di­vinizat. Inscrieţi-vă în rândurile noastre» In propriul Dvs. interes. Citiţi intot deauna zorele şi scrierile noastre pli­ne de foc naţional, şi răspândiţi-le pre­tutindeni. Mulţumindu vă pentru ascultare încheiu cu­rgăminte să vă împrăştiaţi în perfectă linişte, noi trebuind să dăm cei dintâi dovadă de disciplină exem­plară şi de ordine vrednică de laudă. Cumpăraţi programul nostru şi broşura noastră despre comunişti şi socialiştii internaţionali şi abonaţi-vă la ziarul nostru »Tribunal, noi fiind oa­meni săraci şi nevroind să ne vindem sufletul nimănui­­rea ministerului de finanţe. M­ai târziu ca preşedinte al Corsicei s-a relevat, fiind un organizator priceput In 1905 1906 a fost preşedinte al Camerei deputaţilor. Dacă în timpul răsboiului Paul Doumer a jucat un rol po­litic neînsemnat, el a contribuit la victoria patriei sale mai mult decât activitatea politică, sacri­ficând pe cei patru fii ai săi că­zuţi pe câmpul de luptă După răsboiu, în al şaptelea minister Briand din ianuarie 1921 Paul Doumer a fost din nou ministrul finanţelor. Paul Doumer a fost ales preşedinte al republicei franceze în 15 Maiu 1931, după expirarea mandatului lui Daumergue, înain­te era preşedintele Senatului. Moartea lui Piui Daumer sgudue conştiinţa Franţei. Bătrâ­nul Preşedinte înfăţişa o nobilă tradiţie republicană, un întreg trecut de fidelitate unor credinţi viaţa lui înseamnă un strălucit exemplu de tenacitate şi cumin­ţenie burgheză. Ion D. Piţu f Procaşul Hochs­mann, Schnell, & Comp. Joi 2S Mii a început în faţa lrlb. Sibiu desbaterea procesului tinerilor Höchsmann Alfred, Schnell Eduard şi Eugen Ianoşi acuzaţi de lovituri cor­porale grave cauzatoare de moartea locotenentului Cornel Câmpeanu. Tri­bunalul compus din domnii Emil Ghiorghiu, preşedinte şi Argeşeanu, iar ministerul public reprezentat de dl. primprocuror , Pisa. Un public extrem de numeros cu toate că sau înpărţit bilete de Intrare­înainte de deschiderea şedinţei dl. Preşedinte , Gheorgiuu a atras atenţiunea publicului, asupra ordinei şi liniştei ce trebue sa domnească in sală, cât rar va fi nevoit a evacua sala cu forţa publică, rămânând doar acuzaţii apărătorii lor şi presa. Apărarea reprezentată prin Dr. Bărbat, pentru primul acuzat Alfred Höchsmann, Dr. Plattner ptru Eduard Schnell şi Dr. Ioan Popa din oficiu pentru Eugen Jánosi. Au fost propuşi 16 martori. Lipsind o parte din martori, dl. preşedinte a ordonat ca in cur­sul desbaterii să fie aduşi de forţa publică, iar pentru notarul Pandrea (primul, care a găsit victima) s-a trimis un automobil pe spesele apărării Dl. prim procuror E. Pizo pro­pune ţinerea desbaterii, iar experţii să fie tot timpul prezenţi. Dr. Băr­bat cere să fie chemat ca supraexpert, dl. Dr. Eilel, iar dl. procuror Piso propune pe dl. Dr. Filipescu. Tribu­nalul după deliberare decide să fie chemat dl­ Dr. Bolintineanu, pentru care a cerut ca apărarea să depună un onorar de 4000 lei, din care să se plătească onorările experților, iar dacă nu va ajunge să fie complectată. S'a dat cetire actului de acuzare ale cărui puncte au fost descrise după cercetările făcute de noi şi pu­blicate in Mr. 6 al ziarului nostru. Interogatorul lui A. Höchsmann Nu se simte vinovat. Arată că a eşit afară din localul dlui Răspop că a auzit gălăgie. Spune că a stat un local Vl oră, deşi dl preşedinte fi spune că la Instrucţie a declarat că a stat numai 10 minute. N'a auzit că locotenentul Câm­peanu a spus că vrea să meargă la dane. Nu recunoaşte că a fost înto­vărăşit de Iaioşi. Declară că el nu avea banî, nici Schnell, dar Schnell s a împrumutat de 260 li dela Răs­­pop. Preşedintele îi rm­plică : »Dacă n'aveai bani ce a­i făcut la dame*? »Schnell a intrat în ameră, eu am rămas afară lângă «șa coridorului* !■ local n‘a vâzut pe Câmpeanu.PeFânosf nu l-a văzut nic! în Bar nici la Răs­pop. Au mers după locotenent cu sco­pul să afle adresa căpitanului. Pe str. Pescarilor Schnell i-a prins de mână, iar el i-a dat o palmă. N'a văzut că locotenentul a căzut. Câmpeanu era pe stradă nu pe trepte e h­otelului (ca să sune) Când i-a lovit pe loc­­otenent era pe la orele 32°, căci la 314 a fost acasă. Abia a doua zi la ora 1 a aflat că locotenentul era mort. Declară că a absolvat, un curs de educaţie fizică şi cunoaşte şi boxul! SCHNELL EDUARD Decară că a petrecut la resta­urantul dlui Popa Luci data 9—10 când s‘au dus la dl Răspop. Declară că discuţia între chelnăr şi ofiţeri era în prăvălie nn afară. Recunoaşte că a luat dela Răs­­pop 200 lei sâ meargă la Bar. N‘a vorbit cu Jánosi pe care abia azi la cunoscut. N‘a auzit că locot. Câmpeanu ar fi spus că vrea să meargă la Bar. A văzut pe victimă și atunci s‘a înțeles cu Höchsmann să-l întrebe de numele Căpitanului. A văzut când Höghrmann l-a lovit. Io­nost nu era cu ei. După ce Höcchsmann l-a lovit, ei au fugit. N‘a văzut că victima a căzut. Fiind con­fruntaţi de contrazte Hörhmann de­clară ca Schnell minte. Eugen Bartosi Diclară că a mai fost condam­nat la 7 luni pentru escorch’rie. (Ni­ se spune că a fost de vre’o 3 ori con­damnat !) Declară că la Răspop au eşit cu toţii afară când s-a produs scandalul. El a vrut să p­ese acasă, dar Schnell I-a urm­at cu ei. Declară că la fata Schnell şi Höchsmann se uitau pe geam după Câmpeanu. Afrmă că Schnell a întrebat pe Marta Raţiu dacă e acolo un ofiţer şi i­ s‘a răspuns că da! Văzând preşedintele că Jánoşi caută sâ minte il întreabă: »Cine te-a învăţat, cine ţi-a promis ceva? Cum, te-a învăţat că e mai bine aşa?* Cu un cinism extraordinar nea­gă declaraţia dată la instrucţie, pu toate că la confruntarea făcută de ju­­deh instructor şi-a menţinut declara­ţiile anterioare date în faţa gardianu­lui. Afi­ră că victima era pe scările hotelului . R­iga­t* când a fost lovit. După ce Höchsmann l-a lovit pe Câmpeanu l-au luat de braţ spunân­­du i să fugă şi să nu spună­­ nimeni despre cele întâmplata! (Şedinţa s*a amânat pentru ora 4 după masă). La redeschiderea şedinţei se face din nou apel­­ martorilor. Pa lângă dnli Dr. Ittu, Suma şi Moeffert s-au mai prezentat şi exper­ţii Dr. Filipescu, Bolintineanu şi Elle. Se reintroduce din nou Höchs­­mann care e întrebat să-şi motivez® contrazicerile dintre cele spuse la instrucţie şi în instanţă? Spune că a declarat la fel ! Aceiaşi întrebare i­ se pune lui Schnell, care se scuză cu a­­ceea că nu ştie prea bine româneşte însă îşi aminteşte foarte bine ceia de­clarate la Intrucţie. Iancu­ spune că la instrucţie a spus din cauza fricei. Preşedintele: »La Instrucţie ai spus cu totul altfel ca azi?* II ceteşte decla­raţiile. »Da ce ţi-ai dat nume fals chel­nărului Klein Aladár“? Răspunde că n‘a voit să fie martor! Apărarea cere aducerea căpitanului Teodorescu. Martorul Klein Aladár Arată cum au decurs faptele fnt seara întâmplării, exact așa crm a» fost descrise In »Tribuna* Nr. 6 — Martorul declară că în prăvălie era multă lume când locul. Câmpeanu a spus că vrea să meargă la dame. El n‘a chemat in ajutor pe Schnell si Höchsmann. Ianosi era In restatu­­rant. Când s‘au intors Schnell si Höchs­mann în local, Ianosi s‘a dus la el si s‘a oferit a merge cu ei. Fiind con­fruntat chelnărul cu Ianosi, acesta + Paul Jo­­­­ Bătrânul preşedinte al repu­­blicei franceze, Paul Doumer, a fost ucis în ziua de 8 Mai la Paris. Scriitorii francezi organi­­zase într'un mare palat din cen­trul Parisului, o expoziţie a lucră­rilor lor mai însemnate, numită expoziţia cărţii. Preşedintele re­publicei era invitat să deschidă această expoziţie. Paul Doumer a răspuns invitaţiei scriitorilor francezi şi când a intrat in palat un medic rus, care se strecurase prin mulţime până aproape de preşedinte, scoase un revolver şi descărcă asupra lui Paul Doumer trei gloanţe, lovindul mortal, iar cu două gloanţe nimeri pe mare­le scriitor francez Claude Farrére însoţitorul lui Doumer. Criminalul a fost imediat prins şi dus la po­liţie, iar preşedintele republicei a fost internat într-un spital unde i s-au dat primele ajutoare. Noaptea Paul Doumer a sucombat. Crimi­nalul e rus şi se numeşte Gor­gu­off. El e agent al Rusiei so­vietice. Paul Doumer s-a născut la 22 Martie 1857 la Auriliec, din părinţi muncitori săraci. încă de copii a trebuit sâ muncească toate lipsurile unei vieţi sbuciu­­mate. După moartea tatălui său, Paul pe atunci de 14 ani a in­trat ca ucenic la un gravor. De­ci şi el a fost simplu muncitor. Prin munca şi cuminţenia sa a câştigat încrederea stăpânlui, cere­­ a dat şi la şcoală. In curând Paul Doumer de­veni profesor şi publicist. Intrat în viaţa publică, In 1888 este ales pentru prima oară deputat în departamentul tisne Iar din 1912 este senator al Corsicei. Ca deputat şi ca senator, Paul Doumer, a contribuit cu sfaturile sale luminate şi înţelepte, la deslegarea multor probleme administrative. Deacea In cabine­tul Bourgeois din 1895 1896 de­ţine pentru întâia dată conduce­ .TRIBUNA Nr. 17

Next