Universul, octombrie 1895 (Anul 13, nr. 232-257)
1895-10-14 / nr. 243
Universul No. 243. Mari manifestații la Erzerum Când s’a citit la Erzerum tradeaua sultanului, prin care se acordă armenilor o mulțime de drepturi politice și alte reforme importante, populația armenească a fost cuprinsă de o bucurie nespus de mare. Locuitorii au făcut demonstrații mari pe străzile orașului. Duminică s-a oficiat un serviciu de mulțumire lui D-zeu în catedrală. A oficiat mitropolitul. Curzii și mahomedanii erau foarte înfuriați și era mare temere să nu se întâmple încăerări sângeroase între ei și armeni. Autoritățile militare au luat măsuri energice. Biserica a fost împrejmuită de soldați și, în timpul demonstrațiilor, foarte pașnice, trupele au fost concentrate pe la răspântiile cartierelor musulmane.t *r' Cutremur de pământ insula Aqdâs și alte câteva insule din arhipelag au fost sguduite de un cutremur violent de pământ, t * In Rodos,s'au prăbușit câteva case. Locuitorii, Înspăimântați, s’au refugiat pe câmp, în*reie-F alte insule cutremurul n’a fost așa ț de puternic ca în Rodos. Oamenii s’au ales cu cvs>iTÍrnl grozavă. Marea a fost timp de mai multe ceasuri foarte agitată. Victime omenești nu sunt. Levant Neîntrecut!! Se vindecă sigur și în puțin timp orice tuse, astm, durerea de gît, bronhiza, catar, inflamații intestinale întrebuințând renumitele capuri de catramină ale d-rului Bertelli, premiate la 6 congrese medicale și aprobate de consiliile sanitare superioare al României și al Italiei. O cutie costă numai 2.95, iar patru cutii, cari sunt destule pentru o cură complectă, lei 10.95. Toate cutiile ce nu vor avea în interior o instrucție în limba română cu pecetia Administrației ziarului «Universul», se vor refuza ca falsificate. De vînzare în provincie la toate farmaciile și în București la Drogheria centrală M. Stoenescu, strada Academiei No. 2, și la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu», Victor Türinger, Calea Victoriei No. 154. Crima din Galați O crimă îngrozitoare s’a comis în Galați. Membrii familiei Apostol Constantin se certau de o vreme încoace pentru moștenire. Ei se urau unul pe altul grozav și-și căutau cearta cu lumânarea. Deunăzi doi frați din familia lui Apostol s’au luat din nou la ceartă și apoi la bătae. Fratele cel mai mic, înfuriindu-se, a pus mâna pe o sapă și repezindu-se asupra fratelui său i-a dat întâia o lovitură peste o mână, rupându-i-o. După aceea i-a dat o lovitură drept în cap. Sărmanul tânăr a căzut jos. Capul i-a fost despicat drept în două. Nefericitul a fost dus la spital. Starea lui e foarte disperată și nu se crede că va scăpa cu viață. 3D I3ST IIIȘI Un copil ars de viu.—Mușcat de un câine turbat.—Arestarea unei hoațe.—Un furt îndrăsneț — Marți, copilul Iancu în etate de 3 ani, fiul preotului Alexandru Arion de la biserica Sf. Ilie, jucându-se pe lângă plita i s’a aprins rochița de pe el.—Mama lui fiind ocupată cu treabă în altă odae, copilul în 10 minute ,și-a ars picioarele, abdomenul și părțile genitale. Spre seară nefericitul copil a murit în chinurile cele mai sfâșietoare. — Tot Marți pe la orele 2 p. m. un câine mic de salon, turbat, a mușcat de obraz pe o copilă de evreu ce mergea pe stradela din dosul Palatului Administrativ. Deună seară, poliția a procedat la arestarea femeiei Catinca Vasile Radu, de loc din Mircești, Roman, servitoare, care a furat mai multe lucruri și o tașcă cu 520 lei de la patronul ei, d. M. Schiler, din strada Ștefan cel mare. Mai toate lucrurile furate au fost găsite. Din bani lipsea o sumă oarecare, întrebuințată de Catinca la cumpărarea mai multor obiecte, între cari și ..un corset. Din declarațiile ei, ar reieși că a avut și o complice în comiterea acestui furt. — Intr’una din serile trecute niște hoți au furat patru cai cu hamurile și cu trăsura din grajdul d-lui Matei Lupovicî, român din Basarabia din satul Toplița în sus de târgușorul Sculeni. După toate probabilitățile, hoții nu-s decât niște evrei din Sculeniî-Românî, ca de-al de Hascal Gopel, Donțac, Frunză care fură și calul de sub om. Declarația președintelui consiliului austriac — Prin fir telegrafic — Viena, 10 Octombre, Contele Badeni, președinte al consiliului, a declarat camerelor că nu are gând să expite un program, ci să fixeze oarecare puncte necesare pentru orientarea direcțiunei ce vrea să ia și asupra mijloacelor ce va întrebuința pentru a ajunge la aceste sfârșituri. Guvernul vrea mai intins să creeze condițiunile necesare pentru a asigura mersul regulat al mașinei administrative. Pentru acest motiv guvernul va combate toate simptomele care tulbură pacea între națiunile Austriei. Va fi întotdeauna credincios tradițiunilor austriace. Toate cererile justificate și care se vor găsi în limitele economice și limitele dreptului Statului vor fi bine primite, dacă se produc pe căi legale. Guvernul va ține seamă de marea însemnătate și de cultura poporului german din Austria. Se bizue pe patriotismul dovedit în mod strălucit al poporului ceh, în care guvernul are deplină încredere , renunță la orice reîncriminare. Desființarea măsurilor excepționale în Boemia nu e o concesiune care vizează crearea unei baze pentru restabilirea unei stări de lucruri normale în Parlament. Guvernul nu are nici un fel de angajament cu partidele și vrea să rămâe liber și pe viitor ; vrea să conducă, iar nu să fie condus, căci el este răspunzător de ordinea și de executarea legilor. Un guvern serios nu poate să intre în căile sterile cari se depărtează de civilizațiune și ajunge la nimicirea societatei omenești; el e din contra ținut să împedice la ceîlalte asemenea tendințe. Guvernul va combate orice idee subversivă, orice atingere a ordinei sociale. Primul-ministru relevează însemnătatea religiunea în viața Statelor, dar declară că nu vrea să fie reacționar. Guvernul va prezintă un proect nou de reformă electorală pe care va cere Camerei să-l adopte în întregul sen. Guvernul se va sili să îmbunătățească situația claselor sărace. Contele Badens declară în fine că nu se va baza niciodată pentru a guverna pe principiul divide et impera, ci va căuta întotdeauna să fie imparțial și drept (Aplause vii). Camera a decis în unanimitate să înceapă touă discuția asupra declarațiunei ministeriale. Prădăciunea de la mănăstirea TM Adam într’una din nopțile trecute, pe când toate călugărițele de la mănăstirea Adam (jud. Tutova) dormeau tun iată că niște indivizi bat la poarta mănăstirei. Era o vreme rea și roabele lui D-zeu se ghemuiseră ca pisicile câte 2—3 într’un pat. Maica Elisabeta Popa, auzind zgomotul a deschis ușa și a întrebat pe necunoscuții care bătuseră la poartă, ce vreau. Ei au răspuns întâi că sunt oameni buni și au intrat înăuntru. In odaea aceea se afla și maica Ecaterina Vârgolici. Indivizii erau tâlhari și imediat ce au intrat în odae au cerut cu glas amenințător, bani! — N'avem bani! respinseră cele două călugărițe Atunci tâlharii s’au repezit asupra celor 2 femei și au început să le bată și tortureze îngrozitor, căcî credeau că ele totuș vor fi silite la urma urmei să spună unde ’și țin banii ascunși. Bandiții nu credeau odată cu capul că maicele nu aveau bani. In sfârșit negăsind parale hoții au luat un val mare de șiac, mai multe valuri de pânză și alte obiecte de valoare, pe cari le-au găsit în odae. După aceea au dispărut în întunericul nopții. Călugărițele au fost găsite a doua zi dimineață stâlcite în bătie, întinse pe jos în odae. Celelalte maici au dat de știre autorităților cari s’au transportat la fața locului și au anchetat cazul. Călugărițele au fost transportate la spitalul Beldiman din Bârlad. De urma bandiților nu s’a putut da până acuma. UN SFAT PE ZI Unt totd’auna proaspăt.— Oricine își poate păstra untul fără să i se strice calitățile, procedând astfel, după ce s’au scos cu îngrijire untul din putineiuri și s’au umplut bine borcanele cu el, (spre a nu se lăsa goluri), se pune în un vas unde apa ferbe în clocote. După un sfert de ceas de acest tratament (de bain-marie) se scot vasele. Chiar după 6 luni untul e tot așa de gustos ca dacă s’ar fi scos atunci din puțineiü. Prin acea topire în apă caldă, se depune în fundul vasului tot caseum care ar putea altera calitatea untului.______________________ CRIMA DIN ORGOEȘTI" Locuitorul G. Calaver, din comuna Dinga, s’a dus într’una din zilele trecute cu sobarul Mircea din Costești la locuitorul Negrea din Orgoești, jud. Tutova, unde aveau niște daraveri. Intâlnindu-se cu Negrea, acesta i-a ospătat. Calaver s’a luat la ceartă cu Mircea și cearta era aproape să degenereze în bătie. Negrea s-a împăcat pentru un moment. Calaver, supărat, a plecat spre casă. Abia a ajuns în drum și de o dată sare la el Mircea, care eșise pe o portiță lăturalnică și dă să-l trântească la pământ. Calaver cârpește adversarului său o palmă. Mircea se -nfurie și scoțând un cuțit îl împlântă în șoldul drept al lui Calaver. 2 — Rănitul a fost transportat la spitalul din Bârlad. Asasinul a fost arestat și dat judecăței. O CUGETARE PE ZI Puștiul cel mai îngrozitor este acela care se întinde în cuprinsul sufletului. Flanele foarte frumoase și solide Pentru toamnă și iarnă cu următoarele prețuri: lei 1.60,2.60, 3.50,3.90 și lei 4.50 bucata. De vânzare la administrația ziarului «Universul», str. Brezoianu No. 11, București. Acte oficiale Sînt înaintați în serviciul telegrafelor și poștelor . La clasa de oficiant superior gradul III d. Bolintineanu Christu. La clasa de oficiant inferior gradul I, d. Boboiceanu Grigore. La clasa de oficiant inferior gradul II, d-ni. Săvescu Petre și Ionovici George. La clasa de oficiant inferior gradul III, d. Galin Titus. La clasa de elev gradul I, d-nii Andreescu Toma și Corbu Vasile. La clasa de elev gradul II, d. Hendrescu George. La clasa de elev gradul III d-nii Popovici George II, Manoliu Constantin și d-ra Economu Elena. DRAMELE GELOZIEI In strada Arnstein, din Viena, s’a petrecu Luni seara, pe la orele 7, o dramă sîngeroasă, datorită geloziei. Un pantofar cu numele Johann Watzl a înjunghiat cu un cuțit pe nevastă-sa, dându-șî apoi și lui cu același cuțit, o lovitură mortală. Johan Watzl era de 57 de ani și avea o nevastă cu numele Barbara care era’cu mult mai tînâră ca el. Ei traiau mai de multă vreme foarte rea împreună și se certau veșnic. Pantofarul bănuia că nevastă-sa îl înșeală, că are amanți și de aceea o batea cumplit. Barbara, ca să scape de maltratările bărbatului ei, a părăsit acum câteva săptămâni domiciliul conjugal s’a mutat în strada Clementina și s’a angajat ca lucrătoare într’o fabrică. De vre-o câteva zile încoace Johann se ruga mereu de Barbara ca să se întoarcă acasă. Ea n’a voit însă odată cu capul. Atunci pantofarul s’a hotărît s’o omoare. El a pândit-o Luni seara în strada Arnstein și când femeea a eșit din fabrică, a întâmpinat-o și i-a zis, față fiind și o altă prietenă a Barbarei. — Te mai rog odată, vino acasă... — Nu vreau răspunse hotărît femeea. — De ce ? întrebă pantofarul apropiindu-se de ea. — Fiindcă mă bați mereu și me bănuești. Johann Watzl nu mai zise nici o vorbă, și scoțând un cuțit lung și ascuțit din buzunar îl împlântă de 3 ori una după alta în pântecele femeei. Barbara căzu la pământ. Imediat apoi pantofarul își dete și lui 2 lovituri de cuțit în pept. Drama aceasta s’a petrecut în câteva secunde. Criminalul și victima au fost transportați la spital, unde peste noapte au murit. UN PROVERB PE ZI Nu vorbi de furie în casa spânzuratului. (Românesc). LUCRURI DIN TOATA LUMEA Arestarea unei bande de hoți.— Comisarul de poliție al cartierului Chapelle j(Paris) a arestat deună zi o bandă de treisprezece germani cari devastau acel cartier de mai bine de doui ani. S’a descoperit în casa în care ei locuiau, un adevărat magazin de noutăți; toate obiectele, hainele, rufărie, etc., erau foarte bine împachetate și păstrate cu multă grijă. Au trebuit 15 căruțe ca să se transporte aceste obiecte a căror valoare este de vre-o 40 de mii de franci. Comisarul de poliție a confiscat de asemenea vre-o 50 de fotografii de germani, și libretele militare în limba germană a trei indivizi care găsiseră mijlocul de a se face să fie admiși pe listele electorale ale cartierului lor. Când comisarul de poliție a sosit spre a proceda la aceste arestări, o mulțime enormă de oameni se adunase în fața casei și striga : — Moarte nemților !’ Cu mare greutate agenții au putut apăra pe arestați de furia poporului care începuse abate cu pietre. O corespondență interesantă. — D-na Maria Bulow, văduva celebrului pianist, prepară de câtva timp publicarea corespondenței bărbatului ei dintre anii 1841 și 1855. Această operă va apărea în luna viitoare în două volume editate de Breitkopf și Haertel. Această corespondență începe de la epoca în care Hans de Bülow, student în drept la Universitatea din Lipsen și Berlin, ezita încă să părăsească jurisprudența pentru muzică. In ea se istorisește reprezentarea piesei «Lohengrin» la Weimar, care a decis cariera sa, vizita pe care pianistul a făcut-o la Zurich lui Richard Wagner și scrisorile pe care acesta și Liszt le-au scris atunci părinților lui Bülow spre a decide să -și dea consimțimentul ca el să învețe muzica. Corespondența se mai raportează și la epoca în care Bülow învăța la Weimar sub direcția lui Liszt, primele sale turneuri de concerte și anii săi de profesorat la Berlin. Aceste scrisori arată, într-o serie de descrieri frumoase și atingătoare, tot simțimântul artistic al lui Bülow pentru muzica wagneriană: în ea se pomenește de evenimentele politice din mijlocul secolului, căci în 1849 și 1859, tânărul muzicant a scris în ziarul «Abendpost» articole în care se arată ca democrat înfocat. Nenorocirea din șoseaua Pantelimon Alaltă eri s’a întâmplat o nenorocire pe șoseaua Pantelimon, în capitală. Mircea Dineu trecea călare pe șosea. La o încrucișare de drumuri iată că vine în fuga mare o birjă. Călărețul n’a putut să-și oprească la vreme calul. Acesta a fost iubit puternic de oiștea birjei (No. 405). Calul a căzut jos cu călăreț cu tot. Mircea Dineu era cât p’aci să fie strivit cu desăvîrșire, dar cum era sprinten s’a svîrcolit și a ieșit cu trupul de sub cal. Piciorul drept însă i-a fost rupt de la închietură. Oamenii, cari au asistat la acest accident nenorocit, au dat bietului Dineu primele ajutoare. Nenorocitul rănit a fost transportat într-o stare desperată la spitalul Colțea. Sâmbătă, 14 (26) Octombre 1895, dever d-na Demetrian ar fi având mai multă afecțiune pentru un copil decât pentru altul, ea e răspunzătoare numai față cu conștiința sa și față cu opinia publică. Opiniunea publică însă a pedepsit în destul această familie, pentru ca să mai fie nevoi să intervie și legea penală. D. Vasile Lascar dă apoi citire unui certificat al medicului primar din orașul Ploești din care rezultă că copila n’a avut nici o urmă de bătaie pe corp, că era foarte sănătoasă și conchide la achitarea. Tribunalul admite oposițiunea d-nei Demetrian și-i reduce osânda la 200 lei amendă. Reparațiunul de Ceasoarnice Cu 30 la sută mei ieftin decât oriunde A se adresa la administrația ziarului «Universul», strada Brezoianu No. 11, care a adus într’adins din Geneva trei lucrători medaliațî la mai multe expoziții. CURIER JUDICIAR (TRIBUNALELE ROMÂNE) Afacerea de la Lacul Sărat. O mama acuzată de maltratare de copil Este un an și mai bine de atunci, în vara anului trecut, d-na Eliza Demetrian fusese trasă la baza opiniunei publice cum că’și maltrata într’una în mod neomenesc o copilă de vre-o 8—9 ani anume Florica. D-na Demetrian se afla atunci la băi la Lacul Sărat și se zicea că pe când densa avea o mare afecțiune pentru copila mai mare Margareta, în schimb maltrata pe copila Florica, ținând-o închisă în casă, nescoțând-o la plimbare, nepunând-o la masă ca pe ceilalți copii, neîmbrăcând-o în destul, în fine lăsând-o să sufere din toate punctele de vedere. O instrucție s’a deschis și d-na Demetrian a fost dată judecăței pentru delictul prevăzut de art. 239, adică pentru bătae gravă. La prima înfățișare, d-na Demetrian a lipsit, așa încât neputându-se apăra de grava acuzațiune ce i se aducea, s’a văzut condamnată la o aspră pedeapsă, adică la închisoare de 2 ani. In urma opozițiunea ce a făcut, afacerea a venituri înaintea tribunalului Ilfov, secția II. D-na Demetrian se prezentă la înfățișare, asistată de soțul ei și de d. avocat V. Lascar. Copilița Florica asista de asemenea la înfățișare. Apărarea n’a ținut să se asculte nici un martor în descărcare, servindu-se numai de datele instrucțiune și de depozițiunile martorilor ministerului public ascultați într’una din ședințele precedente când se judecase procesul în lipsă. Singură copilă Florica a fost ascultată ca simplă informatoare de d. judecător Mavius care ținea loc de președinte. Copila Florica e foarte sănătoasă și răspundea cu inteligență la chestiunile ce i s’au pus. I.—Cum te chiamă ? R.—Florica. I.—Care e tatăl d-tale ? R—D-lui (arătă pe d. Demetrian). I.—Dar mama? R.—D-neaeî. L—Te îngrijește bine, -ți dă jucării? R.—Da. I.—Ai fost la băi? R.—Da. L—Cu mama? R.—Da. I.—Nu te a bătut ? R.—Nu. L— Iubești pe mamă și pe tata ? R.—Da. I.—Dar d-lor te iubesc ? R.—Da. D. procuror Bădescu zice că părinții sunt liberi să-și facă educațiunea copiilor așa cum o înțeleg ei și că afecțiunea ce într'un mod natural trebue să aibă un părinte pentru copilul său o singură călăuză în asemenea materie. Se poate ca un părinte să dea copilului său o corecțiune mai mult sau mai puțin aspră. Legea penală nu intervine decât atunci când părinții ar comite asupra copiilor acte pedepsibile după dreptul comun. Onor, reprezentant al ministerului public, termină zicând, că ne mai voind a mai îngreuia situațiunea inculpatei deja destul de lovită, se mărginește a cere confirmarea ordonanței judelui instructor. D. apărător Vasile Lascăr arată că pentru a se pedepsi un fapt el trebue să intre în previziunile codului penal. Or, de ce se acuză inculpata? Că ar fi săvârșit bătaia gravă asupra copilei sale. Din toți martorii ascultați de tribunal nici unul nu spune că d-na Demetrian ar fi bătut pe copila sa. Se spune numai că d-na Demetrian nu scotea pe copilă la plimbare, că i-ar fi dat sa mănânce pâine goala sau pâine neagră, că nu o îngrijia tot așa de bine ca și pe ceil’altî copii. Apoi toate astea, zice de apărător, nu sunt fapte pedepsibile după legea penală. Dacă într’a ȘTIRI PRIN POSTA Anglia.— Se numără în acest moment la Londra peste 5000 de cazuri de friguri violente, cari se atribuesc relei calități a apei. Spitalele sunt înțesate de bolnavi. Austro-Ungaria.— Am dat știrea despre sinuciderea mareșalului Dunst din Viena și a soției sale. Cauza era mizeria. Poliția a arestat pe un agent de schimb numit Zacharias și pe comisionarul Reinhardt. Ei au înfundat pe general până în gât în datorie procurându-i bani cu împrumut și luându-î 2—300 la sută dobândă. Belgia. Sănătatea reginei Belgiei, actualminte încă la Spa, lasă încă de dorit. Doctorii, cari o îngrijesc sunt de părere că suverana nu poate să petreacă iarna în Belgia, ci ea va trebui să stea în sudul Franței. Bulgaria. După știri autentice din Sofia, prințesa Bulgariei după o lungă împotrivire s’a învoit în sfîrșit ca prințul moștenitor Boris stț fie botezat în religia ortodoxă. Prințul Boris va fi botezat dumineca viitoare. Danemarca. Din Copenhaga se anunță că starea sănătății regelui Cristian IX lăsă foarte mult de dorit. Puterile bătrânului monarh scad pe zi ce merge. Regele avea o constituție puternică și, numai mulțumită acesteia a putut s’o ducă până acum. Elveția. Deunăzi pe un timp superb și, în prezența unei mulțimi considerabile, s’a făcut inaugurarea monumentului orașului Strasburg, destinată a reaminti grijile pe cari locuitorii din Bâle le-au dat răniților din războiul din 1870. Afară de autorități, s-a remarcat prezența negoțului donatorului baronul Gruyer, sculptorului, articoldi și delegațiunile orașelor Strasburg, Berna și Zurich. Baronul Gruyer a remis monumentul orașului; Base. " ] Monumentul a fost primit de d. Iselin, consulul statului, care a pronunțat un elocinte dis curs. Franța.Se afirmă ca senatorul Magnier a trimes la mai multe ziare un memoriu al seu justificativ, în care se cuprinde lista tuturor oamenilor politici cari au luat, ca și el, diferite sume de la administrațiile căilor ferate de Sud. Acest memoriu însă nu va fi publicat decât după jurisprudența Gurței de Casație. Germania.Agitatorul anarhist Wiesenthal din Berlin a fost condamnat marți la 6 luni de închisoare grea. In aceeași zi tribunalul din Breslau a condamnat la 4 luni de pușcărie pțj Zahn, redactorul ziarului socialist «Volkswaetb» acuzat de crimă de lese majestate. Grecia.—Se scrie din Atena că în Pireu s’a cufundat barca mare grecească cu No. 4. 4 pescari au perit în valuri. Alți 3 abia au scăpat cu înotul la țărm. Italia.— Deunăzi au sosit din Constantinopol în Catania mai mute familii armene. Aproape pe fiecare zi sosesc din Orient armeni scăpați de furia musulmanilor , și au fzionomia abătută și oferă un spectacol foarte mișcător. Muntenegru.— Se scrie din Cetinge că prințul Muntenegrului în drumul său spre Petersburg, se va opri în Viena, unde va vea o întrevedere cu suveranul Austro-Ungariei. Se dă acestei întrevederi o importanță politică. Olanda. ■— Prin cercurile guvernamentale se asigură că guvernul are de gând să demisioneze. Cauza nu o știe nimeni, afară de membrii cabinetului. Portugalia. Ziarele portugheze cer ca regele să se întoarcă repede în țară. Populația din Lisabona și din principalele orașe e foarte agitată din cauza umilire suferită de regele Carlos I atât din partea guvernului italian cât și din partea vaticanului. Se știe că Don Carlos voia să vie în Italia. Regele Umberto nu voia să’l primească dacă se va duce la Vatican iar Vaticanul nu voia sa primească pe rege dacă acesta se ducea la Quirinal. Rusia.O îmbunătățire simțitoare s’a produs în starea sănătăței marelui duce George del Rusia, țareviciul. Preparativele sunt foarte active la vila Terasselor, la Turbie, lângă Monaco, în vederea apropiatei sale sosiri. Se așează în acest moment firul telegrafic Isy, gând reședința prințului moștenitor cu Monaco și Nizza. 118 Roman dramatic și de moravuri de PIERRE SALES PARTEA A TREIA VII Ultima pasiune a marchizului d’Auseraie Fugi în casă , își sărută copiii în trecere și se duse în bucătărie unde nu avea decât o singură servitoare. Prânzurile în această casă erau de obiceiu de o veselie nebună, amestecată firește cu mici certe între Paul și Șușura și cu oarecari mustrări la adresa lor. In acea seară însă numai copiii aveau chef de vorbă, dar și bucuria lor peri mai curând cade obiceiu pentru că nimeni nu făcea haz de el și nimeni nu le răspundea la întrebările lor. Când se aduse crema, dînșii adormiseră pe jumătate. — Mă duc să sculc îndată, zise Jacquelina. Și din nou lăsă singuri pe boan și pe Tonton ca și cum i-ar fi fost fricii să se afle singură cu dînșii. ;-i stătu așa de mult sus, în etajul inturn, că 'Avi ton, după ce fumă două pipe, se duse pe t' ’.ra și strigă : — Nu mă urc ca să nu te deranjez. Bună seara, sărută încă copiii pentru mine. Insă numai decât Jacquelina fu în capul soarei.Și zise : — Nu vreau să pleci în noaptea asta. Camera d-tale e făcută. — Da, însă trebue să fiu la treabă mâine de dimineață , aș face mai bine să mâ întorc acasă în seara asta. — Nu, nu, o să pleci mâine cu cel d’intâî tren. Nu vreau să ne lași singuri în noaptea asta. Avea trebuință în juru’i de toate afecțiunile sale. — Bine, zise dânsul, bine. Astfel o asculta dânsul întotdeauna. După un ceas era liniște absolută în toată casa, liniște turburată numai prin o horăire ce se auzia din camera lui Towton. Ioan nu se urcase încă ; se silia să termine lucrarea pe care făgăduise s-o aducă a doua zi; și lucra cam prost căci spiritul lui era cu totul în altă parte. Și după ce termină, stătu încă mult la biuron, cu capul între mâni, privind acea cameră plină de fericire și de amintiri scumpe. — Eram aci așa de fericit, murmură dânsul. Ce dramă mai anunța încă incidentul din acea seară ? Sau poate— lucru mult mai firesc— era el premergătorul unei împăcări ? — Ei bine, Ioane ? Nevasta sa se coborîse încetișor și apăruse în fața lui. — Tu știi cu toate astea că eu nu vreau să te obosești astfel, zise dânsa. Avea totdeauna în gură vorba asta : vreau ! sau nu vreau ! Insă voința sa nu servea la altceva decât ca să facă bine celor din jurul său. — Sunt bine închise ușile pretutindeni ? întreabă Jacquelina. — Ce ’ți-e frică să nu vie cineva să’ți fure vre-o coroană ? zise dânsul zîmbind pe jumătate. Dânsa declară îndată cu ton tragic : — Da, să nu se încerce cine va a’mî fura fie orice. loan nu mai zise nimic simțind-o prea turburată, prea ațâțată. Se duseră în camera copiilor. Ioan sărută încă odată copiii. Și d-șoara Șușura era așa de vioaie încât era cât p’ac’i să se deștepte și ’și dete peste obraz o lovitură cu mâna, ca și cum ar fi voit să ucidă o muscă. Când Ioan se întoarse lângă nevasta sa, o găsi plângând. — O, scumpa mea ! O luă în brațe și o puse pe genuchii săi ca pe o copilă. — Spune’mi o te rog, spune’mî tot ce gândești ! Văd eu bine că te stăpânești de două ceasuri încoace și asta ’ți face reü. Jacquelina ’și ascunse fața în pieptul lui întocmai cum făcea Șușuța cu dânsa. Când erau numai amândouă dânsa se arăta tot așa de drăgostoasă, de drăgălașe, ca în anul întâi al amorului lor. — 0 ! Ioane, spune-mi, cine crezi tu că a fost omul acela ? — Am trebuință să -ți mai spun? — Tatăl me... Se opri cu gâtlejul înecat. Iar el tare, liniștit, pe când dînsa era slabă și tulburată, zise : — Da, tatăl teu, despre asta să nu te îndoești... — Dar cum, cum se poate ?... își râdică ochii spre dînsul și -i aținti în ochii lui din care venea pentru ea toată lumina. — Cum explici asta?... — E oare trebuință de explicație?... Nu știu eu că tatăl toate iubia foarte mult ? Poate oare vr’o mânie oarecare, oricât de mare ar fi ea, să alunge pe o fiică din inima tatălui său ? Și dacă n’a venit pentru copii... — Dar copiii nu sunt decât ai noștri... Cu ce drept ar veni tatăl meu azi... — Poate să împedice vr’o putere în lumea asta ca dînsul să nu le fie bunic ? — O, Ioane, eu nu pot să uit chipul în care m’a tratat. — O fiică n’are dreptul să judece pe tatăl său. — O soție are dreptul să respingă pe toți aceea care au respins pe soțul ei. — O soție e datoare să fie supusă bărbatului său și eu vreau înțelegi? vreau să nu te împotrivești la nici una din încercările ce ar face tatăl tău ca să se apropie de tine. — Tu mai știi și altceva Ioane ? întrebă dînsa foarte turburată. — Eu ? nimic absolut afară de ceea ce știi tu. Insă eu întotdeauna am crezut că tatăl tert te iubește. A fost grozav de mânios contra ta, însă timpul tocește furiile cele mai mari. Tu nu spuneai în astă seară că a sosit ceasul rosu bunăreî. Eu cred din contră că a sosit ceasul uităreț al împăcărei. —O Ioane,ai putea tu să ierți admițând că presupunerea ta e adevărată. Se cutremură din cap în tălpi, pronunțând aceste cuvinte. — Nu e asta și dorința ta cea mai ferbinte, Jacqueline ? In zadar te încerci să mi-o ascunzi am citit-o de atâtea ori în adâncul inimei tale. — Nu, nu declară dînsa cu un soiü de sălbăticie. Tu ești prea bun, Ioane eu nu vreau să fiu așa bun. Nu voi fierta nici o dată pe aceiai care te-au umilit. 1 Dînsul îi închise gura cu o sărutare. Apoi zise : — Nu poate fi cineva nici o dată prea bun, scumpa mea iubită; e foarte lesne de iertat; când e cineva fericit ca noi... VIII întâia biruință . Două trăsuri se opriseră în fața clădirei unde se află instalate biurourile societăței Montain; erau două cupeuri unul de ultima modă, cel l’altj foarte bine îngrijit însă vechiü și la care erai înhămat un cal mediocru. Birourile de Montain, deși nu ocupau decât o parte a casei, aveau intrarea lor deosebită în stradă, o ușe largă cu canaturi mișcătoare înderătul căreia stătea mereu un băiat da, birou. . Va urmai. I