Tribuna, iulie-septembrie 1900 (Anul 17, nr. 128-189)
1900-07-22 / nr. 143
Pag. 570 se isbesc de alte dificultăţi: greu, foarte greu îşi pot procura cărţi româneşti, pentru că le lipsesc mijloacele pentru aceasta. Până în anul trecut în întreaga Turcie nu era nici o librărie românească. In toamna trecută s’a deschis una la Bitolia. Dar’ învăţătorul din fundul Epirului ori al Albaniei nu aşa de uşor va reuşi să-şi procure cărţile prin librăria din Bitolia, depărtată de satul lui drum de 6—7 zile. Se presentă încă o greutate. O mare parte din cărţile din România nu pot întră în Turcia, considerate fiind ca compromiţătoare. în această categorie întră toate operile istorice, manualele de geografie, de literatură etc. Ca mijloace de îndreptare a răului semnalat până aci, subsemnatul propun următoarele : Aducerea la Bitolia a unei tipografii româneşti. In această tipografie să se imprime manualele necesare şcoalelor din Turcia şi cari manuale, din causa cuprinsului lor nu pot fi aduse în această ţeară din România. Să se imprime cărţi, prin cari să se populariseze ştiinţa şi mai ales să se lămurească bine originea neamului şi trecutul nostru. Să se mai editeze şi un ziar politic şi o revistă literară-pedagogică, ai cărei principali colaboratori să fie înşişi învăţătorii. Nu numai învăţătorii se vor folosi, dacă cele propuse de mine devin realitate, ci generaţia, care a primit cultură în şcoalele româneşti, va fi în chipul acesta definitiv câştigată causei noastre şi scăpată de orice ulterioară influenţă străină, carei-ar pute modifica sentimentele naţionale. In adevăr foarte des ’mi s’a dat ocasiunea să fac următoarea nu tocmai îmbucurătoare constatare: Elevul absolvează cursul primar românesc şi după aceea întră în negoţ ori în industrie. De la eşirea lui din şcoală aproape nu mai dă ochi cu carte românească, pentru că n’are unde să o găsească, învaţă greceşte ori bulgăreşte, îşi procură cărţi, bunăoară călindare, almanachuri, evangelii etc. în aceste limbi şi aşa, când el ajunge mare, aproape a şi uitat româneşte. Chestia naţională deci nu mai poate ave mari speranţe în astfel de om, a cărui cultură şi educaţie naţională a lăsat asupra lui urme aşa de neînsemnate. Se înţelege de la sine, că cu totul altfel ar sta lucrurile, când el ar ave la îndemână oricând şi cu preţuri ieftine cărţi în limba în care a studiat şi mai ales când acele cărţi şi-ar reaminti necontenit că e Român şi că se poate mândri cu originea lui. După mine câţiva librari ambulanţi ni-ar aduce mari servicii în această privinţă. Revisorii şcolari au un mare rol, întrucât se atinge de scoaterea din amorţeala în care zace majoritatea învăţătorilor noştri. Trebue ca ei într'una să le pomenească, »că au de îndeplinit o misiune înaltă« să-’i îndemne la muncă continuă, să-’i facă să-’şi înmulţească cunoştinţele prin cumpărarea de cărţi şi prin abonarea la reviste, ce-i interesează. Dat fiind faptul, că comunele româneşti sunt mari şi că mai toate au mai mult decât un învăţător, învăţătorii se pot asocia între ei, când e vorba de a-şi procura cărţi, ori de a se abona la reviste, ceea ce face ca sacrificiile materiale să fie neînsemnate. Un mijloc eficace pentru ca silinţele revisurilor să nu rămână literă moartă, este de a încuraja şi răsplăti pe cei cari dau dovezi că sânt bine intenţionaţi şi că muncesc pe cât li-e posibil, ca să fie la înălţimea însărcinării lor şi să merite pe drept numele de luminător şi apostol al culturii şi ideii naţionale. Aceste recompense pot consta în premii, ca cărţi, reviste, în promovări şi în un mic spor de leafă. în scrisoarea precedentă am semnalat încă un rău, şi anume insuficienta FOIŢA „TRIBUNEI“. Despre însemnătatea şi folosul însoţirilor. Disertaţie ţinută la adunarea generală din 29 iunie a despărţământului V. (Sălişte) al »Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român*, în Orlat. (Urmare). 1. Despre vecinătăţi. Zice un străvechiu proverb, că »ordinea«, adecă buna rînduială »este sufletul ori şicărei lucrări«. Nime altul dintre popoarele cari locuesc în ţeara aceasta n’a ştiut aplica cu mai mult folos înţelepciunea adâncă din acest proverb, ca tocmai conlocuitorii noştri saşi. Colţul de ţeară stăpânit de ei, aşa numitul »fiind regesc« a slujit şi slujeşte încă şi astăzi ca model de chiverniseală. Drept pildă vrednică de urmat în multe privinţe putem lua comuna învecinată Cristianul, care cu mult înainte de era constituţională şi chiar de absolutism, în afacerile interne poliţiale, sanitare şi de siguranţă publică se conducea după anumite regule statutare. Românii de acolo, văzând resultatul binefăcător al acelor întocmiri la conDespre cele petrecute la curtea regală română din Sinaia după sosirea sătenii lor saşi, au cerut de la magistratul sibian aceeaşi formă de organisaţie în alcătuirea de vecinătăţi şi să-i înzestreze şi pe ei cu asemenea regule de urmat. în urma acestei drepte şi înţelepte cereri, inspectorul-senator Carol Neugeboren, la mandatul magistratului, cu datul Sibiiu, 18 iunie 1844 a estradat aşa numiţii partidi de vecinătăţi pentru vecinătăţile româneşti din Cristian«, cu îndrumarea de a se observa şi îndeplini întocmai. Sunt la număr 26 de article sau paragrafi şi conţin regule speciale pentru întocmirea vecinătăţilor, al căror scop de căpetenie estereunirea celor ce locuesc în apropiere unii de alţii în corporaţiuni de vecinătăţi, pentru darea de ajutor în caşuri de trebuinţă membrilor sei, pentru susţinerea ordinei şi pentru promovarea moralităţii şi a siguranţei publice. Celor ce ar dori să aibă acele statute din cuvânt în cuvânt pentru orientare, le stau bucuros la îndemână cu o copie fidelă. S’a introdus şi în comuna Gurarîului înainte cu vr’o câţiva ani sistemul de vecinătăţi, ele însă nefiind alcătuite după vre-un plan, ori cu atare scop anumit, fiinţa lor nu aduce nici singuraticilor, nici comunei ca totalitate aproape mai nici un folos. Şi mari foloase materiale, intelectuale şi morale ar pută isvorî pentru poporaţiune, dacă comunele noastre — de altcum destul de bine situate — s’ar organisa în vecinătăţi după regule şi principii bine statorite. Iată cum îmi închipuesc eu organisarea lor, — bine înţeles că unii sau alţii dintre d-voastră pot să aibă alte păreri mai bune decât ale mele asupra acestui lucru, şi bine ar face cândşi le-ar da acelea pe faţă în adunări, cari anume ar fi a se conchema spre acest scop, ştiut fiind, că după cum din lovirea cremenei cu amnarul es schîntei, aşa şi din întâlnirea părerilor deosebite şi din cumpănirea lor es sfaturile cele bune, vrednice de urmat şi obştei folositoare. Aşadar fântâiu şi ântâiu se vor înfiinţa în comună atâtea vecinătăţi, câte îngădue mărimea ei şi buna lor chiverniseală, — cam 20—30 numeri de case sau familii la un loc. —Representanţii acestora — taţii de familie — se constitue alegându-i şi dintre ei pe oficiali: vătav, casar, portărel ş. a., cari supraveghează purtarea morală a membrilor, îngrijesc de îndeplinirea hotărîrilor aduse şi susţin ordinea în adunări fie chiar şi cu dictarea de pedepse în cazuri de abatere. Iată un fel de guvern şi parlament în miniatură, organizat pe temeiul votului Universal!... Printre agendele acestor corporaţiuni, ca cele mai de căpetenie ar trebui să fie următoarele: 1. îndatorirea vecinătăţii de a da ajutor, unii cu vitele, alţii cu palma, când unul din membrii ei îşi zideşte casă de locuinţă sau alte edificii economice, după cuvântul Mântuitorului la Ev. Mat. c. 17, v. 12: »Câte voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor aşişderea«; 2. îndatorirea de a participa în corpore la înmormântarea membrilor, susţinând ordinea cuviincioasă şi dând întru toate mână de ajutor familiei mortului la atari întâmplări prin săparea groapei, ducerea mortului la cimiter cu I năsălia şi la punerea obicinuitei pomene, spre care scop fiecare vecinătate ar trebui să-şi aibă vasele şi uneltele trebuincioase totdeauna în bunăstare păstrate. 3. Esecutarea ordinelor primăriei cu privire la facerea şi repararea drumurilor şi a căilor de hotar prin concurenţă publică. 4. Orice nesupunere, neglijenţă sau abatere în esecutarea îndatoririlor prescrise, ar fi a se pedepsi cu anumite sume în bani, bine stabilite, în favorul fondului vecinătăţii, din care se vor acoperi spesele curgătoare, se vor cumpăra şi repara vasele şi uneltele comune trebuincioase vecinătăţii şi — ceea ce din punct de vedere cultural este de însemnătate deosebită — se vor abona foi economice şi poporale spre a sa ceti în auzul tuturor. Acestea s'ar vinde apoi la finea anului cu licitaţie între membri în folosul fondului, în chipul acesta nu numai că s’ar lăţi cunoştinţele din lumea mare între membri, ci s’ar produce şi un fel de emulaţie sau întrecere în cele bune şi folositoare între vecinătăţi. Fiecare din punctele înşirate aici îşi are noima sa, motivarea lor însă pe temeiul propriilor mele esperienţa sau păţănii m'ar duce prea departe, dar’ nici (Va urma). Sibiiu, Sâmbătă, pregătire pedagogică a corpului învăţătoresc. Cu aceasta mă voiu ocupa într’un număr viitor. Ilar cu Ionescu. Revistă esternă. Din Italia. Cadavrul regelui Umberto e încă tot în Monza, unde a sosit deja noul rege Victor Emanuel III, cu soţia. înmormântarea se va face probabil în Roma, în Pantheon. Jalea în Italia e generală, care poliţia şi autorităţile caută a afla complicii asasinului, căci după toate probabilităţile Umberto este victima unei conjuraţii anarchiste, în Momea. Perechea regală a sosit la Monza alaltăieri seara, în 1 August, întâlnirea cu văduva regină a presentat o scenă sfâşietoare. Noul rege încă pe care a luat disposiţiile cele mai urgente. Din Reggio de Calabria, unde a debarcat, a depeşat prim-ministrului Saracco, făcându-i cunoscut, că aproabă disposiţiile luate şi are aceeaşi încredere în guvern, ca şi răposatul rege. La gara din Roma regele a avut o scurtă întâlnire cu miniştrii, afară de Saracco, care era la Monza. După sosirea lui, miniştrii au compus proclamaţia regelui şi au trimis-o la Monza în depeşă şi fraţă. Dupăce regele o va aproba, se va împrăştia în întreagă Italia. Miniştrii se află acum cu toţii în Monza, ca să depună jurământul de fidelitate, apoi se va ţine primul consiliu ministerial, sub presidenţia regelui. Noul rege va depune jurământul în sensul constituţiei în săptămâna viitoare. Din Monza se depeşează, că după toată probabilitatea, răposatul rege va fi aşezat în Pantheonul din Roma; înmormântarea va fi între 6—8 August. Asasinul. Numele corect al asasinului este Gaetano Bressi, (fratele seu, ofițerul ei Angelo). El a fost supus iarăși unui interogator, dar’ n’a spus nimic nou. La întrebarea judelui, că pentru-ce a comis crima? Bressi a replicat: — Ce crimă ? Fapta mea nu e crimă, e o faptă eroică. A spus apoi, că n’are complici, că a venit la Monza cu un amic, dar’ acesta nu e părtaş la atentat. O depeşă din Milano anunţă, că poliţia a constatat afară de orice îndoială, că asasinul a avut complici şi că Umberto a căzut jertfă unei estinse conjuraţii, a cărei fire se estind până în America nordică, la Patterson, unde a fost ca lucrător Bressi şi unde se află un cuib anarchist însemnat. în urma acesteia poliţia a făcut mai multe arestări, între alţii a arestat şi pe un frate şi o soră a asasinului. Dr. Mauri, care a fost chemat la Monza să visiteze pe Bressi, zice, că asasinul e bărbat voinic şi frumos, privirea îi este ageră şi despreţuitoare. Vorbind despre atentat, în ochi ,i-a apărut flacăra unui foc fanatic, ca unui apostol, care are de îndeplinit o sfântă misiune. Bressi a fost transportat din Monza la Milano. El nu va fi pedepsit cu moarte, fiind această pedeapsă ştearsă în Italia, la 1889, tocmai la insistenţa regelui Umberto. Bressi va fi condamnat la robie de galere pe vieaţă. Ştirea atentatului la curtea română, grozavei ştiri din Monza, ziarele de dincolo ne dau următoarele amănunte: Ştirea despre asasinarea regelui Umberto a sosit la Sinaia printr'o telegramă urgentă adresată din Viena »Agenţiei române« şi espedată de acolo la ora 5 dimineaţa. Telegrama a fost imediat comunicată marchizului Beccaria d'Incisa, ministrul plenipotenţiar al Italiei pe lângă curtea română, care când a aflat-o era cât p’aci să cadă jos de durere. Aceeaşi telegramă a fost comunicată în acelaşi timp şi la castelul Peleş. Regele Carol al României, când a aflat această tristă ştire, a plâns şi s’a dus imediat la Regina Elisabeta, care deasemenea a izbucnit în lacrămi. Regele Carol a trimis imediat la hotel Sinaia, unde se află marchizul Beccaria d’Incisa, pe generalul Waritade, şeful casei sale militare şi pe un adjutant de serviciu, spre a presentă condolenţele sale representantului Italiei. Regina Elisabeta a trimis la ministrul Italiei pe d-na Bengescu, doamnă de onoare, care a presentat condolenţele M. S. Dl ministru Titu Maiorescu a făcut la orele 10 a. m. o visită de condolenţă representantului Italiei. La orele 11 şi jumătate, ministrul Italiei a primit de la Visconti-Venosta, ministrul de externe al Italiei, următoarea telegramă: »Am adânca durere de a comunica Escelenţei Voastre că ieri la orele 11 şi jumătate noaptea, a murit la Monza. In urma unui asasinat, M. Sa regele Umberto. Vă rog a comunica această tristă ştire guvernului român pe lângă care sânteţi acreditat. Regele Victor Emanuel III, se află la Pireu gata de plecare spre Italia. Regele şi Regina României au adresat telegrame de condolenţe reginei Margareta a Italiei. După ameazi marchizul Beccaria d’Incisa, împreună cu soţia sa, s’a dus la palat fiind chemat acolo de suveranii români cari doriau să afle amănunte în privinţa acestui odios asasinat. Ministrul Italiei a spus că MM. L. erau foarte viu mişcaţi de această mare nenorocire care a lovit Italia. Se afirmă că prinţul Ferdinand al României va asista la înmormântarea defunctului rege al Italiei. Din China. Din ştirile sosite de două zile se pare a eşi la iveală, că străinii din Peking totuşi n'au fost măcelăriţi, dar sânt strîmtoraţi. Espediţia la Peking în curând se va începe, fără a fi numit un comandant suprem. Iată ştirile mai de frunte . Tăcu, 31 Iulie n. Admiralul Bruce a primit un avis de la ambasadorul englez din Peking Macdonald, în care e înştiinţat, că Europenii sânt în vieaţă, dar, în atacurile ce le-au avut, au perdut 62 de oameni. Londra, 1 Aug. n. O depeşă din Tien-Tin de la 27 Iulie sosită prin Oifu anunţă: Azi a sosit aici un curier din Peking, aducând depeşe dela ambasadorul american, Conger şi dela alţii. Conger scrie : ’ »S’a făcut o înţelegere, în sensul căreia, din 16 i. c. nu mai puşcă asupra noastră. De-ale mâncării avem pe câteva săptămâni ,urez şi carne de cal, dar’ muniţie e puţină. Dacă Chinezii vor continua asaltul, ca până în 16 i. c. nu vom răsbi mult timp cu ei şi vom fi măcelăriţi cu toţii«. TRIBUNA 22 Iulie (4 August) 1900 Londra, 1 Aug. n. Lui «Morningpost« ’i se anunţă din Washington, că Statele Unite sânt aplicate pentru înaintarea trupelor lor spre Peking. Anglia a declarat asemenea. Astfel înaintarea se începe imediat. Ruşii şi Japonezii înaintează în direcţia Peitang. Berlin, 1 Aug. n. înaintarea se începe. Comandă comună nu va fi, ci comandanţii singuratici vor opera ca coordinaţi. Anglia şi America operează împreună. Bruccella, 1 Aug. n. Ministrul de externe Favereaux a primit dela agentul diplomatic din Shanghai al Belgiei ştire telegrafică, că aliaţii înaintează spre Peking, unde vor sosi în decurs de o săptămână. Europenii s’au refugiat în oraşul împărătesc. ^TR, CONVOCARE. Comitetul despărţământului «Hida- Huedin« al »Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român« prin asta convoacă adunarea cercuală pe 12 August 1900 în Hida (Hidalmăs) şi învită cu toată onoarea pe toţi membrii şi pe toţi aceia, cari se interesează de »Asociaţiune« şi doresc a promova interesele ei, să participe la această adunare a despărţământului, care se va ţine după următorul Program: 1 Participare în corpore la serviciul divin, ce se va celebra în biserica română gr.-or. din Hida la 101/s ore a. m. 2. După întrunirea în localul destinat pentru ţinerea adunării, deschiderea acesteia prin directorul-preşedinte al despărţământului. 3. Esmiterea unei comisiuni pentru verificarea procesului verbal al adunării. 4. Raportul comitetului despre activitatea despărţământului. 5. Raportul cassarului, conţinând raţiociiiul de pe anul espirat şi proiectul de budget pe anul viitor. 6. Esmiterea comisiunilor: a) pentru încassarea taxelor şi câştigarea de membri noi pentruAsociaţiune ; b) pentru cenurarea raportului comitetului ; c) pentru censurarea raportului cassarului conform punctului 5. 7. Disertaţie conform §-ului 37 din statute. 8. Rapoartele comisiunilor esmise conform punctului 6 şi deliberare asupra lor din partea adunării. 9. Eventuale propuneri. 10. Esmiterea a doi delegaţi, cari să represente despărţământul la adunarea generală a »Asociaţiunii«. Îl. închiderea adunării prin preşedinte. Din şedinţa comitetului despărţământului »Hida-Huedin« ţinută în B.Huedin, în 17 Iulie st. n. 1900. Ioan Pop, Dr. Andrei Pop, director-preşedinte, notar-controlor. La Abonament lunar pentru August st. veghîu învită Administraţia ziarului „TRIBUNA“. Cronica silei. Sibiiu, 3 Aug. n. 1900. 5 August. »Astra« despărţământul VII. (Haţeg), adunare generală în Haţeg. Petrecere în Haţeg. »Astra« desp. Blaj, adunare generală în Sâncel. »Astra« desp. Oşorheiu, adun. gen. în Sântana-de-Murăş. — Petrecere în Şoroştin. — Concert şi petrecere în Sâncel. — Petrecere în Nucet. 10 August. Petrecere în Reghin. AVIS. P. T. abonaţilor, cari nuşi-au achitat încă preţul de abonament pe semestrul al II-lea cuartalul al Ill-lea şi luna Iulie — cu unul de mâne suntem siliţi să re sistăm espedarea ziarului. Administraţia. * Ţarul la esposiţia din Paris. In cercurile diplomatice din Paris se susţine cu toată positivitatea, că în cursul lunii Septemvrie Ţarul va merge la Paris să cerceteze esposiţia. Va fi însoţit in călătorie de o escadră navală și va debarca la Charbourg.* Căsătoria regelui Alexandru. Conform știrilor mai noue cununia regelui Alexandru va ave loc poimâne la 11 ore a. m. în catedrala din Belgrad. Pretutindenea în ţeară a produs mare bucurie faptul, că Ţarul a primit să fie naş. Această atitudine a Ţarului a avut mare efect şi asupra raporturilor diplomatice, şi fapt e, că agentul diplomatic rusesc, Manzurov, are acum rol de frunte în palatul regal din Belgrad, unde umblă foarte des. Sruprinderea şi încurcătura produsă în opinia publică a Sârbiei prin proclamaţia regelui, după ce tulburările şi alte urmări dezastroase cari din anumite părţi se profesau acestei căsătorii, nici în curs de o săptămână nu au urmat, la început a da loc disposiţiei favorabile regelui. De prin toate părţile vin adrese de felicitare; mulţime de popor din provinţă se pregăteşte să vină pe Duminecă la Belgrad, să vadă nunta. Oraşul va fi pavoasat splendid; guvernul în ziua cununiei va distribui în popor zece mii de pase ale miresei. După ameazi va fi mare petrecere poporală la Topoider lângă Belgrad, la care va lua parte şi părechia regală. Paranimfi la cununie vor fi: Alexe Catargi, unchiul regelui, şi supralocotenentul Alexandru Lunjeviţa, fratele miresei. Delegaţiei studenţilor universitari• Belgrad, care Duminecă a tălmăcit felicitările tinerimii, regele a răs- P următoarele:, ^ »Mă bucur foarte mult, că pe d-v. pot să vă primesc cei dintâiu, cari mă felicitaţi cu această ocazie, pentru că în d-v. văd eu viitorul Sârbiei. D-voastră sânteţi tineri, tinăr sânt şi eu, împreună vom ave să lucrăm pentru fericirea patriei. Sper, că d-v. ca oameni tineri, cu minte sănătoasă, pătrunşi de adevărate sentimente, veţi pute mai bine înţelege acest pas al meu, decât alţii. (Cu un gest de mână arată spre interiorul palatului). Iată, priviţi, aceasta e acea curte regală, în care m’am născut şi am crescut. Nici când în această curte nu s’au auzit râsete sinoere, nici când nu a răsunat cântec din inimă isvorît, dar’ când aici răsunau cântecele, atunci afară naţiunea plângea şi se văeta. Intre murii curţii acesteia intrigile se-ncolăceau ca şerpii veninoşi. Şi ştiţi, în contra cui se îndreptau ele ? In contra naţiunii sârbe. Sub înrîurinţa ăstor fel de esemple am crescut eu, şi vederea acestora ’mi-a otrăvit sufletul. Dar nu pot suporta aceste stări mai departe; sînul meu nu mai poate primi astfel de precepte. Inima-mi fu încălzită de razele amorului şi vreau să fiu şi eu feri cred c’ar face trebuinţă, rostul lor fiind tuturor îndeobşte cunoscut.. De aceea cu îngăduinţa d-voastre şi dacă vreţi să mă mai ascultaţi... trec la alt obiect şi vă vorbesc ceva, mai puţin, despre o altă însoţire, pe cât de trebuincioasă, pe atât şi de folositoare. Nr. 143 CÂNTECE VOINICEŞTI. LXV. Morţii tei de făgădău Ai gândit c’am murit eu? Uită te că n’am murit Că car’ în tine am venit! Din Bfirgimn, LXVI. Morţii tăi de munte rece Desculţa-m’oi şi te-oi trece, Desculţa-m’oi de-un picior Şi te-oi trece prea uşor. Din Beleag, LXVII. Oltule, ce ’ţi-am stricat De mă ţii de gard legat? Ori ’ţi-am stricat vre-o rotilă De mă ţii cu-atâta silă ? Din Blid»