Universul, iunie 1891 (Anul 8, nr. 140-168)

1891-06-25 / nr. 163

"Universul No. 163 afirmă că pacea a fost din nou asigurată pe timp de șase ani. Firește că se pot întâmpla lucruri ne­prevăzute ; ori­cum însă, pe doi-trei ani tot nu e teamă de războiu. Anchetă originală Un tînăr teolog, d. Golire, voind să stu­dieze de aproape starea lucrătorilor indus­triali, a avut o ideie din cele mai ori­ginale. Lei s'a îmbrăcat prost și s’a dus de s’a angajat ca lucrător într’o fabrică mare. Trei luni de zile a lucrat acolo ; în vre­mea aceasta iei a dus traiul pe care îl duc lucrătorii, a stat ziua și noaptea cu lei și a studiat nu numai situația mate­rială a lucrătorilor, ci și situația lor mo­rală. Observațiile culese, din cele mai inte­resante, d. Golire le-a publicat într’un vo­lum a cărui primă ediție s’a consumat numai­de­cât. In primul loc, tânărul teolog spune că lucrătorii aspiră, mai pre­sus de toate, să fie tratați omenește, împușcați de­geaba Ziarele berlineze discută cu mult inte­res ancheta făcută asupra unui fapt ne­norocit petrecut în a doua jumătate a lin­­iei trecute. Niște agenți vamali,urmărind pe mai mulți contra­bandiști la fruntaria sileziano-bo­­emiană, au­ tras cu puștile și au­ rănit pe trei contra­bandiști. Ancheta a dovedit că agenții își făcu­seră datoria, somând de mai multe ori pe contra­bandiști să stea. Numai apoi au­ tras cu puștile. Cele mai multe ziare nu sunt mulțumite cu concluziile procurorului. Ele se razimă pe faptul că la cei trei răniți s-au­ găsit peste tot 108 kilograme de făină. Vra să zică, vine câte 35 kilo­grame de făină. Contrabanda n’avea deci un scop de comerț, ci era făcută pentru satisfacerea intereselor personale ale con­trabandiștilor. Pe de altă parte, contrabanda e justi­ficată prin marea deosebire între prețurile făinei de o parte și de alta a fruntariei. Contrabandiștii au fost deci împușcați curat de­geaba. Luptă cu un urs Ana Albinos, femeia unui arh­itect din Posen, a avut joia trecută o aventură te­ribilă. Ea se afla în curtea locuinței sale, când zări de­odată pe un urs intrând pe poartă și venind drept spre densa. Fiara scăpase, nu se știe în ce mod, din grădina zoologică din apropiere. Cu un strigăt de spaimă, femeea vru să fugă în casă, dar ursul, în câte­va să­rituri, o ajunse, o cuprinse în puternicele lui labe și începu să o sfâșie. Strigătele de agonie ale victimei atra­­seră pe D-l Albinos care, înarmat cu un drug de fier, se repezi asupra bestiei. Ursul se întoarse în contra lui și o luptă corp la corp se începu. Din fericire arh­itectul reuși să îmbrân­cească ursul într’o pimniță și să -l închiză acolo. Câți­va vecini, atrași prin țipetele soți­lor Albinos, alergară și împușcară fiara prin ferestruia pivniței._______ erau la un puț de pe moșia d-Ior frați Antacl­i din comuna Mânjina, jud. Covur­­luiului, și pe când așezau ghizdele puțului de o dată dărămându-se malurile au apu­cat dour din ei, pe unul l’a îngropat de viu­, iar unul a fost scos, însă rănit. Contrabandist Sâmbătă, pe la orele 12, s’a prins la ganga d-l­î Nica din Galați, un contra­bandist cu o oare­care cantitate de tutun. Contrabandistul a fost condus la comisie. Un căpitan înecat la Galați Vineri dupe amează, pe una din coră­biile ce staționează în port venite din India, încărcată cu orez, al doilea căpi­tan, pe când scria la pupa vaporului o scrisoare, a căzut în Dunăre și s’a înecat­ întâmplări din țară Piatră ucigătoare Mai zilele trecute, o groaznică ploae în­soțită de grindină a fost în județul Tu­­tova pe moșia Semila, domeniul Coroanei. Peatra a fost așa de mare și de deasă că a ucis paseri și vite și a stat două zile netopită, de­și căldura care a urmat după ploaie a fost destulă. Îngropați de vii Niște lucrători de origină bulgari, la­ O TRAGEDIE DE AMOR Din Jitom­er, ne vine știrea despre o groaznică tragedie de amor. Sub­ chirurgul militar Iwan Thomirow era amorezat de mult timp de soția fra­telui său, Emilia Thomirwa, pe care o urmăria mereu cu propuneri de dragoste. Emilia povesti totul bărbatului ei, care interzise lui Iwan de a mai călca vre­o­dată pragul locuinței sale. Ivan plecă acasă, luă un revolver și se întoarse la fratele seu pe care -l găsi șezănd la masă cu Emilia. — Nu ți-am urmat porunca, strigă Ivan fratelui seu, îți calc iar pragul, dar asta e pentru cea din urmă oră! Cu aceste vorbe, Ivan scoase un revol­ver din buzunar, sbură creării Emiliei, trase trei gloanțe în peptul fratelui său și se omorî apoi și el trăgându-și un glonț în gură. Fratele lui Ivan mai trăește încă dar rănile sale sunt mortale. T­n sfat pe zi iată o rețetă pentru cei cari vor să facă în casă băi de mare artificiale. Sare comună, 2­ chilograme ; sulfat de sodă, 1 chilogram; clorură de magnezie, 1 chilogr.; clorură de calciu, 500 grame. Se topesc toate aceste într’o baie cu 100 litri de apă. O execuție cu piedici Din Sidney se anunță, cu data de 19 c.: Multe pedici a avut să întâmpine ori execuția asasinului Johnston. Johnston acum un an era portărel la Balarat și trăia fericit cu nevastă-sa și cu cei 5 copii ai săi. De­o­dată, în dimineața zilei de 28 De­cembre 1890, se răspândi zvonul prin oraș că portărelul și-a omorît toată familia și a făcut apoi o încercare de sinucidere. Zvonul era adevărat. Johnston zugrumase în cursul nopții pe copilul său cel mai mic, otrăvise pe cei­­l­alți copii cu cianură de potasă,­ și după ce trăsese un glonț de revolver în capul nevestei sale, băuse și el otravă. Dar medicii reușiră să-l scape. Johnston dădu semne de alienație mintală; după pă­rerea doctorilor însă totul nu era de­cât prefăcătorie și ast­fel asasinul fu condam­nat la moarte. Execuția avu loc ori la orele unspre­zece și un sfert. Johnston, după ce dejună cu apetit, declară că nu poate face dru­mul la eșafod. Călăul se încercă să -l ia in brațe, dar Johnston era prea greu­ pentru a putea fi ridicat de un singur om. Șeriful invită atunci pe paznicul închi­sori să puie și el mâna, dar acesta refuză zicând că nu vrea să fie complice la asa­sinarea unui nebun. In acelaș sens, răspunseră și arestanții, la cari șeriful se adresă de asem­enea. Pe timpul acesta Johnston ședea liniștit la masă și fuma o țigară. Șeriful avu atunci ideea de a pune pe condamnat într’un fotoliu cu rotile și de a’l transporta ast­fel la eșafod. O mobilă de felul acesta fu adusă din oraș și numai așa Johnston putu fi dus­a eșafod. Aci condamnatul, care vedea că toată prefacerea nu­ l mai poate folosi, se sculă de­odată din fotoliu, păși singur pe clapa fatală și lăsă fără resistență să i se puie lațul în jurul gâtului. După un moment, Jonston ispășise în­grozitoarea lui crimă. Un proverb pe zi zece săraci pot trăi într’o casă, dar doi regi într’un regat nu. (German) ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Satisfacție slabă Roza Bek­ avea un dor mare. Să poată ști și dumneaei, la ori­și­ce oră de zi și de noapte, câte ore sunt. Pentru satisfacerea acestui gust, ea a furat... pardon­­­aluat de Iad. St. Becin, din str. Cuza-Vodă No. 3, un ceasornic de argint. Ce folos ? El nu î-a putut servi decât ca să vadă „la câte“ a fost băgată la a­­rest, căci a fost prinsă și dusă la ră­coare. Pe căldura asta, poate că „răcoreala dubei“ o fi consolând-o de neplăcerea de a sta acolo. Lăcomie Alexandru Ion­­ se nu se confunde cu Alexandru Ion Cuza, marele Domn român) a furat zece gâște de la d. Niță Dumi­­trescu, din str. Liniștei No. 2. întrebat de comisar, căci fusese prins asupra operației, el zise că făcuse și el o „împroprietărire“ în favorul sărăcimii... Alarmă într’un tren O scenă comică s’a petrecut, deună­zi, în stația Gosverg din Bavaria. Trenul tocmai eșia din gară, când o țărancă se ivi la fereastra unui vagon și strigă cu desperare: — Ajutor! Stați! Opriți trenul! Mi-am perdut banii! Conductorul mișcat de lacrimile femeii, dădu semnalul de oprire și trenu stătu. Țăranca sări jos din vagon și avu feri­cirea să găsească pe peron punga de bani pe care o perduse. întrebată de conductor câți bani ar fi perdut dacă nu se opria trenul, țăranca răspunse că paguba în cazul acesta i-ar fi fost de... 45 de pfenigi (55 bani). Execuția unu­i asasin John Sheel care acum câte­va luni o­­morîse într-o ceartă pe contabilul Richard Druker, a fost spânzurat la Bridgeport în dimineața zilei de 29­­. Când șeriful, însoțit de călăii, intră în c Inia prisonierului, acesta era deja îm­brăcat și, ca și cum ar fi fost vorba de o escursie d­e plăcere­­le zise cu un zîmbet: — Ați cam întârziat, e deja nouă fără un sfert. — Atunci să mergem, răspunse călăul, vom­ căuta să câștig timpul perdut. Sheel eși din celulă cu un pas ferm. La măsuța păcătoșilor, el nu se așeză pentru a lua dejunul ci mâncă stând în picioare, o felie de pâine, cu unt și șuncă, goli dintr’o singură sorbitură un pahar de bere și întorcându-se către călăii, ii zise : „Sunt gata!“ Preotul închisorii se apropia atunci de asasin pentru a’i da ultimele îngrijiri re­ligioase, dar Sheel îl respinse strigând: „ Lasă-me in pace, n’am de perdut vreme de­geaba. După un moment, asasinul, care părea așa de grăbit ca să ajungă pe lumea cea­­l­altă, atârna deja in aer. Dupe 13 minute, cadavrul fu luat jos de pe spânzurătoare și fu predat familiei sale. Mormântul e fără chirie Din Berlin ni se scrie. O tragedie teribilă s’a desfășurat, mer­­curi dimineața, în casa No. 4 a străzii Kastam­enab­el. De câte­va zile deja, tâmplarul Borgav umbla fără de lucru și trăia in cea mai mare mizeria cu femeea sa și cu un copil în vârstă de 4 ani. Miercuri, pe la orele 12, Borgav tre­buia să se mute din locuința sa, pentru că nu plătise chiria. Dar unde să se mute ? Cine l’ar fi pri­mit? In desperarea lor, nefericiții soți se hotărîră să se sinucidă. Ei bătură trei piroane în tavan, spân­zurară mai întâi și pe copilul lor și apoi își trecură și ei nodul fatal în jurul gâtului. Când proprietarul casei, veni pe la prânz ca să vadă dacă chiriașii săi s’au mutat deja, el găsi cele 3 cadavre deja reci. Pe masă, se afla un bilet cu următorul conținut: „Ne mai găsind loc pe lumea asta mare, ne mutăm în lumea cea­l’altă. In mormînt nu se plătește chirie! — Otto și Ana.“ —...... ii—III Bili Ilii II« i——«—in I­I O cugetare pe zi Un lucru foarte trist: Cea mai mare plăcere pe care o dă unui om bogăția, e ca să umilească pe alții. Marți, 25 Iunie (7 Iulie) 1891. Știri prin poștă Franța. — Parizienii netunși! Ni se scrie din Paris că lucrătorii băr­bieri, cu toții, într’o adunare moastră, au­ hotărît se se pune în grevă. Capitala Franței va fi plină cât­va timp de figuri bărboase fără de voia lor.­­ Ziarele pariziane susțin, aproape în unanimitate, ideia că reînoirea triplei ali­anțe e opera personală a regelui Italiei. Aceasta va aduce probabil o nouă ră­cire a relațiilor dintre Republică și guver­nul Italiei. — Paul Theas, student în drept la Pa­ris , de 35 ani, desperând ca va mai obține diploma de avocat, s’a sinucis tăindu’și pântecele cu un cuțit. — Pentru motive necunoscute până a­­cum, s’a făcut încercarea de a se da foc teatrului „Bouffes-du-Nord.“ Au fost arestați doi indivizi, cari și-am­ mărturisit crima, dar nu vor să spue’mo­tivele.* * * Italia.—Rea impresie a produs în Italia gălăgia făcută de ziarele din Berlin contra guvernului german care vrea să intereseze casele de bancă germane în afacerile I­­taliei. O mulțime de împrumuturi a înles­nit Germania Italiei, zic gazetele, fără ca aceasta să se grăbească a stabili tariful vamal. —■ La începutul judecărei celor 51 in­divizi acuzați ca instigatori ai tulburărilor de la 1 Mai, s-au­ produs tulburări. 20 de oameni au fost arestați. — Meschini, directorul băncei populare din Veneția, a fost arestat, pentru că a delapidat un milion și jumătate. — Papa s’a îmbolnăvit din nou din causa căldurei. Negocierile în privința e­­piscopatului din Posen s’au întrerupt. * Germania.—Noul tractat al triplei a­­lianțe nu mai conține articolul din vechiul tractat după care Italia, în cazul unui resboiă între Francia și Germania, avea să trimită trei corpuri de armată la gra­niță, iar Austro-Ungaria, în cazul unui resboiă ruso-german, trebuia să ocupe gra­nița rusească. In noul tractat se garan­tează numai integritatea teritoriilor celor trei state. ^ — Guvernul a trimis ordine grabnicei consulilor germani din toată Rusia să co­­­munice știri despre starea recoltelor în­ Rusia, despre proviziile de grâie și făină­ ce se află acolo. Nu se cunoaște scopul­ acestui ordin. — Gazeta Crucea află din cercuri sigure­ parlamentare că Prusia va rech­ema pa­­re dew ptoriști. — Guvernul german a însărcinat pe d' Grauenreuth ca să facă o mare expediție] în interiorul Africei, pe la Kamerun. — Guvernul a ordonat să nu se facă­ nici cea mai mică mișcare pentru serba­rea aniversarei bătăliei de la Koeniggraz din prietenie către Austro-Ungaria. Se știe că prusianii au învins atunci pe austriacî. * * * Austro-Ungaria.— Aniversarea bâtă‘i­liei de la Koeniggraz între Austria și Pru­­­sia s’a sărbătorit anul acesta într’un chip­ de tot solemn. Cehii au făcut ca ,serbarea» să ia un caracter de stat. E temere în­ cercurile oficiale să nu se supere prietenii­ de la Berlin. — In Austria de jos e o căldură spăi­­­măntătoare. Mai mulți oameni au căzut pe drumuri, morți de insolație. — Un sat otrăvit. Toți locuitorii din­ Tárnok (Ungaria) s’au îmbolnăvit, fiind­că au mâncat bureți dintr’o pădure apropiată.1­39 de persoane au murit. 10 * * * Luxemburg. — Marele duce domnitor va vizita în curând pe președintele Carnot la Paris, precum și pe împăratul Wilhelm­ la Berlin.* * * Anglia.— împăratul Wilhelm, într’un­­ toast ținut la Amsterdam, a zis că pacea­ e asigurată pentru multă vreme ; nimeni­­ nu va îndrăzni să atace puterile aliatei și ele nu vor ataca pe nimeni. ” La Folkestone au fost arestați patru­, zeci de soldați cari, mergând la baie, cu­­ sergentul-major în cap, intrară într’o câr­i­ciumă și băură zdravăn cu banii unui vo­­­­lun­tar. Ieșind, beți, ei făcură o serie de scan­­daluri pe stradă și, după o luptă cu un­ batalion trimis în grabă, abia putură fii dezarmați și arestați.­­ Regina Victoria a acordat o distinc­­­ție foarte rară d-nei Macdonald, văduva primului prim ministru al Canadei, care­ a murit de curînd. M. s- a numit pe d-na Macdonald pa­tt­ică a regatului. — Guvernul se află în mare încurcă-■­tură pentru ’că mai mu­lte ’egim­ente refu­ ți­ză să treacă pe dinaintea împăratului Ger­­ i­maniei, o dată cu soldați cari merg pși velocipede. * +* * Rusia.—Ni se scrie din Petersburg: i Consilierul Livenko, de la ministerul­ de externe, va pleca în curând la Con­­­stantinopol ca să facă demersurile nece­­­sare unei călătorii a Țarinei și a fiilor­ săi în Palestina. ! — Să zice că un ordin special al Ța­­rului decide ca, de aci înainte, evreii espul­­­sați cari ar trece din nou granița, vor fi­ trimiși imediat cu forța în Siberia, unda’ vor fi obligați să muncească silnic. * * * *. Turcia.— Cu toate desmințirile ziare­­­lor oficioase turcești, e adevărat că în­ Constantinopol s’au constatat cinci cazuri­ de holeră. * — Un ziar din Constantinopol descrie si­­­tuația îngrozitoare a evreilor ruși cari so­­­sesc în Palestina, câte 300 pe săptămână.] Dînșii sunt lipsiți până și de cele mai­ mici lucruri de viață, și sunt secerați de­ scarlatină și de tifos.* * * Grecia.—Regele Gheorghe va face o­ călătorie la Aix-les-Bains, pentru băi. * * * America.—O proclamație a președin­telui Statelor­ Unite concede dreptul de­ autor în republică, cetățenilor din Belgia­, Franța, Anglia și Elveția. UCIGAȘA Roman­ele fixare senzație de JULES MARY XII — Hârtiile ! Dosarul lui Bastien ! — Ca zise notarul, vream să-ți vor­besc de aceasta. E o primejdie mare pen­tru d-ta! Se poate ca Lafistole să fi păs­trat acasă la el acest dosar. Poliția pari­­siană o să facă de­sigur o perchizițiune la el în strada Tournon, și aceasta, chiar din ordinul lui Daniel... „Dacă se va descoperi acest dosar... — Sunt pierdută... ah! scapă-mă George, scapă-mă... — O să fac totul cu putință să te scap, sărmana mea Clotilda, cauza d-tale e și a mea, căci dacă ești nenorocită, d-ta care erai așa de fericită... — Prea fericită!... — E din greșala mea... nu voi uita nici o dată. — Ce să fac ? — Mâine o să mă duc în strada Tour­non... și vom­ vedea... „Se poate ca Lafistole să nu fi ținut la el hârtiile. „Se temea de­sigur de noi că vom în­cerca ori și ce ca să le căpătăm înapoi. „Cine știe unde sunt ? „Cine știe cărui mizerabil le-a încre­dințat ? . „Aibi curaj... „Increde-te în mine și nu te despera de nimic... — îmi vei spune tot ? — Da. Daniel se întorcea în clipa aceea. Se putea lesne vedea, după chipul șeii îngrijat, că spiritul era preocupat. Clotilda nu îndrăsnea să’l întrebe. Se temea ca răspunsul bărbatului său să n’o facă să înțeleagă că era în primej­die să fie descoperită. Ah! în ziua aceea în care va vedea că adevărul izbucnește, nu ’i va mai ră­mânea decât să moară. Tremură, nenorocita, văzăndu’l în seara aceea intrând galben și ca încovoiat sub greutatea bănuelilor cari creșteau­ în el. Săverac !... Săverac omorîtor !... De­sigur, dacă omorîse nu făcuse acesta de­cât ca să se apere în contra unui a­­tac laș! Ca să răsbune o insultă de morte... după cum și amenințase... Dar nu era vorba de aceasta !.. Scandalul rămânea acelaș și cea dintâi persoană care suferea era Bérengère. Era așa de abătut și de trist, că Clo­tilda prinse curaj, cu toată frica ei as­cunsă, ca să-i adreseze cuvântul. — Ce-ai mai aflat ? — Lucruri grave, cu totul neașteptate și cari mă ating de aproape... Un fior o scutură. De cine vorbia ? — Ah! zise ea, Lafistole n’a murit? — Nu... încă. — Ei... zise ea cu o voce întreruptă, a vorbit de­sigur? — I-am făcut mai multe întrebări.... a isbutit să răspundă prin sem­ne... •— A răspuns! Se simțea că slăbește. — A spus pe omorîtor ? — Aproape... ! — Ah! Și se uită la bărbatul său rătăcită, ca nebună. Ei bine, de­oare­ce Lafistole arătase pe omorîtor, o acuzase pe ea, negreșit... Ce mai aștepta dar barbaru­leii de nu o acuza ?... De ce sta tăcut? — Dar omorîtorul ?... Așa­dar îl cunoști ? Daniel făcu un semn afirmativ. Ea tăcu, speriată. De­sigur că n’o bănuia pe ea !... Pe cine atunci acuzase Lafistole și ce înțelesese Daniel ? Ori­cine ar fi fost, aceasta îi da cât­va timp de gândit. — Poate că în curând Lafistole o să vorbească mai limpede. — Crez că n’are să treacă noaptea. Notarul asista la convorbirea aceasta fără să ia parte. Se mulțumise numai să observe pe Clo­tilda. Nu era greu să ghicească desperarea bie­tei femei, înțelegea înțelesul misterios al acestor întrebări, înțelesul ce avea acele răspunsuri. Viața era suspendată de buzele bărba­tului seu. Și convingerea i se forma din ce în ce­ mai mult. ■— Ea e !... Pentru ea se temea că o jenează cu pre­­­zența lui, ieși pretextând că Ioan­ Iosef se întorsese la oțel și că se ducea să-l ia-ți Iure. Clotilda și Daniel rămaseră singuri. S’ar fi zis că Magistratul n’așteptase­ de­cât clipa aceasta... . — Dragă Clotilda, zise el căutând să’și asigure vocea, ași vrea să-ți adresez câte-i­va întrebări... — Mie, prietene? zise ea apucată de frică. — Ție. — In ce privință ? , —­ O să te mire aceasta... în privința­ lui Lafistole pe al cărui omorîtor îl caut...] — Ce-are a face ?... •— Oh ! nimic. — Atunci, ce pot să-ți spun? — Iată. NI cunoștea! ? — Eu ?... Unde și cum ?... j „Dacă îl cunoșteam nu-l cunoștea! șij și tu? (Va urma)!

Next