Universul, septembrie 1890 (Anul 7, nr. 201-226)
1890-09-01 / nr. 201
Universul No. 201 turbat, comitetul permanent de Tutova a luat disposițiuni de a se trimite la institutul maeteorologic din București pe câmplul județului. O tragedie de amor Berlinul de un timp încoace e bântuit de o adevărată epidemie de sinucideri îndoite pricinuite de dragoste. In cursul unei săptămâni am anunțat două sinucideri tragice: una la hotelul Askaniseber Hof și cealaltă într’un alt hotel. Iată că ne vine azi vestea despre o nouă sinucidere tot așa tragică ca și cele de mai sus : Duminica trecută pe la 6 ore dimineața, două cadavre fură găsite într’o casă din str. Rottbuserfer și anume cadavru lucrătorului Andreas Berendi și al miresii sale, Ana Maria Hartmann. Amândouă cadavrele aveau capetele găurite de câte un glonț de revolver în tâmplă. Andreas se amorezase de curând de tânăra fată Hartmann, o fată frumoasă în vârstă de 18 ani. Mama fetei se opunea însă la această alianță din cauză că lucrătorul nu se bucura tocmai de un nume bun și stătuse deja odată închis în închisoare. Fără să asculte de mama ei, Ana Hartmann întreținea relațiuni amoroase cu lucrătorul și dădea adeseori întâlniri. Sâmbătă seară Ana plecă de acasă și fiindcă nu se întoarse pe la mezul nopții muma ei începu să se îngrijească și s-o caute. O căută toată noaptea, însă fără a o găsi. Duminică dimineață muma îngrijită trimise o slujnică ca să vază dacă Ana nu cumva se află în podu casii. După un moment servitoarea se întoarse galbenă ca ceara și povesti tremurând că în pod se află cadavrele amanților scăldate în sânge. Se trimise imediat după poliție care sosi imediat și constată faptul. Nu încape cea mai mică îndoială că aci e vorba de o sinucidere cu învoiala ambilor amanți. In buzunarul fetei se găsea următorul bilet scris cu creonul: „ Dragă mamă. N’ai vrut să dai consimțimentul tet la unirea noastră în viață, cel puțin nu te spune să fim îngropați eu și Andreaș într’o groapă comună. Cheltuelile de înmormântare să se facă din partea ce mi se cuvine moștenire de la tata.—Rămâi cu bine—Ana“. Inundații în Transilvania și să scrie din Gherla că, în acel oraș, rîul Someș s’a revărsat, făcând mari pagube. Vre-o 50 de case au fost deteriorate de ape , și o moară a fost râu stricată. Pagubele se pot socoti până la 250 mii de fiorini. Intr’una din casele inundate, în care se afla un copil, — părinții lipsind de acasă, — pruncul a fost luat de apă cu leagăn cu tot. — Nenorocitul s’a înecat. Așa inundație n’a fost în Gherla de când țin bătrânii minte. * Din Pitești Corespondența part. a ziarului „ Universul“ Pitești, 30 August. Din cauza ploilor și a ușurinții cu care se lucrează canalurile din orașul nostru, s’au surpat malurile de la canalurile în construcție din strada Șerban-Vodă, Egalitatea și Târgul d’afară, astfel că circulația prin aceste locuri e aproape întreruptă. Ar fi bine ca antrepenorul să accelereze lucrările spre a termina cel puțin cele început, ca cu venirea ploilor de toamnă să nu revine Pitești o adevărată prăpastie. * * * Concentrările pentru manevre în garnizona noatră au început. Regimentul de călărași și de dorobanți au bivuacat pe platoul de d’asupra orașului, regimentul de artilerie plecă mâine la tir în Curtea de Argeș, întorcându-se peste 15 zile* * „ * Pe timpul manevrelor ce vor avea loc în 46 jurul Piteștului, M. S. Regele va locui în Ospețul comunal împreună cu toți representanții militari străini.* * * E vorba ca în primăvara viitoare să se înceapă construirea unui măreț Palat administrativ, în care să se instaleze toate autoritățile din Pitești. Se zice că județul deja ar fi intrat în tratative cu Societatea de Construcțiune din București. Pegam ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Hot arestat ! Vasile Ionescu avea nevoie de bani. Voia și el să facă cheful lunar pe care-l recomandă Hipocrat. Paralela Vasile Ionescu, — ve poate trece prin minte ?... Dar, dacă n’avea el, avea Gheorghe Stoica, — om chiabur, care ar fi putut să-și plătească atâtea chefuri... Atunci, binișor, Vasile Ionescu își procură de pe la prieteni chei multe,—intră la odaia lui Gheorghe Stoica, atunci când acesta nu era acolo (știa să ia precauții hoțul!), încercă pe una, apoi pe alta. Hop!rna se potrivește... De bucurie Vasile nici nu mai știe Cum a deschis lada, cum a luat 40 de lei, în aur, cum s-a băut, și apoi s’a îmbătat... s’a îmbătat, de însuși Hipocrat s’ar fi speriat. Nu știe cum s’a îmbătat, dar știe, săracul, cum stă acum la dubă și și clocește beția. Copil rătăcit La secția 46 a fost dus un copil, de vr’o 6 ani, găsit rătăcind pe stradă. Avis celui care își trimete copii în căluitorii de explorație, voind să facă prea curând dintr’ea și celebrități de teapa lui Stanley. Porci, gâște... Aici e zoologie ! Au fost „conduse“ la secția 22, un porc și două scroafe cari să plimbați pe stradă. Se vede că poligamia e interzisă în România și la porci! La aceiași secție au fost duse 16 gâște, cari luaț aer. Ce secție bogată în dobitoace ! Acolo ar trebui să se instaleze grădina zoologică. Limbi tari Au spus filosofii, greci sau turci, nu știmi că limba e mai tare decât fierul. Se vede că acei filosofi au fost citiți în România, de Gheorghe Ionescu din calea Griviței și de Dumitru Petrescu de pe șoseaua Filaretului. Puseseră ochii pe niște limbi de bou de la onor, Ion Păun, din hala Ghica. Ei, fără vre-o remușcare prealabilă, au spart ușa mult iubitorului de limbi, i le-au furat pe toate, fără ca să-i lase una măcar, de gust, și I au furat și un topor, ca să le taie. De nu i ar fi prins și dus la secția 4-a, ce indigestie, Doamne ! REGINĂ VITEAZĂ Regina Italiei poate fi, cu drept cuvînt, socotită între escursioniștii cei mai viteji. Săptămâna trecută, pe o vreme grozav de proastă, ninsoarea alternând cu o ploae abundentă, regina Margareta s’a urcat pe piscul Valdolbra, care e nalt de „trei mii“ de metri. Anul trecut, regina Margareta a făcut o urcare periculoasă pe Mont-Rose. Când tragi clopoțelul, e primejdie să remâl insurat iată ce citim într’un ziar din New-York: Intr’o zi din Aprilie trecut, d. Carol Neppert merse să viziteze familia Kahn, cu care era prieten, la No. 300 din strada East 102. Necunoscând bine locurile, trase din greșală clopoțelul casei vecine—și când i se deschise ușa, rămase cu gura căscată... ca vițelul la poarta nouă. 2 Din întâmplare, persoana care o deschisese era o fată foarte frumoasă de 16 ani, care semăna cu două picături de apă cu răposata lui nevastă, pe care el o iubise forte mult și de la care avea 4 copii. Maria Henke, așa o chiema pe fată, văzând pe Neppert stând așa ca un idiot, îi închise ușa în nas. Neppert merse atunci să bată la ușa lui Kahn, și intrând istorisit întâmplarea. Mistress Kahn intervine. Miss Henke consimte ca să i se prezinte Neppert; în fine, ca să scurtăm, se logodesc, și se stabilește ziua cununiei. Sosind acesta zi, așa de mult dorită de fete în genere, miss Henke să îmbracă în alb, merge la primărie, împreună cu invitații și așteaptă, așteaptă—mirele nu vine. In locul său sosește un răvaș prin care Népert declară că miss Henke e prea tînără ca să se mărite, închipuiți-vă rîsătele invidioșilor și mai ales ale invidioselor. —miss Henke devine de rîsul mahalalei. Dar miss Henke nu’șî perde cumpătul, nu plânge și dovedește că are minte îndeajuns, citând la tribunal pe Neppert ca să-î dea 10.000 de dolari ca despăgubire pentru călcarea unei făgăduieli de căsătorie. De astă dată, Neppert rămâne prost și lumea începe să rîză de densul. Dar și densul e om practic, și naintea judecătorului oferă din nou să ia de soție pe miss Maria. Densa cam strâmbă din nas, însă n’are încotro, ș’apoi judecătorul îl ține o cuvîntare forte mișcătore. Istoria se finește printr’o căsătorie chiar la tribunal și misrs Henke plecă acasă ca mistres Neppert. O dramă de amor în tiner de 22 de ani, Anton Kreuz, din Karlsthal, a fost osândit la moarte prin spânzurare, de către jurații din Troppau. Acest nenorocit, după îndemnul logodnicei sale, o ucisese cu un glonț de revolver și se încercase, dar în zadar, să se sinucidă . Un proverb pe zi Una ie să făgăduești și alta să te ții de cuvînt. (Franțuzesc) Știri prin poștă Să știe că, cu începutul acestui an școlar, în Ungaria limba elină a devenit facultativă pentru elevi. Acei cari mor să învețe limba lux Omer, învață în loc de aceasta mai multi literatură ungurească. Dar ceea ce nu s’a așteptat, din toți elevii liceelor ungurești numai doi inși s’au găsit cari au declarat că nu vor să învețe grecește. Resultatul acestui soiü de plebiscit va fi pare că limba elina va reintra, în liceele ungurești, în vechile-i drepturi. Ni se scrie din Berlin că un ziarist forte bine cunoscut de acolo, care, din cauza violenței cu care polemiza a fost ținut mai mulți ani în pușcărie, Wilhelm Gruenewald, un om de mare talent, s’s sinucis prin spânzurare într’un otel. Acest nenorocit, care ajunsese în neputință de a lucra din cauza suferințelor, nu mai avea nici ce mânca.* * * Din Praga ni se scrie că trenul de persoane, care mergea acolo de la Viena, s’a ciocnit în gara Pardubitz, cu un tren de mărfuri. Trenul de persoane fiind din fericire, în oprire, nu s’a întâmplat alt accident decât că s’au sfărâmat aproape toate geamurile trenurilor și călătorii, în număr de vr’o două sute, au fost aruncați imuiî peste alții, fără să se rănească nici unul grav. * * * Ni se scrie din Odesa că emigrația evreilor ia proporții din ce în ce mai mai mari în Rusia. In zece zile numai, 800 de familii,— cu puzderie de copii — au plecat în America și în Australia.* * * O mare panică a fost în teatrul german din Berlin în sera zilei de 28 August. O * * * explozie s’a întâmplat la mașinele iluminației electrice, în urma căreia teatrul s’a găsit deodată în cel mai adânc întunerec. Din fericire, lucrătorii au readus în câteva momente mașinele in lucrare și astfel s’a evitat nenorocirea ce putea să rezulte din pricina spaimei.* * * Secția a patra a tribunalului corecțional din Berlin a dat o pedeapsă de șase ani închisoare și suspendare pe zece ani a drepturilor civile, d-rei Rechesse, născută Franke, care sub numele fals de contesă de Redary, făcuse o mulțime de pungășii. * * * Din Roma vine veste că ar fi hotărîtă disolvarea camierii de către d. Crispi, primministru.* * * Ni se comunică din Roma că fórte cunoscutul deputat radical Enrico Fazio a fost dus la o casă de nebuni. Acest om politic striga cum că vrea să împuște numaidecât pe d. Crispi. Terorismul în Siberia Căpitanul vaporului „Catherine Lüden“, întorcându-se vinerea trecută la San Francisco, a povestit lucruri înfiorătoare despre torturile ce trebue să le îndure deportații din Siberia. El a văzut defilând un convoiu de exilați, bărbați și femei, de toate vârstele. Nenorociții erau mânați ca vitele, cu ajutorul unor bice lungi, cari se abateau din când în când pe umerii despuiați ale victimelor. Din când în când, câte un bătrân cădea jos din cauza oboselei. Atunci un cazac se apropia de densul și punându-i carabina la cap îi sbura creerii. Așa era porunca guvernatorului . Să se împuște orice deportat care ar cădea pe drum din cauza oboselei. Femeile își vedeau bărbații omorîți sub ochii lor; fetele erau violate sub ochii mamelor care și smulgeau părul cu desperare fără a putea veni în ajutorul victimelor. Barbaria aceasta revoltătoare îi ridicat un sipăt de indignare în toată presa americană. Dar, ce folos !... Rusia e mare și țarul e departe. Lașitatea unor soldați Am mai vorbit de lipsa de disciplină ce domnește în armata engleză. Corespondentul nostru din Londra ne-a anunțat cazul ne mai pomenit al sergentului White, din Jamaica, care fiind supărat pe căpitanul său, se postă la intrarea fortului și amenința pe superiorii săi să-i împuște dacă vor îndrăzni să intre în fort. După cum cititorii noștri își aduc aminte, White fusese împușcat la asaltul ce un detașament de infanterie dădu asupra fortului. Amănuntele care ne sosesc astăzi asupra acestui asalt sunt foarte ciudate. Caporalul Allen, împreună cu opt soldați, primiseră ordinul de a pune mâna pe sergentul rebel și de a trage asupra lui în caz de resistență. Ei înaintară până la vreo 500 de metri distanță de fort. Aci auziră glasul sergentului, care le striga: „Dacă mai înaintați, vă împușc!“ Vorbele acestea speriară așa de mult pe vitejii soldați încât făcură îndată stânga împrejur și bătură în retragere în cea mai mare dezordine. După ce e și mai reveniră nițel din spaima lor, caporalul Iar își conduse trupele la asalt. Iar se auzi teribila voce a sergentului White care, pentru a sublinia și mai mult amenințarea trase și un foc în aer. Asediatorii declarară atunci că nu văd de ce și are spune pielea pentru a face pe placul căpitanului lor și, fără a mai asculta de comanda caporalului care zbiera mereu „înainte băețî!“, ei se întoarseră frumos în cazarmă. Căpitanul Norris împărți atunci rachiu la un batalion de pionieri și numai așa curajul și să mai încălzi. Ei porniră la asalt și, îndreptând o salvă de împușcături asupra sergentului, îl omorîră. Cu victoria asta, bătrâna Anglia nu tre Sâmbătă, 1 (13) Septembre 1830 bne să se mândrească. E un semn trist de destrăbălarea nemaipomenită ce domnește în rîndurile armatei sale. Un j>e zi Ca să scrieți pe tinichia, faceți o combinație de: Acid nitric Apă . . Aramă . . Arama să topește cu 10 părți , io „ . . 1 parte acidul nitric, apoi se toarnă apa. Apoi, cu cerneala aceasta scrii pe tinichia cu un condeiu și scrisul foarte greu se șterge. De două ori osândit la moarte Ucigașul August Otto Berger, despre care corespondentul nostru din Berlin ne-a mai scris, a fost executat vineri la Drezda. Acest mizerabil era izbit de două condamnări la moarte. Prima osenda i se dădu la 13 iunie trecut, pentru că violase și apoi ucisese o fată, Teresa Nolu, din Koetschenbroda. La 20 din aceiaș lună, Berger fugi din închisoare, după ce omorîse pe șeful gardian Rueppel. Arestat din nou, fu osîndit a doa oară la moarte. Acum, și-a găsit în sfirșit Bacăul ! Imperátesa și rege în pericol Impărăteasa-mamă a Germaniei și regele Greciei au scăpat de la o primejdie mare, pe linia de la Pbalema la Atena. Un tren special fusese organizat și împărăteasa Frideric se urcase într-ansul împreună cu regele George. Trenul se opri de o dată, semnalul de alarmă se dădu și regele, ieșind repede din vagon, văzu cu spaimă alt tren venind în sens invers, pe aceiași linie. O neglijență de serviciu era să producă marea nenorocire, dacă un ajutor de mașinist n’ar fi observat lucrul și, cu riscul ca să esplodeze cazanul, n’ar fi oprit brusc locomotiva. Suveranul, descinzând din tren, a sărutat pe amândoi obrajii pe mașinist și, întorcându-se din Athena, i a trimis o recompensă însemnată. O cugetare pe zi Mai puțin suave mirosul florilor cami mai greu se vestejesc. Bismarck în Franța Un ziar franțuzesc anunță că prințul Bismarck ar fi hotărît să petreacă o lună de iarnă, pe coasta Mediteranei din Franța, între Ventimiglia și Nisa. Localitatea încă nu e aleasă. El ar fi anunțat deja pe guvernul francez de această hotărîre. Se spune apoi că, atunci când se va întoarce în țară, va trece prin Paris. Se atribue un scop politic acestei mergeri a lui Bismarck în Franța. Lucruri din toată lumea - Unghiile și caracterul.— După ce au căutat să ghicească firea oamenilor după craniu și după lungimea nasului, sunt curioși cari pretind acum că este o relațiune între unghiile degetelor și caracterul oamenilor. Acești observatori asigură că: Unghiile lungi și subțiri însemnă imaginație și poezie, dragoste de arte și lene. Cele lungi și late însemnă înțelepciune, cumințenie și tóte facultățile grave ale spiritului ; Cele late și scurte : mânie și bruscheță, îndărătnicie, spirit de controversă; Cele bine colorate: virtute, sănătate, fericire, curaj și dărnicie ; Cele tari: mânie, cruzime, predispunere la omor; Cele îndoite în formă de ghiare: fățărnicie și răutate ; OCHII DRACULUI SOMNII DE SENZAȚIE XVI Magnetism, somnambulizm A doua zi, după izgonirea lui de la Longpré, Francisc Lambert sosi cu drumul de fier la Fontainebleau și luă un omnibus care -l transportă repede în centrul orașului. Ii era foame, și își zise că lucrul cel mai bun de făcut era mai întăiu să deruneze. Fiindcă mergea încet pe stradă, căutând cu privirea firma unui birt, o mână îi se pune cu familiaritate pe umăr. Se întoarse și scoase un țipet de surprindere plăcută recunoscând pe d. Capelle, negustor de grâne din Meaux. — D-la aci, la Fontainebleu! zise negustorul, c’o privire întrebătoare. — Chiar eu, în carne și în ese, precum vezi. — Dar cum se face ? .. prin ce’ntemplare ? — O vorbă o să te facă să înțelegi! Am părăsit moșia Longpré; nu mai sunt în serviciul d-lui Moutier. — Cum se pare ? — Tocmai precum îți spui. — Dar, în sfîrșit, pentru ce? — Nu ’mi mai plăcea la Longpré. — Cu toate astea, făceai multă treabă la Longpré, și erai foarte considerat ? — Așa ie. — Și acum ce-o să faci ? — Fiindcă n’am cu ce trăi, o să muncesc. — Am găsit loc? — Nu ancă, dar am nădejde. — Ah! — Mi-am vorbit de d-na Savouroux, proprietara moșiei Margaine. — Da. Ei bine. — Ei bine, d-le Capelle, astăzi sau mâine dimineță o să mă duc la d-na de Lavouroux ca să ’i ofer serviciile mele. — Și oferta d-iale, d le Lambert, o să fie primită îndată. — Creai? — Sunt sigur. E aproape o lună de când moșiereasa a dat drumul primului său logofet și nu l’a mai înlocuit. — Ești sigur ? — Iți spun, ceea ce am aflat acum trei zile. — Atunci e bine. — O să placi foarte mult d-nei Lavouroux și o să fie încântată că o să te aibă; are nevoe de un om ca ;d-ta; acestei femei stăpâne îi trebuie un băiat zdravăn, care se cunoască bine agricultura, să vază tot și să știe să comande. Era bine, foarte bine, la Longpré, o să fii și mai bine la Morgaine. O să ai titlul de regizor. — Imi spui atâtea, d-le Capelle, că mi-e teamă că n’o să fiu primit. — Nu, nu, n’avea grije, o să vezi. —• îmi dai voie să mă prezint din partea d-tale ? — Să ’nțelege, și poți să repeți d-nei Savouroux tot ceea ce ți-am spus de ea și de moșia ei. — Mulțumesc. — Da, ia spune, prietene, ai dejunat ? — Nu încă d’abia am sosit în Fontainebleau și când mi-ai pus mâna pe umăr, tocmai căutam un birt — Daca ie așa, aidem să dejunăm împreună. — Cu cea mai mare plăcere, d-le Capelle. — Pe urmă, dacă vrei, te duc la teatru. — La teatru ? zise Francisc, a furat. — Da. La ora unu o să fie acolo, după cum mi s’a spus, un spectacol forte interesant și tară curios. Arhitectul teatrului, pe care’l cunosc, mi-a dat azi dimineață două bilete. Dar trebue mai ântăi să mâncăm. — Stomacul meu îți dă dreptate. Cei doi omeni se îndreptară spre un restaurant, unde negustorul era cunoscut și unde mâncară forte bine. D. Capello ceru socoteala și plăti, zicând tovarășului său, care vrea să protesteze. — Dragă d-le Lambert, ești invitatul meu. Era aprape unu. — Ei bine, mergi cu mine la teatru ? întrebă negustorul. — Da, ești un tovarăș prea bun și voi sta cu a ta cât se pate de mult. — Atunci aidem. Ușile teatrului se deschiseră și mai multe sute de persone intrau în sală, atrase de făgăduirele afișelor cele mari cari fuseseră lipite de ziduri cu câteva zile mai nainte. Francisc Lambert citi cu o vie mișcare de curiozitate unul din acele afișe, lipit de ușa teatrului. Era conceput astfel: TEATRU CEL MARE DIN FONTAINEBLEAU MARȚI, 4 AUGUST 1869 Mare ședință de Magnetizm și Somnabulizm Experiențe de IPNOTIZM și SUGESTII NE MINTALA de eminentul profesor polonez PETRE CRAPOWSKI In fața adunării, profesorul va face pe un asistent, hotărît de public, să îndeplinească tot ce va dori el, chiar acțiunile cele mai contrarii obiceiurilor, caracterului și profesiunea subiectului. (Va urma) s^rDe vânzare« un mare foc (fațada 88 m.) situat în una din cele mai frumose positii în centrul Bucureștilor. Boritorii se vor adresa la Administrația ziarului „ Universul„ strada Brezoianu No. 19, București