Unirea, mai 1971 (Anul 4, nr. 991-1016)

1971-05-08 / nr. 997

1 Pagina a 2-a________________________________________________________ ________________ f SIMBATA, 8 MAI 1971 (Continuat* in pag. a III-a) A 50-A ANIVERSARE A PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN — ———————————------------------------------­EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU (Urmare di­n pag. 1) încearcă o mare satisfacție văzând că socia­liștii din România au adoptat­ in programul lor principiile fundamentale ale teoriei mar­xiste. Dezvoltarea mișcării muncitorești și răs­pândirea ideilor socialismului științific au dus la formarea în 1893 a Partidului Social-De­mocrat al Muncitorilor din România. Deși a activat numai 6 ani, datorită treceri unor fruntași de partea burgheziei, Partidul Social- Democrat al Muncitorilor din România a mar­cat un moment deosebit în lupta politică a proletariatului. Organizarea pe plan națio­nal a mișcării sindicale în 1906 și refacerea Partidului Socialist în 1910 reflectau matu­rizarea politică a clasei muncitoare din Ro­mânia, rolul tot mai important pe care îl dobîndea în viața țării. Continuînd să între­țină legături cu mișcarea revoluționară din alte țări, mișcarea muncitorească din Româ­nia a ajutat la transportul în Rusia a litera­turii tipărite de emigrația rusă din Apus — inclusiv a Iskrei leniniste —, a manifestat o activă solidaritate cu lupta proletariatului rus împotriva țarismului în 1905, printre altele acordînd ajutor echipajului revoluționar de pe crucișătorul Potemkin care, după cum se știe, a primit azil politic în România. Militanții socialiști români au avut legături nemijlocite cu V. I. Lenin. In anii premergători, precum și în timpul primului război mondial impe­rialist, mișcarea muncitorească și socialistă a acționat cu hotărîre împotriva războiului, par­­ticipînd la conferințele internaționale antirăz­boinice și organizînd mari manifestări de ma­să în țară. După terminarea războiului și realizarea statului național unitar, România a intrat în­­tr-o­ nouă etapă de dezvoltare; totodată, miș­carea muncitorească și socialistă a căpătat dimensiuni noi. La sfîrșitul deceniului al doi­lea al secolului nostru, în țară se acumulase­ră multe contradicții sociale și naționale, ca­re creau necesitatea unor profunde transfor­mări în viața societății. Se impuneau,­ în spe­cial, înfăptuirea reformei agrare, crearea u­­nei industrii naționale avansate, lichidarea de­pendenței­­ față­­ de capitalul străin, democrati­­zarea vieții politice și de stat. De realizarea a­­cestor transformări depindea prog­ramul ra­pid al țării din punct de vedere economic și social. In viața internațională se adînceau, de ase­menea, continuu contradicțiile de clasă, a­­vea loc un puternic avînt revoluționar al cla­sei muncitoare, se prăbușeau imperii, creștea lupta de eliberare națională și socială. Vic­toria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie vestea începutul unei noi ere în istoria ome­nirii — era trecerii la făurirea socialismului și comunismului. In aceste împrejurări interne și internațio­nale, clasa muncitoare și alte forțe sociale din România s-au ridicat cu hotărîre la luptă îm­potriva asupririi sociale și naționale. Grevele din 1918—1919, greva generală din 1920 ade­veresc creșterea avîntului revoluționar, afir­marea tot mai puternică a clasei muncitoare ca cea mai avansată forță socială a societății românești. Situația internă și internațională, luptele de clasă din acei ani au grăbit cristalizarea nece­sității creării unui partid revoluționar de tip nou, în stare să conducă clasa muncitoare și celelalte forțe sociale și progresiste în lupta pentru apărarea drepturilor și libertăților lor democratice, pentru înfăptuirea unor adînci transformări sociale. In rîndurile partidului­­ socialist se manifestau tot mai puternic forțe­le care se pronunțau pentru un partid revo­luționar, bazat pe ideologia marxist-leninistă. La 8 mai 1921, Congresul Partidului Socialist a hotăr­ît, cu o mare majoritate de voturi, transformarea sa în Partidul Comunist din România. (Aplauze puternice, îndelung repe­tate). Cred că sînteți de acord să salutăm pre­zența la adunarea noastră solemnă a celui ca­re a fost primul secretar general al Partidu­lui Comunist din România, tovarășul Gheor­­ghe Cristescu. (Aplauze puternice). Crearea Partidului Comunist Român a marcat triumful forțelor revoluționare și a marxism leninis­­mului în mișcarea muncitorească din țara noastră ; din acest moment, mișcarea revo­luționară din România a intrat in­tr-o etapă nouă, superioară a dezvoltării sale: încă din timpul primului Congres al parti­dului, cercurile reacționare au dezlănțuit o prigoană sălbatică împotriva comuniștilor. După trei ani de activitate legală, guvernul burghezo-moșieresc a scos partidul în afara legii. Timp de două decenii, comuniștii au fost obligați să activeze în condițiile grele ale i­­legalității, înfruntind represiunile regimului burghezo-moșieresc. In toată această perioadă, partidul a fost or­ganizatorul și conducătorul tuturor luptelor revoluționare ale oamenilor muncii. Dintre nu­meroasele bătălii de clasă din acea vreme, voi menționa greva minerilor de la Lupeni din 1929, grevele petroliștilor și ceferiștilor din 1933 — care au exprimat în modul cel mai grăitor spiritul combativ al clasei noastre muncitoare, afirmarea rolului partidului co­munist, a capacității sale de a organiza și conduce lupta oamenilor muncii (Aplauze puternice). O activitate multilaterală a desfășurat par­tidul nostru pentru unitatea clasei muncitoare, pentru unirea tuturor forțelor democratice în lupta împotriva politicii de fascizare a țării și a pregătirii de război. Merită menționate în acest sens acțiunile unite ale forțelor demo­crate soldate cu succes în alegerile parțiale din 1936, precum și marea demonstrație antifascis­tă și antirăzboinică de la 1 Mai 1939. In toa­tă această perioadă, partidul a militat neobo­sit pentru o politică de prietenie și colaborare cu Uniunea Sovietică, pentru stabilirea de re­­lații diplomatice între cele două țări. (Vii a­­plauze). In fața politicii antinaționale a cercurilor reacționare, Partidul comunist a fost forța cea mai consecventă ,a apărării intereselor națio­nale ale țării. Lipsa de unitate a forțelor de­mocratice a permis însă reacțiunii să instau­reze dictatura militaro-fascistă, să subordo­neze țara Germaniei hitleriste. După cum se știe, în 1939—1940 situația internațională s-a agravat . Germania nazistă a trecut la agre­siune directă împotriva a numeroase state din Europa, dezlănțuind cel de-al doilea război mondial. România se găsea într-o situație de izolare internațională, care a ușurat lui Hitler impunerea Dictatului de la Viena, dezmem­brarea teritorială a țării noastre. In aceste împrejurări, Partidul Comunist din România împreună cu Frontul Plugarilor, Madosz-ul și alte forțe politice au chemat poporul la luptă pentru apărarea integrității teritoriale a pa­triei. (Aplauze puternice). Se crease o situa­ție favorabilă a rezistenței naționale, dar tră­darea cercurilor conducătoare guver­nante și a conducerii partidelor bur­gheze a împiedicat lupta maselor largi popu­lare. La scurt timp, România a fost împinsă de dictatura militaro-fascistă, alături de Ger­mania nazistă, în războiul antisovietic, împo­triva voinței poporului și a intereselor sale naționale. Intrarea trupelor hitleriste în țară în 1940 a însemnat în fapt ocuparea României și su­bordonarea ei mașinii de război naziste, a dus la jefuirea bogățiilor țării, provocînd grele su­ferințe poporului român. Totodată, dictatura militaro-fascistă și ocupanții hitleriști au dez­lănțuit o prigoană sălbatică împotriva comu­niștilor și a altor forțe patriotice antifasciste. Sute și mii de comuniști și luptători antifas­ciști au fost aruncați în închisori și lagăre ; zeci dintre ei au fost uciși de plutoanele de execuție. Prin aceste represiuni sîngeroase se urmărea decapitarea mișcării de rezistență an­tifascistă și antirăzboinică. Dar, după cum se știe, planurile reacțiunii fasciste române și ale naziștilor germani au suferit un eșec total; ei nu au putut învinge voința forțelor antifas­ciste care, în ciuda terorii, și-au unit rîndu­rile și au desfășurat cu succes lupta contra fascismului Și războiului. (Aplauze puternice, prelungite). Este meritul Partidului Comunist Român că a militat, încă de la înființarea sa, împotriva intervenției imperialiste contra puterii sovi­etice. După cum știți, la primul Congres fost votată și o moțiune de solidaritate cu a statul făurit de Lenin. (Vii aplauze). Atunci cînd a izbucnit agresiunea Germaniei fasciste partidul s-a ridicat cu toa­tă forța împotriva participării României la acest război nedrept. .El a chemat toate forțe­le naționale la lupta pentru ieșirea din răz­boiul antisovietic, pentru întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste și alăturarea ță­rii noastre coaliției antihitleriste. Prin politi­ca sa Partidul Comunist Român a apărat o­­noarea poporului și interesele naționale ale țării, politica de prietenie tradițională cu marea noastră vecină — Uniunea Sovietică. (Aplauze puternice). Activitatea intensă des­fășurată de partid a dus la unirea antifasciste patriotice, la formarea în forțelor mai 1944 a Frontului Unic Muncitoresc între Parti­dul Comunist și Partidul Social Democrat și­­ apoi a Blocului Național Democratic. In același timp, partidul a organizat gărzile patriotice, a condus numeroase acțiuni de sabotare a războiului. Anul 1944 se caracterizează prin schimbarea radicală a situației militare în favoarea coa­liției antihitleriste. Sub loviturile zdrobitoare ale Armatei Roșii, care a dus greul celui de-al doilea război mondial, trupele fasciste se re­trăgeau cu pierderi mari ; pe alte fronturi forțele aliate dădeau, de asemenea, lovituri puternice armatei hitleriste. Lupta armată a forțelor patriotice din diferite țări creștea în amploare, izbind nimicitor mașina de răz­boi fascistă. Folosind condițiile interne și ex­terne favorabile, forțele naționale patriotice din România, în rîndul cărora Partidul Co­munist constituia principalul nucleu, inițiato­rul și organizatorul acțiunilor antifasciste antirăzboinice, au trecut la declanșarea și în­și făptuirea cu succes a insurecției naționale an­tifasciste armate. (Vii aplauze). Aceasta a dus la arestarea guvernului Antonescu, la ieșirea imediată a României din războiul antisovietic șii la intrarea ei în luptă împotriva Germaniei naziste, alături de Uniunea Sovietică și ce­lelalte țări ale coaliției antihitleriste. (Aplau­ze puternice). Din primul moment al înfăptuirii actului is­toric de la 23 August, partidul nostru a fost organizatorul, sufletul tuturor acțiunilor po­porului și ale armatei. Forțele patriotice și ar­mata au eliberat rapid Capitala și alte centre ale țării, capturînd importante grupări militare hitleriste. Pentru a înțelege starea de spirit din acel timp, merită să menționăm că întreaga armată a răspuns cu promptitudine chemării de a se alătura armatei sovietice, coaliției antihitle­riste. (Aplauze) Angajîndu-se cu toate resur­sele de care dispunea în războiul antihitlerist, armata română a purtat, alături de Armata Roșie, grele lupte pentru eliberarea definitivă a patriei, a participat la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei pînă la înfrîngerea completă a Germaniei hitleriste, înscriind astfel o lumi­noasă pagină de eroism și glorie în istoria Ro­mâniei. Acum la a 50-a aniversare a partidu­lui nostru, în preajma Zilei Victoriei, adu­cem un fierbinte omagiu și prinosul recu­noștinței întregului nostru popor u­itor patriei care au săvîrșit fapte de vitejie, au dat dovadă de înalt devotament și nu și-au precupețit nici viața pentru eliberarea țării și înfrîngerea fascismului. (Aplauze puternice, prelungite) Totodată, exprimăm sentimentele noastre de recunoștință față de glorioasele armate ale U­­niunii Sovietice, care, cu prețul unor jertfe uriașe, au sfărîmat mașina de război nazistă, au adus o contribuție hotărîtoare la elibera­rea României și a altor țări de sub jugul fas­cist, la înfrîngerea Germaniei hitleriste. (Aplau­ze puternice) In același timp, poporul nostru cinstește me­moria ostașilor tuturor celorlalte țări din coa­liția antihitleriste care au participat la marea bătălie militară pentru înfrîngerea Germaniei hitleriste. (Aplauze puternice) Ne îndreptăm gîndul cu venerație spre mili­oanele de luptători din rezistență, spre patrioții din țările cotropite, care și-au vărsat sîngele, și-au dat viața în dramatica încleștare cu fas­cismul, contribuind prin lupta lor eroică la salvarea civilizației umane de robia hitleristă. (Vii aplauze) Răsturnarea dictaturii militaro-fasciste a mar­cat o cotitură istorică în dezvoltarea României, lupta antifascistă, democratică transformîndu-se rapid într-o mișcare socială de o amploare cum nu a mai cunoscut istoria țării și care a deschis calea celor mai profunde schimbări re­voluționare, înfăptuirii idealurilor de libertate și dreptate socială și națională ale poporului român. Desfășurînd o multilaterală activitate politică și organizatorică, Partidul Comunist Român a reunit în această mișcare principale­­­le forțe ale națiunii — clasa muncitoare, țără­nimea, intelectualitatea, păturile mijlocii de la orașe și chiar anumite cercuri ale burgheziei. Rod al luptei celor mai largi mase populare, instaurarea la 6 martie 1945 a primului guvern cu adevărat democratic din istoria țării — în frunte cu înflăcăratul patriot, eminent om de stat și militant progresist dr. Petru Groza — a însemnat o mare victorie a forțelor revoluțio­nare, democratice, a marcat instaurarea puterii revoluționar-democratice a muncitorilor și țăranilor, a deschis calea unor transformări so­­cial-politice profunde în societatea românească. (Aplauze îndelungate) Doresc să exprim cu acest prilej mulțumirile și recunoștința partidului nostru tuturor par­tidelor și organizațiilor democratice, patrioti­ce, care au colaborat în acei ani cu comu­niștii în lupta pentru transformarea revolu­ționară a țării. (Vii aplauze) Este știut că România ieșise din război ruinată și secătuită, că în țară domnea haosul economic și sărăcia, că masele muncitoare se zbateau într-o neagra mizerie. Sarcina impe­rioasă care se punea în fața țării era ieșirea din această situație catastrofală, trasarea u­­nui program al evoluției economice și sociale imediate și de perspectivă. Elaborarea aces­tui program a făcut obiectul Conferinței Na­ționale din 1945 a Partidului Comunist Român, al raportului prezentat de Gheorghe Gheor­­ghiu-Dej — fiu devotat al clasei muncitoare, al poporului român, militant de seamă al miș­cării comuniste, care timp de 20 de ani s-a aflat în fruntea partidului nostru, aducînd îm­preună cu întregul activ de partid și de stat o contribuție de seamă la realizarea marilor transformări revoluționare din acea perioadă. (Aplauze puternice) Subliniind esențială a industrializării pentru însemnătatea asigurarea progresului general al țării și consolidarea in­dependenței noastre naționale, Conferința Na­țională a indicat ca primă etapă trecerea sa la reconstrucția țării, la refacerea rapidă a economiei distruse și dezorganizate de război. Partidul nostru a desfășurat o intensă acti­vitate pentru mobilizarea maselor largi popu­lare la înfăptuirea acestui obiectiv principal. Munca constructivă, amplă și grea, s-a împle­tit cu lupta fermă împotriva forțelor reac­ționare, a claselor exploatatoare și a partide­lor lor politice, care, contînd pe sprijinul cer­curilor imperialiste din exterior, se opuneau cu înverșunare transformărilor sociale, demo­cratizării țării, înfăptuirii măsurilor de redre­sare și dezvoltare economică. Amplificarea continuă a procesului revoluționar a dus modificarea radicală a raportului forțelor so­­­­ciale în favoarea maselor celor ce muncesc, la înfrîngerea claselor exploatatoare, la elimina­rea din guvern a ultimilor reprezentanți ai partidelor burgheze, la înlăturarea monarhiei și proclamarea Republicii Populare Române. (Aplauze puternice) Primesc adesea întrebări în legătură cu fe­lul în care a cîștigat partidul nostru majori­tatea poporului de partea sa. încă alegerile din noiembrie 1946 au demonstrat elocvent în­frîngerea politicii reacționare, marea majori­tate a poporului — peste 70 la sută dintre vo­tanți — exprimîndu-și în mod democratic în­crederea în partidul comunist și în forțele care colaborau cu noi. (Aplauze puternice) Trecerea pe calea socialismului a fost deci expresia voinței, democratic exprimată, prin vot, a poporului român care s-a convins pe deplin — în anii cînd partidul nostru a mi­litat neînfricat pentru interesele națiunii și a moblizat toate forțele pentru salvarea po­porului — că numai urmîndu-i pe comuniști își asigură un viitor fericit, perspectiva unei dezvoltări independente. (Aplauze puternice) Desigur, nu negăm — și am mai arătat a­­ceasta — că a existat întotdeauna o strînsă interdependență între condițiile interne și in­ternaționale, că împrejurările internaționale ne-au favorizat, dar pînă la urmă, rolul hotă­­rîtor, fără de care nu se putea face nimic, i-a avut poporul. Lui îi mulțumim pentru dru­mul nou pe care merge patria noastră socia­listă! (Aplauze puternice, prelungite) In cursul acestui proces s-a întărit unitatea clasei muncitoare, s-a făurit și dezvoltat ali­anța muncitorească-țărănească , partidul a în­­mănunchiat într-un singur șuvoi eforturile muncitorimii, țărănimii, intelectualității, ale tuturor forțelor patriotice și progresiste ale națiunii. O importanta deosebită pentru desfășurarea cu succes a procesului revoluționar a avut rea­lizarea unității de acțiune între Partidul Co­munist și Partidul Social-Democrat, pe baza frontului unic creat încă în anii luptei împo­triva fascismului, în condițiile ilegalității. Fău­rirea în februarie 1948, a partidului revoluțio­nar unic al clasei muncitoare, pe temelia mar­­xism-leninismului, a asigurat realizarea unității depline politico-organizatorice a proletariatului — condiție a exercitării de către clasa muncitoare și partidul ei a rolului de forță conducătoa­re în societate. Cucerirea Întregii puteri politice de către clasa muncitoare în alianță cu țărănimea, cu celelalte categorii de oameni ai muncii, a mar­cat trecerea țării într-o nouă etapă de dez­voltare — înfăptuirea revoluției socialiste. (A­­plauze puternice, prelungite) Realizarea acestui salt calitativ în viața societății noastre im­punea ca o condiție sine qua non trece­rea avuției naționale în mîinile celor ce mun­cesc. Un rol hotărîtor l-a avut în acest sens actul revoluționar al naționalizării prin­cipalelor mijloace de producție, și apoi coo­perativizarea agriculturii, care au dus la crea­rea și dezvoltarea unui puternic sector so­cialist în economie. Pornind de la cerințele legilor obiective, de la studierea realităților concrete ale României, partidul a elaborat politica de edificare a noii orînduiri, a organizat și condus întreaga ac­tivitate de dezvoltare a bazei tehnico-mate­­riale a socialismului, de consolidare și gene­ralizare a relațiilor de producție socialiste, de ridicare a nivelului de trai material și cultu­ral al celor ce muncesc. De-a lungul celor 27 de ani care au trecut de la eliberarea țării, poporul român, condus de partidul comunist, a desfășurat o uriașă activitate creatoare, la capătul căreia patria noastră, România, se înfățișează ca un stat socialist înfloritor, cu o industrie dezvoltată și o agricultură în plin proces de moderni­zare, cu o orînduire socială avansată care a­­sigură condiții de viață tot mai bune tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate. (Vii a­­plauze) Exploatarea omului de către om a fost lichidată pentru totdeauna, poporul a devenit stăpîn pe avuția națională, pe destinul său, li­ber și suveran în propria țară. Aceasta este o cucerire epocală care întruchipează traducerea în viață a aspirațiilor celor mai înaintate, a idealurilor celor mai îndrăznețe, nutrite de-a lungul timpurilor de mințile luminate ale po­porului. Cu trei decenii în urmă cercurile condu­cătoare considerau că România este predes­tinată să rămînă „eminamente agricolă". As­tăzi, geografia economică a patriei cuprinde mii și mii de întreprinderi industriale moder­ne de înalt nivel tehnic. In 20 de ani de econo­mie planificată, socialistă, industria s-a dezvol­tat cu un ritm mediu anual de 13 la sută. S-a creat o puternică bază tehnică pentru înzestra­rea superioară a tuturor ramurilor, pentru pro­gresul rapid al întregii economii. Pentru a mă­sura distanța ce ne separă de anul economic cel mai prosper al regimului burghezo-moșieresc, este suficient să amintim că producția indus­trială a fost în 1970 de cca 17 ori mai mare decât în anul 1938. Crearea marii proprietăți agricole socialis­te, înzestrarea tehnică a agriculturii, sprijinul multilateral acordat de stat țărănimii au des­chis drumul transformării radicale a satului, creșterii producției agricole, schimbării con­dițiilor de lucru și ridicării bunăstării tutu­ror oamenilor muncii la sate. Agricultura — ramură de bază a economiei noastre — a adus și aduce o însemnată contribuție la sporirea venitului național. Rezultatul principal al vertiginosului pro­gres înregistrat în dezvoltarea forțelor de pro­ducție. In creșterea potențialului economic al­­ țării este ridicarea nivelului de trai al tutu­ror cetățenilor de la orașe și sate. O uriașă dezvoltare a cunoscut învățămîn­tul public de toate gradele. Cu numai un sfer de secol în urmă, țară a 4 milioane de anal­fabeți, România asigură astăzi cetățenilor e învățămîntul general gratuit de 10 clase. Un progres remarcabil a cunoscut activitatea știin­țifică în care se materializează inteligența, geniul creator al poporului nostru, știința de­venind unul din factorii esențiali ai progre­sului, o uriașă forță materială în slujba so­cietății socialiste. Perioada în care dezvoltarea societății noas­tre a înregistrat ritmul cel mai impetuos, pe toate planurile, a fost aceea a planului cin­cinal 1966—1970, al cărei bilanț l-am făcut nu de mult, și care a pus în evidență ma­rile resurse ale orînduirii socialiste, dinamis­mul ei, avîntul cu care poporul muncește pen­tru înfăptuirea programului partidului, în care vede garanția viitorului său de bunăstare și fericire. (Aplauze puternice) Desigur, de-a lungul întregii epoci la care m-am referit a trebuit să facem față multor dificultăți, inerente unei opere de proporții­le celei pe care am realizat-o. Adesea a tre­buit să plătim tribut lipsei de experiență, lip­sei de pregătire, precum și unei viziuni sim­pliste despre socialism care au dăunat bu­nului mers al construcției economice și socia­le. In activitatea noastră au apărut destule lip­suri și neajunsuri, s-au comis multe greșeli. Se știe că într-o anumită perioadă au fost încăl­cate normele și principiile concepției noastre socialiste, aceasta avînd consecințe negative in întreaga viață socială, în desfășurarea construc­ției noii orînduiri. Așa cum este cunoscut, par­tidul nostru a acționat cu hotărîre împotriva acestor încălcări și abuzuri, a făcut o analiză aprofundată cauzelor care le-au provocat și a luat măsurile cele mai energice pentru evi­tarea repetării lor în activitatea de partid și de stat, în întreaga noastră societate. Esențial de subliniat este faptul că poporul nostru, Partidul comunist au găsit întotdeauna resur­sele necesare pentru a înlătura greutățile, pen­tru a îndrepta greșelile, pentru a depăși di­ficultățile. Linia caracteristică dominantă epocii construcției socialiste în România este : dezvoltarea ascendentă, neîntreruptă, clocoti­toare, mersul înainte pe toate fronturile, per­fecționarea continuă a activității în toate do­meniile.­­Aplauze prelungite). Acum, la a 50-a aniversare a partidului, pu­tem face cu mîndrie, cu conștiința datoriei împlinite, nu numai bilanțul glorioaselor lup­te revoluționare duse împotriva vechiului re­gim, ci și bilanțul muncii încununate de suc­ces în guvernarea țării, în conducerea poporu­lui pe calea luminoasă a socialismului și co­munismului. (Aplauze puternice, îndelungi). In marea bătălie pentru cucerirea puterii, pentru înfăptuirea revoluției socialiste și edi­ficarea noii orînduiri, rolul principal l-a avut eroica noastră clasă muncitoare, care și-a do­vedit pe deplin capacitatea revoluționară, spi­ritul combativ, dîrzenia și hărnicia, îndeplinin­­du-și cu cinste misiunea istorică de clasă con­ducătoare a societății. (Aplauze prelungite) Un aport de seamă pentru transformarea țării, pentru dezvoltarea economiei naționale, pen­tru construirea socialismului, a adus, de ase­menea, țărănimea din România, aliata de nă­dejde a clasei muncitoare — care după cum am spus, în decursul veacurilor a dus pe ume­rii ei cele mai grele lupte pentru eliberarea socială și independență națională. Țărănimea și-a însușit cu devotament, politica partidului comunist și a participat activ la realizarea ei. (Aplauze puternice). Alături de toți oamenii muncii, intelectualitatea țării, înțelegîndu-și înalta menire ce-i revine în noua societate, și-a adus contribuția prețioasă la toate marile noastre succese, la sporirea patrimoniului de valori materiale și spirituale ale țării, la edi­ficarea socialismului. (Aplauze puternice). Se cuvine evidențiată munca plină de abnegație a milioanelor de femei — uriașă forță a națiunii — care au participat activ alături de bărbații și fiii lor, de frații lor, la în­treaga operă de dezvoltare socialistă a Româ­niei. (Vii aplauze). Tineretul, animat de un profund spirit patriotic, a răspuns întotdeau­na cu entuziasm chemării partidului. Vă a­­mintiți de șantierele construcției socialiste ! Ce minunate dovezi de eroism a dat tinere­tul patriei noastre în această muncă, așa ca și pe frontul antifascist, ca în toate domeniile de activitate socialistă ! El și-a consacrat e­­nergiile, întreaga putere de muncă cauzei no­bile a progresului și propășirii patriei socia­liste, făuririi propriului lui viitor luminos. (Aplauze puternice, prelungite). Tot ce am realizat in această scurtă dar bo­gată perioadă a istoriei României este rodul muncii eroice, al uriașei forțe creatoare a în­tregului popor, a tuturor celor ce muncesc de la orașe și sate­­— români, maghiari, germani, sîrbi și de alte naționalități — cărora orîn­­duirea socialistă le-a deschis pentru prima oară un cîmp nelimitat de afirmare socială, o perspectivă clară de progres și prosperita­te, un viitor luminos. La toate succesele obți­nute de poporul român în lupta pentru elibe­rare națională și socială, pentru făurirea noii orînduiri, o contribuție deosebită au adus co­muniștii, zecile de mii de activiști de partid și de stat, care în condiții grele au muncit ne­obosit, cu dăruire și devotament nețărmurit, ne­precupețind nimic pentru transpunerea în via­ță a politicii partidului, pentru slujirea po­­poporului. (Aplauze puternice, prelungite). Cu prilejul acestui glorios jubileu al partidului, in numele Comitetului Central, al Consiliului de Stat și al guvernului, adresei clasei munci­­oare, țărănimii, intelectualității, tineretului, fe­­meilor, tuturor oamenilor muncii, fără deo­sbire de naționalitate, comuniștilor, activiș­­lor de partid și de stat cele mai calde mul­­țuiri și felicitări pentru munca lor eroică, îchhinată înfloririi României socialiste, bu­­rstării și fericirii națiunii noastre socialiste, clauze puternice, îndelungate). i f

Next