Tribuna, septembrie 1936 (Anul 1, nr. 1-2)

1936-09-20 / nr. 1

No. 1 telor doamnei Anna Petri, — cre­dem că nu pe gratis s'a făcut inter­venţia — dl Ministru L­u­c­a, ar fi dat o păsuire de funcţionare pe timp de 3 luni. Ştim că dl Ministru D. Juca, e un om prea cinstit, prea bun la suflet şi milos şi bănuim ci buna credinţă i-a fost surprinsă. Publicul sibian se miră şi se în­treabă: S’ar putea ca însuşi Ministrul să contribue — prin această păsuire — la o nouă catastrofă? De ce nu-şi clădeşte doamna Petri un cinematograf solid şi de ce să facă excepţie dintre celelalte cinema­tografe închise, chiar d-sa, când are milioane şi palat în centrul oraşului ! Ce are de spus ASTRA, care be­neficiază de 50 o/o reducere din taxele de spectacol, căci autorizaţia de funcţionare a cinematografului Apollo este pe numele Astrei ? Totodată publicul românesc din Sibiu e curios, să ştie ce sume a re­alizat ASTRA, din această combinaţie cu doamna Petri, combinaţie, care durează de 2 ani ? Intr’un caz de prăbuşire contribue ASTRA la despă­­gubiri ? Nu cred conducătorii ASTREI că chiar ei au datoria să intervină pentru menţinerea închiderii? Sau poate are ASTRA interes să continue cu reducerea, care nu ştim dacă e, sau nu legală. Domnul Ministru Iuca are datoria — spre convingere — să ordone chestorului poliţiei Sibiu să fotogra­fieze şandramaua — căci nu li se mai poate spune cinematograf şi va vedea că e proptită cu stâlpi pe din afară de jur împrejur şi înlăuntru să nu se prăbuşească şi atunci cu siguranţă va reveni asupra păsuirii şi va reda li­­niştea publicului sibian alarmat. • * In ultimul moment aflăm că Mi­nisterul i-a acordat o păsuire de trei luni. Iată textul: No. 4775-936 Domnule Primar Referindu-ne la adresa Serviciului cinematografelor cu Nr. 4498 din 24 Aug. 1936 — avem onoare a vă face cunoscut că în urma întâmpinării fă­cută de D­ na Petri proprietara Cine­matografului APOLLO din acel oraş şi a Asoc. ASTRA şi având în vedere actele prezentate, Ministerul aprobă o păsuire de 3 luni socotită de astăzi pentru ca proprietara să facă îmbu­nătăţirile ce se vor stabili de către subcomisiunea teatrală pentru funcţio­narea cinematografului în bune con­­diţiuni de siguranţă şi soliditate. In consecinţă pe de o parte, veţi dispune deschiderea de îndată a ci­nematografului, D-na Petri având deja angajate filme pentru lunile Septem­vrie, Octomvrie, Noemvrie şi Decem­vrie 1936 şi pe de altă parte, veţi convoca subcomisiunea teatrală locală spre a face o nouă cercetare şi a propune lucrările şi îmbunătăţirile ce mai sunt de adus încheind cuvenitul proces verbal, care se va înainta Mi­nisterului Serv. cinematografelor, pt. Ministru Şef Cinematogr. Sergiu Dimitriu Paştiu Textul e destul de confuz şi dă foc la interpretări diferite şi anume: 1) E fapt stabilit, că cinematograful a fost inchis tocmai pentru că era un pericol pentru viaţa spectatorilor ! 2) Dacă comisiunea, care avea în frunte pe dl. inspector general P. Ştefănescu a constatat şi hotărât a­­cura 3 luni acest lucru, azi starea şan­dramalei nu poate fi decât mai şubredă. 3) Din textul ordinului subliniat de noi ar rezulta că întâi să facă înbunătă­­ţirile ce se vor stabili de subcomisiu­­nea teatrală şi numai după ce se vor găsi solide să i­ se permită funcţionarea. 4) Faptul că D-na Petri are filme angajate nu e un motiv serios şi ho­tărâtor pentru redeschiderea şandram­alei ! E caz de forţă majoră şi contrac­­tul se stornează! 5) Subcomisiunea teatrală« cu oca­zia noilor cercetări ce trebue să facă are datoria să menţioneze în procesul verbal, că cinematograful nu mai poa­te funcţiona, decât după executarea reparaţiilor şi numai după recepţiona­rea clădirii.­­ Prin aceasta scapi şi de suspiciu­nea legitimă a publicului şi de răspun­derea în faţa legii- Membrii comisiunii si nu uite că Ministerul prin acest ordin e degajat de răspundere şi să­­şi aducă aminte de catastrofa de la Cotroceni, de pe urma căreia stau la inchisoare, ajutorul de Primar Vasilescu arhitecţii Botomei,Burcuş etc. Chiar dl. primar D. Piso, are dato­ria morali să intervină la Minister să re­vină asupra acestui ordin până după exe­cutarea reparaţiilor imperios necesare. Aceasta in interesul apărării vieţii populaţiei oraşului pe căre i gospodă­reşte! Junele deputat corupător de mino­re se bâlbâe din nou. Crescut la şcoala minciunii şi a imoralităţii, învăţat să lingă babele celor puternici şi să lovească în cei neputincioşi, Ilie Floaşiu, cu bani grei şi-a plasat în „Ţara Noastră" şi „Po­runca Vremii* o pretinsă interpelare în Cameră, acum când parlamentul e în vacanţă. Prin acea interpelare se ocupă din nou de persoana deputatului Dr. Piso, a prefectului Dr. Regman și a modestei mele persoane. N'ar merita să mă ocup de cele publicate în numitele ziare, dar întru­­cât afirmă minciuni, sunt nevoit a lă­muri publicul indus din nou în eroare de această haimana politică. Nu voi vorbi despre cazul d-lui Dr. Piso, care ca om, are dreptul să facă ce vrea, dar opinia publică cin­stită din Sibiu ştie că dl Dr. Piso a fost şi este un om serios, care a făcut mult bine comunelor din Ju­deţ. Nu e o crimă fapta dlui Piso, dar e o laşitate şi o imfamie fapta lui Ilie Floaşiu de a se folosi de aseme­nea mârşăvii vii de luptă politică. De aceia am afirmat la început că Sifiloaşiu e învăţat să lovească în cei neputincioşi. Cine n‘a fost beat în viaţa lui şi nu şi-a dat poate seama de cele ce face? Dacă deputatul Ilie Ficaşiu ar fi fost cavaler şi om moral nici nu s’ar fi dus la faţa locului, ba ceva mai mult ar fi trebuit să apere pe adver­sarul său politic. La idei se răspunde cu idei şi nu cu cuţitul pe la spate! El, Ilie Floaşiu, care are dosar la parchet pentru corupere de mino­re, el care a corupt pe minorele Pa­­raschiva Simfion, Elena Glatz/­Görgy Ilona etc. etc. el, care are proces cu mine în faţa tribunalului Sibiu, iar tribunalul mi-a admis să fac dovada, el vorbeşte de „chestia” dlui Piso. El, care în acelaş local a făcut în diferite rânduri adevărate orgii, pe cari din condescendenţă faţă de citi­tori nu le putem publica. Vorba românului: »Râde hârbul de oală spartă­! Vorbeşte de chestiunile dlui Pre­fect Regman? Acuzaţiunile ce l­ le aduce toată lumea ştie că sunt flea­curi şi minciuni. Că eu am primit sute de mii de lei subvenţii de la prefectură. Iarăşi e minciună sfruntată şi ori­cine are dreptul să controleze şi _se va convin­ge de adevăr! Toată subvenţie primită de mine de la prefectura j ad. Sibiu a fost de lei 5000 (cinci mii) în anul 1934. Minciuna cea mai mare a acestui inconştient, care probabil a rămas în urmă cu injecţiile (căci în dosarul d-şoarei Glatz, care fiind coruptă de Ilie Floaşiu şi cerea întreţinerea copilului, se afirmă că a fost înbolnă­­vită de sifilis de el), zic, minciuna cea mai mare o afirmă unde zice: „întreb pe dl. ministru de justiţie din ce cauză nu se judecă zecile de pro­cese intentate la tribunalul Sibiu în contra acestui Droc. A ajuns şi justiţia din Sibiu, la cheremul bandei Regman — Piso Droc» ? Cum să se judece cele două pro­cese ale mele cu Ilie Ficaşiu, când el singur a cerut tribunalului Sibiu să înainteze dosarele Curţii de Casaţie cerând strămutarea procesului la alt tribunal. A cerut acesta, afirmând că judecătorii tribunalului Sibiu ar fi păr­tinitori şi ar ţinea cu mine. Adevărul însă e, că deputatului Ilie Frcaşiu îi este ruşine ca publicul sibian să vadă desbaterile cu care ocaziune voi des­­veli toate murdăriile acestui ins şi toate sistemele practicate pentru a (Urmare în pag. 3, col. 4) Bâlbăiala deputatului la Ilie Floasiu Şandramaua Apollo (frontul și partea stângă) „TRIBUNA LIBERA“ Foileton „La Femme-avocat“ de Dem. Pand. Popescu Judele deschise şedinţa cu obiş­­nuita-i solemnitate. Sala gemea de împricinaţi. Bieţii oameni, stâlciţi, înnăbuşiţi, cu câtă casni nu-şi ascun­deau tradiţionala tuse când în ba­­tistă, când în sân. Aprodul în schimb, te uitai la el, nu mai putea. Câtă sfor­ţare să ţină proptit uşa contra acelor pierde-vară de cari te împiedici fie’n Palatul Poştelor, fie’n Biserica Zlătari din Calea Victoriei. Ce să facă. Advocaţi, advocăţiţe... Procese şi la alte secţii. Tot buclucul dela servietă. Vezi că n’o poartă nu­mai advocaţii. Mai sunt şi alţii. Şi bietul aprod, ce să facă? Vede ser­vietă, îi dă drumul. La cine nu, ser­vietă. Tineri teologi, deservenţi în ca­tedrale, musai cu servietă. Duhovnici bătrâni, căpătând harul divin simpla­­mente datorită faptului de a fi ţinut cândva căldăruşa ori de a fi stins lu­mânările cu prăjina urechiată, încă folosesc servieta. Numai (vorba unor miniştri de justiţie) nu cadrează cu sanctuare împodobite cu şterse pic­turi bizantine. Parcă le-ar fi ruşine, dom’le cu epitrahilul şi montvelnicul. Măcar şi cu pămituful, care mai dăi­­nueşte doar la sfeştanie. Zugravii, în primul rând cei devo­taţi confesiunii adventiste, şi el cu servietă. Să crezi, mai merge. Spiritul ordonat ce le insuflă această pe ne­drept hulită manifestare sufletească impune, e drept, rânduirea modelelor de cauciuc pânzat, vopselele şi bidi­neaua, tot în această, să i zicem sa­coşă. In ce transportă voiajorii mos­trele de stofă, dacă nu în servietă­? Băgaţi de seamă, nui spun cu ce transportă. In ce ţin ei crema de ghete şi jurubiţele de aţă? Cu ce te duci la baie? Săpunul, ştergarul, ru­­făria de schimb, cea murdară..., nu în servietă? — »Să vină martorul, strigă jude­cătorul. Şi iată un ciobănaş de aproape 17 ani. Timid, speriat, prostuț, trece în faţa crucii de lemn, boită negru. In stânga lui un advocăţel chipeş, blond, ras, înmănuşat, în partea inimii lu­­cindu-i batista de mătase, invoaltă ca o conopidă. In dreapta o suplă mem­bră a Baroului, parfumată și coafată ca la fontait», dacă nu și o la Cleo. Ciobănaşul căta năucit ba la ea, ba la el, ba la judecător. Advocatul trânti puternic servieta pe masa judecății. -- „Să spună martorul ce a zis pârîtul, când reclamantul i-a pus în vedere să nu mai vire vițelul în ciurda lui ?" „Să răspundă“ — interveni advo* cătița — »să răspundă— și-a» trânti violent servieta tot pe masa judecăto­rului. Martorul ţinteşte zânatec şi parc’ar bolborosi niscai cuvinte. — „Auzi martor" — lămuri ea — „auzi, spune ce«a zis pârîtul, când reclamantul i-a pus în vedere să nu mai ducă viţelul în ciurdă ? Vorbeşte, omule! Hai vorbeşte odată ?“ Dar co­pilandrul.... hânc. — „Vorbeşte, băiatule“, îl povăţui şi judecătorul. Martorul.... hânc! apoi dete dru­mul unor bâlbâieli dintre cari se des­­prinseră nişte vorbe, că mi-e scârbă şi frică să le trec pe hârtie. Judecătorul pironi ochii în dosar, iar domnişoara şi domnul advocat simulau că deschid codurile. „Mă rog, domnule judecător, mar­torul pare tâmpit, în tot cazul, vă rog să-i puneţi iarăşi întrebarea", ceru tânărul advocat. — „De acord şi domnişoară?" — „Să răspundă martorul precis“ — sări advocătiţa — „constataţi şi dumneavoastră, domnule judecător. (Urmează în numărul viitor.) Pag 2

Next