Universul, decembrie 1888 (Anul 5, nr. 299-321)
1888-12-01 / nr. 299
30 Universal No. 299 Moarte grabnică D-na Natalia Calmuschi, domiciliată în strada Albă, în Iași, a murit alaltă era grabnic. Pe când sta la vorbă cu vre-o câteva prietine ce veniseră să o viziteze a căzut jos spre a nu se mai scula. Arși de vi! In naptea de 24 Noembre curent, în comuna Șerbănești, comuna Liești, județul Tecuci, aprinzându-se un bordeiü și dărămându-se în acelaș timp peste opt paznici de vite, cari dormiau înăuntru, 7 din ei au scăpat cu viață, iar al 8 lea, numit Gheorghe Manea, s’a găsit mort, în stare de carbonizare. — In str. Moțoc, din Iași copilul unui coti garagiu lăsat singur acasă de părinți și jucându-se cu focul, s’au aprins hainele de pe dânsul și cănd părinții s’au întors acasă n’au găsit decât un cadavru aproape carbonizat. l Doui copil lepădați Alaltă erî nópte sergenții de nopte au dus la orfanotrofie din Iași, doui prunci lepădați de mumele lor denaturate, unul în strada Primăriei și altul în strada Alexandri. Un împărat care dorme cu feresta deschisă Se știe că împăratul Wilhelm II a fost bolnav și nici acum nu s’a îndreptat bine de o răceală pe care o dobândise într’o vânatore la Letzlingen. Ii dureau grozav mușchii spetelor și avea un fel de tușă măgărăscă. Acum primim veste din Berlin despre chipul în care a recit. Servitorii castelului de Letzlingen, auzind că vine împăratul și ca să-și arate vrednicia, făcuseră o groză de foc în sobe, așa că erau să se aprindă vreo două coșuri. Pe la mezul nopții, împăratul simți o căldură așa de mare încât credea că are să se zăpăcescă și să ia câmpii. Se sculă și deschise feresta ca să mai ia puțin aer. Se puse pe pat și fu cuprins de un somn dulce, așa că adormi cu ferestra deschisă. Despre ziuă a început să bată un vânt puternic, însoțit de plaie. Picăturile fură isbite până în mijlocul odăei. Când împăratul se deșteptă, închise numaidecât ferestra însă era prea târziu căci gâtul îl înțepenise și glasul îi răgușise. Cu tote astea el se laudă mereu că la un zesbolü are să dormă cu soldații pe câmp, învelindu-se în manta. Procesul Irina de Vladaia Asupra diverginței ce s’a făcut în procesul d-nei Irina Vlădoianu (Irina Vladaia), au pledat din partea artistei de avocat George Vlădoianu, din partea d-nei Alexandrina Peucescu d. C. Boerescu. Cinci experți: Stăncescu, Ștefănescu, Dendrino, Tătărăscu, Petre Ionescu declarau testamentul artistei fals. D. Zamfirol a arătat veracitatea testamentului. D. Vlădoianu, prin un act fotografiat după un dosar de la primăria capitalei, cu autorizarea primarului, a desmințit pe cei cinci experți sus arătați și a cerut și darea în judecată. Curtea a dat dreptate dnei Irina Vlădoianu, condamnând pe dna Alexandrina Peucescu, tutricea. uui jutaâtor căpitan ietiari Din Lugoj, în Ungaria, se scrie că, în comuna Magyar Szokos, a fost ucisă o familie unguresca, acum câteva zile. Cercetările începute pentru descoperirea autorilor acestei crime au dat la ivelă o mulțime de alte crime infioratare comise de una și aceeași bandă de tâlhari, care se află sub direcția și comanda judecătorului ungur din Magyar- Szacos. Judecătorul a fost prins și arestat cu un mare număr din bandiții lui. S’a constatat că tot dânșii au ucis nu de mult în Boldur o întragă familie română, compusă din tată, mamă, doi fii și o fată, și au prădat casa. Știrea acesta o luăm dintr’un ziar unguresc. De ce vrea să se despartă d-na Boulanger de soțul ei. Se zice că din causa căpitanului Driant, căruia î-a dat fără de voie fata de nevastă. Driant e un om fals și șiret, mai șiret chiar decât Boulanger. Când d-na generală l’a văzut pentru ânteia oră, n’a putut sa ’i sufere și a plecat să se preumble. Din contră, Boulanger ține la Driant ca la ochii lui, fiindcă ar fi găsit în el stofă de om de stat, ceea ce o să ’l servesca de minune în isprăvile lui viitóre. Deci din causa acestui căpitan, care s’a amorezat de d ș0ra Marcela mai înainte ca densa să fi eșit din școlă, și a cerut-o în căsătorie, Boulanger s’a certat cu nevasta și acum au să se despartă. STXAXPRIN POSTA Mișcarea lucrătorilor în Belgia ia din ce în ce proporții mai primejdióse. O mulțime de bande înarmate cu revolvere au comis acte de violență. Se scrie din Suakim : Insurgenții cari asediază locul continuă de a împușca și bombarda. Un glonte, pornit de la tranșeele asediatorilor, a atins pe d. Wake, desinatorul ziarului „Graphic“ din Londra. D. Wake a murit în urma rănei ce i-a cauzat împușcătura. * * In Petersburg circulă vestea că prințul Ferdinand al Bulgariei ar fi cerut de la sultan o audiență, care i s-ar fi refuzat. * * Ministrul de rasboin francez a pedepsit cu o lună închisore pe căpitanul Driant (ginerele lui Boulanger) pentru că a publicat o carte fără autoritare. El va fi adus sub escorta din Algeria, unde se află acum, și va fi pus în carceră. Boulanger a adresat o scrisore către alegătorii din cele trei departamente cari l’au ales deputat, spuindu-le motivele cari l’au făcut să opteze pentru departamentul Nord și anunțându’i că ceasul respunderei pentru cârmuitorii de azi nu e departe. „Ce vom fi unit», a adăugat el, resultatul va fi precum îl dorim. Tráescá Francia ! Tráescá Republica!“* * * Tóte ziarele rusești declară de neadevărate svonurile împrăștiate de gazetele germane, cum că împrumutul ce face acum guvernul țarului va servi la întărirea Varșoviei sau la facerea unui pod peste Dunăre în dreptul Renilor. Rusia nu se gândește decât la pace. * * * In ultimul său număr, marele ziar ilustrat german „Ueber Land und Meer“ a început se publice un roman , „Ionel Fortunatu“, în care se descriu moravurile române. Interesul acestei scrieri, care va alcătui două volume mari, stă în faptul că se descriu ultimele răzvrătiri ale țăranilor. * * * * * * Autor ed. M. Brociner, fost redactor la „Bukarester Tagblatt“ și acum redactor la „Wiener Tagblatt“. Din „Ionel Fortunatu“ se va face și o dramă, cu colaboreția celebrului dramaturg german Ganghoffer. Piesa se va juca în Fevruare viitor, pe una din scenele mari din Berlin. * * * * * * Ni se scrie din Londra că acolo temperatura e de tot excepțională. Alaltăieri erau în acest oraș, îndeobște friguros, 5 grade mai mult decât în Napoli, 14 decât în Marsilia și 19 decât în Paris. E mai cald decât, la noi, în luna lui Cupier, Curier judiciar Judecătorul, (către prevenit). Cred că știi pentru ce ești adus aici ? — Cum nu am pus și eu de mi s’a citit hârtia; doar nu sunt de ieri de alaltăeri. Judecătorul. S’ascultăm acum pe reclamant. Reclamantul se apropie de bază. Declară că se numește Coroescu, și este de 56 de ani. — Ce meserie al ? — Vend pui, găini și cocoși de sol pentru făcut oue. — Ce ai de imputat lui Sfredelik? — Să vedeți, omeni buni, cum a fost întâmplarea. Era într’o soi ba nu, într’o vineri, dacă n’o fi fost chiar sâmbătă, trăgeam căruciorul cu pui prin dosu Olarilor și strigam ca totd’auna (începe să răcnescă) Pu... u... u... u... i! Coco... o... o... o... și! — Ce strigi așa, că nu ești pe drum. — Ca să vedeți cum a fost, omeni buni. De-o dată numai ei văd că ’mi scote dracu înainte pe Sfredelik. Ei, am pățit’o, zic eu. Se clătina așa într’o parte și în alta de parcă era o frunză; se vede că se tămâiase de dimineață. Dau să întorc căruciorul ca să apuc în altă parte dar ce să vezi, unde mă trezesc cu dumnealui în spate și începe să mă cârpească de’mieșină scântei verzi. — Așa degeaba ? — Pâî! chiar de pomană, iute așa cum m’aș da eu acuma pe lângă d-ta, hrașt ! hrașt! să’ți dau câteva palme. (Rîsete în sală). — Ei, și pe urmă? — Pe urmă mă întorc la d-lul și’I zic : Bine, nene, de ăștia ai fost? Apoi ce te legi de mineTutam nisam, ce ți am făcut? — Lasă, măi, zice, că suntem prieteni, asta în loc de bună diminuță.—Ba așa bună diminuță să ți-o lași acasă. — In sfîrșit, îmi zise iar, ce ’ți mai fac leii? —Care lei ?— Leii ăștia din colivie.— Cocoșii?—Păi!—Bine, dar nu se prea vend.—Știi ce ’mî zice?—Ce?—Iți dau 50 de bani să te bagi în colivia leilor, știi cum se băga ăla la moși. — Ce, glumești ?— Ba nici de cum. Na-ți paralele, îmi asvârli o băncuță în sân și pe urmă mă luă de cap și începu să mă împingă în colivie.—Măi atăt, măi încoa, mai încolo, îi ziceam. Dsgeaba. Atunci numai nu știu cum îmi vini bine, întorseî mâna și îl cârpii la cofa numai așa, ca să’l speriu. Ce să vedeți, unde a început atunci să mă croascu cu bățul, m’a apucat de păr și m’a isbit cu capul de gratiile coliviei, până ce s’au rupt și’mî striga mereu : —Bagă-te înăuntru! Ca să mă potă băga mai lesne, s’a pus dracu de-a deschis ușa și cocoșii cari n’așteptați de cât atâta au plecat care pe ici care pe colo. Erau 17 de toți. Judecătorul. Ce ai de spus, Sfredelik? — Am de spus că e o minciună gala tóta istoria. Nu erau 17 cocoși, nu erau cei 10, dacă o fi fost cinci cel mult. Cât pentru băgarea în colivie, e adevărat că am voit să-l fac să înțelegă că trebue să dea de băut la cocoși. — Vrea să zică, recunoști faptele ? — Vreți să zic că nu erau nici cinci cocoși, era pâte unul singur și acesta murea de sete. Mie nu’mi place să sufere nimeni de sete. — Adevărat este că erai beat ? — Da, ce să zic! dos tot ameni îți fi. Pentru cine să lăsăm vinul? Judecătorul condamnă pe Sfredelik la 5 lei amendă pentru beție și la 50 lei despăgubire către reclamant. Auzind așa, condamnatul băgă mâna în buzunar, scose zece bucăți a câte cinci lei și adresându-se reclamantului, îi zise : — Na, măi Coroescule, prinde’! ! Coroescu întinse pălăria și prinse banii. Se numără și rămase mulțămit. Prietenii își dădură mâna și sa sărutară în fața judecătorului, pe urmă eșiră de gât._______________ Lupi tin*luați In partea de miazi zi a comitatului ungureac Nrasso-Szoremier umblă o mulțime de cete de lupi turbați, pătrunzând ziua în sate, mușcând femei și copi și chiar pe ómenii trimiși înaintea lor ca sa ’I împuște. In fiecare sat a acelui comitat sunt de la 5 până la 20 de omeni care zac de turbare. Unii din ei au să fie trimiși la Pesta în stabilimentul rabic, alții sunt lăsați să moră ca niște căni. Guvernul unguresc e forte îngrijat căci de nu vor fi uciși căt de curând lupii turbați, pot să turbeze toți lupii din țară, mușcăndu-se unii pe alții, și pe urmă și alta vite d’împreună cu ungurii. ______ HSTou,toți DEZazlii La birt. — Băete, ia supa îndărăt, cu ’s rece. — Ce rece n’am băgat eu degetul într’ânsa și era caldă ? * * * Un prieten zicea lui Păcală: — De ce dracu te scoli așa târziu? — Să vezi, am de judecat în fiecare dimineță două femei care se certă la căpătâiul meu. — Ce femei ? — Hărnicia și Lenea, una ’mi zice: scolă! scală! cealaltă îl dă brânci și ’mi zice: Mai stal nițel! Mai stal nițel! Și așa se certă și ne înjură câte două trei goluri. Eu aștept până se liniștesc, le împac și pe urmă mă scoli. JOJES țOATE Boulanger luat în vis —La Paris se vând pe tate stradele două statui mici, de lux, represintând una pe generalul Boulanger, cealaltă pe d. H. Rochefort cari să țin de pântece de rîs, uităndu-se unul la cellalt. Pe piciorul statuelor a scris, cu litere mari, un singur cuvînt: „ Augures“. # % * La cal SCUmp.—Iapa Glumă, a răposatului Bouy, s’a vîndut prin licitație la Chantilly, lângă Paris. Ea fusese pusă la preț pe 5,000 franci și urcată la 30,000 de către niște proprietari francezi. Dar un englez sir Tatton Sykes, a dat pentru densa 60.000 de franci. „Glumă“ câștigase din 18 curse mari la 16, ceva neauzit. Iapa fusese cumpărată mai întăi și întâi cu 800 de lei. . * Nenorociri pe omeni.—Deunăzi la Civezza în Italia a fost o furtună cu plaie așa spăimântătore, încât văile se prefăcuseră în niște fluvii uriașe. Casele locuitorilor s’au dărîmat, s’au * * Joux 1 (13) Decembre 1888 înecat vite și 20 de mii de măslini au fost desradăcinați. Pagubele sunt colosate. Locuitorii au rămas pe drumuri. In alte părți ale Italiei recolta măslinelor este amenințată de o insectă forte rea. La administrația ziarului „Universul“ strada Brezoianu No. 19 București se află spre vânzare scrisori de expediție pentru mesagerie după noul model prescris de către direcțiunea poștei. 100 bucăți lei 1.20. 1000 „ „ 9. „ ȘTIRI Monitorul de ieri publică decretele pentru disolvarea mai multor consilii de comune rurale din țară. X S’a aprobat clasarea, între căile vicinale ale județului Iași, mai multor drumuri. De vr’o 15 zile vaporul local dintre Galați și Ismail nu mai acosteză la Reni. Comunicațiunea între Reni și Galați se face pe uscat. Anghina , scarlatina și meningita bănuie cu furie populația orașului Iași și seceră printre copii o mulțime de victime. La ministerul de externe câteva numiri și schimbări se vor face în personalul secretarilor de legațiune. D. colonel Merișescu, prefectul județulii Covurluiu, își va da în curând demisiunea. Adunarea generală a Creditului funciar urban se va face anul acesta la 15 Ianuarie. Noul nostru ministru de resboiu elaboreza un proect de lege prin care propune înființarea, de la 1 Aprilie viitor, a câtorva escadrone de călărași permanenți. Ministrul vrea să transforme treptat tote regimentele de călărași cu schimbul în regimente permanente. În 3Lt Marcuri. S’a judecat de Curtea de Casație recursul fostului primar din Tulcea, Ivanovici, contra sentinței Curtea _ da apel din Galați, care 1 condamnase, pentru abuzuri comise în exercițiul funcțiunei, la șase luni închisore și la perderea dreptului"1 de a ocupa în totă viața funcțiuni publice. El a fost apărat de d. Kornea. Curtea după o lungă deliberare, a casat decisiunea Curtei de apel în ceea ce privește perderea dreptului sus zis, menținând condamnarea la închisore. % La 16 Decemvrie se va ține licitațiune la ministerul lucrărilor publice, pentru darea în întreprindere a lucrărilor podului de peste Olt. T . * Deputații și senatorii focșeneni, primind o cerere acoperită de numerose iscălituri ale alegătorilor, în privința strămutărei Curței de apel din Galați la Focșani, vor veni cu o propunere în acest sens. In sesiunea aceasta a Curței cu jurați din capitală, se vor judeca 6 procese de presă, între care și al „Universului.“ Astăzi, la ora 1 după amiazi, se va vinde, în str. Labirint No. 37, biblioteca Foița, „033.invers-OLivil-‘ 133 Tainele Poliției PARTEA A DOUA Prin urmare, liniștește-te, frumosă amorezată, vei fi ducesă, într’o zi. Ea ’i ascunse fața în măini ca să ascundă roșeța ce-i acoperise fruntea la cuvântul de „amorezată“. Până atunci cuvântul acela i se părea că însemnază o slăbiciune monstruosă, nedemnă. — Cunoști hotărîrea mea, tată, începu ea cu o voce abia înțelesă, trebuie să ne grăbim. Marchizul crezu că nu auzise bine. — Să ne grăbim ? repetă el. — Da, tată, mi-e frică. — Și de ce ți-e frică? — Iți voi spune cănd voi fi mai sigură, răspunse ea eșind din cabinet. Nu se îndoia dar voia să vază cu ochii, fiind una din acele ființe care simt o plăcere îngrozitore, să să scobore până în fundul nenorocirelor. De aceea, cum părăsi pe tatăl ei, sili pe mătușa Media să se îmbrace în grabă și fără să-i dea vre-o explicație o tîrî în pădurea de la Roche, într’un loc de unde se zărea casa lui Lacheneur. Era în ziua în care D. d’Escorval venise să câră explicație vechiului său prieten. Ea’l văzu sosind mai întâiu pe dânsul,apoi peste puțin, veni și Marțial. Nu fusese înșelată... putea să plece. Dar nu... Ea se osîndea să numere secundele ce Marțial petrecea lângă Marie-Anna D. d’Escorvale și, ea vezu pe Marțial alergând după dânsul și vorbindu-I. Respiră... Visita lui nu ținuse nici o jumătate de ceas și eraj, să plece, fără îndoială. Nici de cum. După ce salută pe baron, urcă co3ta și intră iar la Lacheneuf. — Ce facem noi aci ? întrebă mătuși ca Media. — Ah! lasă-me !... respunse cu asprime dra Blanche, tari !... Auzea în depărtare un fel de zgomot de rate, tropăit de cal, plesnituri de biciu și înjurături. Soseau căruțele anunțate de Marțial aducând haine și mobile Zgomotul fu auzit de Marțial fiindcă eși din casă și după dânsul veniră de Lacheneur, fiul său, Chalourneau și Marie Ana. Toți se apucară să descarce căruțele și după mișcările tânărului marchis de Salemeuse, s’ar fi jurat că el dedea poruncele , venea, se ducea, vorbea cu totă lumea și câteodată bine voia să pue și el mâna ea să ajute. — E ca la el acasă, își zicea dra Blanche.... ce grozăvie!.. un gentilom... Ah! acestă ființă e în stare să facă din el or ce ar voi. Asta nu era nimic.... sosi o a treia căruță, trasă de un singur cal și încărcată cu ghivece de flori și cu arborași. Vederea asta smulse drei de Courtonneu un strigăt de turbare care înspăimântă pe mătuși ca Media. — Fior!!.. zise ea cu o voce înăbușită, flori ca și mie! Numai mie îmi trimete un buchet și pentru ea despaie grădina castelului. — Ce tot spui de flori ? întrebă ruda cea săracă. D-ra Blanche chiar daca ar fi voit să răspundă, n’ar fi putut. Se înăbușea. Cu tate astea rănase acolo încă trei ceasuri, timpul cât trebuia să se bage tóte lucrurile în casă. Căruțele plecaseră de mult, când Marțial se arătă în sfîrșit pe prag. Marie-Anna il însoțise și vorbeau amândouî. El părea că nu venea să plece... Cu tote astea se hotărî și se depărta încet, cu părere de rău.. Marie-Anna, care remăsese la ușe îi făcea un gest prietinesc. — Vreau să vorbesc acelei creaturi! strigă d ra Blanche,... Vino, mătuși ca Medio... trebue.... Dacă Marie Ana ar fi fost destul de aprope ca s’o auză, d-ra de Courtomieu ar fi lăsat să’i scape secretul suferințelor ce îndurase. Dar de la locul unde se afla d-ra Blanche până la sărmana casă a lui Lacheneur, se întindeau vreo sută de metri de pământ, un fel de suiș nisipos, greu de umblat și întretăiat de bălării și de mărăcini. (Va urma). V Y r