Universul, iunie 1894 (Anul 12, nr. 126-151)
1894-06-11 / nr. 135
Universul i o. lbb. pf^^jgi^aji^^gigi^l^^^0lSSS^aki^3S3SBsä SSBSS BS BS BBB S S BS B S S BS BS BiS cruci și 2 spade mari iar peste ele o căpățînă de om și de jur împrejur un fel de îngrăditurii făcută din cartușe cu dinamită. Intr’o altă parte s’a găsit un microscop, un echian, un electromagnet, o mașină electrică, o cămăruță neagră pentru fotografie iar într’un colț o harababură întreagă și anume: dinamită. sticle de vin sau lichor, goale sau pline, o mulțime de lămpi, de ciocane, dălți și alte instrumente de spargere precum și o mulțime de lucruri furate Aventurierii tineri au mărturisit totul. Ei au spus, că vinul și licherul l-au furat de la un cârciumar, mașina electrică, echianul și microscopul de la o școală, iar dinamita de la un depozit de dinamită din pădure. Tribunalul i-a condamnat la închisoare de 1—2—3 și 4 ani, începând de la cel mai naiv dintre hoți până la cel mai îndrăsneț și mai răutăcios. Peratrai fe ® faawa Persoanele cari tușesc sau sufer de influență, astm, laringită, durere de gât, broncită, catar, inflamații intestinale, le sfătuim a cumpăra renumitele HAP ORI de CATRAMINA ale d-rului Bertelli, premiate la 6 congrese medicale și aprobate de consiliul sanitar superior al României și al Italiei. Aceste hapuri vindecă în câteva zile orice tuse. In Italia unde bântue influența, toate celebritățile medicale întrebuințează cu mare succes HAPURILE de CATRAMINĂ. Depozitul principal la drogheria centrală M. Stoenescu, strada Academiei No. 2, București, și la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu» Victor Türinger, calea Victoriei No. 154, București. — In Ploești sunt de vânzare la Frații I. T. Christescu, droghiști. — In Craiova la farmacia Conteswaller, strada Lipscani. — In Brăila la farmacia N. Fillotti, str. Regală No. 23 și în Tulcea la farmacia regală Dumitru Melinescu, strada Elisabeta Doamna No. 24. — Se vinde era Sleist S S bani cutia. — Toate cadele ce ran vor avea pe din afară, peceta a&Isinia,stratii schIarului IIWMSIâ SSJII și p. «uraăraiâtrii o iasteracticarae în românește tot era peseta starului UMIWfSMSUII, vor refuza ca falsificate. ^ Toate boalele^S — fie ficat, stoieane strimă. — se vindecă întrebuințându-se crapurile vegetale indiana precum și Amar Indian ale d- rului W. SIMON, preparate în marele stabiliment chimic al d-rului Bertelli, din Milan. Aprobate de consiliile sanitare superioare din România și Italia. Afară că vindecă gălbinarea, atacurile de venin, colica epatică, tumorile la ficat, inflamațiunea splinei, încuiarea de trânji, disenteria, gastritele catarale, indigestiunile și nepofta de mâncare, durerile de stomac durerile de cap, boalele uterine, încetarea periodului, period puțin și întârziat, periodul cu durere, panglică, slăbirea vederei provenind din alterația sângelui și ficatului, nevrosele, palpitație de inimă și idiopisia. Hapurile vegetale indiane și Amarul indian sunt și cel mai bun curățitor al sângelui stricat, în urma boalelor ficatului sau ale efectelor de microbi și miasme palustre (băltoase). Pilulele indiane costă lei 2.80 și Amarul Indian lei 3. Depozit pentru toată România la drogheria centrală Mihail Stoenescu, farmacist, strada Academiei No. 2, București. Mai se vinde și la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu», Victor Thüringer, Calea Victoriei No. 154, precum și la toate farmaciile din țară. Cutia adevăratelor capuri indiane și flaconul cu Amar indian vor avea o instrucție în limba română și vor purta pecetea administrației ziarului «Universul». Toate aceste medicamente care nu vor avea instrucțiunea cu pecetea ziarului «Universul», se vor considera ca falsificate, prin urmare nu se poate garanta efectul lor. Inonijiile la Austro-Ungaria Viena, 8 Iunie. Apele scad cu încetul în ținuturile inundate, însă pericolul sporește în loc de a se micșora, căci ploaia continuă. Numărul victimelor omenești, mai cu seamă în Ungaria, este considerabil. Stricăciunile sunt enorme. Multe sate sunt fără resurse alimentare. Comunicațiunile în Ungaria de Nord sunt în parte re 1 stabilite. Statibor, 8 iunie. , înălțimea apelor a scăzut puțin. La Pless este cea mai mare creștere a apelor. Comunicația prin calea ferată este în parte suspendată. .........î O CUGETARE PE ZÎ Nimic mai înspăimântător decât un profesor care nu știe mai mult decât trebue să învețe elevul său. Frații vitregi ! Din Budapesta se scriu următoarele asupra unei iubiri cu sfîrșit tragic. Un proprietar bogat cu numele Szerencs de pe pusta Ungariei, moșier mare lângă orașul Waitzen, avea o fată frumoasă în vîrstă de 17 ani. De fata aceasta se amorezase la nebunie fiul său, în vîrstă de 18 ani pe care-l avuse cu nevasta sa d’intâiu. Tânărul nu fusese crescut de mamăsa vitregă ci de o mătușă și când a fost adus în casa părintească aceasta i se părea străină de tot. Aci a văzut pe Roszika, sora sa vitregă și s’a amorezat de ea. Intr’aceia s’a prezintat un pețitor și părinții i-au dat fata, ba au stabilit numai decât și ziua logodnei. Fratele vitreg voia să împedece căsătoria surorei sale. El și a făcut planul să înduplece cu vorba pe mire ca să renunțe la căsătoria aceasta, iar dacă nu reușește să-l împuște. Nereușind cu vorba a pândit pe rivalul său într’o seară. Rivalul văzându-l că se apropie de el cu pușca a sărit repede de pe cal, s’a aruncat asupra tânărului, i-a smuls pușca din mână și a fugit îndărăt la părinții fetei. i Aceștia s’au speriat grozav și apoi au pornit după tînăr să-l caute. I Abia însă a doua zi l’au găsit mort într’un șanț. I Nenorocitul își împlântase un cuțit lung și ascuțit drept în inimă. (O iubire fatală) UN PROVERB PE ZI Dracul nu face biserici. (Românesc). ■ ~ 1i—»■ —"■ [UNK] [UNK] [UNK]— O judecată curioasă • Un vânzător de covoare dintr’un oraș din Asia mică, a împrumutat de la un vecin al său un cazan mare de aramă, în care avea să fiarbă orez pentru lucrătorii săi. După ce a isprăvit treaba a dus cazanul îndărăt împreună însă cu un alt cazan dar mic de tot. — Cei cu căzănelul ăsta ? — întrebă mirat vecinul. — Uite Effendi, astă noapte cazanul cel mare a născut pe cel mic și așa dată și ăsta ți se cuvine ție... Vecinul primi cu bucurie cazanul și căzănelul. Peste câteva zile vânzătorul de covoare împrumută din nou de la vecinul său cazanul, dar nu i l-a mai dat înapoi ca întâia oară. Omul îl cere cu binele o zi, două, trei, dar degeaba. Supărându-se el se duce la vânzător și-i zise: — Bine Effendi, nu-mi dai cazanul? — Cum să ți-l mai dau bre omule dacă a murit. — Cum, a murit ? Un cazan să moară ? Nu vezi Effendi că vorbești prostii și-î păcat să minți... — Eu îți spun drept că a murit și așa dară nu ți-i mai pot da. ’ Vecinul văzând că n’are încotro se duse la Cadiul (judecătorul lor) și pârî pe vânzătorul de covoare. Cadiul îi chemă pe amândoi de față și-l întrebă: — Cum vă chiamă?Pe mina Mustafa—răspunse vânzătorul. — Și pe mine Osman—zise cu umilință păgubașul. — Ei, ce dar averă aveți de împărțit ? ! — Să vezi Effendi—începu păguba șui—am dat lui Mustafa împrumut un cazan mare. A doua zi mi l’a adus cu un alt căzănel, pe care zicea că l’a fătat peste noapte cel mare. Peste câteva zile iar mi-a luat cazanul împrumut, dar nu vrea să mi-l mai dea zicând că a murit... — Așa s’a întâmplat? întrebă Cadiul pe Mustafa. — întocmai, Effendi. Cadiul își vîrî degete în barba lui lungă și albă și se puse pe gânduri. Mustafa și Osman stateau smirna și așteptatt cu nerăbdare sentința. Intr’un târziu Cadiul ridică capul și întrebă pe Osman. — Tu ai crezut, că cazanul a fătat peste noapte un căzănel mic. — Ca stăpâne, am crezut, fiindcă mi-a spus Mustafa.... — Ei bine, dacă ai crezut că cazanul teu a putut să nască, trebue să crezi că el putea să și moară și de bună seamă că a murit........ Acum duceți-vă pe la casele voastre și de aci înainte să nu vă mai împrumutați unul pe altul ca să nu vă stricați prieteșugul. UN SFAT PE ZI Contra gândacilor de bucătărie, negrii și roșii avem un mijloc ieftin și neprimejdios, luăm două părți de borax pulverisat și le amestecăm cu o parte de făină și altă parte de zahăr pulverizat. Acestea le amestecăm bine și le punem pe o hârtie sau pe o farfurie în locul unde au culcușul acești gândaci sau pe vin de umblăți mai des._______ întâmplări din Capitală început de incendiu Un început de incendiu s’a declarat în strada Viilor, la d. Pencu Constantinescu. Deslipindu-se o bucată de tavan, căzu peste o lampă aprinsă, spărgându-o. Lichidul aprins se stinse cu mare grabă însă tot lua foc un covor, o saltea, perdelele și casa întreagă s’ar fi aprins, dacă n’ar fi sărit îndată oamenii să stingă focul. Afară de saltea, de perdele și de două scânduri arse, altă pagubă n’a fost. Hoț de cal La Radu Ion, căruțaș din strada Vitejescu, s’a aflat de poliție un cal care s’a dovedit că fusese furat încă din Octombre anul trecut de la Constantin Moise, de la Colentina. Căruțașul se jură că e nevinovat; totuși a fost arestat.____________ DESCOPERIREA ZILEI O stațiune lacustră. S’a descoperit mai zilele trecute în Elveția, pe golful care se întinde între Bairon și Morga a doua stațiune lacustră, care este a IX-a aflată până acum între capul St. Brex și Venoge. Această stațiune este situată la 250 de metrii depărtare de țărm și la 5 metrii sub apă, când lacul este la minimul înălțimei sale. Această stațiune pare foarte mică; nu sunt decât doisprezece pari, cari aveau probabil câte un bordeie pe fiecare parii sunt foarte depărtați unul de altul. Este interesant de a se constata urmele locuințelor omului din vîrstele de piatră și de bronz, cari se știau că aveau locuințe lacustre. LUCRURI" DIN TOATA LUMEA Jocul de cărți în Anglia.Ziarele engleze semnalează cu mare indignare un fapt care s’a produs în fața tribunalului din Londra și care, după părerea confraților noștri din insulele Britanice, arată până la ce punct a ajuns patima jocului de cărți în Anglia. Ședința era prezidată de judecătorul Wello. Avocații celor două părți nu se puteau înțelege care dintre ei trebue să pledeze întâiul. Judecătorul atunci scoțând o pereche de cărți le zice : — Trageți câte o carte și a cărei va fi mai mare acela va vorbi întâiul. Unul dintre avocați răspunzând că aceasta este un joc de cărți și astfel de jocuri nu sunt permise la tribunal, judecătorul atunci zise :— Ei bine , eștți amândouă până afară și acolo soarta să decidă care va vorbi cel d’întâitt. Confratele din Anglia se întreabă într’un chip desperat că cum se va putea stârpi jocul de cărți, când în Londra un judecător în plină ședință , permite și ceva mai mult el însuși poartă cu el întotdeauna în buzunar câte o pereche de cărți. .. . Eclipsa de soare judecată de chinezi.—Chinezii cred că, de câte ori o eclipsă de soare se produce, ea este cauza luptei dintre astrul zilei cu un balaur, care caută să-l sfâșie. Altă dată, spre a goni balaurul, chinezii loveau cu putere lemne, fiare, tot ce întâlneau și făceau mult zgomot; azi, însă, de când «civilizația» a pătruns și la ei se servesc de alte lucruri, spre a pune balaurul pe fugă. Astfel la 6 Martie trecut, o eclipsă producându-se, ei au pus în mișcare toate clopotele ce le au, și au început să tragă focuri cu tunul către cer. După cât se pare balaurul de spaima chinezilor a fugit și imediat cerul s-a luminat din nou reapărând soarele. Al 4-lea proces de aderență, judecat la Cluj Marți era să se pertracteze la Cluj un nou proces pentru o aderență publicată în «Tribuna» cu ocazia condamnărilor în procesul «Replice!». N’au fost citați însă la pertractare decât d-nnî Andreiu Babeș și Ioan Popa Necșa. La ora 81/2 a. m., fiind de față numai 20 de jurați dintre 36 înscriși pe listă, tribunalul înainte de a procede la constituirea Curții cu jurați, anunță, că se retrage pentru a aduce o hotărîre prealabilă. După o consultare de un sfert de oră tribunalul reintră și anunță, că deoarece subscriitorii aderenței, cari ar trebui să stea înaintea Curții ca jurați, nu mai sunt urmăriți, vor fi judecați numai d-nii Andreiü Babeș, pe atunci redactor responsabil al «Tribunei» și Ioan Popa Necșa, editor, ca acuzați. Tribunalul de presă, — a spus preșeședintele—a constatat, că adresa de aderență încriminată s’a publicat în «Tribuna» cu trei luni mai înainte de a se încrimina—prin urmare declară, că intrând prescripțiunea față cu acuzații, oprește procedura penală față de A. Babeș și I. Popa Necșa. Astfel pertractarea s’a terminat cu atâta, anulându-se procesul prin hotărîrea tribunalului. Procurorul a anunțat recurs de nulitate contra acestei hotărîri. Lui I. Popa Necșa i s’au restituit cheltuielile în sumă de 30 îl. v. a. După acest sfârșit, Babeș a fost escortat iarăși în închisoare, iar Popa Necșa s’a reîntos la Sibiu. ILUSTRAȚIA NOASTRĂ Pe pag. I a numărului nostru de azi dăm o ilustrație reprezentând diferite scene din groaznica catastrofă de la Karvin. Am publicat o lungă corespondență privitoare la cele 5 explozii teribile întâmplate acolo acum câteva zile în minele «Francisca», «Johann» și «Ludwig». Minele de la Karwin sunt proprietatea contelui Larich și în ele erau ocupați 4000 de oameni. Pe când ei se aflau ocupați în fundul minelor, s’au produs explozii de gaz de cărbune. Abia vreo 20 de lucrători au fost scoși morți afară. Vreo 217 au rămas în fundul celor 3 mine, bampata, 1224; Aunie la h4 cari s’au aprins. Ei au ars de vii acolo. Morții scoși afară au fost îngropați cu mare pompă. Schițele de sus reprezintă scoborîrea lucrătorilor în fundul minelor (cea din dreapta), iar alta momentul când lucrătoarele își fac obișnuita rugăciune înainte de începerea lucrului. Lucrătorii duc cu dînșii în mine și un fel de paturi pe cari scot afară pe cei răniți când se întâmplă vreun incident. Ilustrațiele de jos reprezintă aflarea și scoaterea cadavrelor în timpul îngrozitoarei catastrofe. ȘTIRI PRIN POSTA , Franța.— O sinucidere ciudată.— Un tânăr student din Paris, Louis Guyot, în vârstă de 21 de ani, petrecu luni noaptea cu o femeie tânără la cafeneaua Gylvain. El scoase deodată un revolver din buzunar, și-l îndreptă spre piept și trase. Și-a făcut o rană gravă, care a necesitat transportarea lui la spitalul Beaujon. Cauza e că consumase de 60 de lei și nu avea cu ce plăti. * Membrii partidelor monarhiste au decis să fie o adunare secretă în Elveția, ca să organizeze grupuri departamentale regulate pentru susținerea candidaturii contelui de Paris (Filip VII d’Orléans) la președinta Republicei. Față cu sciziunea dintre republicani, se speră în isbânda candidatului regalist. a Italia. M. S. Regele a ordonat Curtea ca să păstreze un doliu de 15 zile, pentru moartea A. S. marea ducesă Amelia de Saxa-Coburg. * Luni a avut loc la Spezia o demonstrație ostilă contra ziarului Secole. S’au ars toate numerile ale acestei foi, care au căzut în mâna demonstranților. ■ Germania.Din Berlin se scrie că deputatul de Heede sosind în acel oraș, ca să ia parte la desbaterile parlamentare a tras la un oțel. Aci a luat o odae poruncind servitorilor să nu intre la el decât peste 6 ceasuri. In timpul acesta Heedle a băut o mare cantitate de otravă. El a fost găsit mort. Se zice că motivul sinuciderii sunt continuele certuri familiare. * «Gazeta Cruce!» invită pe guvernul german ca să imiteze pe cel francez și să reguleze cu Anglia toate chestiile coloniale pendinte. «Franța va profita, zice numitul ziar, de retragerea Angliei spre a ocupa provinciile equatoriale și, prin aceasta să influențeze asupra chestiei Egiptului; și în acest mod statul Congo va plăti cheltuelile păcei dintre Franța și Anglia» . Austro-Ungaria.— Din Trenseriu (Ungaria) se anunță, că deună zi în timpul când se spargeau niște blocuri mari de piatră la Bevesalu, un cartuș cu dinamită a exploadat fără de veste. Bucățile de piatră au omorît pe 2 lucrători. Alți doi lucrători, precum și arendașul Berger au fost grav răniți. * Tribunalul din Eger a condamnat 3 femei de mineri: pe nuna Hüttner, Maria Novy și Mathilda Bauerin la câte 3 luni de închisoare grea, fiindcă au îndemnat pe mineri să se pue în grevă, iar pe unul care refuzase să asculte Taft bătut grozav cu pietre. Aceste 3 femei au mai făcut și alte excese de stradă. Anglia.— 23 de agitatori revoluționari irlandezi au fost arestați la Dublin și Liemerick. Ei sunt dați în judecată pentru că ar fi îndemnat poporul la revoltă împotriva actualului sistem de guvernământ. Guvernul englez a început tratative cu cel francez și spaniol în chestia Marocului. Unele ziare spun că mulți bărbați politici din cele 3 țări ar fi de părere să se împartă Marocul între Spania, Franța și Anglia, punânduse astfel capăt continuelor agitațiuni din țara aceia. 15. Roman de Emile Riekebourg PARTEA III Fiul II Inimă de fată. «D-ta, bunica, o să pledezi pe lângă tata și pe lângă mama causa mea și a Emilianei. — Și speri că o să isbutesc ? — Sunt sigur. — N’o să fie treaba așa lesnicioasă cum ’ți închipui; tatăl tău și mama ta au în vedere o fată frumoasă și bogată pe care doresc s’o iei de nevastă. — Cunosc pe acea fată, dînșii mi-au vorbit de ea însă s’au putut convinge în același timp că nu mă atrage nimic spre căsătorie cu acea persoană; și-at închipuit chiar că eram așa mult absorbit de știință încât până și ideea de căsătorie îmi era urîtă; cum se înșelau! «In sfârșit, buna mea bunică, tata și mama mă iubesc îndestul pentru ca să renunțe la unele speranțe când vor afla că e la mijloc fericirea vieței mele. — Desigur, vorba despre fericirea ta va atârna greu în cumpănă, ea’mi va da putere întru a te apăra, însă să nu-ți faci iluzii, va trebui să înlătur pedicile una câte una și o să am nevoie de vreme multă. — O să am răbdare. — Vezi, Lucian, ce roi dai tu bunicei tale, o femee așa bătrână. — Bunica, deși părul îți e alb, ești tînără încă... — Lingușitorule. Urmă o scurtă tăcere. — Lucian, zise cu gravitate d-na Villarceau, ar fi bine, ar fi necesar să te depărtezi de Paris pentru câtva timp. — Să plec din Paris ? întrebă dînsul mirat. — Da, în interesul teü; ai adesea iritații nervoase, trebue să te liniștești; și pe urmă, nefiind tu aci, eu am să pot deschide lupta mai în libertate. Tînărul zîmbi cu tristeță și dete din cap. — Buna mea bunică, zise dînsul, aî vr’un gând ascuns ? — Nu, însă vreau liniștea ta și a Emilianei. Dacă stai acum în Paris, ai să te duci pe la dînsa, aî să cauți s’o mai întâlnești și asta nu e bine, nu trebue s’o mai vezi până în ziua când dînsa va putea fără tulburare și fără tremur să’și pună mâna într’a ta. Ai tu încredere în bunica ta ? — O, da, bunica. — Ei bine, pleacă din Paris pentru o lună, pentru două luni chiar când va sosi momentul potrivit, o să te chem... — Dar unde să mă duc ? — Unde vrei. — Trebue să ’mi cer un concediu. — Eu cred că fără să ’ți ceri concedii, fără să ’ți întrerup funcția, poți să faci o călătorie plăcută de o lună sau două. N’am spus singur alaltăieri că ministrul a hotărît să formeze o comisiune de ingineri de mine care să facă studii geologice în munții de la sudul Franciei? — Da, e adevărat. — Nu ne-ai spus asemenea că directorul toți ți-a propus să faci parte din această comisiune. — Da, bunica. — Ei bine, din cauza ce cunoști, primește propunerea. — Bine, am să plec. — De minune, văd că devii cu minte. — Oe a ordoni, eu mă supun. — Când o să plece comisiunea din Paris ? — Peste zece zile , ’mi dai voie să mă duc să văd pe Emiliana înainte de a pleca. — Nu, Lucian, asta ar fi o nouă întâlnire dureroasă pentru protogiata mea; trebue s’o cruțăm de suferință. — Ce-o să gândească dînsa atunci ? — N’ai nici o grijă ; ’mi iau eu sarcina s’o liniștesc, să’i alung temerile, să aduc potolire fin sufletu’i turburat. — O să te întâlnești cât mai adesea cu ea, îmi făgăduești ? — Da, îți făgăduesc. — Și o să’i vorbești de mine ? — Desigur. — Atunci să’mi scrii și mie mai des, bunica. — Iți dau și făgădueala asta însă cu o condiție. — Care ? — Să’mi răspunzi la fiece scrisoare și să nu scrii Emilianei. — O prea mult îmi ceri. — Nu, să’mi dai voe să te supun la încercarea asta pe care o cred necesară. «Chiar dacă ceea ce’ți cere un sacrificiu, tu trebue să’l faci. Insă o să’ți vorbesc despre Emiliana în scrisorile ce’ți voi trimite și nu te opresc a’mi vorbi de ea în acelea pe care mi le vei trimite. In momentul acesta se auzi uruitul unei trăsuri pe pavagiul curței. — Iată doctorul și Valentina se întorc, zise dna Villarceau sculându-se. Lucian înlănțui cu brațele gâtul bunicei sale și o sărută ferbinte. — Mie mi se pare că sărutările astea sunt mai mult pentru Emiliana decât pentru mine, zise bătrâna cu un zîmbet răutăcios. — Pentru d-ta și pentru dânsa, buna mea bunică, răspunse Lucian. (Va urma).