Universul, mai 1891 (Anul 8, nr. 110-139)

1891-05-01 / nr. 110

Universul No. 110, vând un monument în amintirea lui Wil­li­am Tell, cel care trece, în legendă cel p­rin, drept liberator al Elveției. Știți, de­sigur, de asemenea, că sunt în­vățați cari mențin că Wilhelm Tell nici n’a existat. Discuția aceasta a pătruns deunăzi pina și intr’un sat din cantonul Uri, și iată în ce chip : Niște călători, din clasa burgheză, se opriră la o circiumă din acel sat; la pa­hare, discuția veni și asupra lui Wilhelm Tell. Din vorbă în vorbă, burghezii Dos­iri ajunseră de acord că, în adevăr, e foarte probabil ca Wilhelm Tell să nu fi existat. N’apucară să se învoiască asupra aces­tui punt, când de o dată unul din oas­peți se pomeni prins de ceafă, învârtit de vre-o două ori prin casă și dat pe ușă a­­fară. Aceeași sortă o avură pe rând și to­varășii săi. Afară, țăranii, strânși, aflând despre ce era vorba, traseră o bătaie is­toricilor noștri, de mai le sfărâmară oasele. Nu știu dacă oamenii noștri se vor fi convins de existența lui Wilhelm Tell, dar întâmplarea asta a făcut mult haz și nimeni nu mai cuteaza să susțină azi în Uri, că Wilhelm Tell n’a existat. Helvetius. întâmplări in țară Incendiu Vineri, 26 Aprilie, după amiază, pe când multă lume vizita monastirea G­higiu, lân­gă Ploești, unde se serbează „Isvorul tă­­măduirei“, și unde se face și un târg a­­nual, s’a ivit un incendiu care a consumat grajdurile și bucătăria călugărilor, fără să se fi întâmplat și vr’o altă nenorocire. Mister In ziua de 23 Aprilie (sf. Gheorghe) pe la amiază, Catinca Verdeanu, din strada Misai No. 4 (desp. V) din Iași, stând in stradă, la umbră, aude o detunătură de pușcă și un glonte i­ se oprește în ume­rii­ drept. Câte­va vecine i-au scos glon­tele și până astăzi nu se știe cine a îm­pușcat și dacă a împușcat în­adins ori nu­mai așa de petrecere, ca la sf. Gheorghe. Mort în arest­ âud­ comisarul Chiriac, implicat în afa­cerea furturilor de la Miroslava, a încetat din viață. Cu câte­va zile mai nainte, ți­­nânduse seamă de starea lui de slăbiciune, a fost eliberat din penitenciar, unde, cum se știe, era arestat preventiv. Moartă din bătae Zilele trecute femeia unui cârciumar din Tâncăbești a murit în urma unei lepădări, în­dată sgomotul s’a răspândit că mor­tea a pro­venit din bătaie. Bărbatul seu, într’un mo­ment de gelosie, ar fi lovit’o așa de grav in­cât îndată femeia a încetat din viață. Credința s-a format asupra acestei su­­posițiuni, fiind­că bărbatul a și îmormâu­­tat în pimniță fructul lepădări. Primarul a anunțat parchetul asupra ca­sunii și un procuror a plecat la fața lo­cului. Bărbatul se arătă surprins de această acțiune a justiției. Un vițel monstru „ialomițanul“ scrie că în ziua de 24 eorent, pe la 5 ore seara, o vacă a lo­cuitorului Angliei Manea Barastaru, din corn Roseti-Volnașî, a fătat un vițel viu cu două capete — așezate la ambele ex­­tremități ale corpului — șase picioare — două înainte, done la mijloc și done din­dărăt — și doua coade la un loc. Omoruri Individul Ion Bunea, din comuna Lehliu, județul Ialomița, a împușcat și omorît pe femeea Ștefana Gh. Câmpulungeanu. — La 21 curent s’a găsit. în șanțul ce desparte moșia Jilavele de Dadească (Ia­­l­om­ița) cadavrul lui Gheorghe Min, păs­torul holdelor locuitorilor din Jilavele. A­ 14 lături de cadavru s’a găsit o pușcă și un cuțit. Tot în acea zi, într’im Ostrov din balta moșiei Fetești, aproape de malul Dună­rei, s’a găsit, aproape în putrefacție, ca­davrele a­­loui lipoveni, pescari, înjunghiați la gâtt. S’au luat imediat serioase măsuri pen­tru descoperirea și prinderea făptuitorilor. O pungășie indräsneafa Un pungăși­e de o dibăcie nemai­po­menită a fost săvârșit deunăzi de un ar­mean din Constantinopole. In cartierul Galata, un zaraf desfășurase pe o măsuță bogățiile sale compuse din monede de aur, de argint și de aramă. Banii se aflau în săculețe de pânză. De­odată, un armean trecu pe acolo și zări săculețele ademenitoare. El nu putu re­zista ispitei și, apucând un săculeț, o luă la sănătoasa. Câți­va trecători se luară după densul, dar hoțul lăsă să cază dina­dins câte­va monede pe drum și ast­fel scăpă de urmăritorii sei, cari se puseră să culeagă banii risipiți. Sosind acasă, hoțul examina conținutul pungii și văzu că ce păcălise. Dăduse peste un săculeț de gologani de aramă. A doua zi, pe când zaraful se consolase deja de perderea banilor, armeanul se pre­zintă fără de veste la densul, zîmbind și ținând în mână punga de bani. El îi dete îndărăt banii și îi zise că totul n’a fost decât o prinsoare pe care o făcuse cu niște prieteni ai sei. Zaraful la încântat că-și recăpătase banii. El mai primi­si un bacșiș din partea ar­meanului, cu care se întreținu mai mult timp. Pe masă se aflau iar două săculețe pline de monede de aur. Armeanul povesti că făcuse din nou aceeași prinsoare cu alți prieteni și arătă o grupă de persoane zicând ca sunt prie­tenii săi cari așteaptă să vază cum va repeta isprava din ajun. In același moment, armeanul apucă un săculeț de fire și se făcu nevăzut. Când oamenii din apropiere vrură să se puie pe urmărirea pungașului, zaraful le strigă „lăsați-l în pace; e un cunoscut al meu­ și totul nu e de­cât o glumă!“ Plin de încredere, zaraful aștepta în­toarcerea „cunoscutului“ seu. Ceas cu ceas, zi cu zi trecură, dar armeanul nu se mai întoarse. O tragedie de amor Din Berlin ni se scrie: Luni după prânz, un tener și o damă luară la Gru­man o barcă cu chirie și por­niră în josul fluviului Sprea. In apropiere de restaurantul Waldkater, tânerul scoase un revolver din buzunar, probabil pentru a se sinucide, dar fu împe­­dicat de tovarășa lui, care-i smulseră arma și o aruncă în apă. Tânerul luă atunci pe companioana lui în brațe, o sărută pe gură și sări cu dînsa în apă. In barcă se găsi un bilet cu următorul conținut: „Vrem să murim înpreună. Albert și Berta.“ Cadavrele n’au fost găsite încă Revoltă contra evrei!©!8 (Prin fir telegrafic) Atena, 23 Aprilie. Situația în Corfu este foarte’gravă. Car­tierul evreesc este asediat de populație; — foametea s’a declarat acolo; morții n’ar­ putut fi îngropați de 3 zile. IH TÂMPLARI din CAPITALI încercare de sinucidere Lina Cozac, servitoare în Bulevadul Ca­rol I, a voit să bea otravă pentru a se sin­ucide. Ea a fost oprită la timp. Nenorocire S’a transportat la spitalul Colțea D. Sto­­ian, din str. Domnei, care, mergând călare îa goana mare pe calea Moșilor, a căzut calul peste densul, r­upându-î piciorul drept. Copil rătăcit La secția 5, se află un copil ca de 5 ani, găsit rătăcit pe stradă. Animale găsite La secția 28, se află o vacă și la sec­ția 21 doi berbeci, dintre care unul cu clo­poțel la gât, găsiți pe stradă fără posesori O­euggetGore pee szi Progresele sociale se fac proporțional cu progresul femeilor spre libertate, și de­cadențele de ordine socială proporționa cu scăderea libertății femeii. leetingnrl de protestare in contra evenimentelor dela 1 Mai (Prin fir telegrafic."­ „ Calais, 28 Aprilie. S’a ținut un meeting de protestare în contra evenimentelor din Calais. Un cor­tegiu­, compus de peste 1000 de persoane s’a format spre a merge să ducă corone la cimitir. In cap mergea deputatul en­glez Graham. Poliția a interzis intrarea in cimitir. Manifestanții s’au­ întors în o­­raș, fără incident. Un nou meeting se va ține în timpul ser­ii. Paris, 28 Aprilie. U­n meeting bulangist de protestare în contra evenimentelor din Fourmies s’a ți­nut după amiazi la Tivoli Vauxhavell; el era compus de aproape 1500 de asistenți. Oratorii, printre care d. Granger, Roche și Gabriel, deputați bulangiști, au rostit discursurile obișnuite în contra guvernului. D. Saur a zis că măcelul din Fourmies este afirmația alianței guvernului cu Ger­mania, în contra socialiștilor francezi și belgiani. întrunirea a votat ordinea de zi de protestare; ieșirea s’a făcut fără inci­dent. Poliția a împrăștiat grupurile. —" 1 ■ ....... Un proverb pe szi La lauda mare, să te daci cu­ sacul mie. Un candidat al pușcăriei Un băiat care promite mult e Henry Le­­vere, un ștrengar de 14 ani, care locue­­ște în strada Gaciere No. 26, din Paris. Mercuri dimi­eața, o vecină a sa, Lu­­sa Heic, se coboară în pivniță pentru a scoate vin. Lefivre se coborî și el în piv­­niță și închise ușa după densul. D­na Heic, srprinsă, scoase un strigăt le spaimă. —­ Nu striga că te împușc! îi zise ștren­garul și o luă la ochi cu un revolver. Totuși femeii reuși să fugă. Lefevre rase în urma -i un glonț dar n’o atinse. La rândul său, fugi și el. Niște trecători 1 urmăriră, îl piliseră și-l dădură pe mâna poliției. Ténerul Lafete nu e un începător; el­ăcuse deja part dintr’o bandă de hoți cari se introduceau în pivniță pentru a fura. Mama lui a cerut de la poliție ca să-l interneze într’o casă de corecțiune. UIT CADAVRU VIU Din Berlin ni se scrie. Când un tren al liniei circulare din ju­rul Berlinului intră, miercuri seara, pe la orele nouă, în gara stației Thiergarten, un tânăr elegant îmbrăcat își făcu loc prin mulțime, se apropia de sine și se aruncă în fața trenului, cu intenție de a se sin­ucide. Șeful stației, care se afla în apro­piere, nu mai avu timpul de a apuca pe candidatul morții, dar nu-i lipsi presența de spirit de a da semnalul pentru oprirea imediată a trenului. Mașinistul pricepu situația, întoarse aburul cu riscul de a face cazanul să explodeze și putu opri lo­comotiva, in momentul când ea atinse deja la omul culcat de-a­ curmezișul liniei. Publicul care la început fusese adânc zguduit de acesta scenă, fu cuprins de mare mirare când observă că tânărul sătul de viață a scăpat de primejdie. Pumni ame­nințători se ridicară de pretutindeni în contra lui și nenorocitul până să iasă din gară căpătă lovituri din toate părțile. Pe când îl bateau, candidatul morții stri­ga mereu: „nu mă atingeți, nu vedeți că sunt mort ?“ Ajungând afară, tânerul se făcu nevăzut. E de temut că nenorocitul și-a curmat zilele în alt mod. El părea foarte desperat și se vedea că e ferm de­cis de a se sinucide. Un sfot pe soi­ on gastronom recomandă ca mâncare foarte bună niște „bouletts“ (sărmăluțe), făcute din carne de gâină, tocată cu orez și cu obicinuitele ingrediente, învelite, în­ loc de frunză de vită sau de varză, cu piele de găină fiartă. Sarmalele, în loc se se fiarbă, se pră­jesc într’o cantitate mare de unt prospăt. Ciudată mâncare ! Un ofițer asasinat în Alsacia Locotenentul-colonel Prager, de la re­gimentul al 12-lea de artilerie din Metz, a fost găsit joi dimineață omorît în pa­tul său. Asasinatul predata la gât o tăietură a­­dâncă care mergea până la vertebre; a­­ături de densul, în pat, se afla un ciocan stropit de sânge. Probabil că­­ițerul fusese atacat în cursul nopții și asasinul, după ce ameți­­e ofițer prin lovituri de ciocan în cap, îl miori, tăindu-i gâtlejul. O anchetă s’a început imediat. Făptui­­torul n’a fost găsit incă și motivul crimei i un mister pentru toți. "Știri prin poștă Franța.—Ocuiiștii francezi au ținut, în palatul societăților savante, un congres care a durat patru zile. Discuția cea mai interesantă a fost asupra oftalmometriei, metodă care permite să se examineze ochii cu o precisie extraordinară, grație unui instrument inventat de un­ specialist ano­nim francez. ■—■ O sinucidere... fiscală. Un tăietor de pietre, Francisc Peyvern, în vârstă de patru­zeci și opt de ani, lo­cuind la Berentrech, aproape de Vannes, a preferat se se spînzure, de­cât să plă­tească o sumă de 26 de franci, la care fusese osândit pentru cheltuieli de ju­decată. El lasă o văduvă și doi copii.­­ Afacerea de trădare despre care ni s’a scris din Paris, descoperită la Lyon, e foarte gravă. Toate planurile nouilor fortificații în Alpi fuseră copiate și vîn­­dut­e; pe lângă această, orele de plecare a trenurilor de mobilizare fuseseră de a­­semenea copiate. După ordinul generalului Berge, stat-major al corpului 14 de armată a transformat toate lucrările aceste. Italia.— Regele Humbert a dăruit suma de 10 mii franci pentru victimele lupte­lor dintre polițiști și lucrători, la 1 Mai. — La Ravena, două arabi cari cumpe­­rau­ fete minore de la oameni săraci, au­ fost arestați. — La Palermo niște băeți, și-au­ găsit să se joace cu un fir electric — pen­tru iluminat—rupt de pe stâlpi, aruncân­­du-l ca mulțimea ce trecea pe stradă. Trei, atinși de fir, au­ căzut ca trăsniți și cu mare greutate și-au­ putut veni la­ fire. — A sosit la Spezia vaporul de resbel „Morosini“ care, spre uimirea tuturor, a * * * CRIMELE DIN LONDRA Jad Spintecătorul DE I. L. IRON Italianca ’și făcu cruce. Lordul Blomington s’așezase iar jos pe scaun. Tânărul aduse ceaiul și șocolada. Pro­tectorul și dănțuitoarea le sorbiră încet, în acel salon voluptos, unde totul invita la intimitate. Insă între ei se făcuse o mare răceală. Lordul Blomington, după ce bău două cești de ceai, scoase, ceasornicul și zise: — Sunt două și un sfert. Mă duc, dragă, pentru că mâine trebue să văd dimineață pe niște oameni de afaceri. Erau într’adever ceasurile trei, dar lor­dului Blemington îi cam venea să spue că erau două și un sfert. Angela Casacco nu luă seamă, veselă de acea plecare și se grăbi să ii dea mâna. Apoi când îl văzu ajungând la ușă, o idee ciudată îi trecu prin cap și foarte re­pede, îl strigă: — Milord. Lordul Blemington întoarse capul,. Torquato îi spuse repede, ca și cum vor­bele îi ardeau buzele : — Milord, eu sunt o biată fată care am negreșit multe păcate, dar Maica Dom­nului m’a ferit de primejdii pân’acum. Ochii lordului Blemington scânteiau­ ce însemna aceea? De ce vorbia astfel fe­meia ? "— Milord, urmă Torquata, în cărți e­i am văzut o înștiințare pe care nu trebue s’o neglijez. De cinci ori, cartea mă re­prezintă pe mine. Dama de spadă, s’a a­­retat în primejdie de moarte și a scăpat numai cu fuga. Pe urmă, am găsit’o în stare mai bună, dar foarte departe de po­ziția în care era când se afla în primej­die de moarte. Aceasta înseamnă că eu trebue să plec, dacă nu din Londra, cel puțin din casa aceasta... •— In ce casă vei vroi, omul meu de afaceri ,ți va plăti chiar și chiria unui palat... Tonul rece al lordului părea al unui om care nu se uita la cheltuială. — Iți mulțumeSC, Milord, dar răspunsul cărților e clar. Casa nu e totul; e îi vre­me să mă mut cu desăvârșire. Așa­dar,­­e rog să privatizi mulțumirile mele pen­am tot ce-am rănt pentru mine. ■— Vrei să ne lași ? — Da. Lord Blemingon salută: Femeia care ră­­u­za să fie amanta unui om ca dânsul, nu era­­ femee de râm — Ai alt­am­it ? — Nu. — Dar atunci de ce? — Pentru că nu e frică. — Frică­ ex­amă Lord Blemington cu un glas teribil ,te­făcu pe dănțuitoare să­­ sară un pas îna o... Frică de ce ? De cine ? — Dacă țipi­st­fel, milord, eu nu voi mai vorbi și voii nevoită să plec fără să-ți zic rămas Im. Lordul Blemigton revenindu’și în sine,­­ăcu semn Angid Cosacca să urmeze. < — Mi-e frică le d-ta, milord, răspunse - ia, dar te rog nu te superi. Noi din­­ sudul Italiei, aim multe superstiții. Noi î credem că acei­ărbați au darul d’a face­­ eu tuturor cele cari s’apropie de dânșii, j Lordul Blemington se înseninase. Dăr­­țuitoarea era sinceră. Ea îl lua drept gestatore. Zîmbi și cu glas dulce și dezmierdatei’ îi zise : — Atunci îți respect credințele. Vei pleca când vei vroi. — Mâine milord. — Bine și vei lua cu d-ta tot ce vei vroi. — Iți mulțumesc, milord. — Nu ’ți dau mâna, pentru ca să nu ’ți fac rău Și, foarte desprețuitor, lordul Blemington pleca. Angela Casaca rămînând singură, excla­mă veselă: — Parcă m’aș fi născut din nou­. VI Lord Blemington era trist plecând. Așa­dar chiar și femeia acea pe care o încărcase de daruri il părăsise, zicându-i că -i adu­cea nenoroc. Toți fugiau de dânsul, în ju­rul lui se făcea gol mai mare, pe când din potrivă viața lui ar fi trebuit să fie așa de frumoasă S jjfieienrî. 1 (13) Main 1891 făcut călătoria la Marsilia și îndărăt în șase ceasuri, cea mai nepomenită viteză. * * * Germania.—Ni să scrie din Berlin . La­­ trecerea sa prin Bonn, studenții din acel oraș au­ oferit un banchet împăratului Wilhelm­ M. Ea asistă bucuros și rădică un toast exprimând speranța că prințul imperial va intra și el în asociația studenților din Bonn, oraș în care își va face studiile. — La Hall a fost găsit spânzurat un individ de profesie institutor anume Hans —In buzunarul lui se afla un bilet cu următorul cuprins: „Mă omor pentru că am niște elevi prea gugumani ca să-l pot învăța ceva“. * * Austro-Ungaria.— La scrutinul pen­tru alegerea a două ajutoare de primar?, la Viena, s’a găsit în urnă un buletin pe care era destnata o spânzurătoare. Primarul, d. Prix, a făcut o lecție as­pră anonimului consilier comunal.­­ La Graz a avut loc, într’o berărie, o încăerare între studenți, pentru următorul cuvânt. O parte dintre studenți susțineau că fostul prim-ministru al Ungariei Tisza e un om mare; alții că ei mom de nimic. Studenții s’au bătut cu halbele; au­ fost capete sparte; — dar dușmanii lui Tisza au­ rămas învingători.—O nouă cădere ! * * * _ Anglia. — Membrii celor două partide din parlamentul englezesc au decis să des­chidă o subscripție pentru a se ridica o statue lordului Granville, fost ministru day externe în cabinetul marelui Gladstone. --- Ni să scrie di­n Londra: V’am dat de veste despre o invenție foarte practică pentru ușurarea cumpără­­rii timbrelor poștale.—Deja s’a dat o per­fecționare acestei invenții. Cutiile cari dădeau, după ce să punea o monedă de zece bani într’o mică deschi­zătură, un timbru, dau acum, lipit gata pe plic, cu același preț, și timbrul și pli­cul și o coală de hârtie de scrisoare.’Com­pania care esploatează invenția ’și scoate cheltuielile prin mici anunțuri pe’ cari le tipărește în dosul plicurilor. H* Rusia.— Se vorbește despre suspenda­rea translocării diviziei 22 de infanterie, de la Novgorod la fruntaria apusană, pen­tru că țarul aflase că aceasta făcuse o impresie foarte rea lui Wilhelm, fiind în acele trupe regimentul seu Vyborg. * ilfr î­n Serbia. —■ Din Belgrad vine știrea sensațională că ex-regina Natalia s’a ho­­tărît in fine să plece din Serbia. Hotarírea ei a fost­ adusă la cunoștința regentului Ristici de către generalul Les­­nyay, secretarul și omul de încredere al ex reginei. Ea va pleca peste două săptămâni. Nu se știe încă unde se va stabili. Lucruri din toti lumea Sfaturi din alte vremuri. — Când lumea era liniștită, când pulberările nu aveau obiceiă să sară în aer (ca cea de la Roma), când soldații n’aveau­ ocasie să tragă în carnea vie a compatrioților lor, (ca în Francia)—iată ce zicea un îndrăcit călător despre țările Europei. Germania e făcută pentru călătorii. Italia pentru a o locui. Spania pentru a o iubi. Anglia pentru a cugeta. L­itera pentru a trece vremea. Francia pentru a petrece. Insă atunci civilisația asta „sfârșit de veac“ nu cucerise lumea... Cine avea bani putea să se ducă să’i cheltuiască unde ’i plăcea pentru a călători, locui, iubi, cu­geta, etc., în voia sa. „ Cei ce nu aveau bani, stăteau pe loc, crezând că țările astea sunt cu adevărat ceea ce se anunțau. Edenurile pământului în diferite sensuri. © Un englez’ conștiincios. — Despre­­ conștiințiositatea unui englez, un ziar din Granada povestește următoarea istorioară: Lady Mortimer îl respingea, lord Sou­thampton îl desfidea, și cursele se înmul­­țiau în jurul lui. Ce făcuse el oare ome­nire­, ca să’l renege? Dar tocmai de aceea, el se simția chie­­mat la o mare misiune. Confuz, in vreme ce trăsura îl ducea acasă, se înfățișau minții lui imagini vagi; un bărbat matur, cu nasul turtit, cu buze ironice, care era silit să bea cicută; un tîner, cu figura îngerească, suavă, blond, care se lăsa a fi tîrît la cruce. Ambii, singuratici în martiriu. Dar lordul Blo­mington nu se gândia la martiriu, care putea fi pentru dînsul un mijloc de a-șî asigura triumful, când misiunea lui va fi fost deja cunoscută , însă nu se finise încă periodul cercetărilor secrete. La ce deci martiriu când trebuiau minuni ? Martiriul în toate religiunile vine mai târziu. Torquata ’1 părăsia. Păcatele vieței lumești nu aveau nici o înrîurire asupra apostolatului seu. El va fi păcătui sau se va preface că păcătuește cu altă femeie, pentru ca poruncile cărnii să fie respectate. Totuși, plecarea dănțu­itoare î ’a supăra. (Va urma).

Next