Tribuna, aprilie-iunie 1887 (Anul 4, nr. 73-145)

1887-04-01 / nr. 73

Nr. TS limbistica. Ne mirăm însă mult, cum d-nii pro­fesori de la gimnasiul din Beiuş au lăsat să treacă volniciile limbistice ale lui Sipos fără de nici o observare. Avem în Beiuş limbistici şi geografi, dintre care poate că va fi vre-unul de nascere chiar din „Vajdafalva“, şi totuşi pănă în present nu­­şi-a ridicat vocea nici unul, nici în presa ro­mână nici în cea maghiară. » După aceste să aruncăm o scurtă privire înlăuntrul orisontului românesc bihorean, şi în­deosebi al celui din Oradea-mare şi Beiuş. Acţiunea produce reacţiune. Aceasta se poate observa mai ales în timpul present, o şi observăm cu plăcere şi bucurie mai în toate păr­ţile locuite de Români, — numai în Oradea-mare şi Beiuş nu, de loc nu. — Românii din părţile Ardealului, Aradului şi Bănatului, dacă nu se pot grupa şi ajuta reciproc altcum, înfiinţează institute de credit, prin ce arată, că au voinţă şi silinţă, au simţ de unire, progres şi avânt. In multe părţi sânt reuniuni preoţesci, de ale femeilor, de ale învăţătorilor şi coruri bise­­ricesci de ale plugarilor, numai în Oradea-mare, Beiuş şi giur — nimic, de loc nimic. — Româ­­naşii din părţile aceste stau cu mânile încrucişate. Femeile române au avut totdeauna o in­fluenţă binefăcătoare asupra lucrurilor salutare şi folositoare. Ele sciu să rămână la postul lor, se fie îngerul şi mama copiilor lor, să fie — precum Mrice Drăgescu, — poesia păreţilor do­mestici, dar’ sciu să lucre cu rîvnă şi acolo, unde e vorba de conservarea şi plantarea sim­ţului naţional în mlădiţele fragede. Despre aceste au dat probe frumoase şi măreţe mai vîrtos atunci, când în mai multe locuri, grupându-se sub steagul bătut cu cuiţele iubirii şi alipirii de naţiune, s’au constituit în reuniuni. Asta o aşteptăm şi dela mult stimatele noastre dame bihorene — şi în special dela cele beiuşene, înaintăm astăzi cu repediciune, un progres urmează altuia, şi voi, cari simteţi paladiul na­ţiunii, plantatoarele de simţul iubirii de naţiune şi patrie, de simţul muncei, parsimoniei şi al unirii, voi să nu urmaţi surorilor voastre arde­lene şi aradane? — asta nu o putem crede. Gentile dame beiuşene! Nu vom înceta a vă îndemna şi chema la constituirea unei reu­niuni de femei, o vom face aceasta de repeţite­­ori, şi când vom vedea, că vocea noastră este asemenea vocei celui ce strigă în pustie, atunci, atunci vom vărsa lacrămi .... Vă rugăm, ca silindu-ve să fiţi superioare discordiilor şi punând interesele generale mai presus de cele private, se s fiţi toate în un în­ţeles şi în o armonie pentru înfiinţarea unei reu­niuni de femei, începutul e greu numai, dar’ precum se­­jice: cine începe bine, are jumătate din muncă. Apucaţi-vă de lucru fără pregetare, şi fiicele ge­­neraţiunilor viitoare vor binecuvânta munca voa­stră cu lacrămile gratitudinii şi a bucuriei. Ear’ vouă, Românaşilor bihoreni, vă zlec: Nu aşteptaţi ajutor cultural dela aceia, cari pre­tind în schimb jertfă naţională, căci aceasta nu înseamnă alta, decât: îţi dau ajutor în lipsă, ca să te sugrum. Noi suntem Români ven­i, aceea voim să rămânem din darul lui D-Ljeu, — şi românitatea noastră nu o sacrificăm nici pentru un tesaur în lume. Spuneţi-o aceasta, vă rog, şi dascălilor acelora, cari doresc talerii lui Orbán. Noi, pentru naţiune şi dreptate, trebue să luptăm şi atunci, când vom soi, că de loc suntem răniţi în suflet ori în trup, căci ranele aceste vor fi mai preţioase şi mai splendide ca mătasa şi ca aurul. Să fim totdeauna treji şi energioşi, că la din contră ne aflăm împinşi spre stâncile avide, şi contrarii noştri culeg fragile de pe câmpul înverejit şi îngrăşat cu sângele străbu­nilor noştri. Non quis,­­ sed quid? 30 iulie n. a. c. la comanda şcoalei în Ham­burg. Informațiuni mai detaliate va da comanda școalei, dacă se va face mai întâiu cunoscut câte clase a absolvat petentul cu succes, tot­odată se va trimite cu acest prilegiu și un pro­gram de primire.* Ministrul de justiție ungar, Teofil Fa­­b­i­n­y, a inspectat în 9 Aprilie înainte de a mealji tabla reg. din Murăş-Oşorheiu, care după amealji tribunalul de acolo, luând în vedere toate loca­lităţile oficiilor amintite. După am­eadi ministrul a primit pe representanţii tablei reg., ai procura­­turei­ supreme, ai camerii advocaţiali şi ai tribu­nalului.* „Reichsrath“-ul vienez. Cea dintâiu șe­dință a vReichsrathu-ului austriac a fost convocată de cătră presidentul Smolka pe 23 Aprilie n. * Un mărinimos institut de credit şi economii săsesc. Asociațiunea pentru economii şi credit-hipotecar din Sighişoara (Schăssburger Spar- und Hypothekar-Greditverein), care în toţi anii a conferit anumite procente din venitul seu curat pentru scopuri filantropice, a dă­ruit şi ăst­ a, în urma cond­usului adunării ge­nerale suma de 5000­­1, în scopul clădirii unei şcoli civile evangelice. * Foc. Ieri la 5 oare după arneadi s’a aprins în uliţa lungă de aici o şură. Pompierii au venit în grabă şi aşa li-a succes a localisa focul. * Cronică. Numiri. Ministerul reg. ung. de finance a numit, pe Francisc Nebauer, fost archivar la oficiul de loterie din Timișoara, de controlor la oficiul de loterie din Sibiiu. — Ministerul reg. ung. de interne a numit de secretar de co­mite suprem pe lângă com­itele suprem al co­mitatului Arad, cu rangul de concipient-adj­unct ministerial, pe Dr. Ludovic Nagy Dálnoky, fost concipient-adj­unct fără diurnă în ministerul de interne. — Ministerul reg. ung. de agricul­tură, industrie şi comerciu a numit de raportor economic pentru cercul central al comitatului Timiş, pe Francisc Bessenyei, fdszolgăbirău şi locuitor în Timişoara. — Direcţiunea financiară din Sibiiu a numit pe practicantul fără diurnă dela oficiul de dare de aci: Francisc Bálint, de oficial de dare clasa VI. « La şcoala de cădeţi de pioneri din Hainburg, lângă Viena, se primesc şi ăste a, ca în toţi anii cu începutul anului scolastic 1887/8, adecă 1 Septemvrie n. 60 şcolari de ai şcoalelor civile, reale şi gimnasiale, dacă au absolvat cu succes cel puţin a 5-a clasă. — Cereri pentru primire sânt de a se trimite cel mult pănă în TRIB­UNA Un vice-notar defraudant. Tribunalul din Alba-Iulia a condamnat pe fostul vice-notar orăşenesc şi primar comunal loan Gazda fiind acusat de defraudaţiune la 3 ani închisoare. loan Gazda a defraudat în 1000 de caşuri timbrele predate lui de către partide ori banii în scopul de a se cumpăra timbre, în urma cărei defrau­­dări multe partide au fost condamnate la pe­deapsă în bani. La pertractarea finală au fost ascultaţi 30 martori. Gazda a apelat. * Jaful din Vulcoiu. Tabla reg. din Mu­­răş-Oşorheiu a întărit sentenţa adusă de tri­bunalul din Alba-Iulia în procesul criminal din incidentul furtului de aur din Bucium, a achitat însă 7 indivizi, iar’ celoralalţi li s’au so­cotit timpul cât ’l-au petrecut în arest preventiv în pedeapsa totală. Condamnaţii mai au de a re­­bonifica 1609 fl. 96 cf., 702 de galbini împără­tesei, precum şi spesele înmormântării ale cassa­­rului nenorocit.* Holeră şi carantină: în urma caşurilor suspecte de holeră ivite în Budapesta pe la sfîr­­şitul lui Martie, s’au aflat îndemnate mai multe guverne de a introduce din nou măsuri de ca­rantină şi observaţiune pentru provenienţele mo­­narchiei austro-ungare. După­ ce însă s’a dovedit, că acele două caşuri nu au fost înbolnăviri de holeră, ministrul de externe la îndemnarea mi­nistrului de interne ungar, a adresat cabinetelor din St.­Petersburg, Constantinopol, Bucuresci şi Sofia o depeşă rugându-se ca procedura, care pare a fi nemotivată prin îm­­pregiurări, să fie ridicată.* Societatea „Transilvania“ din Bucu­resci a ţinut adunare generală în (­iua de 22 Martie v. şi a compus comitetul din următoarele persoane: Preşedinte: dl general G. Adrian ; vice-preşedinţi: d-nii Al. Lupaşcu şi P. I. Cernătescu; cassier: dl Al.Lupaşcu; membri: d-nii Gr. Th. Brâtianu, D. Alesiu, I. A. Ciura, N. Făgărăşanu, D. Raţiu, N. N. Ciurcu; secre­tar: dl D. Precup. Fondul acestei societăţi plasat în efecte de ale statului este în suma de lei 188.818. Din venitul acestui fond se susţin, pre lângă doi tineri aplicaţi la sciinţe înalte în străinătate, preste 60 elevi români la diferite meserii. D-nii, care în cursul anului 1886 au con­tribuit în folosul acestei societăţi sânt: Dl gene­ral Adrian cu 10 lei, d-na Elena general Adrian 10 h, dl inginer Scarlat Vârnav 10 1., dna Aglaia Vârnav 10 1., d-şoara Maria Vârnav 10 ., dl Alexandru Chrisoscoleu 40 1., dl Theodosiu Ioa­­niţiu 10 1., dl Grigoriu Triandafil 10 1., dl D. G. Verra 10 1., dl D. Aug. Laurian 10­­, dl I. P. Dumitrescu 10 1., dl Ioan Iosef 10 1., dl M. B. Drock 10 1., dl I. I. Manliu 10 1., dl N. Vintilescu 10 1., dl Daniel Raţiu 10 1., dl Th. Ciurcu 10 1., dl C. Pascu 10 1., dl Petru An­­dreescu 10 1., dl Sofronie Popescu 10 1., dl P. I. Cernătescu 10 1., dl Vasilie Pop 10 1., dl R. B. Pitiş 10 1., dl Constantin Porumbaru 10 1., dl Dimitrie Giani 10 1., dl I. C. Axente 10 1., dl Ioan Cioancă 10 1., dl D. Precup 10 1., dl Gr. Argello 10 1., dl Aron Florian 10 1., dl D. Marinescu Bragadiru 10 1., dl Vasilie N. Or­­ghidan 10 1., dl I. A. Ciura 10 1., dl Iuliu Crainicescu 10 1., dl Petru Joijan 10 1., dl George Giuvelca 10 1., dl V. I. Soccek 10 1., d-na Maria V. I. Soccek 10 1., dl I. R. Boroș 10 1., dl Dimitrie Alessiu 10 1., dl Ioan Alessiu 10 1., dl Păun Popescu 10 1., dl Gr. Th. Brătianu 40 1., dl N. N. Ciurcu 10 1., dl N. Făgărășanu 20 1., dl D. R. Cordescu 10 1., dl Paul Moldo­van 10­1., dl N. Țepeșu 10­1. * Un studiu asupra convenţiei comer­ciale austro-ungare-române va apără în cu­rând în Bucuresci sub titlul: Étude sur Ies négociations commerciales de la Roumanie avec l’Áutriche-Hongrie et la Suisse basée sur les do­cuments officiels publiés par le Ministere des Af­faires Etrangéres suivie du traité de commerce condu le 26 Mai (7 Juin) 1886 entre la .Rou­manie et la Suisse et des principaux discours prononcés sur cette question au Parlement roumain. Academia română. Comisiunea însărcinată cu examinarea ra­portului presentat de dl secretar general la des­chiderea sesiunii generale din 1887, compusă de d-nii N. Greţulescu, G. Bariţiu și A. Odobescu. Domnilor colegi! Mai înainte de a procede, precum ne pre­scriu art. 21 şi 24 din statute, la complectarea Academiei române, prin alegerea unui nou co­leg, se cuvine ca, împreună cu delegaţiunea noa­stră din anul curgător, să amintim cu mâhnire despre perderea unui membru actual, pe care foarte puţin timp­­l-am păstrat printre noi. Re­­posatul G. M. Fontanin a lăsat un loc aş fi va­cant în secţiunea literară. Pieţoasa noastră aducere aminte o vom re­purta-o şi asupra altor doi asociaţi străini ai cor­pului nostru academic. Unul este eminentul filolog şi archeolog italian Bernardino Biondelli, despre a cărui moarte a pomenit şi dl secretar general. Celalalt este epigrafistul francez Ernest Desjardins, membru a! institutului din Francia, reposat în Paris sânt acum câteva luni de dile. Dînsul a visitat ţeara noastră pe la 1867, a scris despre gurile Dunării, a publicat o mare parte din vechile in­­scripţiuni grece şi latine aflate în România, şi din nenorocire n’a trăit îndestul, ca să ducă pănă la capăt comentariele sale asupra „Fabulei lui Peutigner.“ în acea lucrare de geografie erudită el s’a oprit, sânt acum vre-o 12 ani, tocmai la graniţele României. Iată, d-lor, că rememorând despre o operă ce stă acum dinain­tea lumii învăţate, trunchiate chiar în partea ei de care nouă mai mult ne pasă, caută să ne în­trebăm de nu ni se impune nouă datoria de a completa această regretabilă lacună. Dar’ sânt într’adevăr multe cele ce cad încă în sarcina Academiei române. Noi în­şine sântem cei mai nerăbdători de a le vede împlinite; dar’ tot noi putem preţui mai lesne decât ori­cine, strîmtoarea mijloacelor de cari dispunem, şi, creadă-ni-se, noi judecăm cu cum­pănă dreaptă lucrările noastre spre a vede dacă ele stau mult mai pre jos de acele mij­loace. Aceasta fără îndoială n’a fost caşul în anul despre care secretarul nostru general ne-a dat ăst­ timp seama. Vom recapitula aci repede, pe scurt şi păzind ordinea cuvenită în lucrările aca­demice, toate acelea ce ni s’au presentat de că­tră delegaţiune ca executate dela ultima noastră întrunire încoace. în fruntea lor vom pune ivirea primei ma­nifestări realizată din opera capitală a secţiunii literare,­­cea dintâiu peatră din temelia limbii noa­stre, acel lăstar răsărit din măreaţa cugetare şi din generoasa iniţiativă a Augustului nostru Pro­tector şi Suveran. Vorbim de primul volum, în patru fascicule, din „Marele etimologic al României*. Colegul nostru, dl B. Haşdău, care a primit cu lăudată sumeţie sarcina ace­stei opere uriaşe, a lucrat în ultimii doi ani la dînsa astfel cum, şi dacă vom să-­i căutăm cu tot dinadinsul defecte şi lacune, abia am putea dibui pe ici şi colea foarte uşoare şi neînsem­nate scăpări din vedere, asupra cărora d-sa me­reu revine cu completări şi adause. Dl Haşdău lucrează la ea încet, şi bine face, lucrează cu prudenţa cuvenită când are omul a purta cu sine un aparat de erudiţiune atât de greu şi atât de complex. Şi totuşi pănă acum nu n i­ se poate imputa, că n’a mers așa de repede ca alte mari lucrări de natură analoagă, executate prin țerile culte ale apusului. Pe acolo însă lexico­­grafiii de aici n’au decât a secera, a aduna în mănunchi, — sau cel mult a prăsi — în hol­dele literare semănate de secoli de cătră prede­cesorii lor. Colegul nostru, putem zace (urmărind ace­eaşi imagine), că trage brazdă nouă, şi despică ogor în ţelină. El însuşi ne-a explicat mai cu de-amenuntul cum­­şi-a croit răzoarele, cum îşi destupă rădăcinile şi cum, lucrând mereu în trudă, îi răsar în preajmă miile de preţioase flo­ricele ale vechei noastre limbi, pe care mai nici odată el nu se îndură a le lăpăda în lături. Să-’i mulţumim dar’ pentru a sa tot aşa de vîrtoasă cât şi delicată muncă; să-’i urăm pe timp înde­lungat aceeaşi tărie, aceeaşi stăruinţă şi totde­odată să-’i şoptim la ureche, că şi noi de aci şi publicul de afară sântem nerăbdători de a ne folosi cât mai iute de mândra­’i lucrare, sântem doritori a-’l vedea înteţindu-’şi virtutea şi ageri­mea, spre a ne da curând cât mai mult rod se va putea. Este în Academie, d-lor colegi, încă o altă serie de producţiuni, care ne-a dat ăst­ timp şi dînsa resultate mulţumitoare. La aceea au colaborat mai mulţi dintre noi, şi anume cei din secţiunea istorică. Vom cita mai întâiu pe dl V. A.­Urechiă, editorul, biograful şi comentatorul lui Miron Costin; d-sa în volumul II, prin care va termina în anul ce vine opera sa, ne va oferi negreşit indice bogate spre a ne călăuzi în mijlocul imen­sului material grămădit şi condensat de zelosul comentator şi critic, într’o lucrare ce dovedesce şi răbdare multă la muncă şi ardoare vie şi in­­vestigaţiuni şi o perfectă cunoscinţă despre ma­teria tractată. Tot dl Urechiă a profitat de excursiunile sale prin ţeară spre a aduna mulţime de docu­mente, cari scoase fiind veri odinioară la iveală, în mod critic, pot fi de cel mai mare folos pen­tru cunoscinţă intimă a trecutului patriei noastre. Dl G. Bariţiu, acel neobosit scrutător şi divulgător a tot ce poate înălţa neamul româ­nesc, n’a pregetat nici ăst­ timp de a explora, pe seama Academiei, în Ungaria şi în Ardeal, câm­pii istoriei archeologiei. D-sa a împărtăşit succe­siv secţiunii istorice cercetările sale; parte din ele prin lecturi publice, altele prin tipar, se vor aduce la cunoscinţă tuturor. Apoi şi eu, d-lor colegi, — eu căruia co­misiunea d-voastre ’mi-a făcut onoarea de a mă însărcina se înjghebez acest scurt conspect al activităţii noastre de peste an — permiteţi-­mi a vă arăta cât mă simt de fericit unde am putut şi ăst­ timp să procur, din archivele ministerului de externe al Franciei, destul de voluminoase extracte atingătoare de istoria Românilor. Ele sânt mai mult culese din memoriile înredite ale generalului comite de Langeron. Acest bărbat, la finele secolului trecut și la începutul celui actual, a fost de trei ori în România cu arma­tele rusesci, a observat cu cel mai viu interes obiceiurile societăţii noastre şi a consemnat cu mii de amănunte curioase tot ce se petrecea pe atunci în ţeară la noi. Extractele se tipăresc acum sub îngrijirea cancelariei noastre, spre a forma al IlI-lea volum din adunarea de documente fran­ceze, culese de mine la Paris, după însărcinarea ce aţi binevoit a-­mi da. Aci aflăm ocasiunea de a constata cu mare mulţumire, că atât regularea, cât şi publicarea de documente istorice în colecţiunea ce poartă numele mult meritosului nostru reposat coleg Eudoxiu de Hurmuzachi, a înaintat cu paşi re­pedi în cursul acestui an. Cu puţină lipsă sânt adi tipărite cele 3.000 şi mai bine de acte im­portante, la adunarea şi la decopiarea cărora ilustrul patriot bucovinean ’şi-a consacrat o viaţă laborioasă. Multe alte documente au răsărit de pretutindeni în giurul şi sub adăpostul acelui nume venerat. Mulţumită silinţelor depuse de dl membru corespondent N. Densuşian, avem astăzi în mâni primul volum, care conţine o copioasă culegere de toate actele atingătoare de viaţa Românilor dintre anii 1199 şi 1345. Junele şi activul nostru bibliotecar, dl pro­fesor I. Bianu, a lucrat asemenea fără preget şi cu mult succes nu numai spre a-’şi îndeplini da­toriile multiple ale sarcinei sale interne, devenite din di în di mai împovărătoare, dar’ încă şi spre a ne aduce din Galiţia şi din Polonia, în timpul vacanţelor, copii şi notiţe importante despre do­cumente şi monumente ce d-sa a văzut în acele ţeri vecine. Ne place foarte a-­i mulţumi şi tot­deodată rugăm pe delegaţiune — dacă cumva rugămintea noastră n’a fost chiar prevenită — a mulţumi tuturor directorilor de archive pentru concursul generos şi binevoitor ce dînşii au oferit agerului nostru emisar. Gratitudine tot aşa de vie şi sinceră da­torăm tuturor donatorilor de cărţi şi de docu­mente. Printre aceştia avem fericirea ăst­ timp de a înscrie numele M. S. Regelui Italiei, al P. S. Metropolit Iosif din Moldova, al Sanctităţii Sale Papei Leon XIII, precum şi al mai multora dintre noi. (Va urma.) Din public.*) Convocare. Alegătorii români din cercul electoral Orăştie aparţinători partidei naţionale, în conformitate cu provocarea comitetului central electoral cu reşe­dinţa în Sibiiu, sânt cu toată stima invitaţi a lua parte la alegerea celor doi delegaţi pentru con­­ferenţa generală electorală a tuturor Românilor din Transilvania şi părţile ungarice. Alegerea delegaţilor se va ţine la 19 Aprilie 1887 st. n. la 2 oare d. am. în Orăștie, în localitatea scoalei gr.-or. Orăștie, la 9 Aprilie 1887. Pentru comitetul electoral: Samuil Pop m. p., Laurian Bercianu m. p., președinte, actual. *) Pentru cele cuprinse în rubrica aceasta redacția nu primesce răspunderea. Pag. 291 Redactor responsabil: Aurel Popa. Serviciul telegrafic al „TRIBUNEI“, Bucuresci, 12 Aprilie n. Camera României a împuternicit pe guvern, să prelungeze convenţia comercială provisorie cu Francia pănă la sfîrşitul anului şi se încheie convenţiuni provisorii cu acelaşi termen cu Austro-Un­­garia şi Turcia, în decursul desba­­terii ministrul de externe Ferechide a declarat, că guvernul ’şi-a dat toate silinţele, spre a ajunge la o regulare satisfăcătoare a raporturilor comerciale cu Austro-Ungaria, cu atât mai mult cu cât raporturile cu monarchia înveci­nată sunt de o importanţă principală. România nu poate încheia convenţie fără a asigura comerciul de vite şi rîmători şi de grâne. Deşi greutăţile sânt mari, ne­­gocierile iniţiate dovedesc un progres mul­ţumitor al cestiunii. Fără respectarea in­tereselor acestora nu se va subsemna nici o convenţie provisorie. Procesul în contra atentatorilor lui Mantoff se începe în 25 i. e. n. Londra, 12 Aprilie n. La un mee­ting, orangeat de Gladstoneanu şi Parneliţi în contra bilului penal irlandez, au luat parte o sută de mii de oameni. Meetingul a decurs în deplină linişte. Atena, 12 Aprilie n. în cameră ministrul Dragomis a așternut convenția comercială cu Austro-Ungaria.

Next