Universul, decembrie 1898 (Anul 16, nr. 321-348)

1898-12-01 / nr. 321

Conservele STANCOVICI i l­u BANI o cutie cu conserve de 500 gr. Fasole, Maza­­re, Bănie, Dovle­cel, etc., calitate finit, o cutie de con­­serve de 1000 gr. cu Fasole, Mazăre, Banie, Dovlecel, etc. — Depui Str. Regală No. 11 — ComerciimUor se face rabat Se expediază după cerere în provincie contra ramburs 1193 (48) Carl l­öwenba­ch­ COKS de UZINA PRIMA CALITATE Transportați la domiciliu în saci — SzIÍg-O­ETB — pentru sobe <le porțelan — CARBUM S>r. PIATRA — din minele Petroșani și Cardiff Coks de topit și coks de fierărie C­O­K­S M­A­R­LI­A­T pentru sobe Púrigine ANTRACIT ENGLEZESC pentru sobe de toate sistemele-­ GREUTATE GARANTATA Expediția cu gros și eu detail de la Brăila, Constanța și București Depozit central str. Sfinți Voivozi 5 Telefon GS.­­ 1054 Jk­min ciii Pentru onor. Public și clienții mei Fac cunoscut că având în serviciul meu­ pe Iosif Fiahu din com­. Băceni, jud. Muscel ș­i trimițendu’l spre a in­casa bani pe la onor, clienți a abuzat de încrederea ce i-am dat și pe lângă facturile în regulă ce ’i le dădeam spre încasare făcea și facturi false, în care mod m’a furat cu suma de lei 1442, pentru care fapt a fost înaintat Par­chetului, de unde, spre mirare, a fost pus în libertate, rămânând judecata pendinte. Pentru a evita ori­ce recla­­mațiune din partea enor­­mele Clientele precum și pentru știința onor. Public am publicat aceasta spre buna regulă și a se putea feri de un asemenea om abuziv. Dim­itrie Th. Racovaciu. 1242 2 Atragem atențiunea asupra anunțului din pag. IV «Bucu­reștii Noul». II, 30 Noembrie 1898 la orele 2 p. m., va avea loc în sala Societăței constructorilor Români o în­­trcmir­e a patronilor și lucrătorilor cis­­nuri și pantofari pentru a se consfă­­tui asupra măsurilor ce sunt de luat contra comerțului ambulant de încăl­țăminte." Gratis se trimite ori­cui la cerere Curierul lui •ovinciéi, care­ a­ apărut acum și al cărui abonament e gratuit. Cererile sunt a se adresa la Admi­nistrația «Curierului», București, str. Smârdan No. 10. 1245­3 Str. Ilegalii No. 11, București linei! Bani! Bani sa dau cu împrumut pe hipo­teci asupra caselor și moșiilor, cu do­bândă convenabilă și ori­ ce sumă. Gratis se plasează banii d-lor par­­ticularî pe hipoteci garantate. Vechea Agenție Universală. 1209 50 Broderii artistice se execută și se primește de lucru la Piorkowsky, str. Carol 40, București. Tot aci se primește de su­­tașat, guvrat și plisat. 1229 . Agenți activi și presentabilă caută S. Loc­he!» Str. Doamnei 12, pentru vin­derea unui articol nou și foarte ne­cesar la particulari. Câștig foarte bun. 2 1243. ÎNTÂMPLĂRI Știu Cajigură In jurul Europei pe jos Astă­zi, Luna, la 3 p. m., so­sește în Capitală, venind din­spre Pantelimon, d. Emile Briliant, care în urma unei prinsori de 25.000 de franci a plecat din Alger cu anga­jamentul de a face pe jos înconju­rul Europei în timp de un an și jumătate. Emile Briliant, în vîrstă abia de 19 ani, este corespondent al ziarului «Le telegrame d’Alger» Premiul prinsoreî este oferit de Societatea «La Patriote» din Alger. Plecat la 6 ianuarie 1898, Emile Briliant a străbătut pe jos Algeria, Marocul, Spania, Franța, Germania, Polonia, Rusia­ și o parte, din­­ Ro­mânia. După ce va străbate și țara noastră, tînerul «Europe trotter», va trece în­ Bulgaria, va traversa Ser­bia, Italia și Tunisul pentru a se întoarce în Algeria, unde trebuie să soseacă cel mai târziu la 6 iulie 1890. La plecare, Emile Briliant a fost însoțit de un amic anume Paul Ruddier, dar acesta, din cauza prea marei oboseli, a trebuit să se o­­prească la Lyon, unde a și murit. Până acum tînerul a p­arcus vre-o 11.000 de kilometri. El se va o­­­­di­hni câte­va zile în București, apoi își va continua călătoria, in­»­r nra GALAȚI.—Moarte subiții A încetat subit din viață în gara Bărboși individul Gheorghe Dinia, care sosise în gară în acea zi cu mai multe vase cu vin ale d-lui C. Pantazi, comerciant din Brăila, și care -l transporta de la Huși la Brăila. D. doctor Tocheanu, medicul pri­mar al județului, și d. procuror Dragan, transportându-se la fața locului, au constatat că moartea nu­­mitului a provenit din cauza boa­­lei de stomac de care suferea IAȘI.—Proces original.— Epidemii In noaptea de 26 spre 27 Noem­­brie o evreică, Chiva Soponariu, din strada Socoleț No. 09, fiind apucată de durerile facere­, a chemat pe un medic ce locuia peste drum, d. dr. Gliesman. Tînărul medic văzând însă o complicație de eclapsie (spasme convulsive), n’a vrut să ordone ni­mic , din cauză că pacienta se afla în pericol, îi era, se zice, teamă de parchet. După ce membrii familiei alergară pe la mai mulți medici, cari loțî, se zice, ar fi refuzat să vie, sosește în tine d. dr. Einkelstein, dar prea târziu, căci femeea muri imediat. Moșul decedatei, de profesiune căruțaș, ar fi hotărît să intenteze proces medicilor cari au refuzat să vie la chemarea ce li s’a făcut. — In comuna Gărniceni, a în­cetat epidemia de febră tifoidă. In comuna Podu­ Iloae s’au ivit două cazuri de anghina difterică. Această epidemie s’a ivit și în co­muna Brăești, unde sunt 6 cazuri. FĂLCIU.­Crimă Camera de punere sub acuzare din Iași a trimes înaintea Curței cu juri din județul Falem pe Gri­­gore Varlam, de 22 ani, din comuna Novaci, Vasile Ungureanu, Gh. I. Crăsnaru, I. V. Doagă și Marin Gh. Procopie, cel dintâm­ pentru lovire care a cauzat moartea, iar' ceî-l’alțî pentru că, în complicitate, au ucis pe Gheorghe Vasilache, din comuna Duda, județul Fălciu. CURIER JUDICIAR (TRIBUNALELE ROMANE) Un contract dotai sui-gctieris Mare haz s’a făcut Sâmbătă la secția 2-a a Curții de apel din Bu­curești cu ocazia discuțiunei unei cereri de pensie alimentară cerută de o doamnă care se află în divorț cu bărbatului ei. Se știe că, după lege, o femee poate să ceară ca în tot timpul cât ține procedura di­vorțului, bărbatul ei să-i servească o pensie alimentară. Cuantumul su­mei se fixează de către tribunal după puterile bărbatului, în mo­mentul când se cere pensia ali­mentară. D-na Jaques G... originară din Iași, sau mai zis părintele ei (as­tă­zi decedat), sau samsarii cari au refigiat contractul bănesc de căsă­torie, n’au voit să lase la aprecie­rea tribunalului fixarea cuantumului pensiei alimentare, și au pus ex­pres în contract o clausă, în baza căreia soțul, în timpul divorțului, trebue să dea fix 400 de lei lunar. Nu e așa că e nostim ,de tot ca în momentul când le căsătorești și faci rugi de fericire comună eternă, să te gândești tocmai atunci la di­vorț? Insă așa s’a întâmplat. La tribunal s’a pledat imoralita­tea unei asemenea clause, ca fiind contra bunelor moravuri. Cu toate astea­ d-na G... a reușit în prima instanță, obținând tocmai 400 lei și executând deja prima dată, sentința în asemenea materie fiind cu exe­cuție provizorie. Afacerea a­ venit cu apel la curic. Soțul, d. G.., comerciant în Bu­curești, era asistat de d-nii G. Panu și G. Cernescu,­­ iar soția prin d. Cernea. D. Cernescu zice că e imoral ca în momentul când se unesc doar oameni pentru vecie, să te gândești la divorț ca și când s’ar face un contract de asociație de mărunțișuri. Numai samsarii din Iași sunt capa­bili de a face asemenea contracte. Cuantumul­ pensiei nu se deter­mină de­cât după puterile bărba­tului, iar nu după cele ce s-au pro­mis în momentul căsătoriei. Soțul putea să­ î fi promis că în caz de divorț să-i facă și castele în Spa­nia, dar dacă astă­zi ar fi un biet fun­cționăraș, de unde să i se facă? (rîsete). D. G. Panu mai citește din con­tractul dorii și alte giuvaeruri; art. 5, donațiunile făcute de bărbat ; soției sale vor îl d­otare , pe când după lege donațiile între soți sunt revocabile și nu poate fi dotat de cât ceea ce s'a fixat prin contractul înregistrat înainte de căsătorie ; art. 7. în caz de divorț, ferească D-zeu (și D-zeul n’a ferit), zestrea se va restitui îndată, de­și după lege se zice că se va restitui, dacă zestrea consistă în bani, după un an de la desfacerea căsătoriei , etc. D. Panu, după ce analizează toate aceste clauze, zice că ele lovesc în bunele moravuri, lovesc în una din instituțiunile sociale, căsătoria. D. Cernea susține că după drep­tul român și chiar al nostru, clausa de care e vorba nu e contrară bu­nelor moravuri, dar recunoaște că pensia se poate reduce după pu­terile bărbatului. Curtea reduce pensia alimentară de la 400 de lei la 200. (TRIBUNALELE STREINE) Succesiunea reginei Maria­ Ch­ristina Secția I a tribunalului civil a în­ceput dețină­ri examinarea unei a­­faceri, al cărei început datează de peste 20 de ani. E vorba de succesiunea reginei Spaniei, Maria Christina, decedată în 1878, la Sainte-Adresse. Regina Maria Christina lăsa mai mulți descending direcți: Intesn, două fete, născute din prima sa căsătorie cu regele Fer­dinand VII , aceea care iu regina Isabela și ducesa de Montpensier. Apoi cinci sau șease alți copii, eșiți din căsătoria ei cu ducele de Kianceres, care fusese înainte că­pitan în corpul gardei și numit pe atunci numai senor Munor. Se iscară dificultăți cu privire la această succesiune, ale cărei bu­nuri se aflau parte în Spania, puine în Franța. Spre a se termina mai scurt cu procesele cari se născuseră, s’a de­cis constituirea unui tribunal arbi­trar la Madrid. Tribunul și-a dat sentința și s-au înclinat toți erezii, afară de prin­țesa Drago. Ea se opune la retragerea dife­ritelor sume, ridicându-se la un total de aproape 1.500.000 lei și a le de­pune la ca­sa de depuneri și con­­semnațiuni. Ea invoacă, într’adevăr, nulitatea sentinței arbitrare, care ea pretinde că rezultă din diferite vicii de formă. Procesul va dura mai multe zile. * * * Pățania unuui avocat La tribunalul din Bow­ street, din Londra, un avocat era însărcinat de a apăra pe un hoț de cea mai rea speță; de aceia el căută, după o­­biceiul englez, să încurce cu în­trebările sale pe martorii acuzărei. Acesta era singurul mijloc ce-i mai rămânea spre a micșora condam­narea clientului său. — Martore— zise avocatul, —se numești James Smith? Nu ești a­­celași Smith, care, în 1886, a fost condamnat pentru furt la doui ani închisoare ? — Nu, domnule, nu sunt acela. — Atunci, ai putea să fii Smith, care a fost condamnat la Liverpool pentru excrocheri­ ? — Nici acela. — Așa­dar n’am fost nici­odată în închisoare?—stărui avocatul cu sur­prindere amestecată cu părere de de rest. — Ba da, am fost de două ori. — Cât timp ai stat în­te­ia oară? — O zi. — Ah ! ah ! — exclamă avocatul înseninându-se,—și a doua oară ? — O jumătate zi. — O jumătate zi ? Dar asta e cu neputință ! — Iartă-mă, asta e exact! Vreau de altmintrelea să explic lucrul. Eu sunt zidar de îîl§§§rie și am fost chemat în închisoare spre a repara o celulă unde se afla închis un a­­vocat condamnat pentru fals la 5 ani închisoare. In acea zi apărătorul nu mai puse nici o întrebare martorilor. Mâine, MarțU Decembrie VA APARE O BIBLIOTECĂ ECONOMICI’ a Ziarului UNIVERSUL care va conține — FRUMOSUL ROMAN — In Nenorocire datorit penei unuia din cei mai mari scriitori italiani. Un volum de 412 pagini, cu coperta colorată. — Se va vinde pe prețul de MP* 35 b­ans “Hm Cu 45 bani se trimite franco în toată țara. Se va vinde la toate chioșcurile și col­portorii de ziare. învățători medaliați S’a acordat medalia «Răsplata mun­­cei pentru învățămîntul primar», clasa 2-a, următorilor învățători: I. Vîlceanu, M. Mănescu, din jude­țul Mehedinți; C. Dobrescu, din ju­dețul Gorj;­­Al. Stănciulescu, I. Sim­­iniceanu, V. Popescu, din jud. Dolj; G. Mihăescu, I. Didicescu, din jude­țul Vâlcea; I. Iliescu, P. Radolian, din județul Romanați; P. Rădulescu, D. Rădulescu, din județul Argeș; D. Nicolescu, din județul Olt; I. Viișo­­ianu, I. Petrescu, din județul Muscel; A. Popescu, din județul Teleorman ; G. Stănescu, Gh. Popescu, din jude­țul Dâmbovița ; I. Ștefănescu, I. Po­pescu, Al. Rădulescu, din județul Prahova; T. Zăhărescu, St. Ionescu, din județul Buzău ; N. Lerescu, Al. Mihăilescu, din județul R.­Sărat ; I. Saragea, N. Cerchez, din jud. Putna ; E. Mironescu, D. Alboleanu, din ju­dețul Covurlui; I. Constantinescu, M. Popescu din jud. Brăila ; R. Popescu, S. Ionescu, din județul Ialomița; M. Simionescu,­­N. Constantinescu din jud. Ilfov; C. Vișinescu, M. Aron, din județul Tulcea; P. Popescu, din ju­dețul Constanța ; N­. Enescu, N. G. Ionescu, disfă ju­dețul Dorohoiu ;­­ Nata­lia Vasiliu, P. Sterescu, din județul Suceava; Al. Baciul, Gh. Leonescu, din județul Neamțu ; D. Mancaș, G. Dimitriu, din județul Roman ; I. Pâr­­vulescu, Gh. Urech­e, din județul Te­cuci ; St. Cașu, I. Simionescu, din ju­dețul Tutova­; C. Giureanu, I. Băbu­­șanu, din județul Vaslui ; S. Bălțatu, V. Alexa, din județul Fălciu; Gh. Cos­­tică, Gh. Toderiță, din județul Bacău ; I. Gheorghiu, Al. Negureanu, din ju­dețul Botoșani; N. Andronescu, din județul Constanța; M. Balaban, din județul Putna; k. Lupescu, din jude­țul Tutova. O des­lușire In «Universul» No. 318 am pu­blicat următoarea corespondență : Faliment fraudulos.­La 20 No­embrie s’a deschis licitație pentru vin­derea mărfei din prăvălia lui Max Mar­­covici, care acum 3 luni de zile a dat­ faliment fraudulos, fugind dimpreună cu familia sa, fără să ’i se fi putut da de urmă. Tribunalul l’a condamnat în lipsă la 5 ani închisoare. Diverse.—D. Hie I. Vericeanu, po­lițai, a fost numit controlor ; în locul d-sale ca polițai se zice că va fi numit d. Galen Teodorian, din Craiova. Consiliul comunal a ales primar pe d. G. Procopiu și ajutor pe d. Con­stantin C. Avrămescu. .. Timpul e foarte frumos. Jouî a cântat muzica militară în centru. Din greșeală s-a pus că această corespondență ne-a sosit din Bu­zoit, pe când ea ne-a fost expe­diată de corespondentul nostru par­ticular din R.­Vérica. A doua zi după aparițiunea ei în «Universul», «un Buzoian», revoltat, trimite o scrisoare la ziarul «Ade­vărul» în care ne înjură și spune că, în corespondența noastră de mai sus, nu sunt de căi pure invențiuni, că nici­odată n’a existat în Buzea Max­ Marcovici, polițaiul Vericeanu și primarul Procopiu. Și nu putea fi alt­fel, din momentul­ ce în acea corespondență se vorbea de R.­Vâl­cea, iar nu de Buzea,—după cum am spus mai sus. La primul moment, am crezut că am fost înșelați de vre­un om fără scrupul, cum­­ sunt mulți, cari au obiceiu de a trimite la ziare câte o știre falsă, nu știm în ce scop , dar căutând manuscriptul scrisorii, am constatat că corespondența venise din R.­Vâlcea. De alt­fel și confrații de la «Ade­vărul» au fost adesea înșelați de acești oameni fără conștiință, și­ prin urmare n’ar trebui să se mire dacă și «Universului»,câte­odată, i se în­tâmplă asemenea lucruri. Nu mai departe de­cât acum pa­tru zile, un rău­voitor din Craiova a comunicat «Adevărului», că au­torul dramei din strada Cazarmei, anume lor, Smaranda,poate va scapa cu viață, pe când el murise și fu­sese îngropat de 3 zile. Un cititor din Craiova ne-a atras atenția asu­pra acestui fapt, dar noi, ca de a­­tâtea alte ori, am aruncat scrisoa­rea în coșul redacției, de­oare­ce știm câte greutăți trebue să înfrunte presa cotidiană, mai cu seamă când e vorba de a controla un fapt care nu s’a petrecut în capitală. Ar fi trebuit să facă tot așa și «Adevărul» cu scrisoarea Buzoianului. Dar chincu­rența câte­odată te face să -ți pierzi capul. Servicii special ce transportam ca­ietelor poștale fără valoare declarați Direcțiunea generală a poștelor și telegrafelor ne aduce la cunoștință că, cu începere de la 1 Ianuarie stil nou viitor, se înființează pe lângă serviciul actual de mesagerii și un serviciu spe­cial de : 1. Colete poștale, fără valoare decla­rată, cu greutate până la 5 kilograme ; 2. Colete poștale cu valoare declarată până la 50 lei ; 3. Colete poștale încărcate cu ram­buri, până la 50 lei. Colete se vor primi atât pentru co­munele urbane, cât și comunele rurale, în condițiuni lesnicioase de ambalagiu și de transport, de către toate oficiile poștale din țară, stațiuni de cale ferată, factorii rurali și agenți poștali speciali din comunele rurale, și se vor distribui la domiciliul destinatarilor. Prin acest serviciu de colete publi­cul va putea expedia: mărfuri de ori­ce categorie, alimente, unt, pasări tă­iate, cărnuri, conserve, pește proaspăt, vânaturi, legume, brânzeturi, fructe, plante-flori, cereale, gravuri, planuri, imprimate, cărți, pachete cu jurnale mai mari de 2 kilograme, pachete cu probe de mărfuri, mobile, coșuri de inele, instrumente, unelte pentru lu­crători, medicamente, etc., etc. Asemenea publicul va mai putea ex­pedia și colete care conțin lichide cu­lori și materii grase, dar acestea vor trebui să fie împachetate solid în vase de tinichea, iar dacă vor fi puse în sti­cle sau oale, urmează să fie reîm­pa­­chetate într-o cutie de metal sau de lemn, înconjurate de o materie absor­bantă, cum este lăsătura de lemn. Taxa unui colet fără valoare decla­rată până la tarif: 5 kilograme este după lege de lei 1. Taxa unui colet cu valoare declarată de 50 lei, este după lege de lei 1,20; pentru ramburs nu se percepe, nici o taxă; sumele încasate din rambursuri se lichidează prin man­dat poștal ; perceperea taxelor se va face prin timbre poștale ; pentru pre­darea la domiciliu a coletelor se va percepe conform legei, câte 25 bani de colet până la 5 kilograme, pentru cele mai grele de 5 kilograme se va per­cepe câte 50 bani de colet. împachetarea coletelor fără valoare declarată se lasă la facultatea expedi­torilor, putând fi împachetată numai în hârtie și legate sfoară, dacă aceasta este suficientă pentru a protege conți­nutul , iar închiderea se poate face prin etichete gumate, fără sigilii. Coletele cari, după natura lor nu au trebuință a fi puse sub ambalagiu, se admit și fără ambalagiu, însă atașându­­se adresa prin etichetă legată de o­­biect. Pentru obiectele cari vor avea o va­loare declarată sau ramburs, împache­tarea trebue să se facă solid și să se închidă prin sigilii, ast­fel în­cât să nu se poată atinge conținutul. Aceste colete se vor expedia cu toate cursele poștale ca și scrisorile. Predarea coletelor la domiciliu în co­munele urbane se va face de­o­cam­dată în localitățile unde se va simți ne­cesitate. Taxele pentru accese se achită prin intermediul serviciului poștal. Președintele unei societăți ali­mentare, d. Iosef Comințeanu, la banchetul anual care reunește a­­ceastă puternică asociațiune, se ri­dică și, cu paharul în mână, începu așa ciocintele sau discurs : — Obiceiul de a mânca se ridică la cea mai înaltă antichitate... EggEsggsBai K Mi MMEggranaami MBBaBBaM Universal in provincie (De la corespondenții noștri particulari) — 28 Noembrie 1898 — Călărași Solemnii ai.e.—Aniversarea luăreî Plevnei s’a serbat în orașul nostru prin oficiarea unui Te-Deum în biserica ca­­­tedrală .Sf. Nicolae, la ora 10 și ju m.a. m. O companie din reg. 5 Ialomița No. 23 și un escadron de călărași au­ făcut onorurile militare. Defilarea­­ a fost co­mandată de d. maior Gafencu, din re­gimentul de infanterie. Au asistat ofițerii superiori, inferi­ori și asimilați­­ din garnizoană. La sfârșit trupele au defilat în jurul palatului comunal, Thapal.­In zilele de 25 și 26 No­embrie, orașul a fost­ acoperit de o ceață groasă. Azi vremea, deși umedă, promite însă a deveni din ce în ce mai bună. Deraiare. — Trenul de li­­* care venia din spre București, azi a sosit tocmai la ora 12 din cauza deraierei ce s’a întâmplat pe linie după plecarea din Mogoșoaia. Din norocire nu s’a întâmplat nici un accident. Stancu. Craiova Fa­lsificatori de monede.— In corespond­ența trecută v’am­ arătat că directorul poliției Petre Staricu a prins în localitate o nouă bandă de țigani, cari pe lângă că făceau m­on­ede­ false, înșelau și lumea, de la care luând bară, ii asigura că le face din unul dour. Așa mai zilele trecute, această bandă care deja își începuse operațiunile prin oraș, s-a dus la d. Andrei Bogdanescu din piața Elca, pe care înșelându-l, i-a luat suma de 1000 lei. D. N. Gherasimatos și Adam Po­pescu au denunțat poliției pe acești fal­sificatori, pe cari poliția prinzându-î, a și găsit suma de lei 919, mai multe monede false, cura și diferite tipare. Mulțumită ast­fel denunțului ce d. N. Gherasimates a făcut poliției, ți­ganii au fost prinși și arestați. Ei au declarat că în adevăr au în­șelat pe d. Bogdanescu, fapt pentru care parchetul a și dispus arestarea și darea lor în judecată. D. N. Gherasimatos n’a fost înșelat, ci din contra d-sa a adus un adevărat serviciu denunțând banda de falsifica­tori, așa că d-s’a nu e câtuși de puțin amestecat în această afacere. Te-Deum.—In ziua de 28 Noem­brie, aniversarea luărei Plevnei, un Te- Deum s’a oficiat In catedrala Madona- Dudu. După terminarea serviciului divin, armata a defilat pe dinaintea d-lor ge­nerali Poenaru, Stoilov și d. N. P. Ro­­manescu, primarul orașului. După defilare d-nii ofițeri au fost in­vitați la Clubul Militar, unde s-au ri­dicat toasturi în sănătatea M. S. Re­gelui, șeful suprem și victoriosul că­pitan al armatei române. Orașul e paroasat cu stindarde tri­colore. Tot cu ocaziunea acestei serbări mi­litare, ofițerii reg. 1 Dolj au oferit In­sula Böhm un banchet în onoarea iu­bitului lor căpitan și camarad Alexe Marghiloman, care a trecut de la reg. Rovine la batalionul I de vânători. Io­vis Giorgiu­ Serbare naționalii.­­ Astă­zi fiind aniversarea luărei Plevnei, un Te- Deum s’a oficiat în biserica Adormirea Maicei Domnului, catedrala orașului. După serviciul divin, trupele, sub comanda d-lui maior Folescu, au defi­lat pe dinaintea d-lui colonel Șaguna. Vizită regală.—Se dă ca absolut sigură știrea că M. S. Riegele va vizita în ziua de 25 Martie viitor orașul nos­tru, inspectând tot de­odată și trupele. Diverse.—Cursurile școalei primare No. 1 de băeți, cari au fost suspen­date pentru 10 zile, se vor redeschide foaia viitoare. Școala s’a închis în urma Îmbolnă­virei copilului d-lui Abeleanu, directo­rul școalei, de anghină difterică. Gra­ție îngrijirilor ce i s’au dat de către d. dr. Pitișteanu, micul bolnav a scă­pat de ori­ ce pericol.­­ Un servitor de la școala No. 2 de băeți de sub direcțiunea d-lui Pipe­­reanu, fiind dat afară, pentru a se răz­buna pe cel care i­a luat locul, a dat unui băiat niște cartușe, îndemnân­­­du-l să se pună în sobă. Când noul servitor a vrut să aprindă focul, car­tușele au făcut explozie.­­ De câte­va zile timpul stă tot po­somorți și în oraș e o monotonie com­plectă. Nici într’un an n’a fost atâta plictiseală ca anul acesta. Nici un local de distracție, n'aî unde asculta o bucată de muzică. Nimic. Orașul pare că e mort. Coresp. Tâlhărie.—In seara de 26 Noem­brie la ora 8, pe când tu că se aflau vre­­o trei oameni în cârciuma lui Ianoș Ignat, din secția Biserica, com. Slănic, o­ bandă de hoți în număr aproximativ de 14 au bătut­ și jefuit pe sus-numitul cârciumar, cât și pe cei trei oameni aflați in cârciumă, luându-le până și sumanele. Atât jandarmii, sub con­ducerea energicului aghiotant Sbă­rcea, cât și primarul Slănicului se află la urmărirea hoților, cari se speră că vor fi prinși, de­oare­ce se presupune că sunt din com­. Grozești. Victimele, într’o stare disperată, au fost aduși și internați în spitalul local, secția d-lui dr. Gheorghiu. _____________Coresp. UN SFAT P­F ZI Carne de vacă gătită cu zeamă de lămâie.—In un kilo sau două de carne macră de vacă ; topește într’o craliță jumătate unt și jumătate slănină ; după ce slă­nina se topește, pune bucățile de carne și rum­enește-le pe amândouă părțile ; pune piper și sare, adauagă câte­va felii de lămâie și un pahar de bulion. Acoperă și lasă să scată mâncarea un ceas și ceva. Apoi scoate carnea și așeaz­ o pe o far­furie caldă , pune cratița la foc ca să scată zeama bine, scoate feliile de lămâie și bagă sosul după ce­ î mai adaogă zeama de la o lămâie, apoi toarnă sosul peste bucățile de carne și dă la masă. Știri din străinatate Deputatul Bakowsky, din parla­mentul maghiar, a interpelat pe primul ministru Banffy asupra fap­tului că de ce nu intervine regele, adică împăratul Francisc Josef, in lupta politică de acum. Numitul deputat a fost provocat la ordine, pentru cuvintele cari le-a­ rostit, că împăratul calcă Constituția, deși a jurat pe deasa.« * ¥ Fostul comandant al cavaleriei franceze, generalul marchiz de Gal­­iîfet, fiind citat ca­ martor la Cur­tea de casație în procesul Dreyfus, a declarat că n’a auzit cuvintele ge­neralului Darvas, care a comandat ceremonia degradărei lui Dreyfus : «Noi condamnăm pe un nevinovat !» * » . Trenul care a circulat Vinerea trecută între Seghedin și B.­Pesta, a deraiat în stația Feregyhaza. Ma­șinistul a fost­­ omorît, iar fochiștii au fost ușor răniți. Ș­apte vagoane au fost sfărîmate cu totul.« * ¥ Regina regentă a Spaniei a pri­mit în audiență pe fostul guverna­tor al insulelor Filipine, generalul Polavieja. Se zice că acesta ar fi a­­vend misiunea secretă de a supra­­veghia mișcarea carlistă, care în­cepe a lua din ce în ce proporții mai mari.* ¥ ¥ Ziarului «Pester Lloyd» ’i se a­­nunță din Oradea Mare : Reuniu­nea de ajutor a facultăței de drept a luat decisi­unea ca să nu mai dea nici un sprijin studenților români. Această deciziune a fost însă anu­lată de către decanul facultăței, oara vocale să aducă pacea între studen­ții români și unguri.­­­­ Consistorul central izraelit din Pa­ris a exprimat primului ministru francez Dupuy îngrijirea de care e cuprins pentru situațiunea izraeliți­lor în Algeria. Dupuy a răspuns consistoru­lui că guvernul va garanta tuturor cetățenilor, fără deosebire de religiune, ordinea, libertatea con­științei și respectul persoanei și al bunurilor.* ¥ ¥ Știrile ce vin din districtele ru­sești bântuite de foame sunt spăi­­mn­tătoare. Sute de copii au murit după ce slăbiseră așa în­cât erau numai niște schelete. Înalta socie­tate rusă trimite mulți bani în acele districte victime ale proastei recolte, însă nu sunt de ajuns. Se povestesc fapte groaznice. Ca­davrele câtor­va băeți ar fi fost roase de flămânzi.* ¥ ¥ Se vestește din Constantinopol că Ahmed-pașa, adjutantul Sultanului, s’a sinucis trăgând­u-șî un foc de revolver în inimă, chiar în haremul său­ Ahmed se amorezase la nebu­nie de o doamnă europeană din Constantinopol și imposibilitatea de a o poseda l­a împins la sinucidere. * ¥ ¥ «Italia Militare» zice că în ra­portul trimes de comandantul Ber­­tolo ministerului se spune că până la sfârșitul lunei curente toate for­țele internaționale vor părăsi Gan­­dia. Notabilii ernieni vor prezintă o notă de mulțumire amiralilor Pu­terilor pentru satisfăcătoarea solu­­țiune a chestiunei și pentru paci­ficarea insulei. Câți­va ofițeri italieni vor rămâne la dispozițiunea principelui-comisar 13 ora sau FUGĂ ASASINULUI PARTEA INTEIA Plicul negru VI Giulio devenise secretarul și omul de încredere al lui Roland. Acesta voise apoi ca și Giudita să -și lase modesta profesii*... cu sutoreasă să și să vie să trăiască în palatul său, lângă Zuma, a cărei amică devenise curând. Santerno, luând la sine pe cei doui tineri, avea un alt scop, care până atunci rămăsese un mister. Giudita n’ar fi voit să ia parte la serbare. Insă Roland se arătase așa contrariat, în­cât buna copilă, temându-se de a ofensa pe bine­fă­­cătorul seu, se învoise să se arate în salon. Giudita era îmbrăcată cu un gust și o simplicitate seducătoare. Și cu toate astea nu avea nici o bijuterie. O singură floare avea în per și alta la cingătoare. Ea privia mulțimea, cu un aer nepăsător și rece și nu schimba de­cât zîmbeie tari cu prea frumoasa Zuma. O orchestră misterioasă făcea pre­­­udiul unei polce, când Santerno văzu intrând în sală pe d-șoara contesă de Ripatrala, însoțită de ta­tăl său. Un murmur de admira­­țiune se ridică din toate grupele la vederea Dorei, care apărea atunci pentru prima oară în societate. Dora era de o frumusețe divină. Rochia ei albă nu era așa de splen­didă ca umerii ei și ca brațele ei modelate ca acelea ale unei venere. Un șir de perle era încolăcit în părul ei peptănat cu o simplicitate severă: avea perle la gât și la mâi­ni. Dora împlinia abia 17 ani, însă privirea ei avea reflecturi ca ale unei femei, cu toate seducțiunile imaginabile. Roland merse înaintea contelui și a fiicei lui. — Vă mulțumesc că ați venit, zise dînsul strâgănd mâna contelui și înclinându-se adânc în fața Doreî; d-șoară, știam bine că d-ta o să fii cea mai frumoasă floare din bu­chetul meu de bal. Dora își simțea obrajii arzând și nu îndrăznia să’și ridice ochii în fața lui. — Nu credeam că ești linguși­tor, bolborosi dînsa confuză. — Ceea ce am zis, gândesc cu adevărat, și invitații mei vor fi de aceiași părere. Vrei să’mi dai­­ bra­țul și să deschidem împreună balul? Acesta era un omagiu de care toate invitatele ar fi pismuit pe Dora. Un fulger de bucurie stră­luci în ochii ei, în vreme ce-și tre­cea mâna drăgălaș înmănușată pe după brațul ducelui. Giulio și Zuma asistaseră la a­­ceastă scenă; ochii celui dintâiű erau ațintiți cu admirațiune asupra feței Dorei ; aceia ai Zumei se în­­teiau ca niște lame de pumnal. — Cine e acea frumoasă față în a cărei întâmpinare s’a dus San­terno ? întrebă tânărul cu glasul cam schimbat ? Zuma tresări, se îngălbeni la fa­ță și fu cuprinsă de o tremurătură involuntară. — De ce’mi faci această între­bare ? zise dînsa într’o italienească stricată. — Pentru că în adevăr n’am vă­zut o creatură mai fermecătoare. Trebue să fie un suflet de înger sub acea privire care electrisează. — De ce nu de femee? întrebă Zuma cu un accent ironic. Tonul eî isbi în mod viu pe Giulio. ----Ce ai? întrebă dînsul cu în­grijire. Nu cum­va ești mânioasă, pe mine pentru că am zis că acea domnișoară e frumoasă ? — Ai spus adevărul. — Dar și d-ta ești tot așa de frumoasă ca și dînsa, adaogă ea. Zuma isbucnia într’un rîs de a­­devărată copilă. Prima ocolire a balului era ter­minată și Dora, la brațul lui San­terno, străbătea sala, când se întâl­niră cu Zuma. — D-șoară contesă, zise Roland, permite-mă să­ țî prezint pe fiica mea adoptivă Zuma, care ambițio­nează onoarea de a deveni amica d-tale. — O l asta ar fi o fericire pen­tru mine, răspunse repede Dora. Tinerele fete se sărutară. Apoi Zuma prezintă pe Judi­ta. — Și asta e amica mea, buna mea amică, zise dînsa. Judita și Dora, strîngându-­și m­âinele, se simțiră îndată atrase una către alta prin o mare simpa­tie. Se părea că ele fuseseră des­tinate d’a se întâlni și d’a se iubi. Câte-și trele fetele formaseră un grup care atrăgea toate privirile. Alăturea cu atâta splendoare de tinerețe și frumusețe, deveniau pa­lide luminile policandrelor, întocmai cum devin palide stelele la ivirea primelor raze ale soarelui. Orchestra de pe semnalul unui vals : grupul se risipi. Zuma fu silită să primească o invitare de circumstanță. Judita de pe mâna unui ofițer de stat-major, Santerno prezintă Doreî pe tânerul său pro­­tegiat, zicându-­i: — latăm­archizul Giulio Monaldi, care, vindecat de rana sa, cere o­­noarea d’a danța cu d-ta. — El i se gândi tînera fată sur­prinsă rezimându-șî mâna de brațul tînerului. El, rănitul ! un marchiz? ce mister se ascunde în viața sa ? Giulio era foarte palid. Insă a­­ceastă paliditate dădea mai multă grație, mai mare relief frumuseței sale, înconjură cu brațele talia Do­rei și se perdută în mulțimea dăn­țuitorilor. Giulio nu observase un om de vârstă matură care, auzindu’l numele făcu o săritură. — Marchizul Monaldi­ repetă dîn­sul. Am auzit oare bine, ori visez ? Inaintă puțin pentru a observa perechea ce dansa înainte! și pri­virea lui găsi curând ceea ce căuta. — Cu adeverat e dînsul, zise el, dînsul, fiul acelui mizerabil de frate al meu, nemernicul care voia să -mi fure candelambrul de argint. Dar cum se află dînsul aci, îmbrăcat cu atâta eleganță, în intimitatea stăpânului casei ? Hotărît îmi perd mintea. Giulio nu auzea acel monolog, nu vedea acei ochi ațintiți asupra sa. El se înfiora acum într'un mod delicios la atingerea acelui corp mlădios și încântător, care se re­­zema cu atâta ușurință, cu atâta grație de brațul seu ; o flacără vie îi trecea prin vine, îi îndoaia căl­­dura sângelui și făcea să -i bată inima mai tare. Dora exercitase îndată asupra ti­nerelui o ab­or­țiune de nebiruit, un fel de farmec magnetic. Și cu toate astea dînsul o vedea pentru prima oară. Totuși i se părea lui Giulio că acea copilă a luat loc în viața sa, că imaginea ei va apare în toate visurile sale. Dînsul nu iubise încă nici odată în viața sa. Insă din ceea­ ce sim­țea în acel moment, înțelegea că in­trase într’o fază neprevăzută a vie­­ței sale..­ . . Dora, după prima mișcare de sur­priză, nu se mai gândea la cavale­rul care o transporta în vârtejul dansului. Ea căuta din ochi pe Santerno, car­e nu se mai afla în salon. Zuma, din partea î, nu mai perdea nici una din mișcările lui Giulio Monaldi și observase cum tînerul rămăsese extaziat la vederea Dorei și cum el nu-și mai luase ochii de la această creatură fermecătoare pe care o ținea în brațe. — Iți place mult balul ?—întrebă Giulio pe contesa de Ripafrala. — Foarte mult, dar pausL-tu» nu te distrează? — Asta e prima dată cân­d dan­sez și o datoresc bine-făcetorului meu că n’am făcut o figură proastă. — Nl cunoști mult pe d. Santer­no ? Giulio zîmbi cu tristeții. — Trăesc lângă el, — răspunse dînsul,—sunt secretarul și confiden­tul meu, după cum sora mea Giu­dita e companioana și amica d-rei Zuma. Dora păru a se interesa de ace­ste cuvinte. — Ahi 1 acea d-ră brunetă care mi-a fost prezin­tă e sora d-tale ? —­ Da. (Va urma) 29

Next