Universul, iulie 1899 (Anul 17, nr. 177-207)
1899-07-01 / nr. 177
punem în fund moloz mărunțel, apoi vom umplea gropile până la înălțimea necesară cu pământ bun amestecat cu băligar putred, în rîsfrșit, are mai bine să întârziem plantațiunea cu câteva zile decât să plantăm pe ploaie sau într’un pământ prea umed. Când timpul plantațiunii va veni, se va pune arborele în mijlocul gropii, cât se poate de drept, și timp pe altă persoană va arunca pământ bine afinat și fin , printre rădăcini; apoi, spre a măsa nici un gol, se va ridica arborele încet, ținându-l tot în posițiunea sa verticală. Nu trebuesc îngropați arborii decât până la guler, adică cam la O.m.1. de-asupra rădăcinilor, și pentru aceia cari au fost altoiți chiar de la pămînt, nu trebue acoperiți peste partea altoită, pentru că, din causa îngrămădirei pământului, rădăcinile să nu fie prea adânc îngropate. Când se va crede că arborele este la înnălțimea dorită, se vor acoperi toate rădăcinile cu pământ fin, apoi se va umplea restul gropei cu pământ amestecat cu băligar putred. Spre a fixa arborele se va călca ușor pământul cu picioarele, apăsând mai ales pe margini. Se va mai pune in sfirșit pământ spre a isprăvi de umplut groapa. Unele persoane seamănă chiar în locul unde trebuesc altoiți arborii mai viguroși și cari să nu fie întîrziați prin mutare. Spre a face aceasta cu succes, trebuește bine cunoscut subsolul, căci de nu vom avea la bază o foarte bună calitate de pămînt, nu vom putea obține decât un resultat foarte rea. Acești arbori având totdeauna o rădăcină care se scoboară foarte adânc în pămînt, când dau de pămîntul cel reu, îngălbenesc și n’au decât o viață lâncezită. O. L. Pitești. — Hoțu, furat la mine bani, ceas. Prindeți! Alergară imediat chelnerii și pe urmă poliția. Dându-se de știre pe la toate secțiile, Stanciu fu prins într’o berărie. Sulișca avu încă odată deosebita onoare de a sta în fața «infidelului» ei amant și adică la prefectura poliției. Aici află ea numele pasagerului ei amant, și profesia sa de măcelar. Ah, cât de bine s’ar fi potrivit această pereche. El măcelar, ca bucătăreasă. Poate avea o bucătăreasă un ideal mai înalt decât un amant măcelar? Când se văzură la poliție, Stanciu plecă ochii la pământ— apoi fu condus la dubă. Sulișca însă, își primi portofelul, mai ușurat cu câțiva lei—consumația de la birt—precum și ceasul, și plecă acasă. De atunci se ferește săt mai primească invitații de la cunoștințe făcute în tramvai. Cornel. UN SFAT PE ZI Reparațiunea mobilelor de mahon.— Mobilele de mahon crapă câteodată și stricăciunea pare de nereparat, totuși se poate foarte bine astupa crăpăturile cu un amestec care imitează mahonul. Se vor topi la un loc 250 grame de ceară cu 60 grame de reșină. Se va adauga roșu de India ca să se capete un amestec, care să aibă aproape fața mahonului. După ce se astupă găurile, se lasă amestecul să se usuce și pe urmă se potrivește. "cronică Bucătăreasa păcălită Istoria tragi-comică pe care am să v’o povestesc nu s’a întâmplat pe drumul spre biserică, ci, conform spiritului modern, într’un vagon al tramvaiului electric de pe Bulevard. Eroina acestei istorii nu se numește nici Margareta, nici Julieta, ci pur și simplu Iulișca Medvea, de profesie bucătăreasă la un mare boer în Capitală. Ea, ca toate colegele ei, «boanghene», avea un naturéi sentimental, că doar nu clocotea degeaba în vinele ei sângele strămoșilor ei Arpad, Tuhutum et iutii quanli. In același vagon se afla și un tîner, calfă de măcelar, care arunca priviri pline de amor asupra nostimei Sulișca. Aceasta pleca ochii în jos, ca o dhemoazelă bine crescută și de famelie. Intrară în vorbă și în curând deveniră intimi de tot. Când tramvaiul se opri la un rând, măcelarul, luându-și inima în dinți, zise: — D-șoară, dă-mî voe să te învii la un pahar de vin. Sulișca, roșie ca o sfeclă, răspunse : — Da, draga d-le, să mergem, este sete mare la mine. Se coborîră și intrară într’un birt, loc de dor, de amor, de fleici și de mititei. Se așezară la o masă într’o cameră mai în fund și se puseră pe chef. Julișca devenea din ce în ce mai sentimentală, tot așa și chipeșul măcelar Stanciu. — Eu iubesc pe d-ta, mult, foarte mult, zise iulișca cu voce tremurătoare de amor și de Drăgășani. La un moment dat pretinsul Romeo, pe neobservate, șterpeli ceasornicul «d-șoareî», precum și portofelul, în care se aflau vre-o 50 de franci. Mai chefuiră câtva timp, până când Stanciu ceru voe să iasă până afară. Eși, dar nu se mai întoarse. Biala Iulișca așteptă cât așteptă, dar de la o vreme i se urî. Deodată observând dispariția ceasornicului și a portofelului începu să țipe și să strige. REZBUNAREA îngrozitoare Acesta este titlul unei scrieri, care a produs o enormă senzație în întreaga lume și care e datorită penei celebrului scriitor rus Nicolae Gogol. Numărul din BIBLIOTECA ECONOMICA a ziarului Universul, care va apare poimâine Jouiî 1 Iulie a. o., va conține în traducere această emoționantă scriere. Cereți, așadar, Jouî, la toate depozitele și colportorii de ziare BIBLIOTECA ECONOMICA a Universului, care se vinde cu 35 bani în toată țara. Cronica științifică Alunecări de dealuri și munți ... Pământul alunecă ! Stâncile se prăbușesc... lacurile se umflă și îneacă orașele... Marile ploui înmoe pământul, infeltrațiunile săvîrșesc opera lor de distrugere, apele subterane lucrează... (Les glissemenls de terrain de H. da Parville) Este încă vie, în mintea cititorilor, groaznica nenorocire întâmplată în comuna Bunești, din județul Fălciu. Un deal s’a prăbușit, îngropând cu el toate casele și lucrurile ce erau pe el. Nu vom reda detaliile acestei nenorociri, căci nu pentru aceasta scria acest articol, ci pentru a arăta, pe cât se poate de scurt, căușele acestor prăbușiri, precum și unele din cele mai mai mari cari s’au întâmplat în secolul nostru. Să încep deci cu căușele : «Picătura mică găurește piatra mare, zice românul și aceasta se poate aplica și aici, căci apa este cauza acestor prăbușiri. Ea încetul cu încetul găurește muntele sau dealul în interiorul lui și iată cum . Stratele oriefirui deal sau munte sunt înclinate înspre poalele lui. Aceste strate sunt de două feluri : permeabile și impermeabile. Cele dintâi se numesc permeabile, pentru că apa poate străbate prin ele , iar cele de-al douilea impermeabile, pentru că apa nu poate străbate prin ele. Apa provenită, fie din cauza ploilor, fie din cauza topirea zăpezilor, fie din alte cauze, se scurge de pe dealuri sau munți în jos. O parte însă se înfiltrează, adică intră în pămînt, și anume prin stratele permeabile. Ea merge tot mai adânc, până ce dă de strate impermeabile și acolo se oprește, căci nu poate străbate mai departe. Aceste strate fiind de obicei de argil, corp impermeabil, când acesta e plin cu apă, se transformă într’o masă vâscoasă și foarte alunecoasă.Noroiul care se lipește de picioare și e alunecos, e format din argil amestecat cu apă). Dacă ea dă de o ieșire, atunci iar iese afară și formează un isvor ; dar dacă nu dă de ieșire, atunci caută să se scurgă pe sub pămînt spre poalele dealului sau muntelui. In această scurgere apa roade stratele prin care trece și astfel le deslipește unele de altele. Gândele nu se mai pot ține, atunci stratele de de-asupra, ajutate de apă și de argil, transformat în noroi, o pornesc spre vale, fără ca să li se poată opune ceva. Unele din aceste alunecări sunt liniștite, astfel s’au văzut chiar în România la munte, livezi mari de pruni, de câteva pogoane, alunecând 100 sau 200 sîmetri în jos și apoi oprindu-se fără ca pomii să fie răsturnați. Alte dățî, deși aceste alunecări nu se fac repede, totuși în drumul lor dealurile crapă, se dărîmă, și până să se oprescă, nu se mai cunoaște nimic din cum au fost. O astfel de alunecare a fost aceia de la Bunești. In fine, cele mai teribile alunecări, sunt cele repezi. Acestea vin cu iuțeala fulgerului și îngroapă totul în drumul lor. Acum să dau câteva exemple, despre cari, dacă cineva voește să-și facă o idee complectă, n’are decât să privească prea frumoasa ilustrație din «Universul literar» No. 25 din 21 iunie 1899, în care va vedea efectele groaznice ale unei alunecări încete. Cari însă sunt efectele unei prăbușiri repezi? Toți și-o pot închipui, că sunt însoțit și înmiit mai teribile. 1. Prăbușirea muntelui Rossberg. La 2 Septembrie 1806, o mare parte din Rossberg de la nordul lacului Righi ,lacul celor Patru Cantoane, alunecă pe stratele sale de argil schimbate într’o masă noroioasă și veri de se sfărîmă, cu pajiștele sale, cu pădurile sale, cu satele sale, în încântătoarea vale Goldan (valea de aur). Stânci iubindu-se între ele aruncară scântei și flăcări, apele subterane, transformându-se în vapori, făcură explozie. Patru sate cu o mie de persoane fură strivite între rămășițele muntelui. Această parte a muntelui, care se prăbușise, avea o lungime de 4 kilometri, o lărgime de 320 m., și o grosime de 32 m., adică un volum de 40 milioane de metri cub. 1 O legendă povestește că, în unele zile, clopotul bisericei îngropate mai sună încă pentru cei morți... 2. Prăbușirea muntelui Plattenberg.La 2 Septembre 1882, în urma unor ploi torențiale, mari crăpături se cuscau pe Tschingelberg, munte care domină cătunul Unterthal, dependințe de Elm, la 20 km. departe de Glaris (Elveția). Duminecă, 4 Septembrie, la 5 ore jumătate, o parte a muntelui, numită Plattenberg, se prăbuși îngropând cătunul Unterthal cu toți locuitorii săi, sub un strat de sfărâmaturî de la 15 la 25 metri grosime. Pârîiașul Seraft, oprit în cursul său, se transformă în lac, și-și făcu în urmă o nouă albie. 110 locuitori pieriră ! Aceste două au fost repezi, violente. Iată acum și un exemplu de alunecare înceată. 3) Alunecarea muntelui «Gouffre». — In Februarie 1896, un fenomen extraordinar se desvoltă pe țărmul stîng al Gardonului, afluent al Gardului, în sînul unei mase stîncoase, muntele Gouffre sau Prăpastia, cuprins în concesiunea minelor de la Grand Combe. Muntele Gouffre, a cărui înălțime e cam de vre-o 2000 m., e format din strate de gresie, calcar și marnă, foarte înclinate spre Gardon, încă din 1856, 1880 și 1892 d gemincase. La 15 februarie 1896 el se sgudui și începu să alunece pe stratele sale inferioare, muiate de ploaie. Niște crăpături enorme se deschiseră pe marginele sale. Clădirile ridicate împrejurul puțului de mină, făcut în 1856, se dărâmară. Muntele se scoborî încet, resturnând zidul de susținere care apăra calea ferată, și respinse matca rîulețului. El nu mai era numit decât «Muntele care merge». După o lună de alunecare, enorma masă se opri, desigur fiind că partea sa inferioară se rezemase de niște strate resistente. Alunecarea lui Gouffre, departe de a semăna cu îngrozitoarele peripeții ale catastrofelor pe cari le-am citat, totuși e datorită acelorași cause. Iată ce poate apar Rhein, bătrâne, care n’avea mult de trăit, să-șî procure un act de identitate pentru această văduvă, dar în realitate o altă persoană se prezintă la notariat în locul văduvei, declarând că’șî vinde casa d-lui X, și că și-a primit prețul. Tam nesam văduva se pomenește cu casa vîndută. Dacă întâmplare a făcut ca să ajungă la cunoștința ei, înainte de a muri această vînzare, negreșit că s’a adresat pe calea procesului ca să desfacă ceea ce se făcuse în neștiința ei. Procese de asemenea natură, deși cam rari, s’au văzut pe dinaintea instanțelor judiciare. Un caz de asemenea natură ne vine dintr’un sat, Golești, din județul Vâlcea. Un anume Gheorghe Ionescu, de ani 32, casier comunal, ginerele unei anume Ana Ispas Pavel, se hotărî să moștenească pe soacră sa încă în viață fiind. Spre acest scop î și procură un certificat de identitate pentru sine și soacra sa, imitând iscălitura notarului și inducând și pe primar în eroare, care dă adeverirea. Ionescu și cu altă femeie, anume Safta Tudor Gotdeț, domiciliată în comuna Bleicî, se duc la tribunalul Vâlcea, unde cea de a doua sub numele de Ana Ispas Pavel, declară că ’și vinde toată averea mobiliară și imobiliară celui d’intern, pe preț de 800 de lei. Adevărata Ana Ispas, aflând mai târziu de isprava ginerului său, denunță cazul parchetului din Vâlcea, care, în urma anchetei ce a făcut, a dispus darea în judecată atât a lui Gheorghe Ionescu cât și a Saftei Gotdeț, care -și dăduse titlul de soacra celui d’intern. Tribunalul Vâlcea condamnă pe amândoi la câte 6 luni de zile închisoare. Ambii condamnați făcând apel, afacerea s’a înfățișat înaintea secției a 3-a a Curței de apel din București. Curtea respinge apelul amândurura. Ei rămân condamnați la 6 luni de zile închisoare. Elian. UN PROVESUI PE.I La lucru se cunoaște jucătorul. (Italian) Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMÂNE) O vuzare frauduloasă..-Substituire de persoană. Legea autentificării actelor a stabilit oarecare condițiuni prin cari să se asigure de identitatea persoanelor ce se prezintă înaintea autorității judiciare spre a autentifica un act de vînzare, de ipotecă, sau de închiriere. Cu toate astea nu o dată, deși cazurile sunt foarte rari, s-a întâmplat ca autoritatea să fie indusă în eroare. Așa s’a întâmplat ca cineva râvnind casa vreunei văduve . 2 (TRIBUNALELE STREINE) Coada de câine trădătoare - Cu pași liniștiți și măsurați se apropie o femeie, de eșirea gărei silesiene din Berlin, având la subsuoară un pachet bine înfășurat. După dânsa venea soțul ei, mașinistul Rose. Acesta arătă controlorului două bilete de călătorie. Un zîmbet se ivi pe fața funcționarului, când se uită după femeia care cobora scările. Controlorul rugă pe mașinist să arate și al treilea bilet. — Pentru ce ? întrebă mașinistul mirat. Sunt numai eu și cu soția mea. Ți-am dat două bilete. Controlorul arătă cu cea mai mare liniște sufletească spatele d-nei Rose. Un rîs general se porni între pasageri, deoarece din pachetul bine înfășurat se mișca o coadă neagră, în vârful căreia se afla un sfîrc stufos, care nu mai lăsa nici o îndouială că aparține unui câine Pudel. Acum se amestecă și femeia în discuțiune cu controlorul, zicând că așa un cățeluș poate fi luat fără taxă pe tren. Controlorul încheia însă un proces-verbal și dete în judecată pe soțul Rose, care fu condamnat la 20 mărci amendă, iar soția sa la 10 mărci. Câinele însă nu a fost confiscat. Se întoarce în sfârșit la Chicago, precedat de un renume răsunător, de care se folosește azi, plasându-și articole pe frumoși dolari. Casa lui Goethe.Un gazetar vienez a descoperit casa lui Goethe pe malurile lacului Guards, în portulețul Torbole. Acolo, în feeria verde a unui peisaj radios, și-a scris Goethe Iphigenia sa. Amintirea marelui poet nu s’a perpetuat în acel colț al naturei, unde el și-a petrecut cele mai frumoase ceasuri ale vieței sale. întrebat, hotelierul ceru lămuriri dacă domnul Goethe era om de lume, căci în acest caz nu putea să tragă decât la el. — A venit de mult? întrebă hotelierul. — Sunt anî cam multișori de atunci, răspunse gazetarul, cam în zeflemea. — Apoi, vezi, eutin hotelul ăsta de 5 ani, încheie cel l’alt, ’mi cunosc pasagerii: nici un Goethe n’a tras la mine. Deșertăciunea gloriei ! Ușa nu și așa da. — Constructorul noului palat al Reichstagului german, e un om foarte vesel. Deputații, cari sunt chemați să voteze, sunt supuși la o curioasă formalitate. Acei ce sunt contrarii guvernului trec pe o ușă, pe care se află scrisă vorba nu ; iar ceil alți favorabili ministerului pe o altă ușă cu inscripția da. Tot acest arhitect a pus d’asupra tribunei presei, un balon și o gâscă, poate spre a simboliza pana cu care ziariștii dintr’un fapt de nimic fac un articol de dimensiuni de necrezut. Nu e așa că e nostim acel arhitect ! Deșteptăciunea unui portărel.—In urma unor incidente, contele Regis, primar din Mezoargues, în Franța, a fost suspendat acum o lună din slujba lui. Dar Regis, amintindu-și că legea cere ca actul de suspendare să i fie comunicat lui în persoană, evita de a se lăsa ca să fie găsit și tuturor portăreilor, cari se prezentata la el acasă, servitorul le răspundea : Domnul nu e acasă. Păcăleala dura 15 zile și decretul continua să n’aibă efect. Dem azi sosi într’o elegantă trăsură la villa Regis un domn îmbrăcat după ultima modă. Vizitiul era îmbrăcat într’o bogată livrea. Regis a stat la îndouială un moment, dar apoi îl primi pe acel domn. — Contelui Regis am onoarea să-i vorbesc ? —întrebă necunoscutul. — Da, domnule. Și după aceste vorbe primarul pofti în salon pe vizitator. — Oh ! domnule conte, nu ve supărați. Eu vreau să plec numaidecât. Iată am un plic pentru d-ta. Regis deschise plicul și găsi înăuntru decretul de suspendare. Domnul din trăcu pâ opa, un portărel, care, spre a reuși, trebuise să cheltuiască o mulțime de bani. Dar Regis a fost păcălit. Lucrări din toată lumea Prințul Interviewurilor.Acesta e tînerul Jankey Harri Morrison, originar din Mattoon (Illinois), care și-a început cariera anul trecut, fiind în vîrstă de 15 ani. Ca reportaj de debut, Morrison î și propuse să intervieveze pe Suveranii din lumea victie. Fără bani, el se angajă ca spălător de vase pe bordul unui vapor ce pleca în Anglia. La Londra, îmbrăcat ca lacheu, el asistă la balul dat de ducesa de Devonshire. Apoi se duse la castelul d’Hawarden, stărui până fi primit de Gladstone, care era aproape de mormînt, căpătă de la el o scrisoare pentru șambelanul reginei Victoria, și a fost admis în prezența suveranei, pe care o amuză foarte mult. Ajungând la Bruxelles, luă un interview regelui Leopold, care îl concedie foarte cordial. El vizită la Berna pe președintele Confederațiunei, e primit la Hamburg de Wilhelm II,și sfîrșește turneul în Franța, unde e primit foarte bine de Felix Faure. Universul In provincie (De la coresp. noștri particulari) — Pe ziua de 28 Iunie — Brăila Cronica comercială.—Tendința pieței noastre a fost pe ziua de astăzi foarte calmă. Știrile streinătăței au venit astăzi mai slabe pentru toate articolele, din cauza rezervei cumpărătorilor de pe toate piețele Europei. Prețurile au rămas însă aproape cu totul neschimbate, suferind numai o mică variațiune de 5—10 bani în minus la hectolitru. Operațiunile efectuate astăzi sunt atât de puține și de neînsemnate, încât nu merită a fi semnalate. Apele Dunărei în scădere. Afacerea Jeschek.In sfârșit s’a putut pune mâna pe Aristide Theofilatos, care, sub numele de Constantin Agate, a escrocat banca Jeschek cu aproape 300.000 franci. După ce a încasat toate cecurile, Theofilatos s’a dus la Athena, unde a stat aproape două săptămâni. Acum în urmă însă, aflând despre arestarea lui Mazella, a dispărut din Athena, unde s’a întors iarăși peste câteva zile, crezând că prin aceasta ’șî-a pierdut urmele. Parchetul de Brăila însă, care fusese încunoștiințat atât de ivirea lui Theofilatos, cât și despre dispariția sa subită din Athena, nu a revocat câtuși de puțin măsurile de urmărire luate pentru orașul Athena, bănuind șiretlicul escrocului. Această dispoziție ingenioasă din partea membrilor parchetului, precum și din aceea a d-lua jude de instrucție, a ajuns la un sfîrșit bun, căci Într’adevăr, Vineri seara, Aristide Theofilatos a fost arestat, în momentul când voia să schimbe niște bancnote încasate de la banca din Londra. Banca din Londra a trimis, ca și celel alte bănci de altfel, toate numerile bancnotelor predate lui Constantin Agate, tuturor caselor de schimb din Europa, precum și băncii Ionice din Athena, unde Theofilatos s-a dus să schimbe bancnotele. Estrădarea sa se va face probabil prin intervenția unui stat străin, căci România nu are convenție cu Grecia. Prin urmare mai este încă unul de prins și anume acela, care a încasat sub numele de Ciamci, un cec în același timp cu Agate la Paris. Pungași moderni.— Niște atentate foarte curioase—la buzunarele bogătașilor bineînțeles—se comit de câtva timp prin orașul nostru. Aproape zilnic diferite persoane cu stare din localitate, primesc scrisori anonime prin cari sunt amenințate cu tot felul de urgii, dacă nu vor pune în cutare loc o anumită sumă de bani. Negreșit că pungașii aceștia nu sunt de loc modești, căci de multe ori pretențiunile lor se urcă până la 50.000 lei, cum s’a întâmplat cu d. Mihalache Ionescu, mare angrosist de coloniale. Intre multele persoane amenințate astfel sunt și d. Petre Bancotescu și Grigore Toma, cărora d’asemenea pungașii anonimi le-au cerut mai multe mii de franci. Ei desemnează diferite locuri pentru a li se pune banii. Așa de pildă, angrosistul M. Ionescu a fost invitat să depue banii la rădăcina celui de al patrulea stejar de pe șoseaua Lacului Sărat- Brăila ! Se prea poate ca toate aceste scrisori anonime și cu amenințări să nu fie decât niște farse, dar cu toate acestea poliția a luat măsuri foarte mari ca sâ se dea de urma lor, fie ei farsori sau pungași adevărați ! Prinderea unor spărgători .Acum câteva luni de zile s’a comis o îndrăsneață spargere pe str. Galați, la băcanul Leonte. Hoții, cu ajutorul unor unelte de fer și a mai multor pile, au spart și stricat casa de bani, de unde au furat mai multe mii de lei. Bănuelile au căzut atunci asupra unui agent al poliției locale, anume Gostică Pițoiu, care a fost arestat. Peste două zile se găsește în oraș și vestitul spărgător din București, Mitică Georgescu. Poliția, crezând că acesta a fost în Brăila pentru a comite această spargere, l-a arestat și înaintat parchetului. Autoritățile, cari credeau pe cei două arestați ca autori ai spargerei, au întrebuințat toate mijloacele pentru a-i face să mărturisească, dar a fost în zadar, căci bieții oameni, nefiind vinovați in realitate, nu aveau ce mărturisi. In cele din urmă li s’a dat drumul la amândoui, neavându-se nici o probă în contra lor. Poliția a început după aceea cercetările în altă direcție, dar a fost In zadar, căci nu a putut descoperi pe acei îndrăsneți spărgători. In acest timp, acum vre-o două săptămâni — se comite la Galați o spargere la niște comercianți. După multe cercetări, poliția reușește a prinde pe autori. Intre dânșii se afla și un anume Costi Rigopulo, cafegiu din Brăila. Acesta, după ce mărturisește că a sparg PPRa, daasam tcvi el a spart și casa de bani de la magazinul Leonte din Brăila. Costi Rigopulo este o veche cunoștință a poliției și a fost dat judecății în mai multe rânduri. Mitică Georgescu și Costică Pițoiu vor să ceară acum despăgubiri, pentru că au fost bănuiți și arestați pe nedrept. Otrăvită, din greșală. Din comuna Giaceru vine următoarea știre: Copila Ioana, în vârstă numai de 4 ani, fica căruțașului Niculae Dobrin, rămasă singură prin casă, s’a apropiat de o laviță pe care se afla o sticlă cu sobă pentru spălat tiffo. Crezând că e rachiu, fetița a apucat sticla și a băut tot conținutul ei. Imediat fu apucată de dureri groaznice și începând să țipe, au sărit în ajutorul ei vecinii, precum și părinții ei. I s-au dat imediat mai multe doctorii de ocazie, cari au avut darul de a scăpa cu viață pe nefericita copilă. Sotii. Craiova Știri politice.— Mici conciliabule mai au loc pe la clubul conservator, în vederea diferitelor numiri în administrație. * D. N. Guran,’ prefectul județului, care a lipsit câteva zile din oraș, dus la Brezoi, s’a reîntors aseară. D. Periețeanu, șeful poliției orașului Craiova, a plecat în vederea unui concediu de opt zile la o proprietate a sa din județul Romanați. Mai toți fruntașii liberali au început a pleca pe la diferite localități balneare, iar cei mai mulți pe la diferite proprietăți. D’ale poliției.— Aseară pe la orele 8 și jum., individul Gheorghe Pușcașu, muncitor din strada Sf. Apostoli, fiind turmentat de băutură, a fost călcat de o trăsură și lovit așa de rott, încât imediat a căzut jos scăldat în sânge. Poliția ridicându-l l-a și trimis în căutarea spitalului Central. ... loan Cristea, funcționar, din strada Productelor, a reclamat contra individului Dumitru Ioan, din strada Postelnicu-Firea, pentru că i-a bătut un copil al său. Focul de la cimitirul Ungureni. Aseară, din cauza unei candele care a căzut jos, a luat foc final uscat de pe lângă morminte. Focul ar fi luat proporții mai mari, dacă nu s-ar fi luat imediat măsuri ca să nu se întindă. Cadavru găesit.— Astă noapte guardul comunal Șipan Matei a găsit în raionul orașului, lângă o fântână, afară din bariera Vâlcea, cadavrul unui individ necunoscut ce pare a fi în etate de 45—50 ani. După constatările făcute de poliție, s-a constatat că decedatul se numește Ion Vieru, fost în serviciul d-lui Gheorghe Basta. Iovif Galați Consiliul comunal. Astăzi, consiliul nostru comunal de curînd ales, a ținut la 3 ore p. m. prima sa ședință extraordinară, la care au asistat 12 consilieri, sub președinția d-lui primar G. L. Aslan. S’a procedat la rectificarea budgetului pe anul curent, scăzându-se de la venituri lei 102,295. Iar la cheltueli: S’au suprimat 1 șef de biuron pe 6 luni a 250 lei lunar și 2 copiști a 140 din serviciul interior. Asemenea s’au mai suprimat 2 copiști de la starea civilă, a 140 lei fiecare pe lună. Unul de la casierie, un viitor de registre cl. II de la comptabilitate, un verificator-taxator de la biuroul de coloniale, un copist cl. II, douî agenți controlori la fabrici, douî medici comunali de quartale, retribuiți fiecare a 400 lei, s’au suprimat vaccinatorul orașului și medicul veterinar de la abatoriu. La siguranța publică s’au făcut următoarele economii: S’au suprimat salariul și diurna inspectorului-șef al poliției pe 9 luni; 3 agenți cl. I, 1 copist-arebivar, 2 guarzi călări cl. 11 și 18 guarzi de cl. II. îmbrăcămintea și armamentul gardiștilor s’au redus la 6000 lei în loc de 11.400, după cum era în budgetul primitiv. S’a redus postul de inginer-șef și un inginer, iar celuil’alt inginer i s’a fixat numai 300 lei pe lună. S’au mai suprimat posturile a unui copist comptabil și un conductor. Din capitalul de 6000 lei prevăzut pentru repararea bisericilor s’au redus 5000 lei, rămâind numai 1000. Din 5000 lei, pentru repararea localurilor și mobilierului școalelor,s’a scăzut 4000 lei, rămâind și la acest capital numai 1000 lei. Creditul de 5000 lei, destinat a se cumpăra cai și boi pentru serviciul comunei, s’a redus la lei 2975. Din 2000 lei, pentru materialul și întreținerea telefonului, s’au redus 1000 lei. S’au redus 500 lei de la capitalul pentru cumpărare de medalii pentru elevii silitori. S’a suprimat cu desăvîrșire suma de 10.000 lei, destinată cantinelor școlare, iar suma de 30.000 lei pentru ajutorarea studenților s’a redus la 2.300. In total toate suprimările de serviciu și reducerile la unele capitaluri, vor aduce comunei o economie de vre-o 117.000 lei. Toate aceste reduceri s’au votat de consiliu cu iuțeala abuzului ceea ce văzând un consilier, d. Marin Stroescu, la un moment dat a cerut cuvîntul și a cerut să se dea d-lor consilieri măcar vr’o 2 zile timp, să se consulte între dînșii și să judece mai matur asupra celor ce li se propun, ca să se poată pronunța în perfectă cunoștință de cauză, dar d. primar i-a ripostat că, suprimările fiind o chestiune de administrație, nu este de loc nevoe de a fi studiate, asigurând pe d-nii consilieri că, cu toate suprimările, serviciile nu ,vor suferi de loc și vor continua a se face în mod tot regulat. Ambele părți neputând cădea de acord, s’a suspendat ședința pentru 5 minute și după o consfătuire de aproape un ceas, s’a reluat votarea cu aceiași iuțeală. Venind la cererea sătenilor, cari au luat pămînturi în arendă de la primărie și cer a fi scutiți de plată căci n’au făcut nimic, nescoțându-și nici măcar sămînța, se naște o lungă discuție între d-nii consilieri, unii fiind pentru scutirea totală și imediată, iar alții pentru a se numi o comisiune care să se ducă la fața locului să constate, până la ce punct acești plugari au dreptate. Tulburări-Epidemie. Prin district, dar mai ales prin plasa Prut-Horincea e o mare fierbere printre locuitori. In primul moment s’a crezut că e vorba despre o revoltă, atât de mare era agitația. Insă iată despre ce era vorba . Nu le ajungea nenorociților seceta, lipsa completă de hrană și nutreț pentru vite, le-a mai venit acum pe cap și boalele de vite, adică vărsatul negru, care bântue printre oile locuitorilor. Boala se zice că mișuia de mult printre oile d-lui Grigoraș, fost primar la Mâstăcanî, dar dînsul nedenunțând la timp faptul, a lăsat de s’a lățit și propagat boala și printre cele l’alte stâne, pentru care fapt, aflăm că va fi dat judecăței. Și această calamitate amenință a fi însoțită în curând de artă și mai primejdioasă. In Basarabia, de la Hotin și până la Ackerman, bântue cu furie prin i tri vite pesta siberiana dalaeută ! Aceste vite în mare parte, adăpându-se in Prut, via prin forța lucrurilor in contact cu vitele cornute ale locuitorilor riverani de la țărmurile rîului și amenință a infecta toata acea regiune. Linia Prutului, din partea noastră cel puțin, e slab de tot păzită si, prin urmare, nu se pot lua măsuri preventive destul de eficace și dovada este că, chiar ori, s’au adus la prefectura noastră trei locuitori fără căpătâi, cari au trecut unul la noi, fără acte în regulă, fugind de mizeria și sărăcia neagră, care bântue fertila provincie de peste Prut. In tot cazul, sărmanii noștri conjudețeni sunt puși la o prea grea și dureroasă încercare, și nu se poate ști rezultatul final al acestei sărăcii vâdite, dacă nu se vor lua de cu timp măsuri preventive. Ordinele venite de sus și rapoartele mai mult sau mai puțin documentate ale subalternilor, nu pot fi de nici un ajutor, dacă sunt menite a rămâne numai platonice, fără a li se da o soluțiune practică, care să previe o eventuală furtună, care apoi va fi greu de potolit. Aceasta este chiar și părerea unui notabil plugar din district, cu care astăzi chiar am avut o lungă convorbire în această privință. *«“■ Coesp nși Douî ofițeri atacați de hoți. Vineri spre zorii zilei,’când totul se afla încă în liniște, douî indivizi, cari fac parte dintr’o bandă de hoți venită din Basarabia, ’și-a fi p’is în gând să calce locuința d-lui sub-locotenent Gearîm, care tocmai avea în gazdă pe d. locot. I. Rotariu, din regimentul Vaslui, ce venise cu o zi mai înainte în marș spre orașul nostru. Ambii ofițeri du> când de odată d. loc niște pași prin oct timp se pomenește inși cari ’i șoptesc la bani. D. Rotariu, cart it., ' i foarte voinic, se icumândouî hoții și încă pe gazda sa, d. rîm, care cum văzu divizî streini, nu ma sf- Ir trebe ce’l, ci se și eu . . au. . din ei. In timpul acesta h .nend o luptă teribilă st int ofițeri și hoți, fie «a.. imami râpite pe adversari.. aău. Norocul ofițerilor a fost ci era cu mult maî ’ voini ih ceea ce de altfel .. una și unul din hoți, roș.''nn e pierdut 3 munci cu putere Cel l’alt însă că U. ras. . . firilor, carii legi bb.n. .. și ’1 trimiseră la poliție fi reflectat că nu ș a , calci locuința unor ofițeri tineri. Poliția se află azi pe urmi întreceî bande, care se compune din vr’o " oameni. Se aude însă că banda ar fi trecut îndărăt fiește Prut. Incendiu.—To!. Duminecă sec . pe când avea loc reprezintă iade, piroteenie, un incendiu viob bucal în mahalaua Bulgarii !, It cârciuma zisă a lui Busuioc, casa, o ține în arendă eomul Cai. Pompierii, sosind’la timp, focul a consumat numai zisa cârcium. Un amănunt dureros , cârciumarul Catz, care se afla în momentul când izbucni focul la impresia tatut de pirotehnie, când a suit la el, începu să niga și să disperare că are 800 le lei în casă, pe cari desigur că focul trebuie să î fi consumat. Și așa a și fost. Nu se știe cum a provenit fecu și probabil că l’a pus vre-un făcător de rele, profitând de faptul că zisul cârciumar lipsea de acasă. Alegerea primi ului.La 1 iulie va avea loc alegerea primarului, a unui ajutor și a ofițerului stărei civile. După cât se aude, vor fi aleși» . d. Dim. Andreescu, primar; d. H. Bossie, ajutor și d. George Săvescu?» ofițer al stărei civile, Coresa, Iași ». Răscoala de la Cănești.« Ancheta plecată la fața locului a dovedit că lucrurile nu sunt așa grave, cum s’a zis la Început. E adevărat că oamenii s’au răsculat, amenințând cu moartea pe arendașul moșiei, numit Aristotel Macri, dar n’au făcut uz de nici o violență, și nici de călcarea legilor. Cauza acestui conflict este in primul rând sărăcia, căci oamenii de acolo au prea puțin pământ propriu, și acesta nu le ajută la nimic acum, când recolta e atât de compromisă. Acesta e motivul, că țăranii nu vor, sau mai bine zis nu au cu ce să-și plătească datoriile către proprietar și arendaș. A lucra pământul acestuia iarăși ceea ce dă loc la violențe."Așa alaltă eri, arordșul Aristotel Macri somează pe, un sătean ca să-i plătească datoria, cu munca secerei, căci altfel îl ia cu forța. Locuitorul refuză și dă da veste, celorlalțî tovarăși de amenințarea arendașului. In acest interval Macri, urmat dai câțîva servitori, pândesc pe nefericitul sătean, și cu forță îl iau la munca câmpului. Mai mult încă, se zice că servitorii lui Macri au mai MUTILATUL ROMAN NOU DE MARE SENSAȚIE De CAROLINA INVERNIZIQ PARTEA A DOUA MetamorFose.—Lupte crunte. —Trădare VIII. — Ați voit sa-l omoare? — Dar nu... a fost numai o înșelăciune la individul cu cuțitul, care voia să lovească pe un altul. Vinovatul e însă căutat. — Rana e gravă ? — Nu, din fericire, totuși când va veni Verbina, să mergeți la spital. — O, da, vom merge. Și suava și sfioasa copilă continu să a plânge chiar și după ce Edmond plecă, în vreme ce Maneta și Susana repetau, pe sigur ca individul acela a voit să-l omoare. Stenio și Verbina, după primul moment de surpriză dureroasă, se liniștiră. Edmond ți-a spus că nu e nici o primejdie pentru viața d-lui Gioberto ? întrebă Stenio. — Așa mi-a spus, d-le, răspunse Susana. S-a jurat că rana e ușoară, deoarece cuțitul nu a atins intestinele. Atunci nu e nici un motiv de plâns; nu trebue să ne prezintăm tatălui meu cu ochii roșiii, zise Aneta cu hotărîre. Mai bine ascultă-mă, în dimineața asta prăvălia va fi închisă. — Tocmai asta voiam să propun și eu, esclamă Susana. — Foarte bine, repetă Aneta. Tu vei rămânea acasă pentru toate treburile; ea și Marieta ne ducem la spital. — Eu merg cu tine, zise Mugheta. — Nu, tu o să mergi cu d. Stenio, pentru că în acest moment tu te afli in primejdie mai mare decât tata. Mugheta îngălbeni foarte tare și îmbrățișa pe sora sa. — Ce spui ? — Adevărul; sunt unii cari te caută și desigur nu ca să -ți facă bine. Stenio te va conduce în loc sigur, unde Edmond va putea veni să te vadă și ordoum va veni să întrebe de Mugheta, i se va răspund că dînsa a plecat cu o femee care a zis că e mama ei. Mugheta dete o esclamare. — Mama mea? O cunoști? Trăește încă ? Stenio și Aneta se înduioșară. — Nu, răspunseră dînșii în același timp. Și Aneta adăogă: — Tu ai încredere în noi, nu’î așa? — O, da. — Ei bine, ascultă-me. Du-te de te îmbracă și urmează pe Stenio, care te așteaptă. Mugheta era foarte turburată — Ce o să zică tata când nu m’o vedea ? — Lasă că o să le scuzez eu. — Se făcură toate așa cum hotărîse muzicantul și logodnica lui: îndată ce Magheta se depărta cu Stenia, florăria fu închisă și Verbina plecă la spital cu Marieta. — Ce gândești de toate faptele astea cari se petrec ? întrebă pe față fosta vînzătoare de fructe. — Gândesc că ucigașul sărmanei Etel Mery, văzând că e aproape de a fi descoperit, a voit să se curățe de tatăl meu. — Asta e și ideea mea, dar crezi că lălăi toü e pe urma ucigașului ? — Poate... — O ! Cum aș vrea să văd în față pe acel ticălos pentru a ’l tortura după cum merită. Uite, ea nu voia fi liniștită până nu se va face dreptate. — Dreptate se va face, n’am grijă, zise Aneta cu gravitate. Ea nu voia încă să încredințeze secretul sau acelei bune femei, al cărei singur defect era că vorbia prea mult. Când ajunseră la spital, Claudiu era tot ațipit. Insă infirmiera dete asigurarea că ’i mergea mult mai bine, că nu se află în nici un pericol. Aneta privi cu ochii plini de lacrimi fața galbenă a tatălui său, afundată în perinî. Și gândurile cele mai sfâșietoare i se gramodiau în minte. Ce făcuse acel sărman martir, pentru ca să sufere întotdeauna? Viața lui fusese un amestec de dureri, de sacrificiu, de abnegațiuni, Și atâta nu era d’ajuns, ci pașii lui continuau a umbla liberi, cu capul sus, pe când el, sărmanul nevinovat, trebuia să cadă încă o dată, doborît. Pe când se gândea astfel, mutilatul deschise ochii și, văzând pe fiică-sa plecată asupra ’i, dete o esclamare de bucurie, în vreme ce bolborossa : — Nu e nimic, să n’ai nici o grijă. Aneta ’și lăsă capul pe pieptul lui și plânse cu lacrimi fierbinți în vreme ce Claudiu îi mângâia părul. — Au voit să te omoare, tată, nu ’î așa ? — Taci, nimeni nu trebue să știe asta. Se poate să mă înșel: îndată ce me voiu vindeca, mă voiu duce la acea nenorocită și o voiu face să mărturisească... — Crezi că era Fani ? — Am bănuială, însă să taci. Apoi întrebă de cei l’alțî. Aneta se păzi d’a scăpa vre-o vorbă către tatăl său despre descoperirea ce făcuse, despre pericolul în care se afla Enrica. Nu voia să’î mai producă și altă tulburare. — Mugheta o să vie în altă zi, cu Susana, ca să te vadă. Cât timp a zis doctorul că trebue să stai aci? — Zece zile. Un fulger trecu prin ochii energice, copiie. — Zece zile, se gândi dînsa. Ei bine, în timpul acesta mizerabilul va fi pedepsit. Maghera va fi scăpată și Fani va trebui să-șî mărturisească partea ce a avut în atâtea crime. Și îmbrățișând pe tatăl său cu o nespusă dragoste, urmă: — Ei, bine, stai aci liniștit. Peste zece zile o să ieși d’aci, nu nunții vindețat, ei și sââsjtnat. — Ce vrei să zic în Copila ii închise gura cu o sărutare. — Las’ pe mine, nu te mai gândi la altceva decât ca să te vindeci. Nu voi să mai spună altceva. Claudiu o privea cu o expresiune de mândrie, însă în același timp cu o nespusă grijă. — Ia seama, șopti el. Frumoasa față a Anetei se ilumină, în vreme ce pe buze i se arăta un zîmbet. — Nu te teme pentru mine , Dumnezeu mă apără. Acum când văzuse pe tatăl seu, când era sigură că dînsul nu se află în primejdie, Aneta se ridică mai tare, mai încrezătoare în sine însăși își stabilise deja un pian. Și cu cât se gândia mai mult la el, cu atât simția mai vie dorința ca ea singură, prin sforțările sale și fără scandal, să răsbune și să scape pe tatăl și pe logodnicul său, pe baroneasa Lelia, pe Mughera, pedepsind pe baron și pe Fani. Descurajarea, desgustul de care fusese cuprinsă cu câteva ore înainte, îi dispăreau acum, își reînvui jurămîntul pe care-l făcuse ochipeară în public și pe care avea să'l țină cu orice preț. Se încercă apoi să ghicească, dacă individul care rănise pe tatăl său fusese trimis de Fani sau de baron. Insă în acea noapte, baronul fusese încurcat în alte scene și dacă Pino spusese adevărul, baronul rămăsese la Cristina și nu se dusese la bani. Se putea iarăși că mizerabilii să fi fost înțeleși. Căci cine altul putea să aibă interes de moartea tatălui ei? Desigur dînșii îl pândiseră, îî aflaseră obiceiurile, știaul că iese la preumblare seara după cină, și astfel tocmiseră pe cineva ca să-l lovească în pustietatea stradei. Nu, nu putea să admită, că atentatorul era un necunoscut. Se părea că mutilatul citește în inima fiicei sale și o întreba încă dinnainte de a pleca: — Spune-mi, ce ai hotărît să faci? — O să afli, tată, aibî încredere în mine. Și zimbra. — Am trecut prin zile mai grele și nu m’am descurajat, zise dînsa, să mă tem oare tocmai acum cînd sunt aproape de a’mî atinge scopul ? —■ Așadar tu știi ceva? tal—dă fostul cerșetor. — Nu sunt încă sigură și prin urmare aș face râu dacă aș vorbi. Eu îți spun numai atâta: să fi liniștit. Medicul, sosind tocmai al ‘fi* asigură pe tînera fată că ta,si* r? nu avea trebuință decât de liniște, deoarece rana era ușoară și că numai din cauza sângelui perdut, trebuia să stea în pat vr’o zece zile. — A fost arestat atentatorul? întrebă Aneta pentru a nu da de bănuit. — încă nu, d-șoară, și ncî tatăl d-tale nu l’a vezut bine. Trebue să fie vr’un pungaș ordinar. Verbina, plecând din spital, zise Marietei : — E mai bine ca toți să creadă că a fost un act de răutate brutală. Astfel vom fi mai liberă în ceea ce am de gând să fac. — Dar ce ai de gând să facî|j — Nu pot să -ți spun acum, pentru ca nu mi-am făcut îsejjj bine planul. — Pot eu să -ți üü de ajutor ® — Pentru moment nu poatijg mai târziu. j§jl Acasă, tînera fata găsi pe Strap&J care o aștepta. , (Va umaa^B k