Universul, august 1888 (Anul 5, nr. 196-221)

1888-08-05 / nr. 199

Universul No. 199. Cu tote astea Boulanger a declarat că ține mai mult ca ori­când să se pre­­zinte la alegerile din Somme care vor fi în curând. Obiceiuri h­otentote Avem aici de cât­va timp un mare număr de hotentoți, bărbați și femei, găsduiți în gradina de Aclimatație. Parisienii se duc în cârduri mari de se uită la ei cum se ciugulesc, cum își spoesc trupurile, își dreg armele sau­ își cântă melodiile resboinice. S’a observat că tuturor femeilor bo­tentate le lipsește cel puțin câte un de­get de la mâna stângă; altora le lip­sesc câte două trei și chiar tote­­ de­getele. Curioșii au întrebat pe tălmaciu care este un bătrân misionar, și au a­­flat cauza acestei diformități generale. Religia hotentată ordonă că ori de câte ori o femee se mărită, trebue să i se taie câte un deget de la mâna stângă. Dacă a avut cinci bărbați și prin ur­mare nu-i mai rămâne nici un deget la mâna stângă, nu mai are voie să se mărite a șasea oră. Deja în grădina de Aclimatație s’au făcut mai multe căsătorii și tăerea de­getelor s’a îndeplinit fără știrea nimă­nui, nici chiar a impiegaților cari în­grijesc de ospeții africani. Cele­l’alte formalități ale căsătoriei sunt forte sim­ple. Le dă mirilor să bea dintr’o ola de lut, se sparge ala și hârburile se leagă de gâturile lor, ast­fel ei sunt căsătoriți. Adulterul se pedepsește cu morte afară numai daca bărbatul în­șelat nu este infirm sau prea urît. Di­vorțul este permis, însă se cere forte rar. Afară de hotentoți, de greviști și de pățania lui Boulanger, lumea nu se mai ocupă cu alt­ceva în momentul de față. Brutus. Intemplări din țară înecat Individul Constantin Gheorghe Ca­­trina, de ani 16, din comuna Albenî, județu­l Gorj, duce­ndu-se să se scalde în rîul Gilotru, s’a înecat. Cadavrul s’a găsit după două ore. Trăsnit păzând o plae torențială pe terito­riul comunei Țuțora, județul Iași, a trăsnit un arbore din ograda locuitoru­lui Manole Corduneanu, contusionând ușor și pe numitul, care dormea pe prispa casei sale. Efectele pelagrei Femeea Maria N. Mușatu, din co­­­muna Cașinu, județul Bacău, fiind lip­sită de facultățile mintale din causa pelagrei de care suferea, s’a aruncat în apa Cașin. Nenorocire Băiatul Dragomir, în vârstă de 9 ani, fiul lui Dragomir Turiac, din comuna Tudor-Vladimirescu, județul Brăila, în ziua de 27 a. c., pe când părinții săi erau duși la câmp, a făcut un logan cu o funie în coșarul vitelor; funia re­­­sucindu-se de gâtul lui nu a mai putut să se descurce. Părinții, când s’au în­tors de la câmp, l-au găsit mort. m Spânzurat într’un canal Luni sera, la 10 ore, la Galați s’a găsit în canalul din strada Brăilei, vis-à-vis de d. Iancu Nica, un copil de sex masculin, israelit, în etate de vr’o trei luni. La gura canalului se vedea o frânghie de care copilul era atârnat în canal Gardistul de la acel post auzind zgomot în canal, și la gura canalului, a­t­as de frânghie, și scuse un copil. S’a făcut arătare numaidecât parchetului. Intemplare de drum de fer înainte ca mașina drumului de fer să se­ pună în mișcare pe una din stradele portului din Brăila, un bătrân numit Hagi Gh. Costovici a voit să tracă strada pe sub vagane de la tren , dar punându-se în mișcare trenul, bă­trânul avu presența de spirit de a se lungi între traverse. Au trecut pe de­asupra lui 20 de vagone fără să’i facă alt rău de­cât o lovitură fără nici o gra­vitate la un picior. m ACTE OFICIALE S’au făcut urmatorele numiri și îna­intări în personalul serviciului peniten­ciar central, D. Ion D. Angelescu, fost director de penitenciar, în postul de director, în locul d-lui Ștefan Giurgescu, demi­sionat, și D. N. Niculescu, în postul de gre­­fier­ comptabil clasa I, în locul vacant, cronica capitalei Barbarie­ i curios­cum, nici chiar în locurile cele mai frecventate din București, nu e în siguranță nici persona, nici ave­rea cui­va, când atâția bani să chel­­tuesc cu siguranța publică... Alaltăeri, pe la 121/» noptea, tutun­geria d-nei Maria Ionescu din strada Regală, văduva unui ofițer care a ser­­­vit țării cu devotament, a fost călcată de o bandă de vre-o zece inși,—d-na Ionescu a fost crunt bătută,—s’a încer­cat a se sparge teșghiaua.... și poliția nu numai că n’a auzit ceva din vreme, dar ș’apoi n’a vrut să dea curs recla­­mațiilor torturatei. Precum parchetul a luat vrednica inițiativă a cercetării afacerii cu tor­turile unor arestanți, să facă o severă anchetă și în afacerea din str. Regală, ca să se pue odată capăt obiceiurilor acestora. Birjar pevrec Birjarul cu No. 607 gonește pe ca­lea Victoriei ca pe câmpul Bărăganu­lui ; acesta, se înțelege ca să facă cur­se mai multe. A trebuit să facă o cursă neplăcută, ieri, la secția a 8-a, din cauză ca din — 2 — zevrecie a, rănit, în goana lui turba­tă, pe Stoian Ilie. Mister In șanțurile ce se fac pe strada Col­­țea pentru canalizare, s’a găsit o căpă­­țînă de om și mai multe oase. De­ când, de cine o fi îngropat acel om acolo? Cine o fi fost? Ori împărat, ori cerșitor, găsit decât câte­va oase. Meseria! Constantin Predescu vrea se se facă meseriaș. - Ca să se facă meseriaș, tre­buie se învețe meșteșug. -Ca să învețe meșteșug, trebuie se aibă unelte. Lucruri firești și drepte. Cu tote aceste, Predescu e arestat, fiind­că a „luat“ o lopată de fier, un ciocan și o daltă. Voia omul se învețe meseria, ce se facă,—ca să aibă pâne,—să fure ? © Violare Dobre Gheorghe și Iancu Ion sunt în arestul secției a 20-a, fiind­că au violat... domiciliul văduvei Păuna Ivan, din calea Rahovei. Violarea n’ar fi nimic, — d­na Păuna nu s’ar fi supărat din calea-afară—dacă indivizii n’ar fi și bătut pe d­na Păuna Ivan, nu s’au Crima din calea Văcărești Un asasinat s’a comis pe calea Vă­cărești No. 203. O femee părăsise domiciliul conjugal de un an și intrase ca servitore la Chi­­riac Constantin Mânza. Bărbatul infor­­mându-se despre densa, a venit în curtea nunitului și întâlnind’o ’i-a dat trei lo­vituri de cuțit mortale. Pacienta a fost repede transportată la spital într’o stare desperată. Crimi­nalul fugind a fost prins în apropiere, voind să se pue într’o căruță care fu­gea în gana mare înaintea sa. O miresa sinucisă Trenul accelerat de Viena se apro­pia de Pesta alaltă ieri diminață cu o mare repeziciune, când o tînără fată îm­brăcată în haine albe și cu fiori de mi­­resă pe cap sări dintr’un vagon și se asvărli peste șine. In momentul de pe urmă, o mulțime de vagone trecu­seră deja­ sieste nenorocită. Când tre­nul putu sa se oprosea, alergară con­ductorii și o mulțime de pasageri și o găsiră leșinată, pe șine, cu piciorele sfărîmate, cu o parte din coste rupte, plină de sânge peste tot. O luară și o duseră cu o targă spre Pesta. Ajungând la gară doctorii con­statară că rănile sunt forte grave și trebuiau să facă amputația piciorelor fără nici o minută de întârziere. Fata a fost transportată într’o ca­meră a infirmeriei unde’ i s’au tăiat a­­mândouă picior­­e cu ferăstrăul, ceva mai în sus de genuchi. După ce i s’au legat tóte rănile și a fost așezată în pat, i s’au răscolit buzunarele spre a se afla cine este. S’au găsit nișce hârtii din care s’a constatat că se numeșce Ana Recher­t, de loc din Boemia, orfană de părinți și posedând o mică avere. Aflându-se în timpul din urmă la o rudă a sa, soția notarului Kisz din Viena, a legat rela­­țiuni de iubire cu un tînăr care i-a promis s’o ia de nevastă. Insă promi­siunea asta nu era de­cât o înșelăciune. Când fata a voit să ’l silescă să ’și ție făgădueala, densul a luat’o în rîs și a alungat­o. Atunci ea a luat hotărîre să se scape de viața asta care’i devenise sarcină prea grea. S’a îmbrăcat cu hainele de miresa ce și le făcuse în vederea cu­nuniei făgăduite și a plecat spre Pesta. In buzunarul ei s’a mai găsit și o fotografie a tînărului înșelător și o scri­soare adresată cătră soția notarului, căreia ’i cere iertăciune de fapta sa. Doctorii nu speră că are să se vindece. CHESTIA BULGARA NI se comunică din Londra că în discursul se­i de la banchetul lordului primar, ministrul președinte Salisbury, a zis între altele urmatorele : „Cât privește pe Bulgaria, apoi totul arată că pe viitor va fi pace și liniște, întru­cât e vorba dă puterile străine. Cred că putem spera, și în spiritele primilor bărbați de stat ai Europei se deștaptă încet convingerea, că ceea ce e mai bun de făcut cu Bulgaria este a o lăsa în pace să se desvolte cum poftește­­ locuitorii ei să -și alegă calea ce le convine; acei cari au arătat un caracter atât de sublim și un curaj așa de mare și cari au dovedit că sunt demni a fi întemeetorii unei națiuni mari, să alegă drumul ce cred că e mai potrivit pentru sorta lor proprie națională și pentru binele lor. „Cred, că o asemenea procedare va conveni mai bine tu­turor națiunilor­ Eu­ropei. Fără îndoială, va conveni An­gliei, care nu dorește de­cât libertatea și independența poporului bulgar. Cred, că va conveni Germaniei, care necon­tenit declară, că acesta afacere ’i este indiferentă. Va conveni Austro-Unga­­riei, care dorește menținerea statului quo teritorial, și cred, că va conveni Ru­siei, a cărei unică grije este, să nu co­mită trădare față cu bravura soldaților săi, cari ’și-au versat sângele pentru a­­sigurarea libertăței Bulgariei. Mi se pare că dacă Bulgaria va fi mulțumită și prosperă, acesta va fi cea mai mare satisfacție la care tind aspirațiunile ru­sești și că faptele militare strălucite, ce vor împodobi pentru tot­deauna a­­nalele Rusiei, vor fi mai bine judecate de posteritate, când se va putea zice, că bravura trupelor rusești a servit de temelie creșterea unei națiuni liniștite, fericite și progresiste.“ Din țintar armăsar Dacă te-aș apuca să aduni tóte min­ciunile gogonețe pe cari le publică des­pre noi ziarele străine, ai umple pe fie­care zi o gazetă. Dar sunt unele pe care nu te lasă inima să le treci cu vederea. Așa e cea următore, publicată de ziarele din Paris : „Faptul e estraordinar, însă adevă­rat. Prefectul de Jurja (România), po­runcind să se închidă tote cimitirile ca să împiedice rugăciunile publice pe mormântul celor uciși când cu ultima mișcare agrară, mari neorendueli au iz­bucnit în oraș. Opt sute de femei au înconjurat pre­fectura și, năvălind în Vineri, 5 (17) August 1888 năuntru, au omorît pe prefect. Guver­nul a trimis trupe ca să stabilescă or­dinea și să pue mâna pe căpeteniile acestei răscule.“ Se știe că a fost un scandal neîn­semnat la Severin, cu cimitirele; nu s’a întâmplat atunci nimic grav. Iată cât de gogonată a ajuns minciuna la Paris. Și să mai crezi știrile estraordinare din America­ înecuri în Bucovina Cu privire la înecurile din Bucovina, ziarele germane primesc din Cernăuți, cu data de 12 August, urmatorea tele­gramă : Din tote părțile inundate, sosesc știri mai liniștitore. Numai localitățile Straja, Iacobeni și Dorna mai sunt încă în pe­ricol. Pagubele causate se urcă la mai multe milione. Șoseaua Gura-Humora este cu deseversire distrusă pe o în­tindere de 44 k­ilometri. In părțile mai inundate, șoselele au suferit și mai mult. Mare pagubă au suferit și căile ferate locale din Bucovina, de­ore­ce terenul, podurile și stăvilarele mai pre­­tutindenea au fost distruse. Linia Hatna- Câmpulung, pentru ca să fie restabi­lită, are nevoe de o muncă intensă de cel puțin șase săptămâni. ȘTIE!­PEIN POSTA La 2 August s’a celebrat în toată Bulgaria aniversarea încoronărei la Tîr­­novo a principelui Ferdinand. * * * Ni să scrie din Atena că în chestia Masuadului guvernul grecesc a răspuns deosebitelor note ale d-lui Crispi, mi­nistrul de externe al Italiei, printr’o adeverire de primire, rezervându-și dreptul de a protesta în chip mai e­nergic pe lângă Parta. * * * „Monitorul oficial“ rusesc a publicat textul telegramei adresată de slavii occidentali, adunați la Jubileul din Ki­ev, către ministrul Voronțov, și adau­gă că țarul mulțămește adresanților te­­legramei. * * .* In cercurile politice din Viena e o vie preocupare pentru agitațiile pan­­slaviste în Bosnia. Se asigură că există o adevărată orga­­nizație anti­austriacă in Serbia, cu scop de a rescula pe bosniaci înainte, apoi a răscula pe sârbii din Austria. * * * *Se scrie din Berlin că prințul Al­fred de Salms, fost mareșal al curții imperiale, s-a sinucis. * * Din Berlin se scrie: In curând se vor judeca la tribunalul de aici 24 per­soane, cari au fost surprinse pe când lipeau pe mesajul imperial bilete cu aceste cuvinte : „Răspunsul! Trăiască democrația socială !“ A­cești sunt acuzați de les-majestate și de con­travenție la legea contra socialiștilor. * * * Se confirmă știrea despre numirea unei comisiuni germano-rusești care să se ocupe cu discutarea unui tractat de comerciu între amândouă țările. * * * Poliția din Viena a fost înștiințată ie secret că anti­semiții pregătesc mari * V’clța. „XXI Liviers-u­lu­i“ 38 Tainele Poliției PARTEA INT AIA XVIII Pentru întăia­­ră prevenitul păru în­curcat ; ochii lui se turburară, siguranța îi dispăru, însă tote astea nu ținură de­cât un moment, îndată puțin de rîs și zi3e. — Ce prost sunt... văzusem fugind p’acolo pe cele două femei. Rîsul lui însă se cunoștea forte bine că e fals și că ’i ascundea räs încur­cătura. — Mă rog, zise judecătorul, ai de­clarat aduncare că n’am văzut pe fem­ei când au plecat, că aveai prea mult de lucru ca să le poți observa mișcările. — Am zis eu asta ? — Vorbă cu vorbă , are să ți se ci­­tescă îndată pasagiul. Goguet, citesce. Grefierul citi însă atunci omul începu să conteste însemnarea expresiunilor. El nu zisese asta, nici se gândise să zică, fusese reu înțeles.... Lecoq nu putea să se mai astâmpere pe scaun de bucurie. — El băete, cugeta densul, ai înce­put să discuți, ai început să te clatezi, ești perdut... — Destul, zise judecătorul ale cărui întrebări aveau să se întindă asupra tuturor punctelor, destul. Cum se face că, plecând prin Paris ca să’țî petreci, aveai în buzunar revolverul acesta? — Revolverul l’a­m avut și pe drum și nu mi a venit în gând să’l las la oțel, după cum nu mi-a venit ia gând să’mi schimb hainele. — De unde­ l’ai cumpărat? — Nu l’am cumpărat, mi-a fost dă­ruit de d. Simpson , îl am ca o amin­tire. — Acel domn Simpson, observă ju­decătorul cu receală, este un personagiu forte comod. Dar în sfîrșit, să continuăm. Ai slobozit numai două glonț­e din acest revolver și au murit trei omeni; nu mi-ai explicat sfârșitul scenei. — Vai!... zise omul cu emoțiun­e la ce era să ți­i mai explic. Ucizând pe doi din vrăjmașii mei, lupta deveni egală. Am apucat în brațe pe al treilea dușman, pe soldat, i-am dat brânci... a căzut cu capul de colțul unei mese și nu s’a mai sculat. D. Segmuler își desfăcuse pe biuron planul cârciumei, desinat de Lecoq. — Apropie-te, zise el prevenitului, și insemnă’m’ pe hârtia asta locul în care te aflai d ta și locul în care se afla cei l’alți. Omul se supuse și, cu o siguranță cam de mirare din partea unui om de condiția lui aparentă, explică drama, de la început până la sfirșit. — Am intrat, zise densul, pe ușa asta, m’am așezat la masa asta care e la stânga ușei ; cei l’alți ocupau masa asta care este între cămin și ferestră. — Trebue să recunosc, zise judecă­torul, ca declarați­le d-tale se potrivesc de minune cu ale medicilor cari au constatat că un glonte fusese tras de la gura țavei pe când cel l’alt a fost tras de la distanță de doi metri. Un prevenit de rând s’ar fi bucu­rat­­ acest triumf , individul din con­tra, dare din umeri cam cu îngrijire. — Asta dovedește, murmură densul, că doctorii aceea ’și cunosc bine me­seria. Lecoq era mulțumit. Dacă ar fi fost el judecător, n’ar fi condus mai bine interogatorul. Lăuda din suflet pe Dumnezeu ca­­re’i dăduse pe d. Segmuler în locul d-lui d’Escorval. — Acum, prevenitule, reluă judecă­torul, rămâne să’mî esplici înțelesul unei frase pe care ai pronunțat’o când ai fost trântit la pământ de d-lui. — O frasă ?... — Da... ai zis așa : „Prusienii so­sesc ! “ Ce însemnă asta ? Obrajii omorîtorului se acoperiră de o ușură roșiață. Era lămurit că prevăzuse tóte cele­­l’alte întrebări și ’și pregătise reaprin­surile, iar că la acesta nici se gândise. — Mare lucru să fi zis eu așa ceva !... respinse ucigașul cu o încurcătură rău ascunsă. Vădit că densul voia să mai câștige puțină vreme, să caute o explicație. — Cinci persone te au auzit, stărui judecătorul. — La urma urmei, ruină omul, lu­crul e cu putință. Mi-aduc bine aminte că frasa asta o tot zicea un bătrân soldat din garda lui Napoleon care, după bătălia de la Waterloo, intrase în serviciul d-lui Simpson. Explicația, de­și târzie, nu era lip­sită de ingenioși­tate ; de aceea și d. Seymuler păru a se mulțumi de ea. — Se pate și asta, zise densul , însă este o împrejurare mai presus de în­țelegerea mea. Car­l a sosit patrula, sfârșise și de ucis pe protivnicia d-tale? răspunde da sau nu. — Da. — Atunci, cum se face că în loc să fugi stăteai în pragul ușei cu o masă înainte, drept baricadă, și cu revolve­rul întins spre agenți spre a’i ține la distanță ? Individul plecă capul și nu respunse îndată. Pe urmă zise : —­­ Eram ca un nebun ; nu știam dacă acei cari vin sunt polițiști sau prieteni d’aî celor pe cari’i ucisesem. — Interesul d-tale îți comanda să fugi și de unii și de alții. Omorîtorul tăcu. — El bine !... reluă d. Segmuler, pre­­vențiunea presupune că cu voință și în­­tr’adins ai stat pe loc ca să înlesnești fuga celor două femei ce se aflau în cârciumă. — Cum­ să’mi pun­ea pelea la mij­loc pentru două blestemate pe care nu le cunoșteam ?... — Mă rog!... Prevențiunea are mo­tive mari să credă că d-ta cunoști forte bine pe acele două femei. — Ah! asta e frumos ?... aș vrea să’mi dovedești așa ceva!...

Next