Tribuna Sibiului, iunie 1973 (Anul 6, nr. 1638-1663)

1973-06-10 / nr. 1646

PROLETARI DIN TOALE ŢĂRILE, UNITI-VĂ­R URBAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul VI, nr. 1646 Duminica, 10 iunie 1973 4 pagini, 30 bani UN SFERT DE VEAC DE LA NAŢIONALIZAREA PRINCIPALE­LOR MIJLOACE DE PRODUCŢIE ■ Se­ împlineşte, .m­îine, 11 iu­nie,­­un sfert de veac de la eve­nimentul istoric, de importanţă covir­şitoare pentru înfăptuirea revoluţiei­­socialiste, cînd prin­cipalele mijloace de producţie, au trecut în mîinile clasei mun­citoare, a poporului nostru. În sfertul de veac, ce a trecut de la naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, economia judeţu­lui Sibiu a cunoscut însem­nate transformări, a înregis­trat salturi importante. • Producţia globală indus­trială a sporit de peste 15 ori, intr-un ritm mediu anual de 13,2 la sută. • Faţă de producţia rea­lizată in anii imediat urmă­tori actului naţionalizării in numeroase ramuri s-au ob­ţinut creşteri impresionante. Metalurgia neferoasă este as­tăzi de peste 41 de ori mai mare, înscriindu-se intr-un ritm de 18,5 la sută, con­strucţiile de maşini şi prelu­crării metalelor, cea mai di­namică ramură din judeţul nostru, ca de altfel şi la ni­velul economiei naţionale au sporit de aproape 80 de ori, chimia de peste 61 ori, ex­ploatarea şi prelucrarea ler­Acest act a fost urmarea fi­rească a procesului revoluţionar de făurire a unei societăţi noi, lipsită, de exploatarea omului de către om. 11 iunie 1948, este actul care a avut un rol hotâ­­ritor în desfăşurarea revoluţiei nului — 7,8 ori, sticlăria — 9,7 ori, industria textilă — 6,7 ori, confecţiile — 9,5 ori, industria alimentară — 8,3 ori.­­9 Aceste mari ritmuri de creştere au produs transfor­mări şi în structura produc­ţiei ramurilor industriale la nivelul judeţului. Astfel, ra­mura industriei textile care la naţionalizare deţinea cea mai mare pondere din indus­tria judeţului, a cedat locul ramurii construcţiilor de ma­şini şi prelucrării metalelor, care la ora actuală deţine o greutate specifică de 40 la sută din totalul producţiei industriale a judeţului.­­ Judeţul nostru deţine în prezent, locul 3 dintre ju­deţe ţării în ce priveşte pro­ducţia ramurii construcţiilor de maşini, locul 1 la indus­tria textilă, locurile 4 la me­talurgie neferoasă, pielărie, încălţăminte, poligrafie etc. socialiste, deschizînd o etapă nouă în istoria relaţiilor de pro­ducţie din ţara noastră. Cuprinzînd industria, trans­porturile, băncile, naţionaliza­rea a creat un puternic sector socialist de stat, permiţîndu-se astfel trecerea la conducerea planificată a economiei naţiona­le. Aniversînd împlinirea a 25 de ani de la naţionalizare nu putem să trecem cu vederea peste rolul imens pe care l-a avut acest act în producerea saltului înainte, înregistrat în dezvoltarea ţării. Clasa munci­toare, sub conducerea partidului comuniştilor, dispunind de pu­terea politică şi o bază econo­mică creată în urma naţionali­zării a trecut la înfăptuirea po­liticii de industrializare socia­listă a ţării, înfruntînd cu eroism greutăţile datorate faptului că s-a preluat din mîinile burghe­ziei o industrie slab dezvoltată, învechită. Astăzi, după un sfert de veac de la consfinţirea proprietăţii socialiste asupra mijloacelor de producţie, am reuşit, sub con­ducerea partidului, să făurim o economie în plină ascensiune, cu o industrie puternică, dina­mică, armonios repartizată pe întreg teritoriul țării. Fabricile, uzinele, minele au­ cunoscut o (cuntinuare în pag. a II­-a) RETROSPECTIVA IN IMAGINI Luni, în jurul orei 16:00 se va transmite la posturile de radio şi televiziune direct de la Aero­portul Otopeni, ceremonia sosi­rii preşedintelui Republicii Vol­ta Superioară, general Sangoula Lamizona, care, la invitaţia pre­şedintelui Consiliului de­­Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, face o vizită oficială în țara noastră. DIN SUMAR: • Magasin In pag. a 11-a • 24 de ani de activitate neobosită în serviciul patriei, al poporului In pag. a IlI-a • Rubrica de informaţii: LA DISPOZIŢIA DVS. • PUBLICITATE • VIAŢA INTERNAŢIONALĂ In pag. a IV-a Au trecut 25 de ani... Un sfert de secol de la actul naţionalizării, piatră de temelie a unui edificiu industrial cu care România socia­listă se mîndreşte. Două imagini dintre zeci de ima­gini - mărturie a acestei glorioase ascendenţe, puncte de reper pentru ceea ce a însemnat un sfert de secol din clipa în care muncitorul a păşit pentru întîia oară în fa­brică nu ca exploatat ci ca stăpîn. „Libertatea" (dreapta) şi întreprin­derea mecanică din Sibiu - două imagini dintr-o vastă hartă a în­noirilor şi modernităţii. Cînd te gîndeşti că in 1948, bu­năoară, întreprinderea mecanică („Metalurgica") avea 93 de sala­riaţi şi o producţie de nici un mi­lion (faţă de 1948, producţia anului curent este de... 350 ori mai ma­re). Două imagini-martori... Intilnirea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU cu participanţii la Conferinţa naţională a Uniunii artiştilor plastici, cu prilejul vizitării expoziţiei „125 de ani de la Revoluţia din 1940 in Rlomânia“ In prezenţa tovarăşului Nicolae­­Ceauşescu, secretar general al Par­tidului Comunist Român, preşedin­tele Consiliului de Stat, s-a deschis, «îmbată la amiază, la sala „Dalles“ din Capitală, expoziţia jubiliară de artă plastică „125 de ani de la Re­voluţia din 1848 în România". Ea reprezintă un vibrant omagiu pe care pictorii, sculptorii şi grafi­cienii de pe întrg cuprinsul ţării îl aduc glorioasei aniversări, mari­lor înaintaşi, celor ce au purtat steagul mişcării revoluţionare pa­şoptiste, luptând, cu inimile înflă­cărate de o nobilă iubire de neam şi ţară, pentru libertate şi progres, pentru unitatea şi independenţa na­ţiunii române. La vernisaj au luat parte tovară­şii Manea Mănescu, Paul Niculescu- Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Ver­­deţ, Maxim B­îrghianu, Gheorghe Cioară, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Po­­pescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Ştefan Voitec, Cornel Bur­tică, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Mihai Gere, Ion Ioniţă, Va­sile Patilineţ. De asemenea, erau prezenţi mem­bri ai C.C. al P.G.R., miniştri, con­ducători de instituţii centrale şi organizaţii obşteşti. Sunt de faţă participanţii la Conferinţa naţio­nală a Fini­unii artiştilor plastici, mulţi dintre ei prezenţi cu opere în expoziţie, critici de specialitate şi alţi oameni de cultură. Este ora 12,15. La intrarea în sala expoziţiei, secretarul general al partidului este întâmpinat de Ion Jalea, preşedintele de onoare al­­ Uniunii artiştilor plastici, Brăduţ Covaliu, preşedintele U.A.P., de membrii Biroului de conducere al EJ.A.P. Creatorii plastici, care timp de trei zile au dezbătut în cadrul Con­ferinţei lor naţionale problemele majore ale artei căreia i s-au dedi­cat, au ţinut să fie prezenţi la a­­ceastă festivitate. Ei au făcut o călduroasă şi însufleţită primire to­varăşului Nicolae Ceauşescu, expri­­mîndu-şi satisfacţia, pentru prilejul de a se întîlni din nou cu condu­cătorul partidului şi statului. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cei­lalţi conducători de partid şi de stat, sunt invitaţi să viziteze expo­­­­ziţia, care are drept ,,motto“ cu­vintele pline de semnificaţie rosti­te de secretarul general al partidu­lui la recenta adunare populară de la Iaşi. „Sărbătorind împlinirea a 125 de ani de la Revoluţia de la 1848 din Ţările Române, cel mai înalt omagiu pe care-l putem adu­ce memoriei acelora care au ridi­cat şi ţinut sus, în acele vremuri grele, steagul luptei pentru liberta­te naţională, pentru unitatea şi progresul patriei este de a ne an­gaja cu toţii sa muncim cu toată (caut în«art­ia pag. a IV-a) C­uvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Stimaţi tovarăşi, Aş dori să încep — deşi sinteţi la sfirşitul lucrărilor conferinţei — prin a vă adresa salutul şi felicitările Comi­tetului Central, ale Consiliului de Stat şi guvernului, ale mele personal, pentru încheierea cu succes a conferinţei pe ţară a Uniunii artiştilor plastici. (Vii aplauze). Am fost invitat de conducerea uniu­nii să particip la deschiderea Conferin­ţei. Nu am avut această posibilitate. Ne-am gîndit, pină la urmă, să mai aducem şi aici unele inovaţii, să ne intîlnîm in cadrul acestei expoziţii al­cătuite de artiştii plastici în cinstea aniversării a 120 de ani de la Revolu­ţia din 1848. Cred că am făcut bine că am procedat in felul acesta, de­oarece, vizitind expoziţia, am putut căpăta o imagine a ceea ce aţi reali­zat, a ceea ce puteţi realiza atunci cînd vă propuneţi să daţi expresie unor momente importante din istoria naţio­nală, să înfăţişaţi eroismul, lupta pen­tru o viaţă mai bună, mai dreapta, pentru progres şi civilizaţie, a poporu­lui nostru. Impresia pe care mi-am format-o despre expoziţie este bună. Sunt înfăţişate, prin imagini variate, momente importante, in stiluri deose­bite. Ceea ce constituie insă caracte­ristica generală a expoziţiei, caracteris­tică ce corespunde orientărilor date de Congresul al X-lea şi de Conferinţa Naţională ale partidului este că, folo­­sindu-se stiluri şi maniere diferite de expresie, s-au realizat lucrări bune, cu un conţinut menit să servească educă­rii poporului. Cred că această expoziţie a reuşit în mod minunat să dea expresie orientării date de Congresul al X-lea al partidului nostru. (Aplauze puter­nice). Înţelegeţi că m­i-ar fi greu să spun ce mi-a plăcut mai mult. Mi-ar fi greu ca, în faţa tuturor celor care au expus aci, să exprim preferinţele mele. Pot spune insă că, în general, atit ca orien­tare, cit şi ca expresie artistică, mi-au fifăcut mai toate lucrările. De aceea, aş dori să-i felicit călduros pe toţi artiştii plastici care au contribuit la realizarea expoziţiei, care au creat lu­crări consacrate acestui eveniment — chiar dacă ele nu sunt expuse aici —■ propunîndu-şi ca prin arta lor să evoce unul din marile momente ale istoriei României, şi să re urez succese şi mai mari în viitor. (Aplauze puternice). Desigur, aşa cum se intîmplă în­totdeauna, cînd vezi că se pot face lucruri bune, începi să devii mai pre­tenţios. Aş putea spune că in această situaţie mă găsesc eu acum. Compara­tiv cu expoziţia pe care am văzut-o tot aci, cu ciţiva ani în urmă, pot spu­ne că s-au făcut paşi foarte mari, mai cu seamă in direcţia redării unui con­ţinut bogat de idei, intr-o mare varie­tate de expresii. De aceea, aş dori să nu-mi luaţi un nume de rău dacă voi folosi momentul încheierii conferinţei dumneavoastră şi al deschiderii acestei minunate expoziţii, pentru a-mi ex­prima dorinţa, dorinţa conducerii noas­tre de partid, a întregului popor, de a vedea noi opere de înaltă valoare educativă şi artistică. Avem în faţă o serie de mari eve­nimente legate de istoria luptei revo­luţionare a poporului nostru. Sărbăto­rim chiar in aceste zile 25 de ani de la naţionalizare. Desigur, în cîteva zile nu se mai poate face nimic, dar chiar şi peste un an lucrările inspirate din acest eveniment vor fi binevenite. Sper că vă veţi angaja să faceţi ceva in această privinţă. Anul viitor vom sărbători 30 de ani de la victoria in­surecţiei naţionale armate antifasciste. Aşteptăm ca arta plastică să fie, de asemenea, prezentă la această mare a­­niversare, cel puţin cu acelaşi succes ca şi la expoziţia prezentă. Am dori, chiar, mai mult. Realizările, preocupările de astăzi ale României socialiste, munca de fău­rire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, eroismul cu care întregul popor înfăptuieşte politica partidului nostru sunt, fără îndoială, bogate şi inepuizabile surse de inspiraţie. Sunt convins că vă veţi strădui să puneţi in valoare acest bogat material faptic, acest puternic entuziasm de masă. Du­pă părerea mea, arta plastică are posi­bilităţi nelimitate de a realiza aceasta. In politica internaţională au loc, de asemenea, mari schimbări. Se obţin suc­cese spre destindere, spre intensifica­rea colaborării între state. Iată, chiar ieri, la Helsinki, s-au încheiat cu suc­ces lucrările pregătitoare ale Confe­rinţei general-europene, stabilindu-se data de 3 iulie pentru conferinţa mi­niştrilor de externe, începe deci con­ferinţa pentru securitatea europeană. Acesta este un succes deosebit de im­portant al naţiunilor europene — deci şi al naţiunii române — al tuturor naţiunilor lumii. Ar trebui să vă gin­­diţi să daţi expresie prin arta dumnea­voastră şi acestor schimbări, năzuinţe­lor popoarelor spre o lume mai dreap­tă, mai bună, spre o lume a păcii. Iată ce surse de inspiraţie vă oferă viaţa. Am dori ca, aşa cum aţi reuşit acum să prezentaţi in această expoziţie mo­mente din trecutul mai îndepărtat al patriei noastre, sa realizaţi in anii ur­mători noi expoziţii în care să fie o­­glindite momente din istoria de as­tăzi a poporului nostru, din prezentul vieţii şi muncii sale, imaginea felului în care se realizează programul parti­dului nostru. Totodată, să redaţi suc­cesele popoarelor in lupta ce se duce astăzi pentru o lume mai bună, mai dreaptă, pentru destindere şi pace pe plan internaţional. Sper că atit cei mai in virstă, cei de vîrstă mijlocie cit şi cei tineri — care s-au intrecut, aş putea spune, pentru a prezenta o­­pere cit mai valoroase in această ex­poziţie — se vor lua in continuare la întrecere pentru a da poporului opere şi mai bune, şi mai valoroase, pentru a contribui şi pe această cale la ridi­carea nivelului de cultură al maselor, la elevarea spirituală, la formarea gus­tului pentru frumos al oamenilor, la realizarea unei vieţi mai bune pe pă­­miintul patriei noastre. Sînt convins că ne vom întîlni la noi expoziţii şi mai mari şi mai fru­moase. Vă urez succes in activitatea dumneavoastră, urez comitetului pe ca­re l-aţi ales, succes in îndrumarea ac­tivităţii de creaţie. Aceste succese de­pind de munca tuturor artiştilor plas­tici, de felul in care fiecare înţelege să servească poporul, prin tot ceea ce face. Văd că, intr-adevăr, pe acest drum vrea fiecare să meargă, in felul său, serx­ind poporul, cauza socialismului și păcii. (Aplauze puternice, prelungite). a­i fantei de 1'ţ.p.Grit* | Fragmente de viaţă Dimineţile citadine, cu, peisajul lor pestriţ, cu mase de oameni gră­bind spre locurile de muncă m-au atras în­totdeauna prin aparen­ta lor uniformitate, în care miile de indivizi îşi topesc — tot­­ apa­rent — individualitatea căpătind un anume CB comun. Aceleaşi feţe, a­­celeaşi gesturi de salut, aceleaşi serviete şi pa­cheţele cu gustarea de ora rece... Dincolo de această pojghiţă puţin transparentă pentru o privire superficială, fie­care ucenic, muncitor, maistru are un nume, o personalitate mai mult sau mai puţin proble­matică. Preocupări, gin­­duri, bucurii şi necazuri intr-o permanentă flu­c­­tuţiţie de la o zi la alta, intersectate de frămîntările colective care la un grad supe­­rior el conştiinţei de­­ vin chestiuni personale. Tînărul care­­ acum îşi sporeşte paşii spre uzină locuieşte pe stra­da mea, în gazdă, într-o cameră cu încă trei bă­ieţi. Noaptea trecută a ţinut lumina aprinsă pi­na tirziu. A în­văţat, şi-a preparat teza la română, acum gîndu­­rile-i gravitează, poate, în jurul unei viitoare inovaţii. Sau, insul că­runt, cu f­runtea brăzda­tă, maistru oţelar care acum vreo 15 ani se confrunta, alături de to­varăşii săi, cu mari gre­utăţi organizatorice, în secţia unde era proas­păt repartizat. Astăzi, tînărul de atunci — al şaptelea din cei nouă copii ai unei familii de ţărani —­ este cotat ca un foarte bun specia­list. Grijile de altădată sunt, înlocuite acum, printr-o firească dialec­tică fa vieţii,­ cu altele. O existenţă complexă, tensionată de responsa­bilităţi esenţiale pentru omul noii noastre so­cietăţi. Să intrăm in acest grup şi odată cu el în întreprinderea „Liber­tatea”. Secţia ringuri (sau fi­latură pieptănată). Dia­logul cu Horst Klein, de şase ani maistru aici (alţi paisprezece ani ajutor de maistru) se desfăşoară în ritmul sacadat al maşinilor. Se pregăteşte predarea schimbului, fără ca lu­crul să înceteze. Mais­trul şi ajutoarele sale asigură materia primă necesară, verifică starea utilajelor (in acest mo­ment se cere interven­ţia acestora: s-au ars bobinele unui motor...) Este consemnată pro­ducţia realizată de fie­care muncitoare, sunt cîntărite d­eşeurile (re­duse simţitor în ultima vreme). „Absenţe nemo­vate şi întîrzieri? foarte pu­ţine — răspunde scurt maistrul — şi luptăm pentru dispariţia totală a acestora“. Apoi: „Pi­na in prezent planul da producţie e îndeplinit la toţi indicatorii“. Şi despre oameni: „Nu mă pot plînge... muncitoa­re cu o conştiinţă evo­luată ... hărnicia, in­ventivitatea, responsa­bilitatea solidară —, de­şi la grade diferite — sunt trăsături definitorii pentru personalitatea colectivului şi a fiecărui angajat... foarte multe dintre angajate sunt so­ţii şi mame, au proble­me familiale... dovada de solicitudine, înţele­gerea din partea condu­cerii nu are de a face cu un anume soi de in­dulgenţă, prin care sunt cocoloşite lipsurile... puteţi nota şi cîteva nu­m­­e". Livia Comşa — o ti­­nară plină de viaţă, privire neastimpărată care, însă, nu are nimic de ascuns, vorba since­ră, directă. „Mă bucur atunci cînd treburile merg bine. Nu-mi place acel soi­ de tineri ce se adăpostesc sub coaja suficienţei. La şcoala muncii am învăţat să spun NU acestei false mulţumiri de sine. Nu vreau să rămîn doar cu cit ştiu. Voi­ face­ şi li­ceul seral.. Fata asta, fruntaşă, e­­xigentă cu ea şi cu al­ţii, secretară U.T.C. pe secţie nu are ambiţii e­­goiste, ci personalitate, voinţă izvorită din sti­ma faţă de om — faţă de ea şi colectivul în care munceşte. Susana Cristea — ace­eaşi vioiciune, caracter ce se consolidează cu demnitate in­activitatea şi comportarea zilnică. Imi iubesc foarte mult meseria şi de aceea de­test lucrul prost făcut. Particip la cursurile de reîmprospătare a cunoş­tinţelor, învăţ, contribui la acţiuni obşteşti, la viaţa social-politică a întreprinderii. Avem desigur şi­ noi tinerii destule probleme perso­nale­­.Şi nu e greu să le ghicim. Două tinere aflate la o­ vîrstă cînd se formea­ză nu numai ca munci­toare ci şi ca oameni, d­aci învaţă să distingă, tranşant, binele de rău, cînd idealul da viaţă prinde contur. Maria Moga — mun­citoare matură — în viaţă şi meserie — cu­­vint şi faptă perfect sincronizate, exigenţă dusă, uneori, pînă la asprime (probabil pen­tru a-şi învinge tutele slăbiciuni) şi totuşi multă sensibilitate şi înţelegere. Fruntaşă în muncă de ani de zile, cu un aport deosebit la ca­lificarea tinerelor mun­citoare. Şi-a crescut sin­­ t continuare în pag. a llt-ai TRAI­AN SUCIU GH. GR&DIWART9 Colectivele de oameni ai muncii din agricultură au sarcini complexe în acest sezon Cum­unt­ pusă in valoare capacitatea organizatorică ? Trăim o epocă a EXCELEN­TELOR MĂSURĂTORI. Totul este măsurat cu precizie: atîta producţie, atîta chel­tuială, atita efort. Necesitatea cunoaş­terii adecvate, realiste este impusă de cerinţa progresului. Nu se poate îna­inta fără o profundă cunoaştere a rea­lizărilor, a existentului care devine ast­fel baza de lansaire a performanţelor, pe care le gîndim, le organizăm şi, in ultimă instanţă, trebuie să le obţinem. Vorbim de capacitatea organizatorică a colectivelor de oameni ai muncii din agricultură şi afirmăm că aceasta a crescut. Au aceste vorbe acoperire fap­tică? In ce se concretizează, în defi­nitiv, această creştere a capacităţii or­ganizatorice? In ce altceva dacă nu in producţii sporite, în valorificarea mai bună a pămintului? ne întreabă parcă — răs­punzând — inginerul Ioan Stroia, direc­torul I.A.S. Slimnic. Noi dispunem de 4 826 ha teren agricol, din care aproa­pe 2 500­­ ha arabil. Ne-am preocupat încă din anii trecuţi de folosirea efi­cientă a fondului funciar. Un exemplu. Am desfiinţat drumul ciurdei în hota­rul Şurii Mari. Am făcut productiv un­­teren de 2 ha. De aici obţinem anual 36 tone de cartofi. Ba Slimnic, pe „Pisc“ — alte 1,5 ha câştigate prin desfiinţarea unor drumuri. Deci şi de aici — cca 4,5 tona fînturi obţinute anual suplimentar. La fel — alte tere­nuri date producţiei — în „Şesul lui Meitzer“ şi la satul Ruşi. In total avem cca 5 ha asemenea terenuri p­re­valorificate. Alte 5 ha le-am cîştigat prin desfiinţarea unor răzoare, a unor terase — în parcelele „Grădina lui Timaru“ sau „Valea podului“. Am mai făcut cîteva lucrări pe unele păşuni distruse din toamnă. Am discuit pu­ternic pajiştea stricată, am reînsărcin­­ţat ierburi perene, în „Gorgan“ şi „Dealul cucului“ avem cca 7 ha ase­menea amenajări. De aici vom obţine producţii foarte bune de fîn. Cred că şi acestea sunt expresii concrete ale creşterii capacităţii organizatorice... — Desigur, mai aveţi şi alte a­­semenea... expresii concrete... — Da, avem. In 1972 am­ cultivat în livezi — pe cca 60 ha — bostă­­noase pentru furaje. Rezultatele au fost­ bune, în acest an am extins ac­ţiunea. în cele 1­2 ferma pomicole — Iarba Nord şi S­arba Sud — avem 170 ha culturi furajere în livezi. Sfecla de furaje va da cel puţin 60 tone la ha. Sperăm în obţinerea unor producţii bune şi la dovleci şi la pepenii furajeri. In aceste 2 ferme pomicole vom creşte, nenominalizat­ în plan, un microşeptel, 25 viţele de prăşit­ şi 10 d­uraşi la îngrăşat. Bineînţeles, alte cantităţi de furaje, obţinute aici, vor fi vîndute fermelor zootehnice. Avem şi alte preocupări pet­tru folo­sirea mai bună a fondului funciar. Vom regulariza pe unele porţiuni, rîul Visa, vom materializa proiectele de amenajare complexă a altor pășuni pe 615 ha — cu o valoare totală de 565 'Continuare IB Pag. * lii­i)

Next