Tribuna Sibiului, noiembrie 1968 (Anul 1, nr. 219-244)
1968-11-01 / nr. 219
PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, ONIŢI-VA! ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P. C. R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN PROVIZORIU 150 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA PRIMELOR CURSURI DE INGINERIA BUCUREŞTI Festivităţile consacrate împlinirii a 150 de ani de la înfiinţarea în Bucureşti a primelor cursuri de inginerie în limba română au început joi dimineaţa printr-o şedinţă festivă organizată în Sala Palatului Republicii Socialiste România. Au participat membri ai C.C. al PC.R., ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, academicieni şi alţi oameni de ştiinţă, cadre didactice universitare din Bucureşti şi din celelalte centre cu învăţămînt tehnic superior, cercetători ştiinţifici, specialişti din întreprinderi, studenţi. Adunarea a fost deschisă de prof. dr. docent George Bălănescu, rectorul Institutului politehnic din Bucureşti, care a salutat pe oaspeţii prezenţi la festivitate. Primit cu vii aplauze a luat cuvîntul tovarăşul Dumitru Popa, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., primsecretar al Comitetului Municipal Bucureşti al P.C.R., care a dat citire mesajului adresat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P C.R., preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, corpului profesoral şi studenţilor din institutele de învăţămînt tehnic superior din Bucureşti. Au luat apoi cuvîntul prof. emerit Constantin Dinculescu, membru corespondent al Academiei, arad. Ştefan Bălan, ministrul invăţămîntului, prof. univ. Alexandru Popescu, prof. emerit Constantin Ionescu-Bujor, şi Ion Amăriuţei, vicepreşedinte al Asociaţiei studenţilor din România, care au evocat aspecte din istoria învăţămîntului tehnic superior românesc S-a dat apoi citire saluturilor adresate corpului, profesorul şi studenţilor din institutele de învăţămînt tehnic superior din Capitală, din partea centrelor universitare cu învăţămînt tehnic superior: Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj, Braşov, Craiova, Galaţi, Petroşeni, Tg. Mureş şi Ploieşti-In încheierea adunării, cadrele didactice şi studenţii institutelor de învăţămînt tehnic din Capitală au adresat o scrisoare Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal, prin care îşi exprimă adeziunea deplină la înţeleaptă şi clarvăzătoarea politică a Partidului Comunist Român, politică de înaltă principialitate, menită să asigure progresul neîncetat şi un puternic prestigiu naţiunii noastre. Profund emoţionaţi — se spune printre altele în telegramă — de cuvintele calde cuprinse în mesajul dumneavoastră, cuvinte de înaltă şi aleasă preţuire, dascăli şi studenţi mărturisim hotărîrea fermă de a continua şi îmbogăţi glorioasele tradiţii ale înaintaşilor, de a munci cu entuziasm şi devotament pentru pregătirea temeinică a zeci de mii de ingineri, misiune de mare răspundere şi de hotărîtoare importantă pentru ridicarea pe noi culmi a tehnicii şi ştiinţei în patria noastră socialistă. * După-amiază, în localul Institutului Politehnic a avut loc festivitatea dezvelirii unei plăci comemorative care marchează diferitele etape de dezvoltare a învăţămîntului tehnic superior bucureştean de-a lungul unui secol şi jumătate. Au participat tovarăşii Dumitru Popa, membru supleant al Com-rtetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului de Bucureşti, Capitalei, municipiului general al DTU Utl V^UilPLUinnicov. .. partid al primarul prof. univ adjunct al ministrului învăţămnîntului, Ion Teoreanu, şef de secţie la C.C. al P.C.R., reprezentanţi ai conducerii unor instituţii centrale şi de învăţămînt din Bucureşti şi din ţară, academicieni, cadre didactice din învăţămîntul superior, studenţi. La dezvelirea plăcii comemorative, dr. docent George Bălănescu, membru corespondent al Academiei, rectorul Institutului Politehnic din Bucureşti, a rostit un cuvînt inaugural. A urmat apoi deschiderea expoziţiei documentare „Dezvoltarea învăţămîntului tehnic superior românesc", amenajată în holurile Institutului. Sunt expuse documente care înfăţişează în succesiune istorică dezvoltarea şcolii politehnice româneşti Printre cele mai importante figurează „înştiinţarea lui Gheorghe Lazăr către tinerime". Decretul lui Alexandru Ioan Cuza din 1864 pentru înfiinţarea şcolii de ponti, şosele şi arhitectură, diploma de inginer a lui Petrache Poenaru şi Brevetul acordat acestuia la Paris pentru inventarea focului cu cerneală continuă, omagiul inginerilor adus în 1886 cu prilejul inaugurării localului din str. Polizu şi altele. O altă parte a expoziţiei ilustrează evoluţia facultăţilor şi secţiilor transformate în institute independente iar un grafic oglindeşte creşterea numărului de studenţi bursieri, absolvenţi şi cadre didactice. Machete, panouri şi fotografii, înfăţişează noile şi modernele construcţii destinate înviitămîntului tehnic superiordin ţara noastră. (AGERPRES) Mesajul adresat de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU secretar general al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Stat, corpului profesoral şi studenţilor din institutele de învăţămînt tehnic superior din Bucureşti STIMAŢI TOVARĂŞI, Aniversarea unui secol şi jumătate de la înfiinţarea, în Bucureşti, a primelor cursuri de inginerie în limba română, îmi oferă plăcutul prilej de a aduce corpului didactic, întregului tineret din învăţămîntul superior tehnic, salutul cald al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat şi al guvernului Republicii Socialiste România. Inaugurarea, cu 150 de ani în urmă, a cursurilor de inginerie iniţiate de Gheorghe Lazăr, eminent om de cultură şi înflăcărat patriot, a reprezentat un eveniment remarcabil în istoria învăţămîntului, ştiinţei şi culturii noastre, în decursul existenţei sale, Şcoala tehnică superioară din Bucureşti a format zeci şi zeci de promoţii de ingineri. Din rindul lor s-au ridicat memorabile figuri de savanţi şi profesori care, făcînd parte din pleiada intelectualilor înaintaţi, au jucat un rol de seamă în propăşirea materială şi spirituală a naţiunii române. In anii socialismului, ca o expresie elocventă a grijii partidului nostru pentru dezvoltarea invăţămîntului, pentru ridicarea nivelului de cultură al poporului, Şcoala tehnică superioară din Bucureşti — cea mai importantă sursă de formare a cadrelor tehnice inginereşti în toate ramurile economiei naţionale — a cunoscut o puternică dezvoltare. Pentru învăţămîntul tehnic superior, socialismul a însemnat o creştere considerabilă a numărului de institute şi facultăţi, de studenţi şi cadre didactice, o îmbunătăţire permanentă a condiţiilor de studiu şi de viaţă ale tineretului studios. Doresc, şi cu acest prilej, să exprim înalta apreciere pe care partidul şi statul nostru o acordă activităţii rodnice, devotare a corpului profesoral care îşi îndeplineşte îndatoririle de onoare ce-i revin, aducind o contribuţie deosebit de valoroasă la formarea celui mai ales şi mai preţios produs al societăţii noastre, omul temeinic şi multilateral pregătit — constructor al socialismului. Temeiuri de îndreptăţită satisfacţie ne dau tinerele vlăstare ale intelectualităţii tehnice, întreaga noastră studenţime care se pregăteşte cu răspundere pentru a purta mîine, spre noi culmi, cuceririle gîndirii şi creaţiei ştiinţifice şi tehnice contemporane, pentru a participa cu dăruire de sine la soluţionarea problemelor complexe pe care Ie ridică opera de desăvîrşire a construcţiei socialiste. Sărbătoarea de azi constituie un prilej de a cinsti tradiţiile înaintate ale învăţămîntului tehnic superior din România, de a omagia actul patriotic care a pus temeliile lui şi de a reliefa marile lui succese de azi. Cu sentimentul mîndriei de a fi continuatorii operei unor iluştri înaintaşi, dumneavoastră toţi , profesori din toate generaţiile şi studenţi, aveţi înalta îndatorire de a ridica pe noi trepte tradiţiile luminoase ale Şcolii tehnice româneşti, pentru a răspunde încrederii şi dragostei ce vi le poartă întregul popor, pentru a contribui mai direct, cu mai mare eficienţă, la înălţarea măreţului edificiu al României socialiste. Mulţumindu-vă pentru invitaţia pe care mi-aţi adresat-o de a lua parte la această sărbătoare, vă adresez urări de noi şi mari succese, vă doresc multă sănătate, fericire şi realizări însemnate în activitatea dumneavoastră închinată propăşirii patriei noastre socialiste. Sura Mare, strada principală. II I III ÎN DEZBATERE PUBLICĂ Documentele Plenarei Comitetului Frontul Unităţii Socialiste acorolar şi expresiea înaltului democratism al orînduirii noastre ! Central al P. C. R. Lucrările plenarelor Comitetului Central al Partidului Comunist Român subliniază de fiecare dată faptul că problematica acestor întruniri este caracterizată de actualitate, de căutarea celor mai potrivite răspunsuri aduse unor necesităţi fireşti legate de dezvoltarea revoluţionară a ţării noastre pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste a unui stat puternic politic şi economic, suveran, independent, demn a sta alături de celelalte state-parteneri din marele concert al popoarelor dornice de libertate, democraţie, socialism. Documentele apărute în presa ultimelor zile, tematica acestora ca şi felul în care sînt dezbătute propunerile cu caracter complex care continuă drumul prescris de Congresul al IX-lea, oglindesc din nou preocupările intense destinate să rezolve, în concordanță cu aspectele specifice etapei dedezvoltare actuale, unele aspecte de ordin politic, social etc., măsuri puse în slujba creării unei vieţi demne, pline de conţinut, care să ofere fiecărui membru al societăţii noastre posibilităţi egale pentru desfăşurarea aptitudinilor sale, a energiei sale creatoare. Propunerile comitetului Central privind organizarea Frontului Unităţii Socialiste cît şi a Consiliilor naţionalităţilor conlocuitoare reprezintă una din filele istorice ale acestei plenare prin care se subliniază încă odată convingerea fermă a partidului nostru că numai un front unit, o muncă umăr la umăr poate să ne ducă spre ţelurile măreţe care se găsesc la punctul spre care converg toate eforturile muncitorilor, tehnicienilor, intelectualilor români şi maghiari, germani şi de altă naţionalitate, închegaţi ca un tot monolitic în jurul idealurilor înalte ale învăţăturii marxist-leniniste. Triumful revoluţiei socialiste în ţara noastră nu este pentru nimeni astăzi o noţiune abstractă, declamatorie, ci un fapt din cele mai concrete, la realizarea căruia şi-au adus aportul milioanele de indivizi. Transformările adinei produse în profilul economic social şi cultural al ţării noastre, într-un proces revoluţionar ale cărui efecte se pot descifra în ecourile pe care le găsesc în rîndurile acelora care ne-au vizitat ţara după un interval de cîteva decenii. Schimbările care s-au petrecut în viaţa fiecărui individ, muncitor, ţăran, intelectual au dus la crearea unei mentalităţi noi, a unui ataşament liber consimţit faţă de politica internă şi externă a partidului şi statului. Omul de cultură, intelectualul, artistul, nu s-a situat niciodată departe de marile frămîntări ale vremii. Un (Continuare în pag. a II-a) HERBERT HOFFMANN doctorand în Istoria Artelor ANUL I Nr. 219 4 PAGINI Vineri 1 NOIEMBRIE 1968 30 BANI ARTIZANATUL ŞI TRADIŢIA Artizanatul prin însăşi definiţia sa este un meşteşug practicat cu artă. Aşadar produsele de artizanat nu sunt numai simple produse ci conţin în ele o doză de măiestrie, o concentrare de valenţe artistice. Artizanatul are însă şi un aspect economic. Produsele sale nu sunt făcute numai de dragul etalării artistice, ci şi cu scopul comercializării. Diminuează cu ceva aspectul economic pe cel artistic, ori există vreo legătură între ele? Din contră se completează unul pe celălalt. Produsele de artizanat sunt pentru comerţ, dar aceasta nu înseamnă că ele sunt acceptate uşor de cumpărător, adică să se neglijeze aspectul artistic al produselor. Ele devin mai valoroase şi plurivalente economic, dacă sub aspectul artistic reuşesc să fie reprezentative, ori reuşesc în modul cel mai firesc să fie tradiţionale. Artizanatul are de fapt meritul de a vehicula, valorile artistice ale creaţiei populare, chiar şi atunci cînd le adaptează la modern. Este o faptă meritorie a cooperativelor specializate în artizanat că în cadrul lor sînt antrenaţi şi solicitaţi artişti populari autentici, care fac să nu dispară tradiţiile, meşteşugurile. Produse de artizanat în Sibiu sînt realizate de cooperativa „Arta Sibiului", o unitate nouă, ca numire, dar veche ca preocupări. Artizanatul preia în zilele noastre tradiţia unor meşteşuguri vechi practicate în satele din împrejurimi de-a lungul veacurilor, cu măiestria şi priceperea artistului popular. Artizanatul sibian cuprinde mai multe genuri: ţesături cu ațesături, marochinărie, covoare, sculptură în lemn, imprimerii, confecţii, în unele din ele continuîndu-se intr-o viziune nouă preocupările vechi, iar în altele îmbinîndu-se mijloacele tehnice noi cu motivistica veche specifică. Genul ţesături cu ațesături — care se pare că este cel mai reprezentativ în zona noastră — cuprinde 4 secţii cu 26 de sate. Satele sînt grupate pe zone decoloristică şi motivistica: Gura Rîului (Sălişte, Orlat, Cristian) Sibiu (Răşinari — Foptaca — Şura Mare); Avrig (Porumbacul, Racoviţa, Sebeşul de Jos); Arpaş (Cîrţişoara, Noul Român). Gruparea satelor pe zone este determinată de variaţia motivelor şi tehnicii de lucru. în cadrul acestor aşezări lucrează peste 100 de artişti amatori, autentici, care au învăţat meseria prin tradiţie Femeile din aceste centre produc cca. 250 modele ţesături cu aţesături, printre care ştergare, fete de mese, seturi de diferite dimensiuni. In aceste localităţi ,se păstrează în cele mai mici detalii tradiţia locului incit produsele evidenţiază specificul zonei. Bunăoară produsele din zona Avrigului — unde e un centru puternic — ca tehnică de lucru este folosit rostul deschis (tehnică neîntîlnită în alte părţi). Produsele din aceste centre se impun prin alesăturile caracteristice, cromatică, cîmpul cu o varietate mare de dungi, precum şi prin ciucuri. La Gura Rîului se foloseşte o altă tehnică, ţesutul cu rost închis — cu speteaza — iar în cromatică predomină roşu, negru şi alb. „Noi lăsăm liberă fantezia creatorului, indicăm numai linia generală" — spunea tovarăşa Elena Cioran vicepreşedintă la „Arta Sibiului". Dintre creatorii populari care migălesc cu măiestrie articole interesante e greu să alegi pe cel mai talentat, fiindcă toţi sunt, fiecare îşi are personalitatea sa. Dar totuşi a vorbi despre ei fără să aminteşti de Maria Spiridon din Avrig, vestită în părţile locului, care a participat la a lli-a bienală de artă populară din Bucureşti 1967, care conduce azi un cerc de fete tinere în cadrul comunei, cri despre Maria Brad, din Gura Rîului care a luat premii la concursurile de creatori de artă populară, ori despre Ioana Zaf tot de aci, care în ciuda celor 60 de ani este mereu prezentă cu lucruri „faine", ori despre cele 10 artiste populare de la Răşinari care lucrează în specificul locului, este imposibil. Sibiul şi împrejurimile îşi au tradiţia şi în lucrările in piele (marochinărie). Această secţie produce prin meşterii săi Stamp Francisc cu băiatul, loan Droc şi alţi cîţiva, care duc mai departe un meşteşug străvechi. Există şi 20 de ucenici care sunt introduşi în tainele meseriei. în cadrul acestei secţii se realizează: cordoane, poşete, portmonee, gentute, etc. Şi acestea se înscriu pe linia tradiţiei şi reflectă specificul local. De exemplu, gentutele, sunt lucrate după modelul pungilor de tutun din Mărginime. La Sălişte este o secţie de covoare puternică condusă de Maria Peligrad. Aci au lucrat pentru un beneficiar francez o tapiserie „Picasso“ de toată frumuseţea. Totuşi nu este neglijată nici aci tradiţia: în tehnica scoarţelor (ţesut orizontal) se introduc motive ardeleneşti. Tradiţia cioplitului în lemn îşi găseşte şi ea un loc binemeritat în preocupările artizanilor din Sibiu, fiind reprezentată printr-o serie de obiecte cioplite atît sub forma de amintiri cît și utilitare. Totuși meșterii sînt putini. Obiectele lucrate sînt legate de specificul locului: — Lingurar — bibelou de diferite mărimi, cu 6 linguri, fiecare reprezentînd un sat, cu motivistica sculpturală specifică (Răşinari, Sebeş, Cisnădie, Tilişca etc.); roată de tors — model din Cisnădie — ca amintire; blide din lemn — utilitare — cu elemente caracteristice judeţului, garnitură de fructe cu pirogravură; vase de stînă din Răşinari, linguri ciobăneşti, furci frumos încrucişate, casete pictate cu motive săseşti, etc Ceea ce e demn de remarcat în preocupările „Artei Sibiului" este reînvierea unei vechi tehnici populare a icoanelor pe sticlă, atît de caracteristice judeţului. In procesul de lucru au 12 modele (10 din Sibiu, 2 din Maramureş). In această secţie se copiază icoane de la Muzeul Brukenthal păstrîndu-se cu stricteţe detaliile şi caracteristicile originalului. Ele sunt lucrate de oameni calificaţi la Şcoala populară de artă sub îndrumarea specialiştilor de la Brukenthal. Ne gîndim că ar fi interesant să se lucreze în cadrul cooperativei şi costume populare specifice. Aceasta ar corespunde multor cerinţe. La ţară, se lucrează mai puţin. Sînt însă multe ocazii cînd costumul popular se îmbracă. Mă gîndesc la serbările şcolare. Atunci părinţii aleargă prin tot oraşul, ori merg prin satele din jur ca să împrumute nişte costume. Oare ar fi rău dacă s-ar găsi de cumpărat aşa ceva de la magazinele specializate? Cred că nu Artizanatul sibian este un sector nomic cu multiple valenţe"''artistice. Produsele de artizani de specificul local sînt adevăraţi se ffi ai unor meşteşuguri transmisa'' din generaţie în generaţie. Ele sîht căutate şi apreciate tocmai pentru autenticul lor. Iar cooperativei „Arta Sibiului" îi revine pe mai departe îndrumarea competentă a acestei mişcări artistice. I VICTOR voicu VEDEA ţiilor O înaltă îndatorire îndeplinirea obligacontractuale la cartofi Cooperativele agricole de producţie şi-au asumat obligaţia de a livra, pe bază de contract, importante cantităţi de cartofi atît de necesari industriei alimentare, cît şi unităţilor de desfacere pentru o cît mai bună aprovizionare a populaţiei de la oraşe. Considerînd îndeplinirea obligaţiilor contractuale, cît şi achitarea muncilor I.M.A. o înaltă îndatorire, ţăranii cooperatori caută să livreze încă din cîmp cantităţile de cartofi prevăzute. Este deci şi firesc să întîlneşti în aceste zile pe drumurile ce duc la bazele de primire convoaie întregi de atelaje, remorci şi camioane. Ele sunt o mărturie a înaltului simţ de răspundere cu care cooperatorii din judeţul nostru privesc îndeplinirea obligaţiilor asumate în contract. Totodată, livrarea produselor în întregime atrage după sine obţinerea unor importante venituri băneşti care contribuie la creşterea valorii zilei-muncă. CÎTEVA CUVINTE DESPRE FRUNTAŞI In numeroase unităţi, ca urmare a faptului că s-a acordat o atenţie deosebită bunei organizări a transportului in acest scop, mobilizîndu-se un număr sporit de mijloace, au fost achitate în întregime muncile I.M.A. cît şi contractele încheiate. De exemplu, cooperativele agricole de producţie din Agnita şi Cîrţa au terminat predarea obligaţiilor faţă de «tet încă cu cîteva zile în urmă. Cooperativa agricolă de producţie Stejerişul a predat în plus faţă de sarcina contractuală mai bine de 20 tone cartofi. Şi de la Cîra şi Agnita continuă să sosească la centrele de preluare a cartofilor cantităţi peste cele prevăzute în contract, ca urmare a preocupării conducerilor acestor unităţi de a realiza venituri tot mai mari. Şi la C.A.P. Şaroş, s-au piredat în contul muncilor I.M.A. 102 196 kg cartofi faţă de 98 741 kg cît a fost prevăzut. La Ighişul Nou ţăranii cooperatori au livrat la contract 117 519 kg cartofi din totalul de 135 000 prevăzute în contract Fruntaşe în predarea muncilor I.M.A. şi în achitarea obligaţiilor contractuale sunt şi cooperativele agricole de producţie din Apaldul de Sus, Mercurea Sibiului, Laslea şi altele. ZILNIC PESTE 7, VAGOANE DE CARTOFI Intr-o discuţie avută cu Nicolae Hanea, preşedintele cooperativei agricole de producţie din Slimnic, am aflat că şi aici ţăranii cooperatori sunt preocupaţi să-şi îndeplinească cu cinste obligaţiile faţă de stat. „Cantităţile prevăzute în contul muncilor I.M.A. (130 000 kg cartofii, au fost predate — ne spunea preşedintele. Chiar şi la contract am livrat, pînă în prezent, 20 000 kg cartofi. Pentru a impulsiona transportul am căutat să mobilizăm forţe şi mijloace sporite. Astăzi, bunăoară, (30 octombrie) am folosit 20 de atelaje, două remorci şi 5 camioane“. „ Numai din brigada, mea au fost la transport 12 atelaje — a intrat în discuţie brigadierul Constantin Hămbăşan. Şi fiecare atelaj a făcut trei drumuri. Tot atîtea drumuri au făcut şi remorcile. — De mîine, — reia discuţia tov. Hanea — vom avea mai multe mijloace la transport. Pe lingă atelajele noastre, o remorcă şi camionul cooperativei, am fost asiguraţi că ne vor sosi încă 10 camioane de la O.L.F. Aşa că zilnic putem transporta la contract circa 10 vagoane cartofi. ÎN AŞTEPTAREA MAŞINILOR Dorinţa cooperatorilor din Ruşi de a-şi achita în modul cel mai onorabil obligaţiile faţă de stat s-a concretizat în achitarea muncilor I.M.A. (Continuare în pag a lia) P. BADEA I11RI9HB0 La „Independenţa”, un nou procedeu de zincare. Autor, inginer Uviu Bera