Universul, iunie 1894 (Anul 12, nr. 126-151)

1894-06-11 / nr. 135

Universul i­ o. lbb. pf^^jgi^aji^^gigi^l^^^0l­SSS^aki^3S3SBsä SSBS­S BS BS BBB S S BS B S S BS BS BiS cruci și 2 spade mari iar peste ele o căpățînă de om și de jur împrejur un fel de îngrăditurii făcută din cartușe cu dinamită. Intr’o altă parte s’a găsit un micros­cop, un echian, un electro­magnet, o mașină electrică, o cămăruță neagră pentru fotografie iar într’un colț o ha­rababură întreagă și anume: dinamită. sticle de vin sau lichor, goale sau pline, o mulțime de lămpi, de ciocane, dălți și alte­ instrumente de spargere precum și o mulțime de lucruri furate Aventurierii tineri au mărturisit to­tul. Ei au spus, că vinul și licherul l-au furat de la un cârciumar, mașina elec­trică, echianul și microscopul de la o școală, iar dinamita de la un depozit de dinamită din pădure. Tribunalul i-a condamnat la închi­soare de 1—2—3 și 4 ani, începând de­­ la cel mai naiv dintre hoți până la cel mai îndrăsneț și mai răutăcios. Peratrai fe ® faawa Persoanele cari tușesc sau sufer de influență, astm, laringită, durere de gât, bronc­ită, catar, inflamații intes­tinale, le sfătuim a cumpăra renu­mitele HAP ORI de CATRAMINA ale d-rului Bertelli, premiate la 6 congrese medicale și aprobate de consiliul sani­tar superior al României și al Italiei. Aceste hapuri vindecă în câte­va zile ori­ce tuse. In Italia unde bântue in­fluența, toate celebritățile medicale în­trebuințează cu mare succes HAPURILE de CATRAMINĂ. Depozitul principal la drogheria centrală M. Stoenescu, strada Academiei No. 2, București, și la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu­» Victor Tü­ringer, calea Victoriei No. 154, București. — In Ploești sunt de vânzare la Frații I. T. Christescu, droghiști. — In Craiova la farmacia Conteswaller, strada Lipscani. — In Brăila la farmacia N. Fillotti, str. Regală No. 23 și în Tulcea la farmacia regală Dumitru Melinescu, strada Elisabeta Doamna No. 24. — Se vinde era S­lei­st S­ S bani cutia. — Toate cad­­ele ce ran vor avea pe din afară, peceta a&Isinia,stratii schI­­arului IIWM­­SIâ SSJII și p. «u­ra­­ăraiâtrii o i­asteracticarae în ro­mânește tot era peseta staru­lui UMIWfSMSUII, vor re­fuza ca falsificate. ^ Toate boalele^S — fie ficat, stoieane st­rimă. — se vindecă întrebuințându-se crapurile vegetale indiana precum și Amar Indian ale d- rului W. SIMON, preparate în marele stabiliment chimic al d-rului Bertelli, din Milan. Aprobate de con­siliile sanitare superioare din România și Italia. Afară că vindecă g­ălbinarea, atacurile de ve­nin, colica epatică, tumorile la ficat, inflama­­țiunea splinei, încuiarea de trânji, disenteria, gastritele catarale, indig­estiunile și nepofta de mâncare, durerile de stomac durerile de cap, boalele uterine, încetarea periodului, period puțin și întâr­ziat, periodul cu durere, panglică, slăbirea vederei provenind din alterația sânge­lui și ficatului, nevrosele, palpitație de inimă și idiopisia. Hapurile vegetale indiane și Amarul indian sunt și cel mai bun curățitor al­ sângelui stricat, în urma boalelor ficatului sau ale efec­telor de microbi și miasme palustre (băltoase). Pilulele indiane costă lei 2.80 și Amarul Indian lei 3. Depozit pentru toată România la drog­heria centrală Mihail Stoenescu, farmacist, strada Academiei No. 2, București. Mai se vinde și la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu­», Victor Thü­ringer, Calea Victoriei No. 154, precum și la toate farmaciile din țară. Cutia adevăratelor capuri indiane și flaconul cu Amar indian vor avea o instrucție în limba română și vor purta pecetea administrației zia­rului «Universul». Toate aceste medicamente care nu vor avea instrucțiunea cu pecetea zia­rului «Universul», se vor considera ca falsifi­­cate, prin urmare nu se poate garanta efec­tul lor. Inon­ijiile la Austro-Ungaria Viena, 8 Iunie. Apele scad cu încetul în ținuturile inundate, însă pericolul sporește în loc de a se micșora, căci ploaia continuă. Numărul victimelor omenești, mai cu­­ seamă în Ungaria, este considerabil. Stri­căciunile sunt enorme. Multe sate sunt­­ fără resurse alimentare. Comunicațiunile­­ în Ungaria de Nord sunt în parte re­ 1 stabilite. Statibor, 8 iunie. , înălțimea apelor a scăzut puțin. La­­ Pless este cea mai mare creștere a a­­­­pelor. Comunicația prin calea ferată este­­ în parte suspendată. .........î O CUGETARE PE ZÎ Nimic mai înspăimântător de­cât un­­ profesor care nu știe mai mult de­cât trebue să învețe elevul său. Frații vitre­gi ! Din Budapesta se scriu următoarele­­ asupra unei iubiri cu sfîrșit tragic. Un proprietar bogat cu numele Sze­­­­rencs de pe pusta Ungariei, moșier mare lângă orașul Waitzen, avea o fată fru­moasă în vîrstă de 17 ani. De fata aceasta se amorezase la ne­bunie fiul său, în vîrstă de 18 ani pe care-l avuse cu nevasta sa d’intâiu. Tânărul nu fusese crescut de mamă­­sa vitregă ci de o mătușă și când a fost adus în casa părintească aceasta i se părea străină de tot. Aci a văzut pe Roszika, sora sa vi­tregă și s’a amorezat de ea. Intr’aceia s’a prezintat un pețitor și părinții i-au dat fata, ba au stabilit numai de­cât și ziua logodnei. Fratele vitreg voia să împedece că­sătoria surorei sale. El și a făcut pla­nul să înduplece cu vorba pe mire ca să renunțe la căsătoria aceasta, iar dacă nu r­eușește să-l împuște.­­ Nereușind cu vorba a pândit pe ri­­­­valul său într’o seară. Rivalul văzân­­­­du-l că se apropie de el cu pușca a sărit repede de pe cal, s’a aruncat a­­­­supra tânărului, i-a smuls pușca din­­ mână și a fugit îndărăt la părinții fetei. i Aceștia s’au speriat grozav și apoi­­ au pornit după tînăr să-l caute. I Abia însă a doua zi l’au găsit mort­­ într’un șanț. I Nenorocitul își împlântase un cuțit­­ lung și ascuțit drept în inimă. (O iubire fatală) UN PROVERB PE ZI Dracul nu face biserici. (Românesc). ■­ ~ 1i­­—»■ —"■ [UNK] [UNK] [UNK]— O judecată curioasă • Un vânzător de covoare dintr’un o­­­­raș din Asia­ mică, a împrumutat de la­­ un vecin al său un cazan mare de a­ramă, în care avea să fiarbă orez pen­tru lucrătorii săi. După ce a isprăvit treaba a dus ca­zanul îndărăt împreună însă cu un alt cazan dar mic de tot. — Ce­i cu căzănelul ăsta ? — întrebă mirat vecinul. — Uite Effendi, astă noapte cazanul cel mare a născut pe cel mic și așa dată și ăsta ți se cuvine ție... Vecinul primi cu bucurie cazanul și căzănelul. Peste câte­va zile vânzătorul de covoare împrumută din nou de la vecinul său cazanul, dar nu i l-a mai dat înapoi ca întâia­ oară. Omul îl cere cu binele o zi, două, trei, dar de­geaba. Supărându-se el se duce la vânzător și-i zise: — Bine Effendi, nu-mi dai cazanul? — Cum să ți-l mai dau bre omule dacă a murit. — Cum, a murit ? Un cazan să moa­ră ? Nu vezi Effendi că vorbești prostii și-î păcat să minți... — Eu îți spun drept că a murit și așa dară nu ți-i mai pot da. ’ Vecinul văzând că n’are încotro se duse la Cadiul (judecătorul lor) și pârî pe vânzătorul de covoare. Cadiul îi chemă pe amândoi de față și-l întrebă: — Cum vă chiam­ă?­­­Pe mina Mustafa—răspunse vân­zătorul. —­ Și pe mine Osman—zise cu umi­lință păgubașul. — Ei, ce dar averă aveți de împărțit ? ! — Să vezi Effendi—începu păguba­­­ șui—am dat lui Mustafa împrumut un­­ cazan mare. A doua zi mi l’a adus cu­­ un alt căzănel, pe care zicea că l’a fă­tat peste noapte cel mare. Peste câte­va zile iar mi-a luat cazanul împrumut, dar nu vrea să mi-l mai dea zicând că a murit... — Așa s’a întâmplat? întrebă Cadiul pe Mustafa. — întocmai, Effendi. Cadiul își vîrî degete în barba lui lungă și albă și se puse pe gânduri. Mustafa și Osman stateau smirna și așteptatt cu nerăbdare sentința. Intr’un târziu Cadiul ridică capul și întrebă pe Osman. — Tu ai crezut, că cazanul a fătat peste noapte un căzănel mic. — Ca stăpâne, am crezut, fiind­că mi-a spus Mustafa.... — Ei bine, dacă ai crezut că caza­nul teu a putut să nască, trebue să crezi că el putea să și moară și de bună seamă că a murit........ Acum duceți-vă pe la casele voastre și de aci înainte să nu vă mai împru­mutați unul pe altul ca să nu vă stri­cați prieteșugul. UN SFAT PE ZI Contra gândacilor de bucătărie, ne­grii și roșii avem un mijloc ieftin și ne­primejdios, luăm două părți de borax pulverisat și le amestecăm cu o parte de făină și altă parte de zahăr pulve­rizat. Acestea le amestecăm bine și le punem pe o hârtie sau pe o farfurie în locul unde au culcușul acești gândaci sau pe vin de umblă­ți mai des._______ întâmplări din Capitală început de incendiu Un început de incendiu s’a declarat în strada Viilor, la d. Pencu Constan­­tinescu. Deslipindu-se o bucată de tavan, că­zu peste o lampă aprinsă, spărgându-o. Lichidul aprins se stinse cu mare grabă însă tot lua foc un covor, o saltea, per­delele și casa întreagă s’ar fi aprins, dacă n’ar fi sărit îndată oamenii să stingă focul. Afară de saltea, de perdele și de două scânduri arse, altă pagubă n’a fost. Hoț de cal La Radu Ion, căruțaș din strada Vi­­tejescu, s’a aflat de poliție un cal care s’a dovedit că fusese furat încă din Octombre anul trecut de la Cons­tantin Moise, de la Colentina. Căruțașul se jură­­ că e nevinovat; totuși a fost arestat.____________ DESCOPERIREA ZILEI O stațiune lacustră.­­ S’a descoperit mai zilele trecute în Elveția, pe gol­ful care se întinde între Bairon și Mor­ga a doua stațiune lacustră, care este a IX-a aflată până acum între cap­ul St. Brex și Venoge. Această stațiune este situată la 250 de metrii depărtare de țărm și la 5 metrii sub apă, când lacul este la minimul înălțimei sale. Această stațiune pare foarte mică; nu sunt de­cât doi­spre­zece pari, cari aveau probabil câte un bordeie pe fie­care­­ parii sunt foarte depărtați unul de altul. Este interesant de a se constata ur­mele locuințelor omului din vîrstele de piatră și de bronz, cari se știau­ că a­­veau locuințe lacustre. LUCRURI" DIN TOATA LUMEA Jocul de cărți în Anglia.­Ziarele engleze semnalează cu mare indignare un fapt care s’a produs în fața tribu­nalului din Londra și care, după pă­rerea confraților noștri­ din insulele Bri­tanice, arată până la ce punct a ajuns patima jocului de cărți în Anglia. Ședința era prezidată de judecătorul Wello. Avocații celor două părți nu se pu­­teau înțelege care dintre ei trebue să pledeze întâiul. Judecătorul atunci scoțând o pereche de cărți le zice : — Trageți câte o carte și a cărei va fi mai mare acela va vorbi întâiul. Unul dintre avocați răspunzând că a­­ceasta este un joc de cărți și ast­fel de jocuri nu sunt permise la tribunal, ju­decătorul atunci zise :­­— Ei bine , eștți amândouă până a­­fară și acolo soarta să decidă care va vorbi cel d’întâitt. Confratele din Anglia se întreabă în­­­­tr’un chip desperat că cum se va pu­­­tea stârpi jocul de cărți, când în Lon­dra un judecător în plină ședință , permite și ceva mai mult el însuși poartă cu el în­tot­dea­una în buzunar câte o pereche de cărți. .. . Eclipsa de soare judecată de chi­nezi.—Chinezii cred că, de câte ori o eclipsă de soare se produce, ea este cauza luptei dintre astrul zilei cu un balaur, care caută să-l sfâșie. Altă dată, spre a goni balaurul, chi­nezii loveau cu putere lemne, fiare, tot ce întâlneau­ și făceau­ mult zgomot; azi, însă, de când «civilizația» a pă­truns și la ei se servesc de alte lucruri, spre a pune balaurul pe fugă. Ast­fel la 6 Martie trecut, o eclipsă pro­­ducându-se, ei au pus în mișcare toate clopotele ce le au, și au început să tragă focuri cu tunul către cer. După cât se pare balaurul de spaima chinezilor a fugit și imediat cerul s-a luminat din nou reapărând soarele. Al 4-lea proces de aderență, ju­decat la Cluj Marți era să se pertracteze la Cluj un nou proces pentru o aderență publi­cată în «Tribuna» cu ocazia condam­nărilor în procesul «Replice!». N’au fost citați însă la pertractare de­cât d-nnî Andreiu Bab­eș și Ioan Popa Necșa. La ora 81/2 a. m., fiind de față nu­mai 20 de jurați dintre 36 înscriși pe listă, tribunalul înainte de a procede la constituirea Curții cu jurați, anunță, că se retrage pentru a aduce o hotărîre prealabilă. După o consultare de un sfert de oră tribunalul reintră și anunță, că de­oare­ce subscriitorii aderenței, cari ar trebui să stea înaintea Curții ca jurați, nu mai sunt urmăriți, vor fi ju­decați numai d-nii Andreiü Bab­eș, pe atunci redactor responsabil al «Tribunei» și Ioan Popa Necșa, editor, ca acuzați. Tribunalul de presă, — a spus preșe­­ședintele—a constatat, că adresa de ade­rență încriminată s’a publicat în «Tri­buna» cu trei luni mai înainte de a se încrimina—prin urmare declară, că in­trând prescripțiunea față cu acuzații, oprește procedura penală față de A. Bab­eș și I. Popa Necșa. Ast­fel per­tractarea s’a terminat cu atâta, anu­lând­u-se procesul prin hotărîrea tribu­nalului. Procurorul a anunțat recurs de­­ nulitate contra acestei hotărîri. Lui I.­­ Popa Necșa i s’au restituit cheltuielile în sumă de 30 îl. v. a. După acest sfârșit, Bab­eș a fost es­cortat iarăși în închisoare, iar Popa Necșa s’a reîntos la Sibiu­. ILUSTRAȚIA NOASTRĂ Pe pag. I a numărului nostru de azi dăm o ilustrație reprezentând diferite scene din groaznica catastrofă de la Kar­vin. Am publicat o lungă cores­pondență privitoare la cele 5 explozii te­ribile întâmplate acolo acum câte­va zile în minele «Francisca», «Johann» și «Lud­wig». Minele de la Karwin sunt pro­prietatea contelui Larich și în ele erau ocupați 4000 de oameni. Pe când ei se aflau ocupați în fun­dul minelor, s’au produs explozii de gaz de cărbune. Abia vre­o 20 de lu­crători au fost scoși morți afară. Vre­o 217 au rămas în fundul celor 3 mine, bampata, 12­­24; Aunie la h4 cari s’au aprins. Ei au ars de vii acolo. Morții scoși afară au fost îngropați cu mare pompă. Schițele de sus reprezintă scoborîrea lucrătorilor în fundul minelor (cea din dreapta), iar alta momentul când lucră­toarele își fac obișnuita rugăciune îna­­­inte de începerea lucrului. Lucrătorii duc cu dînșii în mine și un fel de paturi pe cari scot afară pe cei răniți când se întâmplă vre­un in­­­cident. Ilustrațiele de jos reprezintă aflarea și scoaterea cadavrelor în timpul îngro­zitoarei catastrofe. ȘTIRI PRIN POSTA , Franța.— O sinucidere ciudată.— Un tânăr student din Paris, Louis Gu­­yot, în vârstă de 21 de ani, petrecu luni noaptea cu o femeie tânără la ca­feneaua Gylvain. El scoase de­odată un revolver din buzunar, și-l îndreptă spre piept și trase. Și-a făcut o rană gravă­, care a necesi­tat transportarea lui la spitalul Beaujon. Cauza e că consumase de 60 de lei și nu avea cu ce plăti. * Membrii partidelor monarh­iste au­ decis să fie o adunare secretă în Elveția, ca să organizeze grupuri departamen­tale regulate pentru susținerea candi­daturii contelui de Paris (Filip VII d’Orléans) la președinta Republicei. Față cu sciziunea dintre republicani, se spe­ră în isbânda candidatului regalist. a Italia.­­ M. S. Regele a ordonat Curtea ca să păstreze un doliu de 15 zile, pentru moartea A. S. marea­ ducesă Amelia de Saxa-Coburg. * Luni a avut loc la Spezia o de­monstrație ostilă contra ziarului Secole. S’au ars toate numerile ale acestei foi, care au căzut în mâna demonstran­ților. ■ Germania.­Din Berlin se scrie că deputatul de Heede sosind în acel oraș, ca să ia parte la desbaterile parlamen­tare a tras la un oțel. Aci a luat o odae poruncind servitorilor să nu intre la el de­cât peste 6 ceasuri. In timpul acesta Heedle a băut o mare cantitate de otravă. El a fost găsit mort. Se zice că motivul sinuciderii sunt continuele certuri familiare. * «Gazeta Cruce!» invită pe guver­nul german ca să imiteze pe cel fran­cez și să reguleze cu Anglia toate ches­tiile coloniale pendinte. «Franța va profita, zice numitul ziar, de retragerea Angliei spre a ocupa pro­vinciile equatoriale și, prin aceasta să­ influențeze asupra chestiei Egiptului; și în acest mod statul Congo va plăti cheltuelile păcei dintre Franța și An­glia» .­­ Austro-Ungaria.— Din Trenseriu (Ungaria) se anunță, că deună­ zi în timpul când se spargeau niște blocuri mari de piatră la Bevesalu, un cartuș cu dinamită a exploadat fără de veste. Bucățile de piatră au omorît pe 2 lu­crători. Alți doi lucrători, precum și arendașul Berger au fost grav răniți. * Tribunalul din Eger a condamnat 3 femei de mineri: pe nuna Hüttner, Maria Novy și Mathilda Bauerin la câte 3 luni de închisoare grea, fiind­că au îndemnat pe mineri să se pue în grevă, iar pe unul care refuzase să as­culte Taft bătut grozav cu pietre. Aceste 3 femei au mai făcut și alte excese de stradă.­­ Anglia.— 23 de agitatori revolu­ționari irlandezi au fost arestați la Du­blin și Liemerick. Ei sunt dați în jude­cată pentru că ar fi îndemnat­­ poporul la revoltă împotriva actualului sistem de guvernământ.­­ Guvernul englez a început tratati­ve cu cel francez și spaniol în chestia Marocului. Unele ziare spun că mulți bărbați politici din cele 3 țări ar fi de părere să se împartă Marocul între Spania, Franța și Anglia, punânduse ast­fel capăt continuelor agitațiuni din țara aceia. 15. Roman de Emile Riek­ebourg PARTEA III Fiul II Inimă de fată. «D-ta, bunica, o să pledezi pe lângă tata și pe lângă mama causa mea și a Emilianei. — Și speri că o să isbutesc ? — Sunt sigur. — N’o să fie treaba așa lesnicioasă cum ’ți închipui; tatăl tău­ și mama ta au în vedere o fată frumoasă și bogată pe care doresc s’o iei de nevastă. — Cunosc pe acea fată, dînșii mi-au vorbit de ea însă s’au putut convinge în același timp că nu mă atrage nimic spre căsătorie cu acea persoană; și-at­ închipuit chiar că eram așa mult ab­sorbit de știință în­cât până și ideea de căsătorie îmi era urîtă; cum se înșelau­! «In sfârșit, buna mea bunică, tata și mama mă iubesc îndestul pentru ca să renunțe la unele speranțe când vor a­­fla că e la mijloc fericirea vieței mele. — De­sigur, vorba despre fericirea ta va atârna greu în cumpănă, ea’mi va da putere întru a te apăra, însă să nu-ți faci iluzii, va trebui să înlătur pe­­dicile una câte una și o să am nevoie de vreme multă. — O să am răbdare. — Vezi, Lucian, ce roi dai tu bunicei tale, o femee așa bătrână. — Bunica, deși părul îți e alb, ești tînără încă... — Lingușitorule. Urmă o scurtă tăcere. — Lucian, zise cu gravitate d-na Vil­­larceau, ar fi bine, ar fi necesar să te depărtezi de Paris pentru cât­va timp. — Să plec din Paris ? întrebă dînsul mirat. — Da, în interesul teü; ai adesea iritații nervoase, trebue să te liniștești; și pe urmă, nefiind tu aci, eu am să pot deschide­ lupta mai în libertate. Tînărul zîmbi cu tristeță și dete din cap. — Buna mea bunică, zise dînsul, aî vr’un gând ascuns ? — Nu, însă vreau liniștea ta și a E­­milianei. Dacă stai acum în Paris, ai să te duci pe la dînsa, aî să cauți s’o mai întâlnești și asta nu e bine, nu tre­bue s’o mai vezi până în ziua când dînsa va putea fără tulburare și fără tremur să’și pună mâna într’a ta. Ai tu încredere în bunica ta ? — O, da, bunica. — Ei bine, pleacă din Paris pentru o lună, pentru două luni chiar­ când va sosi momentul potrivit, o să te chem... — Dar unde să mă duc ? — Unde vrei. — Trebue să ’mi cer un concediu. — Eu cred că fără să ’ți ceri con­cedii­, fără să ’ți întrerup­ funcția, poți să faci o călătorie plăcută de o lună sau două. N’am spus singur alaltă­ieri că ministrul a hotărît să formeze o co­­misiune de ingineri de mine care să facă studii geologice în munții de la sudul Franciei? — Da, e adevărat. — Nu ne-ai spus asemenea că direc­torul toți ți-a propus să faci parte din această comisiune. — Da, bunica. — Ei bine, din cauza ce cunoști, pri­mește propunerea. — Bine, am să plec. — De minune, văd că devii cu minte. — O­e a ordoni, eu mă supun. — Când o să plece comisiunea din Paris ? — Peste zece zile , ’mi dai voie să mă duc să văd pe Emiliana înainte de a pleca. — Nu, Lucian, asta ar fi o nouă în­tâlnire dureroasă pentru protogiata mea; trebue s’o cruțăm de suferință. — Ce-o să gândească dînsa atunci ? — N’ai nici o grijă ; ’mi iau eu sar­cina s’o liniștesc, să’i alung temerile, să aduc potolire fin sufletu’i turburat. — O să te întâlnești cât mai adesea cu ea, îmi făgăduești ? — Da, îți făgăduesc. — Și o să’i vorbești de mine ? — De­sigur. — Atunci să’mi scrii și mie mai des, bunica. — Iți dau și făgădueala asta însă cu o condiție. — Care ? — Să’mi răspunzi la fie­ce scrisoare și să nu scrii Emilianei. — O­­ prea mult îmi ceri. — Nu, să’mi dai voe să te supun la încercarea asta pe care o cred necesară. «Chiar dacă ceea ce’ți cer­e un sacri­ficiu, tu trebue să’l faci. Insă o să’ți vorbesc despre Emiliana în scrisorile ce’ți voi­ trimite și nu te opresc a’mi vorbi de ea în acelea pe care mi le vei trimite. In momentul acesta se auzi uruitul unei trăsuri pe pavagiul curței. — Iată doctorul și Valentina se în­torc, zise d­na Villarceau sculându-se. Lucian înlănțui cu brațele gâtul bu­nicei sale și o sărută ferbinte. — Mie mi se pare că sărutările astea sunt mai mult pentru Emiliana de­cât pentru mine, zise bătrâna cu un zîmbet răutăcios. — Pentru d-ta și pentru dânsa, buna mea bunică, răspunse Lucian. (Va urma).

Next