Universul, septembrie 1891 (Anul 8, nr. 228-255)

1891-09-01 / nr. 228

Universul No. 228, Cine va fi cardinal la Agram Cestiunea candidaturei pentru ocuparea scaunului de cardinal al Agramului dă multă bătae de cap guvernului. Sunt o mulțime de candidați agreați. Ast­fel: Be­­lopotovsky, Iosipovich, Mayer Béla (un maghiar) și Gasparicî. Pungași maghiari în străinătate In Ungaria sunt atâția pungași, în­cât, după cum scriu însuși foile ungurești, ei au ajuns să inunde și străinătatea. Ast­fel „B. Hírlap“ spune că la Gemua s’a descoperit o bandă întreagă de escrochî și pungași, al căror cap este Löny Mór din Budapesta. El avea trei­zeci de pa­trioți sub conducerea sa, și pungășia mai ales pe străini și pe emigranți. Armatele franceze (Prin fir telegrafic) Vandeuvre, 29 August D. de Freycinet a oferit un dejun ge­neralilor și atașaților militari streini. El a rostit o alocuțiune zicând că scopul ma­nevrelor actuale a fost de a-și da seama de funcționarea comandamentului superior; acesta este asigurat ca și acela al corpu­rilor de armată și al diviziilor. Ministrul a anunțat că în anul viitor va face pen­tru prima oară manevre cu trupele teri­toriale. El a sfătuit pe generali să con­tinue silințele lor în vederea perfecționării armatei, care este un element principal al influenței franceze în lume. Progresul ar­matei probează că guvernul Republicei este capabil de fapte mari. Nimeni nu se mai îndoește azi, a zis d. de Freycinet, că noi nu suntem tari, vom dovedi că suntem înțelepți. Vom ști să pă­zim în noua noastră situațiune liniștea și demnitatea, care în zilele negre au pre­gătit ridicarea Franței. Ministrul a urat bună venire atașaților militari streini a căror prezență este un stimulent pentru Franța și o dovadă de disposițiuni paci­­nice, cari au­ prezidat la aceste preparative mari. Generalul rus Fredericks, decan al ata­șaților militari, a rostit cuvinte călduroase la adresa d-lui de Freycinet, generalului Saussier, a frumoaselor trupe franceze și a vitejilor săi șefi. Un sfat ja © zi Când guturaiul se reproduce prea adese­ori, e dovadă că sângele e stricat. Leacul e o purgație îndelungată și pu­ternică.­ ­ EXECUȚIEI ALGERIA NI se scrie din Paris cu data de 4 cor. Arabul El Habib Duldmimoim, în vârstă de 30 de ani, care fusese condamnat la moarte de jurații din Oran, pentru asasi­nat și încercare de omor, a fost executat azi dimineață. In Decembre 1890, el dezertase din ar­mată și se refugie în districtul Saida, unde răspândi pretutindeni teroarea în ju­rul său. Certându-se cu verni­séű, el îl împușca. Fiind urmărit de o poteră, el se ascunse într-un tufiș și trase patru gloanțe în ur­măritorii sei, din care doi fură omorâți; în noaptea următoare, Habib trase încă mai multe focuri asupra corturilor locuite de coreligionarii săi, dar, din fericire, nu ni­meni pe nimeni. El Habib fu arestat după două zile și mărturisi cu un cinism revoltător toate crimele ce săvârșise. Eri, condamnatul fu scos din închisoa­rea din Oran și dus la Saida, unde tre­buia să se facă execuțiunea. Azi, pe la ora 5, ucigașul își expiă cri­mele pe ghilotină. Când magistrații in­trară în celula prizonierului, acesta dor­mea adânc. După ce ascultă cu indiferență teribila noutate vorbi câte­va cuvinte cu muftiul și se îmbrăcă în cea mai mare liniște. Refuzând dejunul ce -i fu oferit, el se urcă iute pe eșafod și rugă pe călau ca să dea zor căci n’are vreme de perdut. Execuția se făcu cu cea mai mare grabă în fața unui public numeros compus mai ales din arabi. SMTATEA REGIM (Prin fir telegrafic) Veneția, 29 August. Starea Reginei României este staționară, dar cu o tendință spre mai bine.­­ Con­gestia învelișului măduvei spinării pro­voacă dureri periodice la ceafă și la pi­cioare. Boala va fi lungă, modificările în sta­rea augustei bolnave se vor manifesta în mod ușor. Doctorii consultați continuă visitele lor. ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA larma caraghioasă Stanca Nicolae sim­ția­­ne că iarna s’apropie. De asemene știe că e mare nevoe de haine mai groase în acest anotimp. Gospodină bună, Stanca s’a gândit din vreme la toate aceste și a furat un palton de la Iulian Au­gust, lucrător la binaua școalei Sfînta Vinere. Ca să fi fost îmbrăcată bine pentru iarnă, pe lângă paltonul bărbătesc, ar fi trebuit să fure și o barbă. N’a furat barba nimănui, de aceea a fost dusă la arestul secției a 2-a. Potcoava și calul Vorba țiganului : „Am găsit o potcoavă 'n drum; nu-mi mai trebue decât trei potcoave și calul“.— Așa, Vasile Țîrmonea, din str. Bibescu-Vodă 15, a furat o păreche de hățuri de la Nicolae Sporea­ 1i, Se gândea să fure și un cal, dar poliția l-a dus în hăț la dubă. Adresa d-lui, Secția 31, la arest; hățurile tot acolo. Dezertor A fost dus la secția 35 soldatul Tudor Dobre, dezertor din armată. Fungulița cu un leu. La cancelaria corpului sergenților de oraș se află un portofel, cu un leu și o marcă mică în­­tr’ensul.­Pungulița a fost găsită de un sergent.— Aviz păgubașului sau păgubașei. O civigget spre­­ pe zi Părăsind cu noblețe pe cei ce ne pă­răsesc, părem mai pre­sus de ceea ce per­­dem. Din Bucovina Foc Cernăuți 29 August. Luni spre Marți au ars cinci girezi de pâine ale lui Mochiu Gottesman din Boian. Paguba se urcă la 30.000 de florini, pe când pâinea era asigurată numai 5000 fi. Causa focului este necunoscută. Lupi și urși In timpul de la 15 August până la 27 cor.­dihaniile au făcut mari pagube prin păscă­­toarele din munți. Pe Opcioară și Găina lângă Cârlibaba lupii au sfâșiat 16 oi, un cal și 2 viței, iar în Valea­ stânei un urs a ucis o vacă a lui Ioan Șerciuc. Inebunit Un anumit Lewicki, care suferea de a­­lienațiune mentală, cutreera stradele Cer­năuților fără ca să se fi atins când­va de un om. Marți însă se vede că din causa arșiței grozave de care sufereau toți Cer­­năuțenii, a nnebunit cu desăvârșire și în mania sa a atacat și maltratat mai multe damne. Doctorul orășenesc a și ordonat in­ternarea lui Lewicki în institutul pentru alienați. — 2 C R Amymmi Vineri, după prânz, un om se plimba a­­gitat în „Aleea Verde“ din Laeken (Belgia). Din când în când, el arunca îndărătul sau o privire neliniștită, ca și cum se temea să nu -i urmărească cine­va. La capătul străzii Regatelor, necunos­cutul, care era­ îmbrăcat ca un lucrător, se așeză pe maginea canalului și -și as­cunse capul în mâini. El rămase în această atitudine mai mult de o jumătate de ceas, apoi ridicându-se de o dată, ’și scoase jiletca, ’și aruncă jos pălăria și sări în apă. Câți­va trecători observaseră pe neno­rocit și alergară în ajutorul lui. Unul din ei se aruncă în apă și se dădu de mai multe ori la fund pentru a căuta pe candidatul morții, dar nu’l găsi. Până azi cadavrul n’a fost încă desco­perit. Intr’un buzunar al jiletcei pe care o lăsase pe țărm, se găsi un bilet fără iscălitură și cu conținutul următor: „N’am mâncat de 5 zile“. Un proverb p­e zi Lumea e ca o mașină cu aburi; cu cât se ridică temperatura, cu atâta se sparge mai lesne. (Polonez). Știri prin poștă Franța. — întreaga presă republicană din Paris s’a întrunit și a delegat 17 re­prezentanți ca să asiste la ceremonia des­­velirei statuei lui Garibaldi. Au­ fost aleși d-nii Delafarge, Deloncle și Reirach. D. Lockroy va rosti un discurs la Nizza. — Se asigură că venirea țarinei în Franța, cu escadra rusească, s’a amânat pe anul 1892. Manifestația aceasta s’a a­­mânat, fiind­că nu e frică de resboiu a­­propiat. — Amiralul Gervais se va însura cu o americană din Brest, o blondină în vârstă de 20 ani, cu o zestre de 20 milioane fr. — In cercurile marinei e vorba de crearea unui post de general-major al flotelor, care în caz de resboiu să poată concentra flotele cu destulă autoritate, la un punct potrivit. Se zice că postul acesta se va da amiralului Gervais. * * * Italia. — Femeea Giuseppa Giacona din Palermo, a înjunghiat cu un pumnal în biserică pe c uoptul Giovanni Dugo, care a atentat la pudoarea surorei sale în vâr­stă de 12 ani. — La Guasti,­ aproape de Verona, vrând un om să sape un puț sistematic, când a­­junsese cu străpungerea pământului până la 25 metri, de o­dată sbucni afară din puț până la o înălțime de 30 metri apă clo­cotitoare, noroiă și foc. Oamenii sunt în­­grijați de acest vulcan care poate să le distrugă satul. .— Un decret al Papei pune Congul bel­gian sub protecțiunea Sfintei Fecioare. * * * Germania. — Foile socialiste spun că s’a întâmplat deja într’o singură zi ca șase oameni să cadă pe stradă, leșinați de foame. — Congresul internațional electro-teh­­­nic s’a deschis la Francfort. Sunt prezenți 650 membri din toate părțile lumei. — Guvernul german e hotărît să res­­­pingă propunerea întrunirea unei conferințe a marilor puteri care să revizuească trac­tatul de Berlin până nu se va fixa mai dinainte programul acestei conferințe. * * * Austro-Ungaria. — Ministrul de res­­boiu comun din Viena a dat voie fabri­cei de arme din Steyr să aprovizioneze armata rusă cu arme. — Factorii poștali din Viena amenință să se pună în grevă, cerând mărirea sala­riilor. — La Schönbrun, în grădina zoologică imperială, un șarpe a mușcat pe un gardian. Acesta a murit în aceiași zi. * * * Rusia. — Manevrele rusești din ma­rea Neagră dovedesc că flota imperiului e în stare să dea pe uscat trupe în scur­tă vreme. — Toate silințele Țarului sunt îndreptate spre îmbunătățirea flotilei. — La Moscova, doi indivizi cari se urcaseră în balon, fură trântiți de vînt. Unul dintre aeronauți, căzând, se înfipse în crucea unei biserici. — Cu ocazia prezenței țarului la Var­șovia, unde va sta mai multe zile, vor trece pe dinaintea lui toate trupele află­toare în acea parte a imperiului. De aci concentrările care alarmează lumea. — In orașul Mahilen a fost o furtună înfricoșătoare care a ținut mai multe cea­suri. Multe case au fost dărîmate, crucile de pe biserici au fost smulse, baracele din piață luate pe sus. * ** Anglia.— Din Halifax vine știre la Londra. In timpul unei furtuni spăimân­­tătoare în Scoția Nouă, podul căiei ferate dintre Halifax și Dartmouth a fost dărî­­mat. Șase vapoare s’au­ sfărîmat unele de altele în portul Halifax. O mulțime de clădiri au fost în parte vătămate. — La Londra se urmează cu încercă­rile de a se pava stradele cu cauciuc. Re­­zultatele sunt foarte bune. Trăsurile tre­când peste acest pavaj nu fac nici un zgo­mot; caldarîmul e mai rezistent de­cât chiar piatra. Belgia. — Peste lagărul de la Bever­­loo a căzut deunăzi o ceață așa de gras, încât un căpitan de artilerie, neobservând tramvaiul cu vapor, a fost călcat remâind mort.* * * Suedia. O Mare emoțiune a produs la Stockholm descoperirea că contele Bror Mörner, despre care se zicea că s’a sinu­cis, a fost ucis prin două gloanțe de fra­tele său mai mic pe care nu voise să-l îm­prumuta cu o sumă de bani. * * * Serbia. — Ministrul de externe Geor­­gevici a primit de la Constantinopol ma­rele cordon al ordinului „Medjidie.“ Asta se consideră ca un semn de apropiare a sârbilor de turci.* * * Bulgaria. — Manevrele câtor­va bata­lioane bulgărești în împrejurimile frontie­rei sârbe sunt atribuite unor simple ma­nevre.— Serbiei puțin ’i pasă de aceste mișcări. * * * Priveliște grozavă Niște țărani cari mergeau deunăzi pe lângă linia ferată de lângă Galați, pe ma­lul Brateșului, deferă d’o dată peste o pri­veliște de spaimă. Intre șinele pline de sânge era o movilă roșie și neagră de car­ne, sânge, crieri și cârpe. O mână ome­nească stetea aruncată mai departe. Dân­­du-se de veste autorității, s’a constatat că acea grămadă diformă fusese în ziua tre­cută o femee, de naționalitate unguroaică în vârstă de 60 de ani. Intre cârpe s’au găsit vr’o 9 franci și mai multe albituri. Nenorocita fusese pisată formal de mai multe trenuri ce trecuseră peste ea. Banditismul în Texas Din Valde (Texas) se anunță: Bandiții cari au predat deunăzi un tren al liniei „Southern Pacific Railway,,, lu­ând ca dînșie suma de 20.000 lire sterline, au fost ajunși de polițiști. Se încinse o luptă în cursul căreia trei­­spre­zece bandiți au­ fost uciși și câți­va răniți. In partea polițiștilor au fost doi morți și trei răniți. Numai doi bandiți reușiră să fugă. în­treaga sumă furată a fost găsită. ....... Duminecă, 1 (13) Septembre 1891 O escrocherie îndrăzneață Louis Closier, un fost samsar, în vârstă de patru­zeci și patru de ani, se prezintă, acum trei ani la băcanul Brossy din Paris și -i ținu următoarea cuvântare: — Am venit ca să te rog să mă pri­mești în pensiune pe mine și pe nevasta mea și să te însărcinezi pentru câte­va luni cu întreținerea noastră. In curând, voi căpăta o moștenire de 12 milioane care mi-a fost lăsată de mătușa mea, contesa de Bourbon, născută Azeron, din Saint-Étienne. Statul are oare­care pretențiun­i asupra acestei moșteniri, dar demersurile făcute de persoane influente pe lângă ministerul de finanțe îmi vor permite de­sigur să intru în posesiunea acestei averi care -mi aparține de drept. Iată și dovezile! Cu aceste cuvinte, Closier arătă băca­nului mai multe hârtii imprimate și titluri cari n’aveafi nici o valoare. Trecu un an fără ca d. Brossy, care avansase 10.000 de franci pensionarilor săi, să capete îndărăt vre­un ban. — Me duc la Saint-Étienne, îi zise în­tr’o zi Closier. Absența mea va ținea cinci luni. îngrijește bine de femeea mea. Când­ mă voi întoarce, vei fi un om bogat! Fostul samsar nu se ducea în realitate la Saint-Étienne fiind­că avea de făcut o pe­deapsă de cinci luni de închisoare pentru­ diferite escrocherii. — Stăm bine, zise el băcanului când se întoarse; lucrul merge strună. Ministrul de finanțe mi-a promis sprijinul său, nu te îngriji, și acum trăiască veselia! Im­­prumută-mî cinci-zeci de napoleoni! D. Bibossy pricepu în sfîrșit că șarlata­nul își bătuse joc de dânsul. El denunță pe soții Closier cari fură arestați de co­misarul Garnet. H A. Z Păcală, plecând la drum, și-a luat pn termometru.. Tîndală, observând o rădicare anormală, zise vărului său: — Ce e asta ? — Nevasta, poate, « fi geloasă, căci alt­fel e răcoare. Lucrai din tota lumea Procesiunea ologilor. — Din Trier, unde se află expusă acum tunica Mântui­torului, se scrie cu data de 6. c. In fie­care seară, pe la orele 11, ușile catedralei din Trier se închid. Mai mulți­­ cetățeni rămân de pază în jurul religuiei. Dar înainte de a se face încă ziuă, lumi­nările și flăcările de gaz din jurul sfintei tuni­ci se aprind iar. In catedrală mai e întuneric. Numai altarul cu statuele lui de marmură și lada care conține tunica sunt luminate. Pe la orele cinci dimineața episcopul din Trier însoțit de mai mulți preoți intră în catedrală. Ei îngenuchiază cu toții în fața relig­iei apoi se așează pe scaune în jur­ul lăzii, începe apoi procesiunea ologilor și a bolnavilor. In fie­care zi vin vre-o 30—40 de persoane care speră să se vindice prin atingerea sfintei tunici. îndată ce zăresc religuia care e scăldată într’o lumină ma­gică, nenorociții intonează cu un glas slab: „Te Deum laudamus !.“ Procesiunea ajunge apoi la scara de marmură care duce la altar. Lumina cade asupra bolnavilor. Mai toți sunt tineri cu corpul și cu obrazul desfigurat de tuberculoază. Cei mai mulți sunt duși de rudele lor, de­oare­ce neno­rociții nu se pot mișca singuri. Mulți îngenuchiază pe fie­care treaptă care duce la relig­ie. Pe fețele tuturor se poate citi agitația, așteptarea încordată dacă momentul următor le aduce sau nu­Ț vindecarea. In sfârșit, mica procesiune a ajuns lângă religuie. Episcopul și cei­l­alți prelați în­ UCIGAȘ A Roman de mare senzație J­U­LES­ MARY PARTEA A DOUA­ ROUĂ DE MORȚI Și eși murmurând: — Te iert, te iert! Cum rămase singură, Clotilda intră. Nu zise nimic. Veni d’a dreptul la fiica ei, o luă în brațe și o strânse la sin cu putere. Auzise totul. — Mamă ! mamă! Și de astă dată, suspinele și lacrămile , podidiră. Și muma își zise: — Ie greșala mea ! greșala mea! Inima biatei femei era sfâșiată de du­rere. Pentru prima oară făcea pe fiica ei să la sfîrșit Bérengère se liniști. Și ea cea d’ântă o asigură pe Clotilda. — Mamă, iartă-me... Nu mai plâng.. — Biata mea copilă! — Era mai puternic ca mine, mamă! N­ iubesc mult!... Când l’am văzut ple­când, așa de trist, am simțit că viața mea pleca cu el!... „Mamă, iartă-me!.. „S’a sfîrșit. „Iți făgăduiesc să fiu­ curagioasă în viitor... Clotilda o duse în odaia ei. Șezu lângă fată câte­va clipe, apoi se ridică ca să iasă. Avea o datorie mare de îndeplinit. N’o să slăbească. Jourdan ie acuzat... Trebuie să’l scape. — Adio, zise ea, așteaptă mă î — Unde te duci? — La parchet! — Ce vrei să faci ? — Vei afla mai târziu. Clotilda plecă în grabă, alergând ca și cum i-ar fi fost frică să nu’și piarză ho­tărârea, ca și cum nu iera sigură de ea. Se coborî. Trăsura ie tot ln curte. Clotilda dase ordin, adineauri, să nu scoată caii. Se urcă, spuse done vorbe vizitiului, și trăsura pleacă. PARTEA A TREIA Nenorocire peste nenorocire Daniel era în cabinetul seu. Sfârșise primul interogator al lui Jour­­dan. Se gătea să dea pe toner în mâinile geandarmilor ca să-l ducă la închisoare, când un tâner intră și’i dete o scrisoare. Pe plic, nici o adresă. El rupse și desfăcu hârtia. Era scrisoarea nevesti­ si. Și într’adevĕr, cele câte-va vorbe scrise erau iscălite. Clotilda. Scrisoarea zicea: „Sosesc de la Villandran. Aflu de ares­tarea d-lui Petre Jourdan. „Alerg la parchet ca să te împiedic să nu faci o nouă greșeală. „Mai e vreme, de­oare­ce d. Jourdan n’a ieșit din cabinetul meu. „Onoarea lui e până acum la adăpost. „Vin să te rog, Daniel, să fii bun să me „aștepți și să amâni arestarea tânărului care „ie nevinovat.“ Hîi’tia scăpă din mâinile lui Daniel și-i căzu pe birou. Judecătorul rămase pe gânduri. Bănuieli vagi luaă formă de­odată în spiritul său; indicii ușoare se precizau, se acuzau. De ce nevasta lui intervenea în afacere ? Și iată că se gândește că nu pentru prima oară e vorba de Clotilda, în ancheta aceasta, își aduce aminte că Lafistole fusese la oțelul din strada Châtelet. Ceruse să vorbească cu Clotilda. Pentru ce ? Apoi numele fiicei sale, a dragei sale Bérengère, se amestecat în amorul acesta... Apoi, de mai multe ori, fusese surprins de emoțiunea Clotildei, câ­nd îi istorisea vr’un amănunt din instrucțiune... Nu leșinase într’o zi oare ea ? Și nu era numai atât... Scrisorile !... scrisorile lui Safistole cari se aflau încă la dosar... Scrisorile acelea... a căror scriere îi a­­trăsese atențiunea!... Asemănarea cu scrierea neveștii sale era ciudată. Dar pentru că se putea ca să fie vr’un joc al întâmplării, nu’i dase atunci aten­țiune. Vai! acum se gândea mereu la ele. Și dacă se gîndia acum, cu sudoarea pe frunte, o făcea pentru că’șî aducea a­­minte de mărturisirea lui Jourdan, refuzul său de a explica motivele omorului și nu­mele femei pe care Cadour o văzuse, al femei care-l însoția în parcul din Vilvau­­dran. Nu era din partea lui Jourdan, al că­ruia caracter Daniel îl cunoștea un sacri­ficiu eroic. In noaptea în care Lafistole fusese asa­sinat, Lafistole se afla la Vilvaudran. Știa aceasta, dar nu se gîndise. Nu cum­va ea însoțise pe Jourdan ? Și pentru ce ? In sfârșit, ce-o să-î spuie ?... Luă scrisoarea și o dete lui Jourdan, care’l privia surprins de schimbarea ce ob­­­serva la judecător. " — Citește, zise Daniel cu o voce alte­­rată. " (Va. urmat.. 107

Next