Universul, octombrie 1895 (Anul 13, nr. 232-257)

1895-10-14 / nr. 243

Universul No. 243. Mari manifestații la Erzerum Când s’a citit la Erzerum tradeaua sultanului, prin care se acordă armenilor o mulțime de drepturi politice și alte reforme importante, po­pulația armenească a fost cuprinsă de o bucu­rie nespus de mare. Locuitorii au făcut demonstrații mari pe stră­zile orașului. Duminică s-a oficiat un serviciu de mulțu­mire lui D-zeu în catedrală. A oficiat mitropolitul. Curzii și mahomedanii erau foarte înfuriați și era mare temere să nu se întâmple încăerări sângeroase între ei și armeni. Autoritățile militare au luat măsuri energice. Biserica­­ a fost împrejmuită de soldați și, în timpul demonstrațiilor, foarte pașnice, trupele au fost concentrate pe la răspântiile cartierelor musulmane.­­t *r' Cutremur de pământ insula Aqdâs și alte câte­va insule din arhi­pelag au fost sguduite de un cutremur violent d­e pământ, t * In­ Rodos,s'au­ prăbușit câte­va case. Locui­torii, Înspăimântați, s’au refugiat pe câmp, în*­reie-F alte insule cutremurul n’a fost așa ț de p­u­ternic ca în Rodos. Oamenii s’au ales cu cvs>iTÍrnl grozavă. Marea a­­ fost timp de mai multe ceasuri foarte agitată. Victime omenești nu sunt. Levant Neîntrecut!! Se vindecă sigur și în puțin timp ori­ce tuse, astm, durerea de gît, bronh­iza, catar, inflamații intestinale întrebuințând re­numitele capuri de catramină ale d-rului Bertelli, premiate la 6 congrese medicale și aprobate de consiliile sanitare superioare al României și al Italiei. O cutie costă nu­­mai 2.95, iar patru cutii, cari sunt destule pentru o cură complectă, lei 10.95. Toate cutiile ce nu vor avea în interior o instrucție în limba română cu pecetia Ad­ministrației ziarului «Universul», se vor re­fuza ca falsificate. De vînzare în provincie la toate farma­ciile și în București la Drogheria centrală M. Stoenescu, strada Academiei No. 2, și la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu», Victor Türinger, Calea Victoriei No. 154. Crima din Galați O crimă îngrozitoare s’a comis în Galați. Membrii familiei Apostol Co­nstantin se certau de o vreme încoace pentru moștenire. Ei se urau unul pe altul grozav și-și căutau cearta cu lumânarea. Deună­zi doi frați din familia lui Apostol s’au luat din nou la ceartă și apoi la bătae. Fratele cel mai mic, înfuriindu-se, a pus mâna pe o sapă și repezindu-se asupra fratelui său i-a dat întâia o lovitură peste o mână, rupân­­du-i-o. După aceea i-a dat o lovitură drept în cap. Sărmanul tânăr a căzut jos. Capul i-a fost despicat drept în două. Nefericitul a fost dus la spital. Starea lui e foarte disperată și nu se crede că va scăpa cu viață. 3D I3ST IIIȘI Un copil ars de viu­.—Mușcat de un câine turbat.—Arestarea unei hoațe.—Un furt în­­drăsneț — Marți, copilul Iancu în etate de 3 ani, fiul preotului Alexandru Arion de la biserica Sf. Ilie, jucându-se pe lângă plita i s’a aprins rochița de pe el.—Mama lui fiind ocupată cu treabă în altă odae, copilul în 10 minute ,și-a ars picioa­rele, abdomenul și părțile genitale. Spre seară nefericitul copil a murit în chinu­rile cele mai sfâșietoare. — Tot Marți pe la orele 2 p. m. un câine mic de salon, turbat, a mușcat de obraz pe o copilă de evreu ce mergea pe stradela din dosul Palatului Administrativ.­­ Deună­ seară, poliția a procedat la aresta­rea femeiei Catinca Vasile Radu, de loc din Mir­­cești, Roman, servitoare, care a furat mai multe lucruri și o tașcă cu 520 lei de la patronul ei, d. M. Schiler, din strada Ștefan cel mare. Mai toate lucrurile furate au fost găsite. Din bani lipsea o sumă oare­care, întrebuințată de Catinca la cumpărarea mai multor obiecte, între cari și ..un corset. Din declarațiile ei, ar reieși că a avut și o complice în comiterea acestui furt. — Intr’una din serile trecute niște hoți au furat patru cai cu hamurile și cu trăsura din grajdul d-lui Matei Lupovicî, român din Basa­rabia din satul Toplița în sus de târgușorul Sculeni. După toate probabilitățile, hoții nu-s de­cât niște evrei din Sculeniî-Românî, ca de-al de Hascal Gopel, Donțac, Frunză care fură și calul de sub om. Declarația președintelui consi­liului austriac — Prin fir telegrafic — Viena, 10 Octombre, Contele Badeni, președinte al consiliului, a de­clarat camerelor că nu are gând să expite un program, ci să fixeze oare­care puncte necesare pentru orientarea direcțiunei ce vrea să ia și asupra mijloacelor ce va întrebuința pentru a ajunge la aceste sfârșituri. Guvernul vrea mai intin­s să creeze condițiu­­nile necesare pentru a asigura mersul regulat al mașinei administrative. Pentru acest motiv guvernul va combate toate simptomele care tul­bură pacea între națiunile Austriei. Va fi în­tot­dea­una credincios tradițiunilor austriace. Toate cererile justificate și care se vor găsi în limitele economice și limitele dreptului Statului vor fi bine primite, dacă se produc pe căi le­gale. Guvernul va ține seamă de marea însemnă­tate și de cultura poporului german din Austria. Se bizue pe patriotismul dovedit în mod stră­lucit al poporului ceh­, în care guvernul are de­plină încredere , renunță la ori­ce reîncrimi­­nare. Desființarea măsurilor excepționale în Boe­­mia nu e o concesiune care vizează crearea unei baze pentru restabilirea unei stări de lucruri normale în Parlament. Guvernul nu are nici un fel de angajament cu partidele și vrea să rămâe liber și pe viitor ; vrea să conducă, iar nu să fie condus, căci el este răspunzător de ordinea și de executarea legilor. Un guvern serios nu poate să intre în căile sterile cari se depărtează de civilizațiune și a­­junge la nimicirea societatei omenești; el e din contra ținut să împedice la ceî­l­alte asemenea tendințe. Guvernul va combate ori­ce idee sub­versivă, ori­ce atingere a ordinei sociale. Primul-ministru relevează însemnătatea reli­­giunea în viața Statelor, dar declară că nu vrea să fie reacționar. Guvernul va prezintă un proect nou de re­formă electorală pe care va cere Camerei să-l adopte în întregul sen. Guvernul se va sili să îmbunătățească situa­ția claselor sărace. Contele Badens declară în fine că nu se va baza nici­odată pentru a guverna pe principiul divide et impera, ci va căuta în­tot­dea­una să fie imparțial și drept (Aplause vii). Camera a decis în unanimitate să înceapă touă discuția asupra declarațiunei ministeriale. Prădăciunea de la mănăstirea TM Adam într’una din nopțile trecute, pe când toate că­lugărițele de la mănăstirea Adam (jud. Tutova) dormeau tun iată că niște indivizi bat la poarta mănăstirei. Era o vreme rea și roabele lui D-zeu se ghemuiseră ca pisicile câte 2—3 într’un pat. Maica Elisabeta Popa, auzind zgomotul a des­­chis ușa și a întrebat pe necunoscuții care bă­tuseră la poartă, ce vreau. Ei au răspuns întâi că sunt oameni buni și au intrat înăuntru. In odaea aceea se afla și maica Ecaterina Vâr­­golici. Indivizii erau tâlhari și imediat ce au in­trat în odae au cerut cu glas amenințător, bani! — N'avem bani! respinseră cele două călugărițe Atunci tâlharii s’au repezit asupra celor 2 fe­mei și au început să le bată și tortureze în­grozitor, căcî credeau că ele totuș vor fi silite la urma urmei să spună unde ’și țin banii as­cunși. Bandiții nu credeau odată cu capul că maicele nu aveau bani. In sfârșit negăsind parale hoții au luat un val mare de șiac, mai multe valuri de pânză și alte obiecte de valoare, pe cari le-au găsit în odae. După aceea au dispărut în întunericul nopții. Călugărițele au fost găsite a doua zi dimi­neață stâlcite în bătie, întinse pe jos în odae. Cele­l­alte maici au dat de știre autorităților cari s’au transportat la fața locului și au anche­tat cazul. Călugărițele au fost transportate la spitalul Beldiman din Bârlad. De urma bandiților nu s’a putut da până a­­cuma. UN SFAT PE ZI Unt tot­d’auna proaspăt.— Ori­cine își poate păstra untul fără să i se strice calitățile, proce­dând ast­fel, după ce s’au scos cu îngrijire un­tul din putineiuri și s’au umplut bine borcanele cu el, (spre a nu se lăsa goluri), se pune în un vas unde apa ferbe în clocote. După un sfert de ceas de acest tratament (de bain-marie) se scot vasele. Chiar după 6 luni untul e tot așa de gus­tos ca dacă s’ar fi scos atunci din puțineiü. Prin acea topire în apă caldă, se depune în fun­dul vasului tot caseum care ar putea altera ca­­litatea untului.______________________ CRIMA DIN ORGOEȘTI" Locuitorul G. Calaver, din comuna Dinga, s’a dus într’una din zilele trecute cu sobarul Mir­­cea din Costești la locuitorul Negrea din Orgo­­ești, jud. Tutova, unde aveau niște daraveri. Intâlnindu-se cu Negrea, acesta i-a ospătat. Calaver s’a luat la ceartă cu Mircea și cearta era aproape să degenereze în bătie. Negrea s-a împăcat pentru un moment. Calaver, supărat, a plecat spre casă. Abia a ajuns în drum și de o dată sare la el Mircea, care eșise pe o portiță lăturalnică și dă să-l trântească­ la pământ. Calaver cârpește ad­versarului său o palmă. Mircea se -nfurie și scoțând un cuțit îl împlântă în șoldul drept al lui Calaver. 2 — Rănitul a fost transportat la spitalul din Bârlad. Asasinul a fost arestat și dat judecăței. O CUGETARE PE ZI Puștiul cel mai îngrozitor este acela care se întinde în cuprinsul sufletului. Flanele foarte frumoase și solide Pentru toamnă și iarnă cu următoarele prețuri: lei 1.60,2.60, 3.50,3.90 și lei 4.50 bucata. De vânzare la administrația ziarului «Uni­versul», str. Brezoianu No. 11, București.­ ­A­cte oficiale Sînt înaintați în serviciul telegrafelor și poș­telor . La clasa de oficiant superior gradul III d. Bo­­lintineanu Christu. La clasa de oficiant inferior gradul I, d. Bo­­boiceanu Grigore. La clasa de oficiant inferior gradul II, d-ni. Săvescu Petre și Ionovici George. La clasa de oficiant inferior gradul III, d. Ga­­lin Titus. La clasa de elev gradul I, d-nii Andreescu Tom­a și Corbu Vasile. La clasa de elev gradul II, d. Hendrescu George. La clasa de elev gradul III d-nii Popovici George II, Manoliu Constantin și d-ra Economu Elena. DRAMELE GELOZIEI In strada Arnstein, din Viena, s’a petrecu Luni seara, pe la orele 7, o dramă sîngeroasă, datorită geloziei. Un pantofar cu numele Johann Watzl a înjunghiat cu un cuțit pe nevastă-sa, dându-șî apoi și lui cu același cuțit, o lovitură mortală. Johan Watzl era de 57 de ani și avea o ne­vastă cu numele Barbara care era’cu mult mai tînâră ca el. Ei traiau mai de multă vreme foarte rea îm­preună și se certau veșnic. Pantofarul bănuia că nevastă-sa îl înșeală, că are amanți și de aceea o batea cumplit. Barbara, ca să scape de maltratările bărbatu­lui ei, a părăsit acum câte­va săptămâni domi­ciliul conjugal s’a mutat în strada Clemen­tina și s’a angajat ca lucrătoare într’o fabrică. De vre-o câte­va zile încoace Johann se ruga mereu de Barbara ca să se întoarcă acasă. Ea n’a voit însă odată cu capul. Atunci pantofarul s’a hotărît s’o omoare. El a pândit-o Luni seara în strada Arnstein și când femeea a eșit din fabrică, a întâmpi­nat-o și i-a zis, față fiind și o altă prietenă a Barbarei. — Te mai rog odată, vino acasă... — Nu vreau­ răspunse hotărît femeea. — De ce ? întrebă pantofarul apropiindu-se de ea. — Fiind­că mă bați mereu și me bănuești. Johann Watzl nu mai zise nici o vorbă, și scoțând un cuțit lung și ascuțit din buzunar îl împlântă de 3 ori una după alta în pântecele femeei. Barbara căzu la pământ. Imediat apoi pantofarul își dete și lui 2 lo­vituri de cuțit în pept. Drama aceasta s’a petrecut în câte­va secunde. Criminalul și victima au fost transportați la spital, unde peste noapte au murit. UN PROVERB PE ZI Nu vorbi de furie în casa spânzuratului. (Românesc). LUCRURI DIN TOATA LUMEA Arestarea unei bande de hoți.— Comisa­rul de poliție al cartierului Chapelle j(Paris) a arestat deună­ zi o bandă de trei­spre­zece ger­mani cari devastau acel cartier de mai bine de doui ani. S’a descoperit în casa în care ei locuiau, un adevărat magazin de noutăți; toate obiectele, hainele, rufărie, etc., erau foarte bine împache­tate și păstrate cu multă grijă. Au trebuit 15 căruțe ca să se transporte aceste obiecte a căror valoare este de vre-o 40 de mii de franci. Comisarul de poliție a confiscat de asemenea vre-o 50 de fotografii de germani, și libretele mi­litare în limba germană a trei indivizi care gă­siseră mijlocul de a se face să fie admiși pe lis­tele electorale ale cartierului lor. Când comisarul de poliție a sosit spre a pro­ceda la aceste arestări, o mulțime enormă de oa­meni se adunase în fața casei și striga : — Moarte nemților !’ Cu mare greutate agenții au putut apăra pe arestați de furia poporului care începuse a­­­bate cu pietre. O corespondență interesantă. — D-na Ma­ria Bulow, văduva­ celebrului pianist, prepară de cât­va timp publicarea corespondenței băr­batului ei dintre anii 1841 și 1855. Această operă va apărea în luna viitoare în două volume editate de Breitkopf și Haertel. Această corespondență începe de la epoca în care Hans de Bülow, student în drept la Uni­versitatea din Lipsen și Berlin, ezita încă să pă­răsească jurisprudența pentru muzică. In ea se istorisește reprezentarea piesei «Lo­hengrin» la Weimar, care a decis cariera sa, vi­zita pe care pianistul a făcut-o la Zurich lui Richard Wagner și scrisorile pe care acesta și Liszt le-au scris atunci părinților lui Bülow spre a decide să -și dea consimțimentul ca el să în­vețe muzica. Corespondența se mai raportează și la epoca în care Bülow învăța la Weimar sub direcția lui Liszt, primele sale turneuri de concerte și anii săi de profesorat la Berlin. Aceste scrisori arată, într-o serie de descrieri frumoase și atingătoare, tot simțimântul artistic al lui Bülow pentru muzica wagneriană: în ea se pomenește de evenimentele politice din mijlocul secolului, căci în 1849 și 1859, tânărul muzicant a scris în ziarul «Abendpost» articole în care se arată ca democrat înfocat. Nenorocirea din șoseaua Pan­telimon Alaltă­ eri s’a întâmplat o nenorocire pe șo­seaua Pantelimon, în capitală. Mircea Dineu trecea călare pe șosea. La o în­crucișare de drumuri iată că vine în fuga mare o birjă. Călărețul n’a putut să-și oprească la vreme calul. Acesta a fost iubit puternic de oiștea birjei (No. 405). Calul a căzut jos cu călăreț cu tot. Mircea Dineu era cât p’aci­ să fie strivit cu desăvîrșire, dar cum era sprinten s’a svîrcolit și a ieșit cu trupul de sub cal. Piciorul drept însă i-a fost rupt de la în­­chietură. Oamenii, cari au asistat la acest accident ne­norocit, au dat bietului Dineu primele ajutoare. Nenorocitul rănit a fost transportat într-o stare desperată la spitalul Colțea. Sâmbătă, 14 (26) Octombre 1895, dever d-na Demetrian ar fi având mai multă a­­fecțiune pentru un copil de­cât pentru altul, ea e răspunzătoare numai față cu conștiința sa și față cu opinia publică. Opiniunea publică însă a pedepsit în destul această familie, pentru ca să mai fie nevoi să intervie și legea penală. D. Vasile Lascar dă apoi citire unui certificat al medicului primar din orașul Ploești din care rezultă că copila n’a avut nici o urmă de băta­ie pe corp, că era foarte sănătoasă și conchide la achitarea. Tribunalul admite oposițiunea d-n­ei Demetrian și-i reduce osânda la 200 lei amendă. Reparațiunul de Ceasoarnice Cu 30 la sută mei i­eftin de­cât ori­unde A se adresa la administrația ziarului «Uni­versul», strada Brezoianu No. 11, care a adus într’adins din Geneva trei lucrători medaliațî la mai multe expoziții. CURIER JUDICIAR (TRIBUNALELE ROMÂNE) Afacerea de la Lacul­ Sărat. O mama acu­zată de maltratare de copil Este un an și mai bine de atunci, în vara a­­nului trecut, d-na Eliza Demetrian fusese trasă la baza opiniunei publice cum că’și maltrata într’una în mod neomenesc o copilă de vre-o 8—9 ani anume Florica. D-na Demetrian se afla atunci la băi la Lacul Sărat și se zicea că pe când densa avea o mare afecțiune pentru copi­la mai mare Margareta, în schimb maltrata pe copila Florica, ținând-o închisă în casă, nesco­­țând-o la plimbare, nepunând-o la masă ca pe cei­l­alți copii, neîmbrăcând-o în destul, în fine lăsând-o să sufere din toate punctele de vedere. O instrucție s’a deschis și d-na Demetrian a fost dată judecăței pentru delictul prevăzut de art. 239, adică pentru bătae gravă. La­ prima înfățișare, d-na Demetrian a lipsit, așa în­cât neputându-se apăra de grava acuza­­țiune ce i se aducea, s’a văzut condamnată la o aspră pedeapsă, adică la închisoare de 2 ani. In urma opozițiunea ce a făcut, afacerea a ve­nit­uri înaintea tribunalului Ilfov, secția II. D-na Demetrian se prezentă la înfățișare, a­­sistată de soțul ei și de d. avocat V. Lascar. Copilița Florica asista de asemenea la înfăți­șare. Apărarea n’a ținut să se asculte nici un martor în descărcare, servindu-se numai de da­tele instrucțiune­ și de depozițiunile martorilor ministerului public ascultați într’una din­ ședin­țele precedente când se judecase procesul în lipsă. Singură copilă Florica a fost ascultată ca sim­plă informatoare de d. judecător Mavius care ținea loc de președinte. Copila Florica e foarte sănătoasă și ră­spun­­dea cu inteligență la chestiunile ce i­ s’au pus. I.—Cum te chiamă ? R.—Florica. I.—Care e tatăl d-tale ? R­—D-lui (arătă pe d. Demetrian). I.—Dar mama? R.—D-neaeî. L—Te îngrijește bine, -ți dă jucării? R.—Da. I.—Ai fost la băi? R.—Da. L—Cu mama? R.—Da. I.—Nu te a bătut ? R.—Nu. L— Iubești pe mamă și pe tata ? R.—Da. I.—Dar d-lor te iubesc ? R.—Da. D. procuror Bădescu zice că părinții sunt li­beri să-și facă educațiunea copiilor așa cum o înțeleg ei și că afecțiunea ce într'un mod natu­ral trebue să aibă un părinte pentru copilul său o singură călăuză în asemenea materie. Se poate ca un părinte să dea copilului său o corec­­țiune mai mult sau mai puțin aspră. Legea pe­nală nu intervine de­cât atunci când părinții ar com­ite asupra copiilor acte pedepsibile după dreptul comun. Onor, reprezentant al ministe­rului public, termină zicând, că ne mai voind a mai îngreuia situațiunea inculpatei deja destul de lovită, se mărginește a cere confirmarea or­donanței judelui instructor. D. apărător Vasile Lascăr arată că pentru a se pedepsi un fapt el trebue să intre în previziu­­nile codului penal. Or, de ce se acuză inculpata? Că ar fi săvârșit bătaia gravă asupra copilei sale. Din toți martorii ascultați de tribunal nici unul nu spune că d-na Demetrian ar fi bătut pe copila sa. Se spune numai că d-na Demetrian nu scotea pe copilă la plimbare, că i-ar fi dat sa mănânce pâine goala sau pâine neagră, că nu o îngrijia tot așa de bine ca și pe cei­l’altî copii. Apoi toate astea, zice de apărător, nu sunt fapte pedepsibile după legea penală. Dacă într’a­ ȘTIRI PRIN POSTA Anglia.— Se numără în acest moment la Londra peste 5000 de cazuri de friguri violente, cari se atribuesc relei calități a apei. Spitalele sunt înțesate de bolnavi. Austro-Ungaria.— Am dat știrea despre si­nuciderea mareșalului Dunst din Viena și a so­ției sale. Cauza era mizeria. Poliția a arestat pe un agent de schimb numit Zacharias și pe co­misionarul Reinhardt. Ei au înfundat pe gene­ral până în gât în datorie procurându-i bani cu împrumut și luându-î 2—300 la sută dobândă. Belgia.­ Sănătatea reginei Belgiei, actual­­minte încă la Spa, lasă încă de dorit. Doctorii, cari o îngrijesc sunt de părere că suverana nu poate să petreacă iarna în Belgia,­ ci ea va trebui să stea în sudul Franței. Bulgaria.­ După știri autentice din Sofia,­ prințesa Bulgariei după o lungă împotrivire s’a­ învoit în sfîrșit ca prințul moștenitor Boris stț­ fie botezat în religia ortodoxă. Prințul Boris va­ fi botezat dumineca viitoare. Danemarca.­ Din Copenhaga se anunță că starea sănătății regelui Cristian IX lăsă foarte mult de dorit. Puterile bătrânului monarh scad pe zi ce merge. Regele avea o constituție puternică și, numai mulțumită acesteia a putut s’o ducă până­ acum. Elveția.­­ Deună­zi pe un timp superb și, în prezența unei mulțimi considerabile, s’a făcut­ inaugurarea monumentului orașului Strasburg,­ destinată a reaminti grijile pe cari locuitorii­ din Bâle le-au dat răniților din războiul din 1870.­­ Afară de autorități, s-a remarcat prezența ne­­­goțului donatorului baronul Gruyer, sculptorului, articoldi și delegațiunile orașelor Strasburg,­ Berna și Zurich. Baronul Gruyer a remis monumentul orașului; Base. " ] Monumentul a fost primit de d. Iselin, con­­­sulul statului, care a pronunțat un elocinte dis­­ curs. Franța.­Se afirmă ca senatorul Magnier a trimes la mai multe ziare un memoriu al seu justificativ, în care se cuprinde lista tuturor oamenilor politici cari au luat, ca și el, diferite sume de la administrațiile căilor ferate de Sud. Acest memoriu însă n­u va fi publicat de­cât după jurisprudența Gurței de Casație. Germania.­Agitatorul anarh­ist Wiesenthal din Berlin a fost condamnat marți la 6 luni de închisoare grea. In aceeași zi tribunalul din Breslau a condamnat la 4 luni de pușcărie pțj Zahn, redactorul ziarului socialist «Volkswaetb» acuzat de crimă de lese­ majestate. Grecia.—Se scrie din Atena că în Pireu s’a cufundat barca mare grecească cu No. 4. 4 pescari au perit în valuri. Alți 3 abia au scăpat cu înotul la țărm. Italia.— Deună­zi au sosit din Constantino­­pol în Catania mai mute familii armene. Aproape pe fie­care zi sosesc din Orient ar­meni scăpați de furia musulmanilor , și au f­­­zionomia abătută și oferă un spectacol foarte mișcător. Muntenegru.— Se scrie din Cetinge că prin­­­țul Muntenegrului în drumul său spre Peters­­­burg, se va opri în Viena, unde va vea o între­vedere cu suveranul Austro-Ungariei. Se dă a­­cestei întrevederi o importanță politică. Olanda. ■— Prin cercurile guvernamentale se­ asigură că guvernul are de gând să demisioneze. Cauza nu o știe nimeni, afară de membrii ca­­­binetului. Portugalia.­ Ziarele portugheze cer ca re­gele­ să se întoarcă repede în țară. Populația din­ Lisabona și din principalele orașe e foarte agi­­tată din cauza umilire­ suferită de regele Carlos I atât din partea guvernului italian cât și din­ partea vaticanului. Se știe că Don Carlos voia­ să vie în Italia. Regele Umberto nu voia să’l­ primească dacă se va duce la Vatican iar Vati­canul nu voia sa primească pe rege dacă acesta­ se ducea la Quirinal.­­ Rusia.­O îmbunătățire simțitoare s’a pro­­dus în starea sănătăței marelui duce George del Rusia, țareviciul. Preparativele sunt foarte active la vila Tera­s­selor, la Turbie, lângă Monaco, în vederea a­­propiatei sale sosiri. Se așează în acest moment firul telegrafic Isy, gând reședința prințului moștenitor cu­ Monaco și Nizza. 118 Roman dramatic și de moravuri de PIERRE SALES PARTEA A TREIA VII Ultima pasiune a marchizului d’Auseraie Fugi în casă , își sărută copiii în trecere și se duse în bucătărie unde nu avea decât o sin­gură servitoare. Prânzurile în această casă erau de obiceiu de o veselie nebună, amestecată firește cu mici cer­te între Paul și Șușura și cu oare­cari mustrări la adresa lor. In acea seară însă numai copiii aveau chef de vorbă, dar și bucuria lor peri mai curând cade obiceiu pentru că nimeni nu făcea haz de el și nimeni nu le răspundea la întrebările lor. Când se aduse crema, dînșii adormiseră pe jumătate. — Mă duc să s­culc îndată, zise Jacquelina. Și din nou lăsă singuri pe boan și pe Tonton ca­ și cum i-ar fi fost fricii să se afle singură cu dînșii. ;-i stătu așa de mult sus, în etajul inturn, că 'Avi ton, după ce fumă două pipe, se duse pe t'­ ’.ra și strigă : — Nu mă urc ca să nu te deranjez. Bună seara, sărută încă copiii pentru mine. Insă numai de­cât Jacquelina fu în capul soa­rei.Și zise : — Nu vreau să pleci în noaptea asta. Camera d-tale e făcută. — Da, însă trebue să fiu la treabă mâine de dimineață , aș face mai bine să mâ întorc acasă în seara asta. — Nu, nu, o să pleci mâine cu cel d’intâî tren. Nu vreau să ne lași singuri în noaptea asta. Avea trebuință în juru’i de toate afecțiunile sale. — Bine, zise dânsul, bine. Ast­fel o asculta dânsul în­tot­dea­una. După un ceas era liniște absolută în toată casa, liniște turburată numai prin o horăire ce se auzia din camera lui Towton. Ioan nu se urcase încă ; se silia să termine lucrarea pe care făgăduise s-o aducă a doua zi; și lucra cam prost căci spiritul lui era cu to­tul în altă parte. Și după ce termină, stătu încă mult la biu­­ron, cu capul între mâni, privind acea cameră plină de fericire și de amintiri scumpe. — Eram aci așa de fericit, murmură dânsul. Ce dramă mai anunța încă incidentul din a­cea seară ? Sau poate— lucru mult mai firesc— era el premergătorul unei împăcări ? — Ei bine, Ioane ? Nevasta sa se coborîse încetișor și apăruse în fața lui. — Tu știi cu toate astea că eu nu vreau să te obosești ast­fel, zise dânsa. Avea tot­dea­una în gură vorba asta : vreau ! sau nu vreau ! Insă voința sa nu servea la alt­ceva de­cât ca să facă bine celor din jurul său. — Sunt bine închise ușile pretutindeni ? în­treabă Jacquelina. — Ce ’ți-e frică să nu vie cine­va să’ți fure vre-o coroană ? zise dânsul zîmbind pe jumă­tate. Dânsa declară îndată cu ton tragic : — Da, să nu se încerce cine­ va a’mî fura fie ori­ce. loan nu mai zise nimic simțind-o prea turbu­rată, prea ațâțată. Se duseră în camera copiilor. Ioan sărută încă odată copiii. Și d-șoara Șușura era așa de vioaie în­cât era cât p’ac’i să se deștepte și ’și dete peste obraz o lovitură cu mâna, ca și cum ar fi voit să u­­cidă o muscă. Când Ioan se întoarse lângă nevasta sa, o găsi plângând. — O, scumpa mea ! O luă în brațe și o puse pe genuchii săi ca pe o copilă. — Spune’mi o­­ te rog, spune’mî tot ce gân­dești ! Văd eu bine că te stăpânești de două ceasuri încoace și asta ’ți face reü. Jacquelina ’și ascunse fața în pieptul lui în­tocmai cum făcea Șușuța cu dânsa. Când erau numai amândouă dânsa se arăta tot așa de drăgostoasă, de drăgălașe, ca în anul întâi al amorului lor. — 0 ! Ioane, spune-mi, cine crezi tu că a fost omul acela ? — Am trebuință să -ți mai spun? — Tatăl me... Se opri cu gâtlejul înecat. Iar el tare, liniștit, pe când dînsa era slabă și tulburată, zise : — Da, tatăl teu, despre asta să nu te îndo­­eșt­i... — Dar cum, cum se poate ?... își râdică ochii spre dînsul și -i aținti în o­­chii lui din care venea pentru ea toată lumina. — Cum explici asta?... — E oare trebuință de explicație?... Nu știu eu că tatăl toa­te iubia foarte mult ? Poate oare vr’o mânie oare­care, ori­cât de mare ar fi ea, să alunge pe o fiică din inima tatălui său ? Și dacă n’a venit pentru copii... — Dar copiii nu sunt de­cât ai noștri... Cu ce drept ar veni tatăl meu azi... — Poate să împedice vr’o putere în lumea asta ca dînsul să nu le fie bunic ? — O, Ioane, eu nu pot să uit chipul în care m’a tratat. — O fiică n’are dreptul să judece pe tatăl său. — O soție are dreptul să respingă pe toți a­­ceea care au respins pe soțul ei. — O soție e datoare să fie supusă bărbatului său și eu vreau înțelegi? vreau să nu te împo­trivești la nici una din încercările ce ar face tatăl tău ca să se apropie de tine. — Tu mai știi și alt­ceva Ioane ? întrebă dîn­sa foarte turburată. — Eu ? nimic absolut afară de ceea ce știi tu. Insă eu în­tot­deauna am crezut că tatăl tert te iubește. A fost grozav de mânios contra ta, însă timpul tocește furiile cele mai mari. Tu nu spuneai în astă seară că a sosit ceasul rosu bunăreî. Eu cred din contră că a sosit ceasul uităreț al împăcărei. —O Ioane,ai putea tu să ierți admițând că pre­supunerea ta e adevărată. Se cutremură din cap în tălpi, pronunțând a­­ceste cuvinte. — Nu e asta și dorința ta cea mai ferbinte, Jacqueline ? In zadar te încerci să mi-o ascunzi am citit-o de atâtea ori în adâncul inimei tale. — Nu, nu­ declară dînsa cu un soiü de săl­băticie. Tu ești prea bun, Ioane eu nu vreau să fiu așa bun. Nu voi fi­erta nici o dată pe aceiai care te-au umilit. 1 Dînsul îi închise gura cu o sărutare. Apoi zise : — Nu poate fi cine­va nici o dată prea bun, scumpa mea iubită; e foarte lesne de iertat; când e cine­va fericit ca noi... VIII întâia biruință . Două trăsuri se opriseră în fața clădirei unde se află instalate biurourile societăței Montain; erau două cupeuri unul de ultima modă, cel­ l’altj foarte bine îngrijit însă vechiü și la care erai înhămat un cal mediocru. Bi­rourile de Montain, de­și nu ocupau de­­cât o parte a casei, aveau intrarea lor deose­­­bită în stradă, o ușe largă cu canaturi mișcă­­­toare înderătul căreia stătea mereu un băiat da, birou. .­ ­Va urmai. I

Next