Universul, septembrie 1885 (Anul 2, nr. 307-333)

1885-09-26 / nr. 329

Prinderea unui bandit. — Mâna drepta a­ lui Sogor­ sau Catana, îngrozi­torul bandit Alexe Crețu a fost prins da poteră într’o pădure din­ județul Ialomița. Autoritățile sunt pe urmele tutor­­ hoților cari compune ad vestita bandă și se­ speră că în curând îl vor prinde. — O— V*­­ Evadați.—Ni se scrie, că Duminică au­ evadat de sub escortă loan Tanase Ga­­vriloî din jud. Suceava precum și Vasile Eftimi din jud. Iași, cari se aflau la pe­nitenciarul din Târgu-Ocna. UNIVERSUL—(26 SEPTEMBRE 1885) Londra 24 Septembre. „Times“ glice că, d. Bismar­k voeace menținerea tratatului de la Berlin și că posițiunea Contelui Kalnoky e compromi­să pentru că el a încurajat pe Serbia în pretențiunile sale. 3S Totatâ­țI ITele­grafice Viena, 23 Septembre. D. Brătianu a avut azi o conferință lungă cu contele Kalnoky. Paris, 23 Septembre. Resultatele alegerilor sunt cunoscute în 60 departamente. Conservatorii câș­tigă 44 scaune. Sunt 142 de balotagii. Viena, 23 Septembre. D. Brătianu a sosit ieri seară. El va sta puțin timp la Viena. Niș, 23 Septembre. Sesiunea extraordinară a Scupștinei s’a închis după votarea adresei care, parafrasând în părțile esențiale discur­sul Tronului, exprimă încrederea popo­rului șerb în întâiul său Rege. Viena, 23 Septembre. Ambasadorul Italiei, generalul Robi­­lant, a remis ieri împăratului scrisorile sale de rechi­mare §i se va întorce în curând la Roma pentru a lua portofoliul afacerilor străine. Sofia 23 Septembre. Garnisona din Vidin a sosit la Sofia, de unde a plecat în urmă la Kustendil. Con­trariu aserțiunilor ziarului „Alte Prese“ din Viena, care afirmă că trupele bulga­re sunt desmoralizate, o disciplină exem­plară și o mare încredere domnesc în arma­tă. Depeșa, care anunță că deputațiunea bulgară a fost primită cu buna voință de împăratul Rusiei, a produs o mare bucu­re în întreaga națiune. Liniștea e asigurată pe hotare. Nisce agenți sârbi, ajutați de nisce fncționari serbi de pe graniță, caut să agite populațiunile bulgare, pentru a pro­voca o mișcare în favorea Serbiei. Măsuri rigurose s-au luat, pentru a îm­­pedica aceste intrigi, pe cari le a semna­lat cabinetul din Sofia guvernului sârbesc. Paris. ..3 Septembre. Ziarul „Le Matin“ de la 2 Octombre conține nararea unei întrevederi pe care ar fi avut o reporterul acestui ziar cu d. Bengescu, al doilea secretar al legațiunii române din Paris. D. Bengescu a desmințit tate cuvintele ce­­ atribui acest ziar. Londra, 24 Septembre. „Standard“ jl­ce că puterile sfătuesc pe Sultanul să accepte unirea bulgară, o­­crotind drepturile Turciei și că ele res­ping pretențiunila Serbiei și ale Greciei. — o — Relativ la o bătaie suferită de tî­nărul Nicu Cozadi și relatată de noi în numărul de ieri, s’a presentat la redac­­țiune d. Teodor Luca și ne-a afirmat cum că d sa și d. Tabacovici Cristofor n’au intervenit în eérta dintre mamă și fiu, de­cât chiemați fiind de d-na Caniopi care era amenințată de fiul ei JSKiyi. Ne-a explicat asemenea cum d. Tabaco­vici, fiind rudă cu d-na Caniopi, n’a pu­tut să aibă în casa ei altă purtare de­cât acea a unui membru al familiei. Am ved­ut asemenea că d. Teodor Luca nu e a­­restat, precum din erere am spus ieri Pe de altă parte ni s’a presentat și tînărul Nicu Cozachi; el are vînătăi pe față, pe mâini, o umflătur­ă mare la cap, ceea ce n’a putut proveni de­cât din bătaie. Parchetul de altminteri va avea să lámurescă întâmplarea și să trimită judecăței pe cel care s’ar constata că este vinovat. Nu ne putem însă opri d’a nu desaproba bătaia ori­care ar fi motivele ce se invoca. CRONICA BUCURESCEANA Miercuri, 25 Septembre. Sosiri.—Au sosit în capitală d. dr. N. Calenderu, d. G. Berceanu, primarul o­­rașului Brăila și d. A. Stolojan, ministru al domeniilor. Plecări.­D. Lascar Catargiu a pară­sit capitala, plecând la moșia sa din jud Covurlui. Societatea funcționarilor publici a ținut Duminică 22 c. o adunare generală, in care a aprobat darea de sumn pre­­sentată de consiliul de administrație cen­tral pentru operațiunile anului III socie­tar. S’a făcut în urmă o propunere pen­tru a se exclude din societate pentru tot­­deauna d. N. Noreanu, care a insultat printr ’un discurs, pe d. vice-președinte d. C. Marcovici, care presida. La acesta a­­dunăre a luat parte mai mult de 250 membrii. întrunirea opozanților.—Luni sera a avut loc la d. N. G. Filipescu o întru­nire spre a desbate asupra situațiunii. La acesta întrunire au luat parte un număr pre­care de tineri în mare parte conser­vatori. După câte aflăm, s’ar fi adoptat idea unirea tuturor elementelor de opo­­sițiune. Se z­­ce că Duminecă se va ține o nouă întrunire a membrilor partidei liberal-conservatore, la care vor asista și delegații de prin județe. O ordonanță.— Primăria capitalei a dat urmatorea ordonanță : Art 1. Este oprit a se vinde în tot, cu­prinsul capitalii rachiuri, fabricate din spirt brut (alcool nerafinat). Se acordă destilatorilor și tuturor de­­bitanților de rachiuri, termenul de trei luni, de la publicarea acestei ordonanțe, pentru desfacerea previziunilor de rachi­uri din spirt nerafinat. După trecerea a­­cestui termen, nu se mai permite comer­cianților a avea în depositele lor rachiu fabricat din alcool brut. Art 2. Este asemenea oprit a se lim­pezi rachiu cu cantități mari de piatră acră. Art 3. D-nn medic-șef al capitalei și de cap al poliției comunale sunt însărci­nați cu executarea ordonanței de față. Morțile, cari s’au întîmplat în popula­ția capitalei în­ăptamâna de la 15 până la 21 Septembre, au fost causate de ur­­matórele bule: de­]piept, de stomach, scar­lamina, angina, meningita. Cea d’intâi are 42 de victime, a doua 6, a treia 4, a pa­tra 3. Nașcerile în săptămâna acesta s’au ri­dicat dupe cum s’a putut vedea din bu­letinele z­ilnice ce publicăm, la suma de 105, iar morțile în total la 102. — p­*­­ ACTE OFICIALE Sunt numiți: Diaconul Ștefan Ștefănescu, institutor definitiv la clasa I de la scala No. 2 de băeți din Galați, d-na Maria Ghițescu, institutore definitivă la scala No. 1 Bâ­rnáva de fi­te din Fălticeni; d. Dimitrie Bungețeanu, institutor definitiv la clasa II de la scala No. 2 primară de bieți din Severin; Sergentul bacalaureat Slobo­­zeanu Constantin din regimentul 2 arti­lerie s-a înnaintat la gradul de sub-loco­­tenent de reservă. Sergentul bacalaureat Marcarol Abgar din regimentul 8 artile­rie, s’a înaintat la gradul de sub-locote­­nent de reservă ; Sergentul bacalaureat Leca Teodor din regimentul 8 artilerie, s’a înnaintat la gradul de sub­locotenent de reservă; d­nii Ion Săndulescu, G. N. Brusaliu și Ghițu Nicolescu sunt numiți mijlocitori de mărfuri și cereale pe lângă portul din Brăila; d. Nicolae Viziru, este numit în postul de copist desemnator la serviciul hidraulic central, popos de la 6 ore sera înainte, ori­ce circulație pe strade este aspru oprită. Ori­ce prăvălie trebue să fie închisă și stra­dele rămân pustii, în stăpânirea poliției militare. Pe lângă Târnovo, Iamboli și Hermanli se află înșirată o cavalerie rumeliotă, de 600 de omeni, sprijinită de trupe parte bulgare parte rumeliote. Linia Tirnova Filipopoli Baki-Sagra se întăreșee continuu. Impor­tanța Tîrnovei ca punct principal pe dru­mul spre Iamboli și Filipopoli a fost re­cunoscută și se lucreza cu mare grabă la întărir­i. Pentru moment în Filipopoli se afla 6000 de omeni trupe regulate bul­gare, și 500 de omeni din miliția rumeli­ota, cari stau în lagăr afară din oraș. Principele alerga fără odihnă de la un hotar la altul spre a inspecta trupele. Rechisițiunea cailor, efectelor de îm­brăcăminte, articolelor de hrană se face cu forte mare blândeță, sau am putea fice că mai nu se face. Pâinea și carnea se plătesce cu bani pe șim, caii și cel l’alt material de resbel se plătesc o jumătate cu bani pe șin iar cea­l’altă jumătate cu bonuri de datorie a guvernului. Bonurile se primesc încă drept bani buni căci entusiasmul n’a slăbit. Este lipsă mare de arme. Ușinile la cari s’au comandat armele și șrapnelele refusă de a le expedia înainte de trimiterea banilor. Greutățile financiare nu sunt tocmai mici. Pe strade, în localurile publice și chiar în case particulare, bărbații, femeile și copiii se aud și napte cântând cântece patriotice. Ministerul de interne, printr-o circula­re către consiliele comunale, obligă pe acestea din urmă să de ajutore tuturor familielor săr­ace, din cari ar fi plecat vr’un membru în rândurile armatei sau s’ar fi inscris ca voluntar. Principele Alexandru a trimis scrisori autografe împăraților Austriei și Rusiei, asigurându-i din nou că a fost surprins de evenimentele din Rumelia și că nu a «a» avut nici o cunoștința despre dânseie până în momentul isbucnirei crizei. Evenimentele din Bulgaria DIN BULGARIA . împăcare.­­ Agentul diplomatic englez Lascelles, îndată după sosirea sa la Sofia, a și plecat la Filipopoli. Se crede că re­gina Victoria a Angliei l’a însărcinat să împace pe principile Alexandru cu Sul­tanul. Situația.­Atât la Sofia cât și la Fiii­­ DIN TURCIA Sfaturi se țin în fie­care zi la palat și Portă; nu s’a otărît încă nimic positiv. Puterile au exprimat din nou simpatiile lor și au desaprobat purtarea Bulgarilor. Se crede, că conferința va ține vr’o două săptămâni. Au sosit 40,000 redu­l în capitală ; 17,000 au fost îndreptați spre Mustafa pașa. Câte­va trupe de rezervă au mai fost trimise la frontiera rumeliota; pentru în­tâmpinarea cheltuelilor s’a negociat la Banca Otomană un împrumut de patru milione livra Sterlinge, pentru care s’a a­­fectat ca garanție veniturile liniei ferate Singona- Cassa­ba. Italia „T­ina-verss-ul­ui,, _____ M­IETTA ,e. tc xe .a. DOAMNA JORAMIE XX Casa crimei (Urmare) Și, pe de altă parte, de ce s’ar fi în­grijit domna aceea de o biată fată ca dânsa ? Cum meritase ea atâta simpatie? Mietta își făcu repede­ reflecțiile și, gân­dindu-se la călugărița ce o adusese în casa în care se afla, mirându­se că -i spu­seseră că veniseră s’o ia în numele tată­lui ei, pe câtă vreme nu era adevărat, se întrebă, dacă nu căzuse într’o cursă. Ceea ce ’i făcu o impresie durerosa și ’i pricinui o turburare, care însă fu mo­mentană numai. Atâta însă era de ajuns, ca s’o pue pe gânduri și s’o facă să­ simtă că era în fața unei dușmane. Iși șterse ochii lacrământi, scóse un oftat, și, rupând tăcerea ce urmase după ultimele cuvinte ale domnei Juramie. — Ah! dómná, ce nefericită sunt ! — Oh Dumnezeule ! fetițo, înțeleg ne­norocirea, și v’ați găsi într’o circumstanță într’adever grea și dureresa, dacă, pre­cum v’am spus, eu nu m’aș­ interesa de sorta d-vóstra. Mietta o putea întreba pentru ce se interesa ast­fel de sorta ei, dar ’și reți­nu întrebarea pe buze. — Acum sunteți singură pe pament, urmă domna Joranie și cu tóte ■& nu sunteți fiica lui Maurillon, purtați numele acestui om pe care tribunalul o să ’l lo­­vescă și pata necinstei va cădea asupra d-vestra; cu tote că sunteți nevinovată, veți fi socotită ca fiica unui hoț! E ce­va îngrozitor și spăimântător! și acesta mă face sa ’mi fie milă de d-vóstra. — Mi s’a spus, că ați fi putut să ’l lu­ați de bărbat, dar, în urma nenorocire! ce v’a lovit, acesta speranță nu vă mai este îngăduită. Fata începea să pricepă , dar avu pu­tere să se stăpânască și să -și ascundă a­­gdnția sa internă. Din parte­a, convinsă că fiica fostului saltimbanc, care jucase chiar și ea pe scenă, era o fată neînsemnată și cu o in­teligență mărginită, sfiosă și fără nici o energie, domna Jeramie se gândia că o va putea domina ușor. — Dragă fetița, reluă densa, în posiția așa de durerosa, în care vă aflați, sfatu­rile unei persane cu experiență vă sunt cu totul trebuinciose : sunteți gata a pri­mi pe acelea ce vreau sa vi-le dați ? — Da, demnă, răspunse Mietta. — Bine , nu trebue să vă spun, nu e așa, că puteți fi sigură de sprijinul meu ? „Ce vă veți face, Dumnezeule, dacă, respinsă și desprețuită de toți, n’ați avea o prietină care să vă întindă mâna, să vă consoleze și să vă sfătuiască. Oh ! lovitura ce vi­ se dă e teribilă ! trebue să renunțați la unele speranțe, care, de­sigur, erau forte scumpe inimei d vóstru. „Mi-s’a spus că iubiți pe un tînăr, domnul George Rames, un artist. Mietta nu se putu opri să nu tresară și un fulger repede ’i trecu prin ochi. — Vă mulțumesc de interesul ce ’mi arătați domnă, răspunse Mietta , dar vă rog să ’mi spuneți ceea ce mă sfătuiți. — Vă vom­ sfătui, dragă, ceea ce este datoria d-vóstru. — Spune-ți, domnă. — întâiul lucru pe care aveți să ’l fa­ceți, ca o fată cinstită ce sunteți, e să sur­ți o scrisare domnului George Rames, spre a ’i spune, că neputend păstra spe­ranța d’a ’i deveni soție, și deslegați de îndatoririle ce luase față cu d vóstra. Mietta plecă în jos capul, spre a nu lăsa să i se vadă flăcările ochilor. Veți adăuga, urmă domna Jeramie, că ați luat hotărîrea sa vă retrageți într’o mănăstire, să vă călugăriți și să vă con­sac­rați lui Dumnezeu. Aici aveți tóte trebuinciosele pentru scris; dacă lucrul acesta vi se pare greu, sunt gata să vă dictez scrisorea. Mă ascultați, nu e așa ? — Da, domnu, vă ascult cu tota aten­ția, răspunse Mietta cu un glas înnă­­bușit. — V’o repet, dragă fetița, întâiul lu­cru, ce trebue să faceți e să scrițî acesta scrisore. Pe urmă, după ce vă veți îm­plini acesta datorie de fată cinstită, vă vom­ conduce într’una din casele sfinte ale Domnului, unde, recomandată de mine, veți fi primită cu brațele deschise, veți găsi acolo mângâierea și pacea și veți fi în­tot­deauna la adăpost de tóte ticaloaiele lumei acesteia. Mietta ridică încet capul și căutătura sa limpede și patrunjétóre se aținti asu­pra dómnei Juramie. — Domnă, răspunse ea cu blândețe și cu mare liniște, nu apreciez póte precum s’ar cuveni motivele ce vă împing să ’mi acordați ocrotirea d vóstra; vedeți ce pu­țin sunt vrednică de densa, nu sunt nici de cum dispusă a urma bunele sfaturi ce credeți de datorie să ’mi dați. Domna Jeramie deveni palidă de tot și în ochii el scânteiau flăcări sinistre. Fata ui­mă: — Nu voi­ scrie domnului George Ra­mes, precum mă sfătuiți, fiind­că nu mi­se pare de trebuință. Ș’apoi, dómna, ne­­sim­țind nici cea mai mică vocațiune pen­tru viata calugaresca nu voiu intra în mă­năstire ca să mă pun la adăpost de tóte ticăloșiile lumei acesteia. Ochii dómnei Joramie scânteiau de necaz? — Așa­dar, fise ea, îmi desprețuiți sfaturile. — Cuvântul e ales rea, domnu, nu vrea să fică a desprețui nisce sfaturi bune, dictate de bună­voință, când îmi expun cu umilință motivele ce mă împie­dică d’a le urma. — A­n dar, v’ați hotărît, refuzați a scrie domnului George Ramei, cum vă cer? — Da, dómnu, pentru că acea scrisare n’ar fi de nici un folos. — Și nu vreți să intrați într’o mă­năstire ? — Oh Dumnezeule­­ dómna, n’aș fi la

Next