Universul, iunie 1891 (Anul 8, nr. 140-168)
1891-06-25 / nr. 163
"Universul No. 163 afirmă că pacea a fost din nou asigurată pe timp de șase ani. Firește că se pot întâmpla lucruri neprevăzute ; oricum însă, pe doi-trei ani tot nu e teamă de războiu. Anchetă originală Un tînăr teolog, d. Golire, voind să studieze de aproape starea lucrătorilor industriali, a avut o ideie din cele mai originale. Lei s'a îmbrăcat prost și s’a dus de s’a angajat ca lucrător într’o fabrică mare. Trei luni de zile a lucrat acolo ; în vremea aceasta iei a dus traiul pe care îl duc lucrătorii, a stat ziua și noaptea cu lei și a studiat nu numai situația materială a lucrătorilor, ci și situația lor morală. Observațiile culese, din cele mai interesante, d. Golire le-a publicat într’un volum a cărui primă ediție s’a consumat numaidecât. In primul loc, tânărul teolog spune că lucrătorii aspiră, mai presus de toate, să fie tratați omenește, împușcați degeaba Ziarele berlineze discută cu mult interes ancheta făcută asupra unui fapt nenorocit petrecut în a doua jumătate a liniei trecute. Niște agenți vamali,urmărind pe mai mulți contrabandiști la fruntaria sileziano-boemiană, au tras cu puștile și au rănit pe trei contrabandiști. Ancheta a dovedit că agenții își făcuseră datoria, somând de mai multe ori pe contrabandiști să stea. Numai apoi au tras cu puștile. Cele mai multe ziare nu sunt mulțumite cu concluziile procurorului. Ele se razimă pe faptul că la cei trei răniți s-au găsit peste tot 108 kilograme de făină. Vra să zică, vine câte 35 kilograme de făină. Contrabanda n’avea deci un scop de comerț, ci era făcută pentru satisfacerea intereselor personale ale contrabandiștilor. Pe de altă parte, contrabanda e justificată prin marea deosebire între prețurile făinei de o parte și de alta a fruntariei. Contrabandiștii au fost deci împușcați curat degeaba. Luptă cu un urs Ana Albinos, femeia unui arhitect din Posen, a avut joia trecută o aventură teribilă. Ea se afla în curtea locuinței sale, când zări deodată pe un urs intrând pe poartă și venind drept spre densa. Fiara scăpase, nu se știe în ce mod, din grădina zoologică din apropiere. Cu un strigăt de spaimă, femeea vru să fugă în casă, dar ursul, în câteva sărituri, o ajunse, o cuprinse în puternicele lui labe și începu să o sfâșie. Strigătele de agonie ale victimei atraseră pe D-l Albinos care, înarmat cu un drug de fier, se repezi asupra bestiei. Ursul se întoarse în contra lui și o luptă corp la corp se începu. Din fericire arhitectul reuși să îmbrâncească ursul într’o pimniță și să -l închiză acolo. Câțiva vecini, atrași prin țipetele soților Albinos, alergară și împușcară fiara prin ferestruia pivniței._______ erau la un puț de pe moșia d-Ior frați Antacli din comuna Mânjina, jud. Covurluiului, și pe când așezau ghizdele puțului de o dată dărămându-se malurile au apucat dour din ei, pe unul l’a îngropat de viu, iar unul a fost scos, însă rănit. Contrabandist Sâmbătă, pe la orele 12, s’a prins la ganga d-lî Nica din Galați, un contrabandist cu o oarecare cantitate de tutun. Contrabandistul a fost condus la comisie. Un căpitan înecat la Galați Vineri dupe amează, pe una din corăbiile ce staționează în port venite din India, încărcată cu orez, al doilea căpitan, pe când scria la pupa vaporului o scrisoare, a căzut în Dunăre și s’a înecat întâmplări din țară Piatră ucigătoare Mai zilele trecute, o groaznică ploae însoțită de grindină a fost în județul Tutova pe moșia Semila, domeniul Coroanei. Peatra a fost așa de mare și de deasă că a ucis paseri și vite și a stat două zile netopită, deși căldura care a urmat după ploaie a fost destulă. Îngropați de vii Niște lucrători de origină bulgari, la O TRAGEDIE DE AMOR Din Jitomer, ne vine știrea despre o groaznică tragedie de amor. Sub chirurgul militar Iwan Thomirow era amorezat de mult timp de soția fratelui său, Emilia Thomirwa, pe care o urmăria mereu cu propuneri de dragoste. Emilia povesti totul bărbatului ei, care interzise lui Iwan de a mai călca vreodată pragul locuinței sale. Ivan plecă acasă, luă un revolver și se întoarse la fratele seu pe care -l găsi șezănd la masă cu Emilia. — Nu ți-am urmat porunca, strigă Ivan fratelui seu, îți calc iar pragul, dar asta e pentru cea din urmă oră! Cu aceste vorbe, Ivan scoase un revolver din buzunar, sbură creării Emiliei, trase trei gloanțe în peptul fratelui său și se omorî apoi și el trăgându-și un glonț în gură. Fratele lui Ivan mai trăește încă dar rănile sale sunt mortale. Tn sfat pe zi iată o rețetă pentru cei cari vor să facă în casă băi de mare artificiale. Sare comună, 2 chilograme ; sulfat de sodă, 1 chilogram; clorură de magnezie, 1 chilogr.; clorură de calciu, 500 grame. Se topesc toate aceste într’o baie cu 100 litri de apă. O execuție cu piedici Din Sidney se anunță, cu data de 19 c.: Multe pedici a avut să întâmpine ori execuția asasinului Johnston. Johnston acum un an era portărel la Balarat și trăia fericit cu nevastă-sa și cu cei 5 copii ai săi. Deodată, în dimineața zilei de 28 Decembre 1890, se răspândi zvonul prin oraș că portărelul și-a omorît toată familia și a făcut apoi o încercare de sinucidere. Zvonul era adevărat. Johnston zugrumase în cursul nopții pe copilul său cel mai mic, otrăvise pe ceilalți copii cu cianură de potasă, și după ce trăsese un glonț de revolver în capul nevestei sale, băuse și el otravă. Dar medicii reușiră să-l scape. Johnston dădu semne de alienație mintală; după părerea doctorilor însă totul nu era decât prefăcătorie și astfel asasinul fu condamnat la moarte. Execuția avu loc ori la orele unsprezece și un sfert. Johnston, după ce dejună cu apetit, declară că nu poate face drumul la eșafod. Călăul se încercă să -l ia in brațe, dar Johnston era prea greu pentru a putea fi ridicat de un singur om. Șeriful invită atunci pe paznicul închisori să puie și el mâna, dar acesta refuză zicând că nu vrea să fie complice la asasinarea unui nebun. In acelaș sens, răspunseră și arestanții, la cari șeriful se adresă de asemenea. Pe timpul acesta Johnston ședea liniștit la masă și fuma o țigară. Șeriful avu atunci ideea de a pune pe condamnat într’un fotoliu cu rotile și de a’l transporta astfel la eșafod. O mobilă de felul acesta fu adusă din oraș și numai așa Johnston putu fi dusa eșafod. Aci condamnatul, care vedea că toată prefacerea nu l mai poate folosi, se sculă deodată din fotoliu, păși singur pe clapa fatală și lăsă fără resistență să i se puie lațul în jurul gâtului. După un moment, Jonston ispășise îngrozitoarea lui crimă. Un proverb pe zi zece săraci pot trăi într’o casă, dar doi regi într’un regat nu. (German) ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Satisfacție slabă Roza Bek avea un dor mare. Să poată ști și dumneaei, la orișice oră de zi și de noapte, câte ore sunt. Pentru satisfacerea acestui gust, ea a furat... pardonaluat de Iad. St. Becin, din str. Cuza-Vodă No. 3, un ceasornic de argint. Ce folos ? El nu î-a putut servi decât ca să vadă „la câte“ a fost băgată la arest, căci a fost prinsă și dusă la răcoare. Pe căldura asta, poate că „răcoreala dubei“ o fi consolând-o de neplăcerea de a sta acolo. Lăcomie Alexandru Ion se nu se confunde cu Alexandru Ion Cuza, marele Domn român) a furat zece gâște de la d. Niță Dumitrescu, din str. Liniștei No. 2. întrebat de comisar, căci fusese prins asupra operației, el zise că făcuse și el o „împroprietărire“ în favorul sărăcimii... Alarmă într’un tren O scenă comică s’a petrecut, deunăzi, în stația Gosverg din Bavaria. Trenul tocmai eșia din gară, când o țărancă se ivi la fereastra unui vagon și strigă cu desperare: — Ajutor! Stați! Opriți trenul! Mi-am perdut banii! Conductorul mișcat de lacrimile femeii, dădu semnalul de oprire și trenu stătu. Țăranca sări jos din vagon și avu fericirea să găsească pe peron punga de bani pe care o perduse. întrebată de conductor câți bani ar fi perdut dacă nu se opria trenul, țăranca răspunse că paguba în cazul acesta i-ar fi fost de... 45 de pfenigi (55 bani). Execuția unui asasin John Sheel care acum câteva luni omorîse într-o ceartă pe contabilul Richard Druker, a fost spânzurat la Bridgeport în dimineața zilei de 29. Când șeriful, însoțit de călăii, intră în c Inia prisonierului, acesta era deja îmbrăcat și, ca și cum ar fi fost vorba de o escursie de plăcerele zise cu un zîmbet: — Ați cam întârziat, e deja nouă fără un sfert. — Atunci să mergem, răspunse călăul, vom căuta să câștig timpul perdut. Sheel eși din celulă cu un pas ferm. La măsuța păcătoșilor, el nu se așeză pentru a lua dejunul ci mâncă stând în picioare, o felie de pâine, cu unt și șuncă, goli dintr’o singură sorbitură un pahar de bere și întorcându-se către călăii, ii zise : „Sunt gata!“ Preotul închisorii se apropia atunci de asasin pentru a’i da ultimele îngrijiri religioase, dar Sheel îl respinse strigând: „ Lasă-me in pace, n’am de perdut vreme degeaba. După un moment, asasinul, care părea așa de grăbit ca să ajungă pe lumea cealaltă, atârna deja in aer. Dupe 13 minute, cadavrul fu luat jos de pe spânzurătoare și fu predat familiei sale. Mormântul e fără chirie Din Berlin ni se scrie. O tragedie teribilă s’a desfășurat, mercuri dimineața, în casa No. 4 a străzii Kastamenabel. De câteva zile deja, tâmplarul Borgav umbla fără de lucru și trăia in cea mai mare mizeria cu femeea sa și cu un copil în vârstă de 4 ani. Miercuri, pe la orele 12, Borgav trebuia să se mute din locuința sa, pentru că nu plătise chiria. Dar unde să se mute ? Cine l’ar fi primit? In desperarea lor, nefericiții soți se hotărîră să se sinucidă. Ei bătură trei piroane în tavan, spânzurară mai întâi și pe copilul lor și apoi își trecură și ei nodul fatal în jurul gâtului. Când proprietarul casei, veni pe la prânz ca să vadă dacă chiriașii săi s’au mutat deja, el găsi cele 3 cadavre deja reci. Pe masă, se afla un bilet cu următorul conținut: „Ne mai găsind loc pe lumea asta mare, ne mutăm în lumea ceal’altă. In mormînt nu se plătește chirie! — Otto și Ana.“ —...... ii—III Bili Ilii II« i——«—in II O cugetare pe zi Un lucru foarte trist: Cea mai mare plăcere pe care o dă unui om bogăția, e ca să umilească pe alții. Marți, 25 Iunie (7 Iulie) 1891. Știri prin poștă Franța. — Parizienii netunși! Ni se scrie din Paris că lucrătorii bărbieri, cu toții, într’o adunare moastră, au hotărît se se pune în grevă. Capitala Franței va fi plină câtva timp de figuri bărboase fără de voia lor. Ziarele pariziane susțin, aproape în unanimitate, ideia că reînoirea triplei alianțe e opera personală a regelui Italiei. Aceasta va aduce probabil o nouă răcire a relațiilor dintre Republică și guvernul Italiei. — Paul Theas, student în drept la Paris , de 35 ani, desperând ca va mai obține diploma de avocat, s’a sinucis tăindu’și pântecele cu un cuțit. — Pentru motive necunoscute până acum, s’a făcut încercarea de a se da foc teatrului „Bouffes-du-Nord.“ Au fost arestați doi indivizi, cari și-am mărturisit crima, dar nu vor să spue’motivele.* * * Italia.—Rea impresie a produs în Italia gălăgia făcută de ziarele din Berlin contra guvernului german care vrea să intereseze casele de bancă germane în afacerile Italiei. O mulțime de împrumuturi a înlesnit Germania Italiei, zic gazetele, fără ca aceasta să se grăbească a stabili tariful vamal. —■ La începutul judecărei celor 51 indivizi acuzați ca instigatori ai tulburărilor de la 1 Mai, s-au produs tulburări. 20 de oameni au fost arestați. — Meschini, directorul băncei populare din Veneția, a fost arestat, pentru că a delapidat un milion și jumătate. — Papa s’a îmbolnăvit din nou din causa căldurei. Negocierile în privința episcopatului din Posen s’au întrerupt. * Germania.—Noul tractat al triplei alianțe nu mai conține articolul din vechiul tractat după care Italia, în cazul unui resboiă între Francia și Germania, avea să trimită trei corpuri de armată la graniță, iar Austro-Ungaria, în cazul unui resboiă ruso-german, trebuia să ocupe granița rusească. In noul tractat se garantează numai integritatea teritoriilor celor trei state. ^ — Guvernul a trimis ordine grabnicei consulilor germani din toată Rusia să comunice știri despre starea recoltelor în Rusia, despre proviziile de grâie și făină ce se află acolo. Nu se cunoaște scopul acestui ordin. — Gazeta Crucea află din cercuri sigure parlamentare că Prusia va rechema pare dew ptoriști. — Guvernul german a însărcinat pe d' Grauenreuth ca să facă o mare expediție] în interiorul Africei, pe la Kamerun. — Guvernul a ordonat să nu se facă nici cea mai mică mișcare pentru serbarea aniversarei bătăliei de la Koeniggraz din prietenie către Austro-Ungaria. Se știe că prusianii au învins atunci pe austriacî. * * * Austro-Ungaria.— Aniversarea bâtă‘iliei de la Koeniggraz între Austria și Prusia s’a sărbătorit anul acesta într’un chip de tot solemn. Cehii au făcut ca ,serbarea» să ia un caracter de stat. E temere în cercurile oficiale să nu se supere prietenii de la Berlin. — In Austria de jos e o căldură spăimăntătoare. Mai mulți oameni au căzut pe drumuri, morți de insolație. — Un sat otrăvit. Toți locuitorii din Tárnok (Ungaria) s’au îmbolnăvit, fiindcă au mâncat bureți dintr’o pădure apropiată.139 de persoane au murit. 10 * * * Luxemburg. — Marele duce domnitor va vizita în curând pe președintele Carnot la Paris, precum și pe împăratul Wilhelm la Berlin.* * * Anglia.— împăratul Wilhelm, într’un toast ținut la Amsterdam, a zis că pacea e asigurată pentru multă vreme ; nimeni nu va îndrăzni să atace puterile aliatei și ele nu vor ataca pe nimeni. ” La Folkestone au fost arestați patru, zeci de soldați cari, mergând la baie, cu sergentul-major în cap, intrară într’o câriciumă și băură zdravăn cu banii unui voluntar. Ieșind, beți, ei făcură o serie de scandaluri pe stradă și, după o luptă cu un batalion trimis în grabă, abia putură fii dezarmați și arestați. Regina Victoria a acordat o distincție foarte rară d-nei Macdonald, văduva primului prim ministru al Canadei, care a murit de curînd. M. s- a numit pe d-na Macdonald pattică a regatului. — Guvernul se află în mare încurcă-■tură pentru ’că mai multe ’egimente refu țiză să treacă pe dinaintea împăratului Ger imaniei, o dată cu soldați cari merg pși velocipede. * +* * Rusia.—Ni se scrie din Petersburg: i Consilierul Livenko, de la ministerul de externe, va pleca în curând la Constantinopol ca să facă demersurile necesare unei călătorii a Țarinei și a fiilor săi în Palestina. ! — Să zice că un ordin special al Țarului decide ca, de aci înainte, evreii espulsați cari ar trece din nou granița, vor fi trimiși imediat cu forța în Siberia, unda’ vor fi obligați să muncească silnic. * * * *. Turcia.— Cu toate desmințirile ziarelor oficioase turcești, e adevărat că în Constantinopol s’au constatat cinci cazuri de holeră. * — Un ziar din Constantinopol descrie situația îngrozitoare a evreilor ruși cari sosesc în Palestina, câte 300 pe săptămână.] Dînșii sunt lipsiți până și de cele mai mici lucruri de viață, și sunt secerați de scarlatină și de tifos.* * * Grecia.—Regele Gheorghe va face o călătorie la Aix-les-Bains, pentru băi. * * * America.—O proclamație a președintelui Statelor Unite concede dreptul de autor în republică, cetățenilor din Belgia, Franța, Anglia și Elveția. UCIGAȘA Romanele fixare senzație de JULES MARY XII — Hârtiile ! Dosarul lui Bastien ! — Ca zise notarul, vream să-ți vorbesc de aceasta. E o primejdie mare pentru d-ta! Se poate ca Lafistole să fi păstrat acasă la el acest dosar. Poliția parisiană o să facă desigur o perchizițiune la el în strada Tournon, și aceasta, chiar din ordinul lui Daniel... „Dacă se va descoperi acest dosar... — Sunt pierdută... ah! scapă-mă George, scapă-mă... — O să fac totul cu putință să te scap, sărmana mea Clotilda, cauza d-tale e și a mea, căci dacă ești nenorocită, d-ta care erai așa de fericită... — Prea fericită!... — E din greșala mea... nu voi uita nici o dată. — Ce să fac ? — Mâine o să mă duc în strada Tournon... și vom vedea... „Se poate ca Lafistole să nu fi ținut la el hârtiile. „Se temea desigur de noi că vom încerca ori și ce ca să le căpătăm înapoi. „Cine știe unde sunt ? „Cine știe cărui mizerabil le-a încredințat ? . „Aibi curaj... „Increde-te în mine și nu te despera de nimic... — îmi vei spune tot ? — Da. Daniel se întorcea în clipa aceea. Se putea lesne vedea, după chipul șeii îngrijat, că spiritul era preocupat. Clotilda nu îndrăsnea să’l întrebe. Se temea ca răspunsul bărbatului său să n’o facă să înțeleagă că era în primejdie să fie descoperită. Ah! în ziua aceea în care va vedea că adevărul izbucnește, nu ’i va mai rămânea decât să moară. Tremură, nenorocita, văzăndu’l în seara aceea intrând galben și ca încovoiat sub greutatea bănuelilor cari creșteau în el. Săverac !... Săverac omorîtor !... Desigur, dacă omorîse nu făcuse acesta decât ca să se apere în contra unui atac laș! Ca să răsbune o insultă de morte... după cum și amenințase... Dar nu era vorba de aceasta !.. Scandalul rămânea acelaș și cea dintâi persoană care suferea era Bérengère. Era așa de abătut și de trist, că Clotilda prinse curaj, cu toată frica ei ascunsă, ca să-i adreseze cuvântul. — Ce-ai mai aflat ? — Lucruri grave, cu totul neașteptate și cari mă ating de aproape... Un fior o scutură. De cine vorbia ? — Ah! zise ea, Lafistole n’a murit? — Nu... încă. — Ei... zise ea cu o voce întreruptă, a vorbit desigur? — I-am făcut mai multe întrebări.... a isbutit să răspundă prin semne... •— A răspuns! Se simțea că slăbește. — A spus pe omorîtor ? — Aproape... ! — Ah! Și se uită la bărbatul său rătăcită, ca nebună. Ei bine, deoarece Lafistole arătase pe omorîtor, o acuzase pe ea, negreșit... Ce mai aștepta dar barbaruleii de nu o acuza ?... De ce sta tăcut? — Dar omorîtorul ?... Așadar îl cunoști ? Daniel făcu un semn afirmativ. Ea tăcu, speriată. Desigur că n’o bănuia pe ea !... Pe cine atunci acuzase Lafistole și ce înțelesese Daniel ? Oricine ar fi fost, aceasta îi da câtva timp de gândit. — Poate că în curând Lafistole o să vorbească mai limpede. — Crez că n’are să treacă noaptea. Notarul asista la convorbirea aceasta fără să ia parte. Se mulțumise numai să observe pe Clotilda. Nu era greu să ghicească desperarea bietei femei, înțelegea înțelesul misterios al acestor întrebări, înțelesul ce avea acele răspunsuri. Viața era suspendată de buzele bărbatului seu. Și convingerea i se forma din ce în ce mai mult. ■— Ea e !... Pentru ea se temea că o jenează cu prezența lui, ieși pretextând că Ioan Iosef se întorsese la oțel și că se ducea să-l ia-ți Iure. Clotilda și Daniel rămaseră singuri. S’ar fi zis că Magistratul n’așteptase decât clipa aceasta... . — Dragă Clotilda, zise el căutând să’și asigure vocea, ași vrea să-ți adresez câte-iva întrebări... — Mie, prietene? zise ea apucată de frică. — Ție. — In ce privință ? , — O să te mire aceasta... în privința lui Lafistole pe al cărui omorîtor îl caut...] — Ce-are a face ?... •— Oh ! nimic. — Atunci, ce pot să-ți spun? — Iată. NI cunoștea! ? — Eu ?... Unde și cum ?... j „Dacă îl cunoșteam nu-l cunoștea! șij și tu? (Va urma)!