Universul, iulie 1885 (Anul 2, nr. 258-281)

1885-07-24 / nr. 275

2 Acesta părere însă trebue să aibă pri­cini speciale de amărăciuni contra omu­lui. Dar să ascultăm pe omul însuși. Alfi­eri ’1 numeșce un copil perpetuă ; Gioberti <zice că el face parte din vită și fiară ; Moliére ’1 califică un med­ant animal; iar un filosof, care cunoscea intim pe om, a <zis: „Dacă omul, ajuns la perfecție, este cel d’întâi dintre animale, este însă cel din urmă când a renunțat la onestitate și la dreptate.“ Cu tote astea, în mijlocul atâtor calități rele ce i se aruncă în spate, omul are una bună care pote valora cât tote cele ce ’î lip­sesc. Omul este perfectibil, ați spus’o în­țelepții antici și lucrul acesta e demons­trat. Să ne perfecționăm deci și vom in­­pune tăcere vrăjmașilor omenirei. ITo’ULtanți Telegrafic ® Pesta, 21 Iulie. „Pester Lloyd“ anunță că, după resul­tatul anchetei ordonate de ministerul un­guresc în privința conflictului ce s’a în­­timplat pe granița Ungariei și a Români­ei, nu 150 soldați austro-ungari, dar nu­mai 4 supraveghetori ai vămei sunt caii, la 22 iunie, au luat pe teritoriul unguresc de la o straja română o turmă de miel aparținând unui supus ungur care turmă fusese confiscată ilegal ziua trecută de straja română pe teritoriul unguresc. Guvernul român, după „Pester Lloyd“, ar fi recunoscut că resultatul anchetei or­donate de ministerul unguresc e exact și că r­aporturile autorităților române dena­turaseră afacerea exagerând-o. Londra, 21 iulie. „Daily News“ raportează știrea că Os­man Digma ar fi fost omorît în lupta ce a avut loc lângă Kassala la 30 iunie. Cair, 20 Iulie. Demoralizarea crește printre sudanezi. Viena, 20 Iulie. „Neue Freie Presse“, vorbind de rela­­țiunile economice ale Austro-Ungariei cu România, exprimă dorința ca d. de Bis­mark și contele Kalnoky să-și dea silința să convingă pe d. I. Bratianu că tote in­teresele României cer ca cabinetul din Bucuresci să evite un răsboiu de tarife cu Austro-Ungar­ia. Madrid, 21 Iulie. Știrile din Spania constată că holera urmeza a lua o mare întindere. Quebec, 21 Iulie. Ludvig Riel, capul resculei din Cana­da, a fost declarat culpabil. Jurații au sem­nat o petiție făcând apel la milostivirea Reginei. Quebec, 21 iulie. Riel a fost condamnat la spânzurătore. Paris, 21 Iulie. O mare mortalitate domnește în Ton­kin ; ea e datorită disenteriilor și frigu­rilor. Din Capitală I. P. S.S. Mitropolitul­ prim­at se va întorce în țară numai pe la sfîrșitul lunei august. —6— UNIVERSUL.—(24 IULIE 1885) Aflăm că d. Dumitru Bratiani e de mai multe zile bolnav în pat. ’S­arăn grabnică însănătoșire. D. Bolintineanu, secretarul general al primăriei, s’a întors din concediu. —6 — In cestiunea măcelarilor, aflăm că mi­nisterul a intervenit pe lângă Primărie, spre a reveni asupra ordonanței date. Deci, primăria va tolera ven­area cărnei pe stradă cu condițiunea espresă ca tate coșurile să fie învelite cu pânză, acesta în interesul igienei publice. —o— prea mult timp, tovarășii ce’! așteptah in­trară în magazin și, căutându’l, găsiră ca­­­­davrul lui ascuns într’o ladă de ciubote. 1 Parchetul anchetază. —x— Angina.— In comuna Fundeni, jud. Buzea, s’a ivit angina la copil. Bale de vite. —D. Ștefan Nicolau, din Mizil, arată că la vitele­­ sale din cirea­da ce o are în cătunul Miroși, s’a ivit bula. Două vite au murit, una este bol­navă. In comuna Bozioru jud. Buzea s’a­­ ivit un fel de bula numită gușter, la rî­­j­­ători și la viței. A murit 4 rîmători și 2 viței. —x— D. C. Nacu, ministru al justiției, s’a întors ieri de la Sinaia. —6— Pentru a se încredința că serviciul de inspecțiune al acsiselor se face cu scru­­pulositate și în tot timpul nopței, primă­ria a luat demisiunea să înființeze cesor­­nice la tote barierele. Societatea Birjarilor „Fulgerul“, s’a constituit sâmbătă la 20 curent, în ziua de sf. Ilie, când s’a și sânțit drapelul în biserica sf. loan Moși; serbarea a fost dintre cele mai vesele. După termi­narea serviciului divin, fiind pregătite în fața bisericei pentru sfințirea drapelului, a eșit numerosul public, în frunte cu pre­ședintele ce purta drapelul; musica mili­tară a început atunci să cânte. Aci, în fața bisericei, erau prezenți toți mem­brii societatei, toți ruși din localitate, pe pepturile cărora se vedea lucind diferite medalii precum și mai mulți comersanți de pe calea Moșilor. După ce drapelul a fost sfânțit s-a înmânat președintelui so­­cietăței de către unul dintre preoții ti­neri, cu cuvintele urmatore: Domnule Președinte, domnilor Membri. Primiți acest drapel care va pu­rta nu­mele de furgend și supt care, prin virtute, onora și dreptate, veți lucra pentru paza legilor țârei, pentru ajutarea celor lipsiți și pentru folosul și scopul la cari mama nóstra Biserica v’a îndemnat să pășiți. T­ăiască M.M. L.L. Regele și Regina și guvernul liberal. DIN JUDEȚE Crime oribile. — Vechilul moșiei Jol­­descu­, plasa Siretu, jud. Botoșani, s’a gă­sit tăiat bucăți chiar în patul său. In pă­durea de la Burdujeni, s’a găsit aseme­nea un om tăiat bucăți. Nu se cunosc au­torii acestor crime, dar procurorul res­pectiv, asociat de un medic, au plecat la fața locului pentru a ancheta faptul. Se aș­teptă amănunte. La Săveni, jud. Dorohoiu, un om in­trând în magazinul unui fiu al lui Ioniță Armeanu, și observându-se că zăbovesce­­ —x— Banca agricolă din Tulcea a început să lucreze din ziua de 1 Iulie. S’au făcut operațiuni în valore­­a de 8900 de lei pentru locuitorii din comunele Câșla, So­mova, Niculițel, ect din plasa Tulcei. Flirt.—In naptea de 14 spre 15 curent, s’a spart zidul de din dos la prăvălia de băuturi spirtuase a comerciantului Alecu Ionescu, de pe șoseaua Națională, lângă bariera nouă Dorohoi Mihailoni din Boto­șani, și mai mulți făcători de rele, întro­ducându-se în launtrul prăvăliei, au furat urmatorele obiecte : un ornic romontuar, tutun, haine, țiduri, un pistol, 280 franci în bani, etc. Pagubele causate se urcă a­­proximativ la 1000 fl. Poliția urmăresce. —x — —x — Iarmarocul de la Fălticeni.—De­și un număr relativ forte mic de comercianți au plecat la bâlciul anual de la Fălticeni, totuși, contrar tuturor așteptărilor, tran­sacțiunele sunt forte animate; se simte însă o mare lipsă de mar­fă la comercianții en gros, provenită de­sigur din cauza com­plectei stagnațiuni a afacerilor din timpii din urmă. Grasnic accident.—La moșia Brăteni, plasa Ștefănesci, jud. Botoșani, un tânăr mașinist, polon, disputându-se cu un coleg al său și suindu-se pe marina de treierat pentru ca să facă experiență cu câți­va snopi de grâu, pertru echilibru și câZu în lâuntru, ast­fel că se făcu bucăți. Restu­rile s’au adunat într’un sac pentru a pu­tea fi înmormântate și ca să puta servi la ancheta ce urmează a se face. Vendări de grâu.­Prima Societate a morilor de aburi din Botoșani a cumpă­rat vr’o 50 vagone de grâu de pe moșia Stăuceni, cu preț de 1300 lei noul vago­nul loco, sau 1350 lei transportat la mórá; a cumpărat un cuantum analog de la d. G. Russu, arendașul moșiei Guranda­­—. — Bóle epidemice.—S’a ivit în comuna Sihlele, jud. R. Săl­ai, disenteria sub formă epidemică, îmbolnavindu­se în timp de două săptămâni 56 persone. S’au luat mă­surile necesare pentru combaterea acestei epidemii periculose, care deja a secerat câte­va victime. —x — —x — Despre profesorul spânzurat la C. Lung primim aceste amănunte : Institutorul Const. Stănescu, care s-a strangulat în C.­Lung, ocupa catedra de învățător la șcala primară a Societății pen­tru învățătura poporului român din ca­pitală. El este fiu de țăran; părinții săi locuesc într’un sat din jud. Vlașca. Causa sinucidere­ este că era atacat de mai mulți ani.—Pentru înmormântarea sa, d. R. Constantinescu a dat 100 lei. — x — Un furt îndrăsneț.—Domna Catinca Nicolau, din strada Lucaci No. 44 din capitală, întorcându-se Duminecă sóra de la Sinaia, s’a scoborît în gara Ploiesei și acolo i s’a furat din buzunar următorele obiecte puse într’un portofel: 2 verighete cu 5 pietre de diamant, 1 inel cu 5 pie­tre curm­eș, 1 inel cu un­ghiul de dia­mant, 1 inel cu 1 ghiul de pirotel, 1 șerpe cu baba, 1 pereche chei de case de fer, și 250 franci bani. Hoțul pate fi în Ploesci sau Bucuresci. El va fi trebuit din tren să achosea ine­lele, când numita domină și le-a scos din degete și le a strâns în portofel, pentru ca să le sustragă atât de lesne și de sigur; credem că poliția atât din Ploesci cât și din Bucuresci va s­i să-l captureze. O desmințire. — Un cititor al nostru din Iași ne trimite o desmințire la adresa „Liberalului“ care, scriind despre capo­ralul Ionescu Nicolae înecat, în Prut la Sculeni, ar fi zis că corpul înecatului nu s’ar fi găsit. Cititorul nostru, care fu co­leg cu înecatul, afirmă că corpul s’a găsit și s’a îngropat a treia zi la satul Me­deleni. —x — O afacere de onore Domnule Redactor, Ca membru al presei române și pentru că Ziarul meu Deșteptarea apare peste o săptămână, fac apel la spiritul de solida­ritate ce ne înfrățește în cestiuni de o­­nore, rugându vă să bine-voiți a da os­pitalitate in stimab Iul d­e Ziar următo­­relor rânduri: —Voesc să vestejesc o ca­lomnie gravă ce mi se aduce de către un Ziar din capitală numit „Vocea Dreptăței“ care­­ și-a propus apărarea intereselor e­­vreesci. Alaltă­ eri, duminică, încunosetințat de un amic, în menționata faie No. 7 de la 19 curent, sub rubrica „Cronica săptă­­manei“, am citit urmatorele linii : „Aflam că marele antisemit I. N. Poli­­chroni­dis, prins în cafeneaua din BnMl „cu cărțile măsluite pe când juca stol cu „mai mulți antisemiți, ar fi fost bătut și „dat afară din cafenea. „Toți evreii protestă contra purtărei „puțin cuviinciose a proprietarului cafe­nelei și trimit doleanțele lor aprigului mâncător al drepturilor evreilor“ Când ? In ce anume local? Numele proprietaru­lui ? Numele antisemiților ? Nu spune. — Ispița „~Cr3a.iver3­a.IVli“ 56 Bucătarul Regelui partea Întâia XV. (Urmare) — Dumnezeule­ exclamă încetinel Que­­vedo , să fie pre adevărat ceea ce spu­neai mal adinióra, că regele ar face par­te și el din numărul acelor bărbați... ? In patul reginei, al căreia chip frumos e luminat de lampă, ved un corp, și nisce haine bărbătesci stau pe un fotoliu lângă pat. —­ Cu nisce mătănii de mărgăritar... — Al­t­e regele. — Și cine altul s’ar putea găsi aici, în odaia acesta, în patul acesta ? — Oh, minune ! și regina zîmbesce în vis... ea pare fericită și mulțumită.... — Dumnezcă să ocrotesca pe nenoro­cita ! Z‘se bufonul, dar haidem înainte. — Să lăsăm pe majestățile lor să dor­­mă în pace, Z*se Quevedo urmând pe bufon. Acesta, după ce mai făcu câți­va pași, se opri: — Aici este o altă ușă, Zis 6 Și alte două găurele, uitați-ve. — Ah ! I’se Quevedo, după ce se uită, tăcere, inima mea, nu bate așa de tare; palpitările tale ar putea fi aud­ite. — Ce ați vezut, de borborosiți ast­fel, don Francisc ? — Eu văd pe contesa de Lemos care veghiază... și plânge. — Ah ! și acest lucru nu vă rupe i­­nima ? — îmi vine să sparg ușa asta. — Nu faceți acest lucru, ve rog ! Dar urmați-me și veți mai vedea și alte lu­cruri. — Ce mai pot vedea ? — Ați vezut pe fiică plângând, s’ar putea să vedeți pe tată înfuriat. — Și ce caută Excelența Sa la palat ? — Excelența sa a venit să vadă pe rege la palat, și nu l’a găsit în odaia sa; i s’a spus că regele era la regina și, vrând pute să scie până când va rămâne acolo, va fi stat în odaia regelui. Dar să vorbim încet.... să nu ne audă cum­va. —• Ca să nu fim auziți, e mai bine să tăcem. Bufonul nu se amăgise; ducele de Ler­­ma accepta în odaia regelui, dar nu era singur. In momentul în care Quevedo pu­nea ochii la o găurire, un ușier introdu­cea pe un bărbat îmbrăcat în negru ca al guazilii din epoca aceea. Acesta era în­­alt, slab, avea fața ascuțită, nasul forte desvoltat, fisionomie șiretă și răutăciosă. — Tu­ssel, Agostin de Avila, alguazilul curței ? Zice ducele. — Prea smeritul servitor al Excelenței vostre, răspunse sbitul. In timpul acesta Quevedo căuta să-și aducă aminte de nu­mele și de figura celui întrebat. — Ai vezut pe Rodrigo, care e rănit a­casă la mine ? — Da, Excelență. — Ți a dat instrucțiunile sale. — Și le-am urmat. Excelența. Eu scia cine e vinovatul, săli mai bine cine sunt vinovații. — El a mai bine să fi omorît pe Fran­cisc de Juara, cugeta Quevedo , mila e forte des o nebunie prostesca... trebue să zic m'a culpa... m’am predat eu însu­mi. Alguazilul scosese un portofel din bu­zunar.. — Ecă, Excelență, Zise el, procesul­­verbal al delictului. — Proces verbal pe care l’am redactat singur, fără amestecul altora ? — Da, Excelență. — Citesce-1. — „Eu, Agostin de Avila....“ — Mai la vale.... — „Din ordinul Excelenței Sale con­tele de Oliva.... — Mai la vale.... „Am găsit pe Excelența Sa greu rănit....“ — Să venim la fapt... la fapt 1 „Francisc de Juara, servitor al conte­lui de Oliva, întrebat de mine asupra faptelor și asupra personelor cu care se întîlnise, ’m. a răspuns că, la amurgul se­rei, stăpânul săli ’i dăduse ordin să ur­maresca pe un om înfășurat într’o manta, și el se luase după acest om care intrase sub vestibulul casei ce o locuesce Exce­lența Sa ducele de... — Să trecem înainte. „Portarii nu voiseră să ’l lase să trecă și el se așezase pe o bancă din vestibul, iar Francisc Juara se apucase să’l as­­cepte; în timpul acesta Francisc de Que­vedo y Villegas intrase sub vestibul.... — Ah ! Z'se ducele. — Ce prost am fost 1 murmură Quevedo. „Omul înfășurat în manta, care era sub paza lui Francisc Juara, vorbi cu Que­vedo și, sub egida acestuia din urmă, por­tarii ’l lâsară să trecă , trecuseră acum două ore când acelaș om cu mantaua, care intrase în casa ducelui, e și însoțit de domnul Martinez Montino bucătarul-șef al casei Majestatei Sale; cotită după casă și se opriră lângă ușa secretă, unde ră­maseră amândouă vre­o câte­va momente, după care bucătarul se depărtă, iar o­­mul cu mantaua se ascunse sub porta din fața ușei secrete. Peste puțin ușa se des­chise, și eși un individ asupra căruia se repezi cu spada în mână omul cu mantaua; dar numai de­cât spadele se lăsară în jos, cei doi omeni își strânseră mâna ca doui buni prieteni, și amândoi se ascun­seră sub aceeași porte; trecu un ceas pâ­nă când ușa să se deschidă din nou, și acum eșea pe dânsa un om pe care Fran­cisc de Juara, cu tot întunerecul, îl re­cunoscu lu pe mers că era don Rodrigo Calderon, stăpânul său; abi­a făcuse a­­cesta vre-o câți­va pași, și fu atacat, dar el vrând, cum îî era datoria, să alerge în ajutorul stăpânului său, se întâlni cu un alt om care îl accepta, cu pumnalul și cu spada în mână, și pe care el îl re­cunoscu numai de­cât că era Quevedo. (Va urma.) Em. Fernandez y Gonzales.

Next