Universul, ianuarie 1897 (Anul 15, nr. 1-26)

1897-01-01 / nr. 1

T]­ni­versul No. 309. îiiiiKtgBggggwftwaiwwwtfa *— Cine a intrat în casă ? — Dar, domnule, răspunse fata cu mult sânge rece, o lucrătoare. D. Constant nu se mulțumi de loc cu acest răspuns și voi să se convingă cu pro­prii săi ochi. Dar nevasta lui fusese deja înștiințată, și când el a intrat în salon, n’a găsit de­cât pe doamna Constant, care cu liniștea cea mai perfectă, examina un corsagiu. Ea ascunsese pe amantul ei într’un gar­­derob. — Prin ce întâmplare te afli aici la cea­sul ăsta ? întrebă ea cu un ton înțepat pe bărbatul ei. D. Constant foarte rușinat, vroia să se retragă, când ușa garderobei se deschise în mod brusc­­. Jourdan apăru cu­ fața con­gestionată. El nu putuse suporta căldura și se sufoca. — Aer! strigă el, aer! Me înăbuș. Bărbatul înșelat, coprins de o furie legi­timă, sări la rivalul său căruia începu să’î care la pumni zicându’i: — Na aer, na aer!... satură-le !!... Dar d. Jourdan, fiind mai voinic, a trân­tit la pământ pe rivalul său și l’a burdușit de pumni. Acest fapt a dat naștere unui proces co­­­recțional, care s’a judecat deună­ri la Paris. Asistenții au rîs cu mare poftă la vede­rea «don Juanului» de 69 de ani. D. Jourdan a fost condamnat la 100 fr. amendă și 100 fr. daune-interese pentru bănie. Copil căzut din tren Acum câte­va luni un copil de 10 ani, a fost victima unui accident de drum de fer _la bifurcația Seile-la-Forge. Trenul care mergea de la Paris la Gran­ville, trebuia să se oprească la Leile, ca de obicei­, când ușa unui vagon de cl. II se deschise brusc și un copil căzu pe șine,­­anindu-se foarte grav. Ancheta a dovedit că ușa vagonului nu fusese închisă la plecarea trenului din gara precedentă. Parchetul a urmărit pe funcționarul Com­paniei de Vest a căilor ferate ca responsa­bil în mod civil și familia micului băiat s-a constituit în partea civilă. Compania de Vest a fost condamnată să plătească 1000 lei daune-interese. Grefier Cele mai frumoase și cele mai­ef­­tine CADOURI pentru Anul Nou se află spre vînzare la administrația ziarului «Universul», Strada Brezo­­ianu No. 11 și la Sucursala ei din Calea Victoriei No. 102, în fața pa­latului regal, Bucuresci, în contra unui articol publicat de «Daily News», în care se spusese că supremația europeană a trecut acum de la Berlin la Petersburg. Acel ziar afirmă că Rusia cugetă numai la conservarea păcii și liniștea Europei, fără nici o­ altă aspirațiune. Serbia.­Regele Milan va sta la Belgrad 10 zile. Se va duce și la Niș unde va fi sărbătorit ca liberator al acelui oraș de sub turci. Pe ur­mă se va întoarce la Paris. Regina Natalia va veni în Februarie ca să viziteze pe fiul său. Spania.­ Maximo Gomez, șeful insurgenților din Cuba, a adresat lui Sagagra, șeful conserva­torilor spanioli (deși la cârmă sunt liberalii) o scrisoare în care declară că insurgenții sunt gata să se supună cu următoarele condiții : Rechie­­marea generalului Weiler, restrîngerea guverna­torului general, micșorarea tarifului vamal și a birurilor, precum și introducerea mai multor reforme. Gomez declară că nu va trata cu Weiler ci cu un alt general. Turcia.­ La marginea Caneei, în Creta, niște turci ascunși în tufiș au dat cu puștile asupra unei grupe de creștini. In lupta ce a urmat, au fost răniți mai mulți inși dintr’o parte și din alta. Ast­fel de lupte s’au petrecut și în alte puncte. E mare emoțiune în Caneea. Un mare immer de creștini s’au adunat la Perivolia și n’au voit a se risipi când guvernatorul general le-a cerut aceasta. UN SFAT PE ZI încercarea oțetului.­­ Se știe că oțetul bun joacă un­ mare rol la conservarea mul­tor legume. Pentru a încerca bunătatea o­­țetului, destinat la asemenea scop, se fierbe, se toarnă apoi într-o sticlă și se lasă să stea câte­va zile liniștit. Daca oțetul e bun, nu va fi murdărit nici pereții sticlei și nu va fi lăsat nici depozit pe fundul ei. Cu procedeul acesta­­ i se pare complicat, poate încerca oțetul și rece, mutându-și cu el buzele și lăsându-le să se usuce la aer. Dacă oțetul este curat și nefalsificat, se va evapora fără de a lăsa pe buze nici un gust acru, dacă însă e falsificat și prost va lăsa pe buze un gust iute și pișcător. Dacă un oțel bun, după o îndelungată păstrare, începe a se tulbura, el se poate limpezi, aruncându-se în el bucățele mici de cărbuni de lemn. Cărbunii de lemn sunt de alt­fel chiar din capul locului un preser­­vativ bun pentru ori­ce tulburare a oțelului. ISTifil PRIN POSTA Anglia.— Balfour, lordul tezaurului, într’un discurs ținut la Manchester, a zis că situația politică generală este azi, la începutul anului 1897 (s. n.), mult mai pacinică de­cât în ori­cft moment al anului trecut. Austro-Ungaria.­ Delegatul austriac în con­siliul sanitar turcesc din Constantinopol, a re­portat la Viena că de două ori deja a fost res­pinsă de către delegații turci, propunerea sa de a se opri anul acesta venirea mahomedanilor din India în pelerinagiu la Meca, ceea ce ar putea să pricinuiască introducerea ciumei în Europa. Așa­dar e mare primejdie de ciumă în Asia de apus și în Europa. Guvernul austriac s’a adresat în această privință forței, atrăgându-i atenția asupra respunderei sale. Franța.­ La Tunis, în timpul unnei serbări de bine­facere dată într’un teatru francez și prezidată de rezidentul francez și de consulul general italian, s’a cântat pe rând marsilieza și imnul italian, care fură ascultate de auditor în picioare și aplaudate de membrii coloniilor fran­ceze și italiane. Germania. — Prințul Bismarck avea obiceiu să felicite pe împărat de anul nou, iar împăra­tul îi răspundea printr’o scrisoare lungă. Anul acesta, după cum află «Freisinige Zeitung» nici Bismarck n’a trimis felicitare, nici împăratul scrisoare. Italia.—Maiorul Nerazzini se va întoarce peste vre­o 12 zile la Siria, ducând tractatul de pace iscălit, și o scrisoare a regelui Umberto către Negus. Nerazzini va trebui să reguleze chestia gra­niței, să decidă indemnitatea și plata, și să stabilescă mai multe înțelegeri cu privire la or­ganizarea Tigreului și Agameului în scopul de a înlătura ori­ce incident pentru viitor. — Autoritățile au ordonat disolvarea mai mul­tor asociații socialiste din provincia Romei. Rusia. — S’a svonit că Mitracheff, care este azi ministru al Rusiei la Copenhaga, va fi nu­mit ministru de externe al Rusiei. Svonul a­­cesta se confirmă acum și de cercurile curiei. — «Novoie Vremia» protestează cu violență LUCRURI DI­ TOATA LUMEA MoarteA.—Ideea morței stăpânește viața noastră și noi ne îndreptăm în general fe­lul de a fi după concepțiunea pe care ne-o facem despre lumea cea­l­ altă, despre ceea ce credem că vom deveni după moarte. Adevărul acesta nu se poate aplica oare la existența unui popor întreg, deducând din el cauzele propășirei sau decadenței a­­celui popor ? D. A. de Rider socotește că da, și într’un studiu întitulat Ideea despre moarte în Gre­cia, în epoca clasică, si a încercat să demon­streze influența pe care a exercitat-o această idee asupra existenței intelectuale și morale a elenilor. In veacul al 5-lea și al 4-lea, Grecii erau stăpâniți de o frică nespus de mare de moarte. «Viața e un mare bine,—zice Am­phitryon ,—petreceți-o cât se poate mai în­­țelepțește, trecând fără întristare de la zi la noapte.» Transformarea s’a făcut încet. Evoluția nu s’a schimbat la moartea lui Alexandru, dar schimbarea a fost reală și importanța ei nu poate fi tăgăduită. In veacul al 5-lea, moartea era conside­rată, în­ general, ca un sfârșit total al ființei. Elenii erau pe acea vreme foarte veseli că traiau, aveau un mare respect de viață, își dadeau toate silințele să muncească și să creeze, ca să lase o amintire trainică despre cercetările și capo­d­operile lor. După ce a trecut însă «epoca eroică»: după luptele mari naționale, elenii au în­ceput să judece că omul mai are și o altă soartă, nu numai traiul pe pământ. Deja o­­biceiurile funebre arată credința că ființa nu se sfârșește odată cu moartea. Filosofii și poeții confirmă speranța aceasta. «Omule,—zice Tenkros,—nu-ți bate joc de morți; dacă faci aceasta, să ști că ei pot să-și răzbune». Religiunile mistice contribuesc de aseme­nea la modificarea ideilor despre moarte și fac să se întrevadă ca posibilă o «viață viitoare» : misterele din Eleusis înlocuesc cultul plin de orgii al lui Dyonyssions. Evoluția aceasta a ideilor grece are o deosebita influență asupra artei. Pe monu­­mentele mormintelor se vede omul stând nepăsător în fața morței ; apoi, puțin câte puțin, omul începe a se teme iar de apro­pierea morței ; o nouă melancolie care cu­prinde arta lui Praxites este semnul unor timpuri noue. — 2 - Ge a perdut sau a câștigat Grecia din această transformare ? Câtă vreme nu credeau în viața viitoare, ei și-am­ dat frâu liber patimelor lor. Din con­tra, când ideile asupra naturei morței au început să se transforme, viața a fost cu­prinși­­ de melancolie. Ide­ea aceasta a avut mari rezultate mo­rale și intelectuale; atunci doctrinele religi­­oas^^beau de virtute și de dreptate și po­­por^^^nceput să devie mai moral, mai aveW și mai bine-voitor față de aproapele său. După cum se vede, ideea despre o «viață viitoare», este cea mai bună. I­LUSTRAȚIA NOASTRĂ Proprietarul Stanislau de Podrschewski, unul din cei mai mari propietari din Polo­nia rusească, fu invitat cu nevasta sa, de sărbătorile Crăciunului, la un vecin al său, un alt mare proprietar. Dînsul porunci vi­zitiului să pue trei cai la troiță (sanie) și curând porniră în goana cailor. Ajungând la marginea unui lac, proprietarul zise vi­zitiului să nu’l mai ocolească ci să mâne d’a dreptul peste el, căci era înghețat tun. Dînșii nu știau­ că țeranii făcuseră copci în ghiața lacului, pentru aruncarea cârligelor de prins pește. D’o­dată un cal de te într’o copcă. In sbu­­c îu mările lui, atrase și pe cel­ l’alt cal. Al treilea cal se speria și începu să facă așa sărituri, în­cât restu­rnă sania. Cei trei că­lători fură aruncați așa de rou pe ghiață în­cât se răniră și sângele începu să le curgă în șiroaie. Cei două cai căzuți în baltă rupse­­seră curelele și hulubele ; al treilea cal o croi la fugă, cu sania goală, îndărăt spre casă. Servitorii castelului, văzând sania goală și cu un singur cal, pricepură că s’a întâmplat o nenorocire. Dinșiî alergară pe drumul ce ducea spre castelul învecinat și găsiră pe călători în cea mai groaznică stare, în mijlocul unei bălți de sânge care se închegase pe ghiață. Ii ridicară și-o duseră acasă. Vizitiul a mu­rit în urma unei zdruncinări de creere. Tînăra și frumoasa nevastă a proprietaru­lui e și azi între viață și moarte, iar pro­prietarul merge spre bine. Șoșoni și Mușc« OOAZÎIÎNE ADEVERAȚI ȘOȘONI din marea fa­brică di­n Petersburg, garantați, se vînd mai eftin de­cât ori­unde la administrațiu­­nea ziarului «Universul», strada Brezoianu No. 11 și la Sucursală, în calea Victoriei No. 102. ȘOȘONI de Riga, adică lot ru­sești, cu 1 leu mai ieftin de­cât ori­unde. FRUMOASE MANȘOANE pentru da­me cu lei 1.50 și 2.50 bucata. vânători de lucruri de prin buzunarele și casele oamenilor. Având în vedere acest scop, ei se du­seră alaltă­ erî la gara de Nord și șterpeliră câte­va lăzi cu cartușe dintr’un vagon de marfă. _ _ Pe când voiau să iasă din curtea gării cu «produsul muncei lor», fura zăriți de niște paznici cari după ce îi luară de scurt și descoperiră furtul, îi luară la bătae. După ce­ î burdușiră țeapăn, îi dete pe mâna sergentului de stradă, care îi duse la poliție. Armurierii noștri stau­ acum la răcoare. Tâlhărie.— Patru copii din strada­ Țăra­nilor, strânseră ban cu ban în tot timpul verei, ca să poată face o­ stea de Crăciun, cu care să colinde și să câștige parale multe­ multe. Crăciunul sosi și copii înce­pură să umble prin oraș, țipând cât se lua gura : Cine primește steaua frumoasă și luminoasă, Cu colțuri multe și mai mari și mai mărunte, De la nașterea lui Christos, Ca un soare luminos ! Primiți vei să cânte, alungați colo cu câi­nii, copilașii strînseră vre-o 20 lei în tot cursul celor 3 zile ale Crăciunului. In noaptea de Duminecă, tot intrând din curte’n curte ajunseră sub dealul mitropo­liei. Nourii negri după cer faceau ca bezna să fie adâncă. Copiii înaintau cântând, veseli că știau­ în buzunarele lor o avere întreagă și făcându-șî fie­care planuri uriașe ce să facă cu banii ce i s’o cuveni ca parte din tovărășie. De o dată un individ e și înaintea copii­lor, îi luă la bătaie, le rupse drăguța lor de stea și le fură averea. Desperați și hohotind de plâns, copilașii se duseră de se plânseră secției respective, care a început cercetări. Până acum însă, crudul și îndrăsnețul tâlhar n’a putut fi prins. Întâni­»la ul' Furt de mărci.­ Cu câte­va zile înaintea Crăciunului, d-na Tache Protopopescu, soția directorului general al Regiei Monopolurilor Statului, a chemat pe un instalator de so­nerii ca să repare o sonerie stricată. Instalatorul intră în casă și se apucă de lucru. Toată lumea se învârtea încolo și încoace, ocupată fiind cu pregătirile necesi­tate de sărbători. Pe când Constantin Geor­­gescu-Busuioc,—căci acesta e numele insta­latorului,—așeza sîrmele pe zid, își aruncă ochii pe masa din mijloc și zări un album cu mărci, de toată frumusețea. Atunci asverli încolo toate instrumentele, se apropie de masă, înhăță albumul și... p’aci ți­ e drumul. Furtul a fost observat și păgubașul a re­clamat poliției. Alaltă­ era agenții de siguranță am­ pus mâna pe cinstitul instalator. El vîn­­duse albumul colecționarului Birnbach, pe prețul de 70 lei,—pe când valoarea reală a albumului întrecea cifra de 2 mii lei. Atât pungașul cât și cumpărătorul cu câștig al albumului, stau acum la dubă și... colecționează șobolanii. Hoți de cartușe.—N. Păun și Al. Stan se făcuseră tovarăși. Scopul lor era de a ajunge cu timpul oameni cu dare de mână, prăvăliași cu credit în piață. După multă chibzuială, ei se hotărâră să deschidă o ar­­murărie, căci amândoui erau vânători în­focați. Adică, stăi să ne­ înțelegem... Ei nu erau vânători de animale sau de paseri, ci »IW ȚAMA Crima — Brutarul Anton Regopol, grec de origină, din comuna Mărășești, județul Putna, era un om furios nevoie mare. Era de ajuns să-i spui o vorbă, ca să se înfu­­rieze peste măsură și să-și piardă socoteala faptelor. Așa alaltă­ era, luându-se la ceartă cu Hristea Mihail, a scos din buzunar un revolver și a tras asupra acestuia un foc. Atins de glonțul ucigaș, nefericitul Hris­tea a căzut jos scăldat în sânge. Furiosul grec a fost arestat și dat jude­­căței sub acuzarea de: «crimă săvârșită dar neisbutită.» Acum stă la dubă, unde de­sigur i sau calmat nervii. Incendiu.— Alaltă­ erî noapte, pe la orele 12, o limbă de foc a isbucnit din casa lo­cuitorului Dimofteiu Gheorghe, limbă care lumina întreg satul Vulturul, din județul Putna. „ Nu mult după aceea strigăte ele: foc!... foc //... isbucniră din toate părțile. Locuitorii alergară în ajutorul nefericitu­lui păgubaș, dar toată truda lor fu zadar­nică. Peste o oră nu mai rămăsese din întregul avut al lui Dimofteiu de­cât un morman de cenușă încă fumegândă. Parchetul a deschis o anchetă, căci focul, după toate probabilitățile, a fost pus inten­ționat. Se crede că incendiatorul e un țăran din comună, anume Năstase Paraschiv, care e­­ra certat cu nefericitul păgubaș și care, din noaptea incendiului, a dispărut din comună. Răscoale.­ Locuitorii comunei Bârsești din jud. Putna, s’au­ răsculat în contra con­săteanului lor N. Mircea și alții, pretextând că li s’ar fi distribuit mai puțini bani, din vânzarea pădurilor din munții Vranci, la o societate ungară, păduri ce aparțineau­ lor. In urma intervențiunii sub-prefectului plășea, cu geandarmii de acolo, s’a liniștit spiritele și s’a împedicat orî­ce urmări, con­­tinuându-se ancheta. — Asemenea s’au mai răsculat și locui­torii comunei Mircești, același jud., în con­tra autorității comunale ; trimițându-se la timp secția geandarmilor din­­ Odobești, s’a oprit orî­ ce escese și se urmează ancheta în liniște. Mort din beție.— Lui Barbu Ianoș, din comuna Cărceni, județul Mehedinți, îi placeau foarte mult chefurile, căci era sugaciu iu jucărie. De câte­ orî nu’i spunea femeea lui: DEI ¥ CAPITALA !«BE Miercuri, 1 (13) ianuarie 18­ JV'. — Mă Barbule mă, lasă-­te de beție cît­ o să te ia dracu într’o zi ! — Lasă la muiere, că fierul râu nu se prăpădește așa de lesne! îi răspundea el rîzând, pe când femeea lui turba de ciudă. Cu o zi înainte de ajunul Crăciunului, Barbu luă mai mulți copii din sat și plecă cu ei, după datina strămoșească, la colindeț. Colindă ici, relindă colo, și strânse bă­ni­șori buni, c­­i cânta moșneagul nu se încurca.­­ După ce sfârși cu colindețul, el se duse în trio cârciuma ... se așeză pe băutură. Bău vin alb, roșu, de toate zi­­­rile în fine, căci Barbu nu făcea politică la băutura. Băgă atâta vin în el, în­cât, fuse cât pe aci să se rostogolească sub masă. Dar era țeapăn moșneagul. Se sculă, deși cu greutate, și o porni cu pași rari, — ju­când polca-mazurca cum s’ar zice, — spre casă. Pe la mijlocul drumului însă, căzu jos și nu mai putu să se scoale. A doua zi fu găsit de niște trecători, mort, înghețat de ger. Ei luară cadavrul moșului Anton și îl du­seră acasă la soția lui. Grăbiți-vg! EST! Cine se va abona pe 3 anul la «UNIVERSUL» politic cotidan, cu începere de la 1 Ianuarie 1897 plătind lei 7 în capitală și lei 8.50 în provincie, va primi ca premiu, gratuit: O frumoasă fructieră cu piciorul aurit sau nichelat și cu o farfurie de porțelan artistic pictată, sau o frumoasă za­­harniță de metal nichelat cu sticlă colorată și cu lingură de metal, sau un frumos port-obiect fantasie, du­pă alegere. 4 Calendare, adică: Calendarul de citit, ca­lendarul american cu foi zilnice, calendarul de­ buzunar și calendarul de perete. Mai primesc gratis în timp de 3 luni și «Uni­versul» literar colorat, care apare în­­ le­care Duminecă. Pentru abonamentul de 6 anul se va plăti în capitală leî 13.50 și în provincie leî 15.50.—Abonații vor primi ca premiu gratis:" Unul din obiectele mai sus indicate, după ale­gere. Cele 4 calendare ale «Universului» pe anul 1897. 4 volume ilustrate din romanele noastre și «Universul» literar colorat săptămânal, pe timp­ de 6 luni. MP* Pentru abonamentul de un an se va plăti în capitală lei 24 și în provincie lei 30.—Abonații vor primi ca premiu gratis: 2 din obiectele mai sus indicate, după alegere, sau un frumos ceasornic de metal bronzat, pentru masă, sau o frumoasă fructieră cu 2 far­­­furii, artistic pictate și cu piciorul de metal ni­chelat.­­Cele 4 calendare de mai sus, 6 volume ilustrate din romanele noastre și «Universul» literar colorat săptămânal, pe timp de un an. Premiile se dau imediat după primirea costu­lui abonamentului. CITIȚI Toate acele persoane, cari vor bine-voi a ne procura 6 abonați pentru 3 luni, sau 4 abonați pentru 6 luni, sau 3 abonați pentru un an, vor primi ca premiu, imediat după primirea costu­lui abonamentelor, un frumos ceasornic bron­zat, pentru masă. Evenimentele din Turcia Viena, 29 Decembrie Se anunță din Belgrad «Corespondenței Politice» că d. Simioi a însărcinat pe d. Georgevici, ministrul Serbiei la Constanti­­­nopol, de a face reclamațiuni serioase pe lângă Sultan și Poarta în privința eveni­mentelor sângeroase ce s’au petrecut la Ueskub. 1Constantinopol, 29 Decembrie Ambasadorul italian a insistat pe lângă Poartă ca să confirme în scris promisiunea ce a făcut-o în privința italianului Marani. Staționarul «Archimede» a primit ordi­­­nul de a se ține gata de plecare. Roma, 29 Decembrie. Se anunță din Constantinopol «Agenției — Prin fir telegrafic — Copilul Păcatului Mare Roman dramatic DE PIERRE SALES II II II începutul unei luni de miere — C­e noi suntem obicinuiți cu lucruri d’astea, d-nă, zise amploiantul cu zîmbetul unui complice care știe d’inainte că o să fie bine plătit. Și dacă mai putem face încă vreun serviciu d-nei... — Da, da, amicul meu. Sunt jos în fața hotelului niscai trăsuri ? — Da, sunt toată noaptea. D-na vrea să plece în oraș? — Da, cred că o să plec, să mă duc în ajutorul prietenei mele, d­acă voi­ putea să scap!... In sfârșit o trăsură să fie la dispo­ziția mea toată noaptea. — Bine, d-nă. Unde s’aștepte ? In gang? — Nu, să stea pe piață, între cele­l­alte birje. Nu știu­ încă la ce oră o s’o pot lua. — Atâta e tot ? — Atâta. Ah! de­sigur o să am nevoie de cameristă... — O ! pentru asta d-na n’are de­cât să sune ca de obiceiu. Și amploiatul salută foarte respectuos pe Geneveva și se retrase. La cotitura corido­rului se întâlni cu bărbatul, care se urca, cu fața inundată de fericire. Amploiatul se dete la o parte cu corecțiunea, cu nepăsa­rea unui diplomat. In vremea asta, Geneveva murmura: — Ce să fac, D-zeule ?... Inspiră-mă. Cum să scap. Se cutremură o dată din cap în tălpi. Insă repede se întări contra slăbiiunei. — O 1 mai cu seamă dă-mi energia d’a nu plânge când știe pe drăguța mea copilă în primejdie de moarte. Alt­fel dânsul o să priceapă că-l înșel și nu voia mai putea să scap în noaptea asta... O! sä fiu pe deplin stăpână asupra­ mî și să mint. Iată cu ce trebue să mă obicinuesc. Și mie nu mi-a fost nimic mai urît în lume de­cât min­ciuna și înșelătoria... Ah ! în ce situație groaznică m’a aruncat tatăl meu !... Pe când termina aceste cuvinte, Frederic se strecură binișor în camera sa și apu­­cându’î talia subțire cu amândouă mâinele, îî depuse pe amândoi obrazi, câte o săru­tare sonoră. Dînsa făcu din instinct o mișcare de res­pingere. — Dar ce ai, scumpa mea amică ? Ea ’șî înțelese inprudența și bolborosi. — Scuză-mă, am fost surprinsă. Insă el, după ce o mai privi puțin, re­petă : — Ce ai, Geneveva, ești foarte galbenă. -­ Da... da... trebue să fiu galbenă în adevăr... M’am simțit d’o­dată așa rea... — Dar trebue să te culci... Să trimitem după un doctor... — O ! nu, nu! răspunse dânsa cu ener­gie , e o indisposiție trecătoare. Uite, mă simt mai bine. Da, sunt bine acum... Și zîmbia aproape. — Atunci tot o să cinăm ? întrebă dânsul. O ! să cineze, să rîdă, căci ar fi tre­buit să rîdă cu dânsul, în vreme ce acolo, în coliba de la Iony copila sa trăgea poate de moarte ! Si cu toate astea, dacă n’avea să aibă curagiul d’a ’șî juca rolul până la capăt, d’a ’șî ascunde cu totul durerea. Fre­deric n’avea să maî voească a se despărți de dânsa. — Dar cum nu, zise ea, poate o să mă fac cu totul bine dacă vom­ mânca puțin. Deja chelnerii, sub direcțiunea unui mae­stru de otel, începuseră să pună masa in salonașul care d­espărția cele două camere ale lor. Frederic ordonă să se destupe re­pede o sticlă de șampanie; se duse de umplu o cupă și o aduse Geneveveî. Dînsa bea și zise : — Da, asta ’mî face bine. După ce se puse la masă, se prefăcu că mănâncă cu mare poftă. Insă înghiția bu­cățile întregi; fălcile-î erau așa de strânse în­cât nu putea să mestice. D’odată lăsă ca­pul pe spatele scaunului. Se înăbuși­a. Frederic se repezi la ea spăimântat. Insă numai de cât ea ’î risipi grija cu un gest blând și’î zise : — Nu voisem să te las singur, amicul meu. Îmi ceruseși cu atâta drăgălășie să cinez cu d-ta în­cât nu-mi venea să te re­fuz... Insă precum vezi, nu pot... Scuză-mă că te las singur... Și respingând pe bărbatul său care voia să-î ajute să se ridice, zise : — O­­ lasă, sunt încă tare. — Camerista d-tale o să-ți ajute să te culci iar eu n’alerg la un doctor... — Un doctor e cu totul de prisos, ami­cul meu, mai cu seamă un doctor care nu îmî cunoaște temperamentul. N’am trebu­ință de alt­ceva de­cât de puțină odihnă și de eter. Mi-aduc aminte că în sacul de că­lătorie am o sticluță de eter. — Cu toate astea, scumpa mea, nu pot să te las ca să te îngrijești singură. Eu sunt răspunzător de sănătatea d-tale. Dinsa răspunse cu tărie : — Eu știu mai bine ca orî­cine ce-mi trebue, când mă aflu în așa stare care nu provine de­cât de la nervi. Am simțit o prea mare plăcere în astă seară la operă și nervii mei au început acum să joace. O să mă odihnesc bine și mâine n’o să mai am nimic. Ajunsese la ușa camerei sale. — Iartă-mă că trebue să te las singur în noaptea asta ; cinează fără grijă. Părea așa de sinceră, așa de afectuoasă, și era atâta seduc­ți­une în vocea sa, în­cât Frederic nu prinse nici umbră de­­ bănuială în acest moment. Dînsul sună și ordonă chelnerilor să ră­dice cina, cu toate protestările nevestei sale. — Dar eu știe că d-tale îți era foame, amicul meu. — Nimic nu’mî mai face plăcere acum scumpa mea și sunt furios pe mine însu­mă că nu pot să înlocuiesc pe came­rista d-tale. — Mai cu seamă că am pe mine corsetul acesta cu lațuri pe d’înderăt, zise Geneveva încercându-se încă să zîmbească. Sună să vie camerista și când aceasta a­­păru, zise iar lui Frederic : — Mă scuzezî, nu’î așa amicul meu, că te trimit în camer­a d-tale ? De alt­fel ești tot așa de obosit ca și mine. Ți-am dat mare osteneală pentru ca să mă restețî 1... Î Va urma). ’

Next