Universul, septembrie 1886 (Anul 3, nr. 606-623)
1886-09-04 / nr. 606
ANUL III.—No. 606. Dreptate pentru toți ABONAMENTE pentru tota țara Pa un an................lai 18 Pe $ése luni .... *9 Pe trei luni .... „ 4.50 Pe 1 lună............ „ 150 Apare în tote zilele de lucru la 7 ore dimineța. 5 Bani în. Capitală.—3.0 Saxi în. ^roTrineie FOAIE POLITICA ILUSTRATA Joi, 4 (16) Septembre 1986. Toți pentru dreptate Inserții și reclame 1 leu linia Anunciuri pe pag. 4a 40 bani linia Scrisori nefrancate d e refusă. Articolele nepublicate nu se înnapoiază. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 19, Bucurest îs Crainicul*’ Ziar independent cotidian format mare MT10 bani Sâmbătă 6 Septembre va începe a publica un nou roman original, ilustrat, intitulat: CRIMĂ DIN CALEA MOȘILOR SAU NICOLAE RUSU și CELE 6 VICTIME roman de mare senzație scris anume pentru „Crainicul.“ București, 3 Septembre Presa română, recunoștem acesta cu plăcere, a știut până acum să să se deosibescă de presa din Europa, prin faptul că a rămas întotdeauna onestă, că nu s’a cumpărat cu bani. Forte rarile escepții care au fost și sunt, au fost astfel innerate de opinia publică, încât n’au putut se stăruiască în aceste dispoziții. Ca ziar popular și care ține mai mult ca la orice ca cei mai șireți să nu esploateze pe omenii onești și lesne crezetorî cari în țara nostra formeza marea majoritate, „Universul“ va lovi întotdeauna în aceste triste personagii cari vor să facă din presă un obiect de negoț neonest. Mai multe ziare, și între cele d’întâî un oficios, au destăinuit orecare lucruri urîte asupra unei forțe apărute nu de mult și numită „Monitorul comercial“. S’a denunțat că acesta fre e o gazetă de șantagiuri și de specule murdare. Acum „Curierul financiar“ revine asupra chestiei și face cunoscut că numerose plângeri s’au rădicat, în contra „Monitorului comercial“, către președinții de tribunale către parchet și către ministrul de justiție. „Aceste plângeri consistau—scrie „Curierul financiar“—în faptul că „Monitorul comercial“ publică numai polițele protestate ale acelora din comercianți cu cari nu se pute învoi ștergând astfel din tabloul său politețe protestate ale acelora cu care se putea învoi. Dovada cea mai palpabilă e că, de va lua cine va colecția „Monitorului comercial“ și o va pune față în față cu registrele tribunalelor, nu -i va fi greu de dovedit că un număr însemnat de polițe protestate nu figureza în „Monitorul comercial“. Și aceste le făcea ziarul despre care vorbim pretinzând că publică tote polițele protestate... Cu acest chip, întreprinzătorul „Monitorul comercial“ lua de la unii bani ca să nu le publ ice polițele și pe alți comercianți îi inducea în erore făcându-i să fie convinși că cutare negustor n’are vr’o poliță protestată. Presa română trebuie să se apere de acești omeni cari caută se o discrediteze. Rușinea care cade pe unii, va cădea apoi asupra tuturor și ne vom pierde reputația de onestitate pe care o avem. De acea înregistrăm cu plăcere hotărîrea pe care confrații noștri de la „Curierul financiar“ au luat-o, spre a pune capăt acestor specule, de a publica o copie fidelă a tuturor polițelor protestate după registrele tribunalelor, primind în același timp și publicând gratis tote reclamațiile celor cari au polițe potestate din cauze oneste și de forță majoră. <a>DIN LONDRA (Corespondența particilară a „ Universului”) Chestia bulgărescu.—Declarația ce a făcut d. Fergusson, subsecretar de stat la ministerul afacerilor străine, în camera comunelor este forte importantă și limpede. „Tractatul de Berlin, a zis el, trebui să fie singura bază pentru înțelegerile și convențiunile internaționale, ulteriore. O singură putere nu pate să aibă nici un drept sau privilegiu asupra Bulgariei și cănd e vorba să se depue sau să se alagă un principe în acea țară, acesta nu se póte face decât cu învoirea tuturor acelora cari au iscălit tratatul de Berlin. Guvernul englez, a zis Ferguston, n’are nici un interes special în Bulgaria, interesele sale acolo sunt ca și acele ale celorl alte puteri, însă nu va permite ca o singură putere să ’i încalce aceste interese oricât de mici ar fi ele, și e o chestiune de principiu pe care Anglia’și propune s’o apere cu orice preț în afacerea balcanică.“ In acesta privință „Daily News“, ale cărui idei nu se deosebesc de ale celorlalte ziare mari engleze scrie în articolul său de fond : „Interesul nostru în cestiunea bulgărâ*că nu pate fi altul decât numai acela pa care ți l’ar inspira orice națiune tînără și valorosă care are trebuință de sprijin spre a eși la libertate și pe urmă în al doilea rând vine pentru noi respectul că importă pe Anglia să -l menție în tote învoirile internaționale. Anglia va servi cauza civilizațiunei prin banii și prin sângele ei de va fi nevoie. „Prințul Bulgariei reü a declarat în depeșa către țar că ar fi primit coróna Bulgariei de la Rusia, el a primit acestă coróna de la tóte puterile cari au iscălit tratatul de Berlin ; prin urmare, de ar vrea s’o depue, acea coróna trebue să se íntorca iarăși în posesiunea tuturor puterilor cărora le incumbă dreptul și chiar datoria d’a da cui vor crede că va corespunde intereselor europene în Balcani și să împedice d’a ajunge în stăpânirea unuia care ar face jocul unei singure puteri. Politică rusescă prin femei.Se scie că dna Olga de Novicoffste întrebuințată de cancelaria diplomatică rusască ca scriitare și ca intrigantă. Iată ce scrie acum acesta domnă cu privire la prințu Alecsandru : IF-pita: „UmiTvezs U-lu.!1205 milianele Domnului Jeramie PARTEA A DOUA XXIX O jucărie — Ca fiica mea să nu înțelegă că e vorba de fericirea ei. — Dacă ea nu va înțelege, vei face o d-ta să înțelegă; are d-ta n’ai autoritate asupră’i? Eugenia este o fată bună, ea n’ar e și nici o dată din vorba d tale. — Fără îndoilă, dar dacă n’ar voi? — Ce face cu asta. Ea nu pate și nu trebue să voiască nimic, mă înțelegi ? Ar fi o slăbiciune vinovată din partea d-tale, dacă mai ai curajiul să ’ impui voința d-tale, zicându-î, voesc ! Dar eu cred că : Eugenia nu va fi atât de încăpățînată încât să ’șî respingă fericirea. In cas contrar vel sei să ’țî arăți autoritatea, copiii nu vor totdeauna drept, ei trebuesc conduși. — Crezi c’aș putea... — O mumă are totă puterea asupra fiicei sale. — Știu că iubești mult pe Eugenia și n’ai în vedere decât fericirea ei. — Desigur. — Ei bine, voiü face cum vo ești.— Tocmai, dacă’i avea trebuință de mine, te voi ajuta. — Da, vreau să me sfătuești. — Cum să nu te sfătuesc! Ce n’aș face pentru d ta și pentru fiica d-tale ! răspunse prefăcută cu vocea cea mai milosa. Insă, continuă densa, gândiți vă bine, e vorba azi de interesele d-vostră cele mai scumpe; pentru d-ta este liniștea cea mai completă, mai absolută, pentru fiica d-tale realizarea unuia din cele mai frumóse vise ce pate să facă o fată, e viitorul său, asigurat contra tuturor întâmplărilor vieței, cu tóte bucuriile, cu tote fericirile pe care bunul D-zeu le acordă pe pământ creaturelor sale iubite. — Ah ! mult trebue să fim noi iubite de dânsul, eu și fiica mea, pentru ca să fim obiectul unei favori atât de mari. — Negreșit, lăsându-ve să suferiți atâta, ve păstra recompensa pe care ați meritat o. — Dumnezeu este mare. — Și drept. — Binecuvântat fie sfântul său nume. — Amin răspunse Anastasia, ridicându-și cu evlavie ochii către cer. • Câte lucruri urîte se mai fac în numele meu, Dumnezeule, și a religiunei tale. — Așadar, reluă d-na Lureau, zicl că d-nui Rabiot îmi va vorbi în curând de profetele sale !... — Mâine, pate și chiar azi. — Te a înștiințat? — Aș ! nu, nu ’mi a spus nimic, afară însă când a plecat, mi a zis: am ceva forte important de vorbit cu d-na Lureau. Nu ’i am întrebat nimic, înțelesesem tot. — Póte, te-am înșelat ? — Domne, ce vorbești, dar eu ’mi cunosc prietenul, și fără nici o greutate ’i citesc fondul cugetelor. — Și ce-o să’i răspund eu, D zeule. — Ce’i drept o să fii cam încurcată. — Negreșit. — Ei, dar lucrul e simplu, n’am decât să’i zici așa: d-le Rabiot, cererea d-tale Ce face multă onore, mie și fiicei mele, să ști că o primesc, Eugenia va fi nevasta d tale. — Pot eu să zic asta, mai ’nainte d’a ști dacă fiica se învoește? Se’nțelege, din momentul ce fiica d-tale n’are să facă decât ceea ce voești, nu’i nevoie s’o consultezi. — Așa este. Precât se vede, d-na Lureau nu mai avea întrenga nici o forță morală; era un suflet din care se stinsese orice lumină. Iată ce făcuse complicea lui Rabioz din acesta nenorocită femee. Prin neîndurata presiune ce exercita asupra spiritului ei, mai mult încă decât prin otrava ce’i dădea, omorîse în ea tóte facultățile mintale,i schimbase simțirile și natura, o orbise până în acest punct încât nu mai vedea nici ce era rea. D na Lureau nu mai era cu adevărat decât o jucărie. XXX. Cer cerea în căsătorie. Rabiot știind că d-na Lureau era preparată, și zise că trebuia să bată ferul până e cald. Sosi și a doua zi pe la ora unu, adică tocmai când femeile se sculau de la masă , acestea alergară în salon să’l primească. Rabiot ’și înlocuise costumul său de fantasie printr’o îmbrăcăminte neagră, de ceremonie ; în figura s a, seriosa, gravă, era pare că ceva solemn. După obiceiu, îmbrățișa pe Anastasia, strînse mâna văduvei și făcu fet#I un compliment. Eugenia respinse printr’o salutare și pe buze’i trecu un zîmbet care pentru Rabiot—ce se mulțumea cu fórte puțin, fu un semn de încuragiare. (Va urma)