Universul, iulie 1891 (Anul 8, nr. 170-197)

1891-07-24 / nr. 190

Universul No. 1 t/r> de dreptunghiu atâta cât permite arborii muntelui Puf și a celuî-l­alt ce se află în fața sa. Jos abia de se vede în vale cas­cada, băile Slănicului, și vilele sale Apoi tot din vest mai poți vedea, de­și puțin, micele păraie care isvorăsc din unele lo­curi ale munților. Un pavilion e așezat aci .Mi-am iscălit numele meu lângă a prea multora cari au simțit și eî nesfârșită plă­cere .Pași sătura privirea cu frumusețile naturei, și mai cu seamă de a respira un uier mai curat decât în locurile mai jose ale Slăniculuî. In al doilea rând vine lucrarea omenască. E mai întâi construcția hotelului mai re­marcabil printre cele­l­alte case; aici e și sala de teatru, casino etc. In scurt timp e anunțat micul Raoul Coczalski, care a desfătat deună­zi publicul Bucureștean. Apoi sunt vilele d-lor d-l Russ, dr. Brânză, acea a d-lui Munteanu etc. Pen­tru distracția publicului sunt 2 muzici militare. E lume multă. Multe fețe cunos­cute din București. Zării în treacăt prin­tre alții pe d-nii generali Cernat și Pilat. Visitatorii laudă mult apele. Acum se fac mari pregătiri pentru sosirea regelui. E evenimentul zilei, n’auzî vorbind de cât de rege. Pe lângă partea bună nu trebue — cu risicul d’a displace—de uitat a menționa și cea rea. Voiiî să zic că Slănicului îi lip­sește mult s’ajungă la nivelul perfecțiunei. Mai întâia drumul ce duce de la Târgu- Ocna la Slănic lasă mult de dorit. M’am mirat după cum trebue să se mire toți călătorii—mai cu seamă că aceste băi e­­xistă de mulți ani. Dacă nu se face drum de fier, ar fi nemerit să se facă tramway, sau cel puțin omnibusuri, bunioară ca tram­varele nouă din București. Alte băi ca Lacul­ Sărat de pildă întrec în această privință Slănicul. Pe un preț mic ai dusul și întorsul acolo, pe când aici trebue să iei o broșcă mare și să plătești bine plă­cerea d’a te fi dus în ea. Afară de defec­­tuositatea șoselei care de altminteri n’ar putea fi mai bună din cauza drumului prea întortochiat, mai are visitatorul a se plânge din cauza prețurilor exorbitante ale băilor Hotărît, unui sărac, sau unui om în stare mijlocie ch­iar dacă nu’i cu neputință, îi vine însă greu­ și prea scumpă dorința pe care ar fi avut’o d’a-și căuta sănătatea. E imposibil a-șî explica cine­va raționamen­tul ce ’și face proprietatea băilor punând ast­fel de prețuri, când părerea generală este că, atunci, când ai la îndemână toate fără să te coste mult, să faci taxe dacă nu mici și convenabile, cel puțin mai modeste. Din Bucovina Cernăuți, SO Iulie Răscoala în Zam­­ostea Din incidentul închiderii unui drum care ducea preste locurile boerești, s’au ivit între propietarul mare din Zamostea, d. Alex. cav. de Flondor și comună ne’n­­țelegere, în urma cărora țăranii s’au re­voltat. Gendarmeria neputând aduce ță­­ranii la ordine, s’a adresat către căpita­nul districtual din Vijnița, d-l Anton cav. de Tabora, la a cărui cerere s-a trimis o companie de miliție a regimentului 41 de vii­, sub conducerea căpitanului Smnp. Sol­dații au­ și plecat preste Zalucea la Za­mostea pentru a sta în ajutor la restabi­lirea ordinei. Omor „Bukowinaer Nachrichten“ aduce știrea că Vineri în 24 Iulie a. c. o vacă a lui Mittmann Sand din Vama ar fi făcut pagubă în grădina lui Nistor Ursu, care a și luat vaca zălog. Mergând Sand îm­preună cu fată sa la Ursu, pentru a scoate vaca, femeea acestuia, Iftinca, a luat un par cu care­­ i-a sfărîmat lui Sand capul. Sand a picat încruntat și fără viață jos. Inse Iftinca n’a fost mulțumită numai cu atâta, ci a mai strigat cătră Ioan Strahh­­mucki, drăguțul ei: „Dracul încă nu la luat pe evreu, dă’î­și tu una !“ Strach­­mucki ’i-a dat și el lui Sand cu parul în cap. Sand a murit buni în urma lovitu­rilor primite. Făptuitorii au fost predați judecătoriei din Câmpu­lung. Cfiier judiciar (TRIBUNALELE STREINE) Un copil monstru Din Paris se scrie: Curtea cu jurați din Rin a judecat, la 29 c., pe un asasin în vârstă de 12 ani. Maroc, acesta e numele nevrednicului ucigaș, om­orîse cu premeditare pe un co­pil de patru ani, anume Belvéque. El du­sese victima la țărmul unui rîu­, sub pre­text de a culege fiori, și’i dădu acolo blânci în apă, aruncându’î apoi pietre, pentru a’l împiedica de a eși la mal. Maroc, care se arătă destul de inteli­gent, a dat la tribunal dovezi de un ci­­nismn ne­mai­pomenit. El recunoaște fap­tele de care e acuzat și zice că a vrut să vază strîmbăturile băiatului când se va lupta cu apa. Medicul legist a declarat că micul asa­sin e responsabil, până la oare­care grad, pentru crima sa. Maroc a fost condamnat la opt ani de închisoare corecțională. Un pe zi Cu floare de teiu să prepară infuzii forte calmante pentru nervositate; de asemenea acest medicament e bun în contra diges­tivei grele, a durerilor de cap. Floarea de teiu­ trebuie uscată la um­bră, pe niște bucăți de pânză rară. Misterioasa subterană și comoara de la Mangalia La 10 curent d. Vlaicu, administratorul plasei Mangalia, însoțit de mai multe per­soane din Mangalia au intrat într’o sub­terană foarte lungă a cărei înălțime este vr’o 2 metri și lărgimea de 1 metru, si­tuată în aproprierea orașului Mangalia între satele Caranci­cula și Sarighiol. Gura începe de la malul lacului Mangalia. Ei au­ fost aprovisionați cu luminări și sforă și au­ mers o distanță de vreo 800 de me­tri în interval de 5 ore. Terminându-se lumânările și sfoara au­ fost nevoiți a se întoarce. S-a observat că această subterană nu este grotă naturală ci artificială Are mai multe ramificațiuni și se crede că merge până la malul mîărei spre Bulgaria. La pereții despre gură se vedea scrise nume cu litere grecești și bulgărești. D. Vlaicu­ și propune a mai intra și a merge mai departe, după ce se va aprovi­­siona de tot ce-i trebue, și va lua măsurile trebuinciose. Se zice că în ea este un tesaur din an­tichitate. 4000 fr. pe ferestră Din Berlin ni se scrie: Intr’un mod neplăcut și-a întrerupt că­lătoria un român bogat, care venea Mar­­ția trecută, din Karlsbad la Berlin. La degetul inelar al mânii sale strălu­­cia un inel în valoare de peste 4000 de fr. In apropiere de Berlin, pasagerul vru să arunce niște hârtii pe fereastra vago­nului și, în aruncătură, prețiosul inel scăpă din deget și zbură și el afară pe fe­reastră. Păgubașul se dădu jos la stația cea mai apropiată și căută inelul în toate părțile de-a­ lungul liniei, dar juvaerul nu fu găsit. Probabil că a căzut în vre­un câmp de grâu. — 2 ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA 6 oameni trăsniți ieri dimineață a fost o furtună mare în București, pe la ora 8, în s­ufu Belului, unde se depun g­unoaele adunate de prin strade și case, trăsnetul a lovit pe ș­ase oameni, lucrători ai primăriei, cari căraut gunoiul acolo. Unul a murit și ceilalțî au­ fost pârliți. Toți au fost transportați la spital. Accident Pe la orele 1­­ 2 p. m., pe când niște soldați din regimentul al 6 lea de artilerie treceai­ pe cheiul Dâmbovița cu turbina pentru stropit, s’au speriat caii desprin­­zându-se de la ham, și dând jos pe un sol­dat , caii fugind, au rupt un arbore de pe cheia și au fost prinși de către ser­genții de oraș în poarta Mitropoliei. Patru­zeci și opt La 48 s’au emancipat de fel de fel de angarale mulți oameni. Dar țiganii nu. Ei au­ scăpat din robie tocmai la 1854. La secția 48 a fost dus emancipatul Dumitru Feraru, prins cu­­ o „roabă în­cărcată cu fierărie“, lucruri furate de la Foișorul de foc. Robul tot la roabe trage! Șarlatanu­ Comisarul Rădulescu a trimis primă­riei căruțele de brutărie ale brutarilor: Tudor Mitu, Zisu Pantele și P. Zagarov, găsite cu pâine lipsă la grame. Copii rătăciți La secția 1 se află o copilă anume A­­neta ca de 4 ani, la secția 7 alta Anica Ionescu și la secția 18 un copil, găsiți ră­tăciți pe strade. Cârlană arestată La secția 34 se află o cârlană murgă gă­sită pe stradă fără posesor. Poliția n’are respect nici de d-șoare! Lucruri găsite S’a depus la cancelaria batalionului, o condicuță pentru servitoare, pe numele Gherghina I. Thoma, asemenea o foae de trecere în rezervă și un act dotat găsite pe Bulelavardul Carol I. Regele Serbiei în Rusia (Prin fir telegrafic) Petersburg, 21 iulia. „Ziarul de st. Petersburg,, salută în modul cel mai cordial sosirea regelui Ale­xandru în Rusia. De la urcarea sa pe tron, regele Ale­xandru a fost tot­deauna obiectul celor mai vii simpatii din partea Rusiei, care face urările cele mai sincere pentru fericirea și prosperitatea sa și urmărește cu interes toate măsurile luate de guvernul sârbesc pentru desvoltarea morală și economică a regatului.— Regele se va asigura prin primirea poporului rusesc de sinceritatea sentimentelor sale ; poporul rusesc dorește ca Serbia să înflorească și să prospere sub domnia și dinastia tânărului suveran, oas­pete al împăratului. Moscova, 21 Iulie. Ieri s’a dat un prânz la castelul Petroff, în onoarea Regelui Alexandru al Serbiei,­­Apoi Regele Alexandru, însoțit de ma­rele duce și marea ducesă Sergiu, a trecut în revistă trupele.— Seara s’aiî tras fo­curi de artifiție.— Azi a fost un prânz la Cremlin în onoarea regelui.— Marele duce Sergiu a făcut visită ieri d-lui Risticî. Un proverb pe sal­tui îi e dragă preoteasa se face și pustnic. (Românesc). Noile isporăvi ale lui Atanas ---SC*---­ Căpitanul ele bandiți Atanas dă jar de furcă poliției turcești. In apropiere de Sonik, el prinse pe fiul unui negustor armean forte bogat și cere acum pentru răscumpărarea lui 1000 lire otomane. In zadar gendarmeria își perde vremea cu urmărirea banditului. Comandantul ei, colonelul Tewfik­ Bey, a crezut de trei ori deja că a pus mâna pe vestitul bandit, dar mereu s’a înșelat. Atanas s’a unit acum cu banditul Eth­em, care terorisează de ani de zile coastele Asiei mici. Intr’o noapte întunecoasă reuși să efec­tueze această unire, trecând bosforul în­tr’o barcă. De atunci pare că a intrat în pământ. Sultanul e supărat foc fiind­ că a auzit că Atanas stă acum la Constantinopol, unde petrece cu banii luați pentru rescum­para­rea nemților de la Cerkeskoi. După știrile primite din Adrianopole, s’a arestat ieri un individ surect, care sus­ține că e dentist, dar care seamănă gro­zav cu căpitanul Atanas. Prizonierul va fi confruntat cu mașinis­tul de tren, Freudiger. La stația balneară Ialova, a fost prins un bandit despre care se presupune că voia să recunoască terenul, pentru a pu­tea pune mâna pe câți­va oaspeți. Prietenia Franco-rusă (Prin fir telegrafic) Charburg-, 21 Iulie. Primirea făcută la primărie marinarilor ruși, greci și americani a fost foarte cor­dială ; primarul le-a urat bună venire; a vorbit de primirea făcută escadrei fran­ceze la Cronstadt, primire care întărește amiciția franco-rusească. Comandantul în­­crucișătorului rusesc „Amiral Korniloff“ a mulțumit; el a adăugat că la întoarcere escadra franceză va zice care este simpa­tia Rusiei pentru Francia. Prefectul a băut pentru uniunea națiu­nilor franceze, grece și americane. La banchetul care s’a dat apoi, depu­tatul Cabart Dauneville a exprimat spe­ranța că într’un răsboiu apropiat rușii și francezii se vor sprijini mutualminte și în­­tr’un mod frățesc. Petersburg, 21 iulie. Ofițerii francezi au visitat palatul de iarnă și palatul Ermitagiului. Apoi au a­­sistat la parada pompierilor. Amiralul Gervais purta cordonul St. Anne, de clasa întâia; ceî­l­alțî coman­danți purtaiî de asemenea cordonul St. Anne, dar de clasa a II-a cu briliante. Mulți ofițeri purtau ordinul S­tului Sta­nislas. Londra, 21 iulie. „Times“ asigură că are dintr’o sorginte, pe care o pretinde foarte sigură amănunte care atribue visitei flotei franceze la Kron­stadt o însemnătate mare.—D-na de Ma­­renheim ar fi avut negocieri la Elisae în privința baselor unei alianțe franco-rusești; proiectul de tratat ar fi dus de amiralul Gervais pentru a-l supune miniștrilor A­­facerilor Străine de Resbel și de Marină; acest document va fi semnat de miniștri și nici de­cum de Țarul; el va păstra un caracter preliminar până la momentul oportun.—Amiralul Gervais ar fi petrecut mai multe ceasuri în conferință cu d-niî de Giers, generalul Walnovsky și cu vice­amiralul Tchibaceff.­Condițiunile diploma­tice în privința unei cooperațiuni pe us­cat și pe mare s-au hotărît­ sub semnătura miniștrilor. O răpire misterioasă Din Helsingfort se anunță : In luna aprilie a. c., dispariția misteri­oasă a unei tinere fete israelite, anume Chawa Slavatițki, produse ad­ multă sen­­sație. Cercetările autorităților râmaseră Miercuri 24 Iulie (5 August) 1891 fără resultat ; nu se putu găsi nici o urmă a dispărutei. Zilele trecute însă, se află în sfârșit ch­eea enigmei. Chava Slavatițki fusese­ răpită de armata mântuire­ și astăzi e la Stockholm. Din partea autorităților s-au luat măsuri pentru extrădarea fetei care e încă minoră. Emigrarea evreilor in România (Prin fir telegrafie) Lemberg­, 21 Iulie. , După gazeta „Lwowska“ autoritățile din Galiția au primit ordinul de a preveni pe persoanele cari vor cere pașapoarte pentru România, că după o circulare re­centă a guvernului român, se pretinde visa autorităților consulare sau diplomatice ro­mâne, cu scopul de a împedica emigrarea evreilor în România. Știri prin poștă Franța.—La Lyon, în urma unei certe pentru o socoteală de 20 de lei, un anume Verdelet, în vârstă de 70 de ani, a ucis cu un cuțit pe ginerele său Parizot. Bătrânul ucigaș a fost arestat. De sigur că nu va putea să ajungă a-și face pedeapsa de 20 de ani muncă silnică, ce i se va da. — Un incident comic a înveselit pe lo­cuitorii Tuluzei, unde se știe că s-a decla­rat greva tramvaielor. Comisarul central se urcase pe un tram­­vai, tras numai de un cal. Ajungând în strada Lafayette, calul refuză de a merge mai departe.—Imediat mulțimea se adună, destrămă calul și-l plimbă în triumf, stri­gând: „Să trăiască calul grevist!“ — Un discurs de senzație a rostit d.. Bourgeois, ministrul instrucțiuni la concur­sul general al liceelor din Paris.—D-sa a zis, în substanță: „sunteți fii unei patrii glorioase și înaintate.“ „Trebuie să lucrați ca să-i redați mărirea și se luptați cu succes pentru elînsa. Tre­­­ime se­­ vă iubiți patria cu atît mai mult cu cât e nenorocită. Celora cari ne acuză că amenințăm pacea lumei, se le răspun­deți că Franța nu cere decât­ se trăiască­ în înțelegere cu toată popoarele. Franța vrea să-și consacre toate puterile pentru dreptate. — Idealul Franței e conform cu idealul omenirii.“ Acest discurs e considerat ca o nouă agresiune față cu Germania. Italia.—■ Se vorbește cu stăruință că urmașul lui Leon XIII pe scaunul ponti­fical va fi călugărul La Valletta actual­mente decan al sacrului, colegiu și omul de încredere al Papei. La­­ Valletta e ita­lian, născut în Chietti, provincia­ Abruzzi,­­ La Florența s’a descoperit o asocia­ție întinsă de falsificatori de bilete de ban­că. Se crede că toți tovarășii au pus în circulație bilete false de peste un milion de franci. — Se fac mari pregătiri pentru jubileul de 50 de ani de când Papa Leon XIII a fost făcut episcop. O mulțime de credin­cioși din toate țările catolice vor sosi în Roma, aducând daruri.* * în­ Germania.— Am anunțat deja că gu­vernul german studiază introducerea tari­fului pe zone la căile ferate. Punctul cen­tral va fi Berlinul și încercarea la început se va întinde numai asupra liniilor pm­­siane. — Vrajba în partidul socialist n’a re­m­­as numai între șefi, ci s’a întins peste tot partidul; până în localitățile cele mai neînsemnate, se ceartă între „bătrâni“ și „tineri“. — S’a remarcat foarte mult că, la pri­mul trimestru, 71 de mii din 150.000 con­tribuabili nu și-au­ plătit dările până n’au fost somați. Acesta e un răspuns la și­canele pe cari funcționarii le fac cetățe­nilor la evaluarea veniturilor. * * ar fi Austro-Ungaria.— Un furt cutezător s’a întâmplat zilele trecute în biserica ei u­cigașu" Reman da masire senzație de JULES MARY PARTEA A DOUA ROUĂ DE MORȚI Aceiași luminare, pe jumătate arsă, care luminase scena. Pe covor nici o urmă de sânge. Se fi căutat mult și bine, tot n’ar fi ve­­zut nimic. Aceasta ar fi liniștit’o. Se întoarse în odaia sa și, după un ceas de nesomn, noaptea fu liniștită. Făcu aceleași pelarinagii în unele părți, ceea ce făcu și Valentin peste câte­va zile. Acesta voi să se întoarcă pe jos la Vil­­vaudran. Tot așa venise și Lafistole, întrebă în­ casele de pe lângă drum pe țăranii pe care ancheta lui Pastouret îi menționa că arătaseră drumul casielului lui Chavarot. Și prin întrebări nehotărîte află că ch­iar la castelul de Vilvaudram se ducea și nici de cum aiurea. — Ce-avea de făcut Lafistole la castel? Așa se gândia. La Vilvaudran, în epoca când venise Lafistole, nu era nimeni numai grădinarul și nevastă-sa. Clotilda—Valentin î și aducea aminte, —făcuse mai multe călătorii, dar el nu putea preciza data. Prima-i grijă, ajungând la Vilvaudran, fu să găsească pe Vilbert a cărui depo­­sițiune, găsită în dosar, îl izbise. Știa cât de deștept era el. Doria să vorbească cu el. Poate că Wilbert făcuse alte descoperiri. Ori­cum­ ar fi fost ele vrea să le cu­noască. Vilbert era acasă, mânca în picioare, pe pragul odăiei, o bucată de pâine și o bucată de brânză. Iubia pe Valentin de multă vreme, pen­tru că Valentin trebuia să intre în fa­milia d’Hautefort și pentru că pentru bă­trînul paznic, lumea începea și se sfîrșia, acolo unde începea și se sfîrșia familia stăpânilor sei. Se simți însă foarte tulburat văzând deodată pe tânăr venind pe aleea din fața casei. Tocmai Wilbert era acela care, fără să vrea, deșteptase justiția spuind că văzuse pe d. de Sévérac lângă Lafistole. Nu spusese nimic mai mult c’avea nimic’ să’șî impute, dar ce avea să răspunză acestui fiu întristat și în doini care venia fără îndoială să’l întrebe într’a­­dins în privința tatălui său? își închise briceagul îl băgă în buzunar și își puse pâinea și brânza pe masă. Valentin fu numai­de­cât lângă el. Paznicul se opri și aștepta ca să fie întrebat. — Wilbert, zise tânărul, crez în inocența tatei și vreau să probez aceasta inocența. „Vrei să -mi­­ ajuți?­­— Pe cât voi putea, d-le Valentin. — Mulțumesc. D-ta ai surprins pe fata lângă cadavrul lui Lafistole. — Da. — N’ai spus nicăeri că ai auzit deto­­narea unui revolver... — Nu puteam s’o spui. N’am­ auzit’o... — Ciudat. Ești obișnuit cu zgomotul pădurilor și când un braconier trage seara la pîndă, ch­iar de ar fi la două sau trei c­ilometre, d-ta deosibește foarte bine de­­tunarea. — Depinde de vântul care bate, d-le Valentin, zise cu naivitate paznicul. — Dar în noaptea aceea, erai la cățî­va pași de tata... numai drumul despărția... — Nu eram acolo, în momentul omo­rul­ui. „ N’am sosit de­cât după ce omorul se făptuise. — Paznicii Blaise și Mathurin au auzit în noaptea aceea vre­ o detunare ? — Da, numai una. — Ab! n’au declarat’o ia anchetă ? — Era un braconier la pândă, în spre castel. — L’au surprins ? — Nu. Au alergat, dar au sosit prea târziu.­­— Și cine’țî spune că detunarea aceas­ta venise de la un braconier ? Paznicul nu răspunse. El nu se îndoia de loc în privința a­­ceasta. Dar îi era cu neputință se probeze. — Ori și cum d-le Valentin, zise Vil­bert după o tăcere scurtă, detunarea ve­nise ch­iar de la Vilvaudran și nici de cum de la, drum. „Și Lafistole a fost ucis pe marginea drumului, iar nu la Vilvaudran. — Vrei să mă conduci până la răspân­tia de la Croix-Saint-Jacques ? „Ai vreme? —­ Numai de­cât. Să -mi isprăvesc bu­cățica de brănză. După cinci minute plecară. Răspântia era la o jumătate de ceas de casa paznicului. Ajunseră în curend. Pe drum nu schimbară nici o vorbă. Paznicul, politicos, nu vorbia nici odată când nu era întrebat. Cât despre Valentin, se gândia mereu la tatăl său. Se gândea la grava misiune ce și-o luase. Se întreba dacă o să izbutească și dacă n’o întîmpina în cale greutăți de netrecut. La răspântie se opriră. Spune -mi unde te aflai, Vilbert, când ai surprins pe tata? IV( urma). v­

Next