Universul, iulie 1899 (Anul 17, nr. 177-207)
1899-07-22 / nr. 198
UN SFAT I* F /, Pilată la creole. — Luați grăsime de vacă cât o nucă, tăiați o ceapă subțire. Când se încălzește untura, aruncați ceapa și o lăsați să se rumenească. Apoi puneți o cantitate potrivită de orez, curățită bine, și amestecați cu o lingură după ce ați adăugat o foaie de dafin și puțină sare. Se poate adăuga la mâncare slănină sau măruntaie de pasere. , Procesul ucigașului Morilor și al bandei sale la Iași (Amănunte prin portă de la coresp. nostru particular) Iași, 19 Iulie. Cititorii «Universului» cunosc în amănunțime cele petrecute la acest senzațional proces din multiplele și bogatele telegrame, pe cari le-am dat, la timp, ziarului. E sigur, că din toată presa românească, singur ziarul nostru a redat pe deplin, în chiar acea zi, dezbaterile, deoarece numai subscrisul a cheltuit sume considerabile cu transmiterea notelor, din toți reprezintanții de ziare cari asistau la proces. Înainte de ședință. 9 9 Pe toate străzile și în special pe acelea cari duc la palat, se observă o mișcare neobicînuită. Cârduri, cârduri de oameni se tot îndreaptă spre statuia Ștefan cel mare, unde se oprește duba penitenciarului, și din care sunt scoși oamenii cari urmează a fi judecați în acea zi, mai mare de 30 elevi, nici nu pot fi primiți mai umili. Dintre aceștia, conform dispozițiunilor art. 7 din fumitele statul«, doue treimi din numărul celor admiși și anume copii orfani și de părinți săraci vor fi primiți gratuit, iar o treime, copiii de familii cu dare de mână, mai bună, cu plată, care este fixată, la 3 lei pe lună. Cu toate acestea însă nici o dată n’au fost 10 copii cu plată. De la începutul ei și până acuma această școală a fost frecventată de 125 elevi și anume: In anul 1895—90 33 (băcut și lele) » », 1890—97 30 » » » » »« 1897—98 32 » » » » i) 1898 -99 30 » »» » Ca dovadă că această școală este bine apreciată și iubită de romașcani, a probează visitarea ei în cursul anului a o mulțime de persoane, cari cu drag asistă la cursuri și exercițiile copilașilor ; iar la examene, pe lângă părinții copiilor, vin o mulțime de persoane însemnate, cu dorința de a asculta și privi pe copilași executând diferitele jocuri froebeliane Despre resultatele satisfăcătoare ce școala le-a obținut, până acuma și cari ne îndrituesc a spera în un progres din ce în ce mai mare, probează destul de învederat rapoartele revisorului școlar de acolo de către onor, minister al instrucțiunei publice, precum și observațiunile făcute cu ocazia inspecțiunilor școlare, dintre cari amintesc aici pe aceea făcută de d-șoara inspectoară Elena Cancicov, la 10 ianuarie 1898, cu cuprinderea următoare : «Inspectând astazî școala freeboliană de sub conducerea drei E. Georgescu, și asistând la întrebările puse elevilor, am rămas pe deplin satisfăcută de modul cum au răspuns copiii și am admirat maniera cu care d-șoara Georgescu, știe să se poarte față de acești copilași». Localul de școală este situat în mijlocul unei gradine vastă, cu diferite plantații, în cea mai frumoasă parte a orașului. Aici în tot timpul copilașii respiră un aer curat și se bucură de cea mai bună sănătate. Toți copiii cari au terminat această școală și au trecut la școala primară, acolo sunt cei mai buni școlari, toți premianții fiind numai dintre ei. Dacă în cele din lém 2 clase primare ar exista un fel de continuitate a sistemului adoptat în gradinele de copiii, desigur atât copilașii cât și învățămîntul în genere, ar profita cu mult mai mult. Aceasta însă ar reclama modificarea programului existent asupra învățămîntului primar, lucru în care tot nădăjduesc, că oamenii învățați și cu dor de binele și progresul națiunei românești, odată și odată vor face și această reformă. Până atunci însă răbdare și stăruința pe calea progresului așa cum se poate ! In alt articol vom arăta ceva asupra unei gradine de copiii în perspectivă, tot din acel județ. Lursa I. Neamțu. Împrejurimile palatului sunt într’o vie agitație, iar coridoarele și sălile sunt înțesate de o lume," care gesticulează, manifestă, se opune forței armate și vrea să pătrundă in sala de ședință cu asalt. Toți tovarășii lui Pipa sunt puși într-un colț, și înconjurați de peste 40 de soldați, iar șeful lor, adică marele bandit Pipa, e în odaia de gardă, care iarăși e înconjurată de o lume întreagă, de soldați și de polițiști. Subscrisul cu multă greutate izbutește să-și facă loc prin mulțime, și imediat la deschiderea ședinței, să-și găsească un loc în sală. La trecerea lui Pipa către odaia de ședințe, o adevărată luptă se încinge între mulțime și soldați, cari au fost nevoiți să facă uz de patul poștei pentru a-și face trecerea. Deschiderea ședinței La ceasurile 12 se deschide ședința. Curtea e compusă din d-ni. Grigoriu, președinte , Roiu și Șuțu, membrii. Fotoliul ministerului public e ocupat de d. procuror Sadoveanu. Se judecă mai multe procese de mică însemnătate, cari durează până la ceasurile 2 p. m. La această oră sunt introduși Lupu Feraru, Iorgu Budău, Dumitru Budău, V. Paiu și Gheorghe Bucur. La un moment dat, aprodul strigă «Ioan Pipan. O mișcare colosală se produce în public, care se ridică de pe scaune pentru a vedea pe bandit, iar mulțimea de afară nu mai încetează de a striga și de a face un duet infernal. Banditul apare cu un pas sigur, cu privirea încruntată, și cu disprețul pe buze. Sunetul fioros al lanțurilor face ca scena să fie și mai înfricoșătoare pentru unii, iar pentru alții emoționantă. D. președinte Grigoriu dă ordin ca nimenea să nu mai pătrunză în sală, căci căldura e omorîtoare. Apărarea e reprezintată prin d. avocat Mandrea, iar partea civilă prin d. Suvel Manu. Cu multă greutate, aprozii reușesc să stabilească liniștea. D. Șuțu, cel mai bătrîn din membrii Curții, cu glas viu, citește toate actele, mărturiile, concluziile din voluminosul dosar, și din care rezultă că toată banda întruna din nopțile lunei Ianuarie 1898, a călcat cârciuma evreului Ițic Cotiugariu din comuna Fântânele, și prin spargerea unor păreți, a furat o sumă mare de diverse mărfuri. Se mai spune în dosar, că bandiții profitând de fuga șefului lor Ioan Pipa, au spus înaintea tribunalului că au fost maltratați pentru a face declarații de vinovăția lor, pe când în realitate— așa, cum zic, — dînși’ n’au luat parte la hoția asta, pentru a scăpa de pedeapsa ce ’i așteaptă. D. Șuțu mai citește un act, care conține mărturia unui jandarm din Fântânele, și care contestă afirmațiunea bandiților. Rechizitorul procurorului! D. procuror Sadoveanu, cu un glas blând, face istoricul spargerea din Fântănele, arată cum Pipa a isbutit să fugă de sub paza jandarmilor, și cum acesta a spus procurorului din București, că nici nu cunoaște pe cei cinci tovarăși ai lui din Iași. Roagă ca președintele să facă interogarea lui Pipa, și anume să-l întrebe dacă cunoaște pe indivizii, cu cari e pe banca acuzaților. Președ. Ia spune, Ioan Pipa, îți amintești să fi săvârșit hoția de care ești acuzat ? Pipa. Trăiți. Sliü c’am fost chemat la cercetare, dar de hoție nu știu nimic. Președ. — Poate c’am uitat ? Pipa.—Trăiți. Eu îmi amintesc toate celea bune ! Eu atunci am lucrat la un pod peste Bistrița. Deci nu puteam să fac spargeri. Cuvintele lui Popa sunt pronunțate cu o siguranță uimitoare și cu o tărie ce te asurzește. O scrisoare senzațională. Pe cât de bun și milostiv părea la început de procuror Sadoveanu, acum, indignat peste măsură, își reia tirul vorbei, și într’un limbaj energic înfierează pe Pipa, numindu-l pe lângă groaznic criminal, și mizerabil care ascunde adevărul. In această secundă, d. procuror scoate dintr’un saltar un petec de hârtie boțită și dă citire următoarelor cuvinte: Dumetre Gheorghe. A venit directorul penitenciarului la mine. I-am spus că nu știți nimica. Am mai spus că numai 5 luni a mai stat în serviciul lui Alexandrescu și nu la 98, ci la 97. Am mai spus c’am fost bătut. Să știi că la casa noastră nu s’a găsit nimic... loan Pipa. Această scrisoare a căzut ca un trăsnet în sală, și în special pe capul lui Pipa. Se înțelege că cuvintele de mai sus au fost adresate lui Gheorghe Bucur, care era la instrucțiune pentru procesul de azi. Scrisoarea a fost găsită azi dimineață pe lângă fereastra celulei banditului, și era legată cu un tir de pai din rogojina de dormit. S’a dovedit apoi că Pipa a aruncat această scrisoare prin fereastră. Președ. — De unde ai avut creion, și pentru ce ai scris? Pipa. — Creionul mi l’a dat procurorul din București. Aci în celulă, mi-a fost urît, n’am avut ce face, m’am jucat, și am scris.... N’am avut nici o intenție, așa ’mi place mie să scriu. Partea civilă. Președintele acordă cuvîntul d-lui Pavel Manu, reprezintantul părței civile. Acesta zugrăvește banditismul acuzațiilor, aducând numeroase dovezi, că aceștia au comis spargerile de cari se vorbește astăzi. Spune că negarea inculpaților e caraghioasă, când sunt atâtea probe, înșiră numărul cel mare de lucruri furate și se constitue ca parte civilă cu 1000 lei. Procurorul Sadoveanu £. Insistând asupra felului de a fi al locuitorilor din com. Seucești, îi zugrăvește pe toți ca oameni certați cu cinstea. In special Pipa s’a născut pentru a fi un vecinic client al penitenciarelor, căci de la vârsta de 15 ani s’a apucat de hoții. Prima lui spargere a fost la Ghiță Gheorgiu, cârciumar din comn. Lehn. Arată peripețiile prin cari a trecut afacerea de care e vorba acum, spune că numai un ziar din București a făcut ca să se afle că ucigașul din București e în același timp șeful bandei din Fântânele. (Aci d. procuror a făcut aluzie la «Universul», căci se știe că singur el a adus mai intâiu această informație). Când d. procuror a arătat prostia lui Popa de a însemna pe cărți poștale din București că sunt expediate din Budapesta, ucigașul a izbucnit într’un rîs homeric. Toată lumea din sală l’a imitat și era o veselie fără seamăn. D. Sadoveanu sfârșește cerând condamnarea tuturor. Apărarea D. avocat Mandrea, în puține cuvinte, încearcă a dovedi că inculpații nu pot fi condamnați, deoarece nu sunt probe contra lor. Pipa, întrebat dacă mai are de adăugat ceva, zice : — Eu la această spargere n’am luat parte. Am furat numai un gavanos de bomboane și o bucată de sare de la un jidan, care are o băcănie. La ora 4 lum. dezbaterile se închid. Un incident în acest moment Ițic Gotiugariu se apropie de Pipa și-i spune ceva. Acesta, înfuriat, făcând o mișcare bruscă, îi zice : — Taci jidane, căci te omor aci! Procurorul, care a auzit aceasta, a izolat imediat pe bandit, amenințându-i cu carcera pe un timp îndelungat dacă va mai face obrăznicii. Banditul se retrage și cu priviri crunte privește pe toată lumea. Rezultatul se cunoaște. Toți bandiții au fost condamnați la un an închisoare, iar Pipa, ca tăinuitor, la trei luni. Toți solidar la 500 lei despăgubiri părței civile, îmbulzeala e enormă, banditul cu mare greutate e pus într-o trăsură și ca fulgerul e dus la penitenciar. Ibercami. Rezultatele examenelor soldaților bacalaureați iată numele soldaților cari au reușit la examenul de sub-locotenent în rezervă . Artileria de cetate din București Regimentul 2 : Iacobescu George, ■Capuțineanu Mihail, Cristescu Eugeniu, Rădulescu Toma, Namianeorge, Constantinescu Niculae, Nicolae Toma, Filipescu Ion, Moscu Paraschiv, Dimitrescu Alexandru, Gâlcă Niculae, Fotino Gheorghe, Mănescu Ion, Cantacuzino Constantin, Ionescu Eugeniu, Nicorescu Mihail, Zira George, Bolcescu Barbu, Popescu Romulus, Stelian R. Ionescu, Popescu Constantin, Eustațiu Dumitriu, Manolescu Simion, Constantinescu Mihail, Mulțescu Constantin, Robescu Nicolae, Cerchez Emil, Macarovici A., Viforeanu C., Lupescu Mihail, Basarabescu Ion, Musceleanu Const., Macovei Atanase, Drăghiceanu Gh., Dales Jean, Becescu Const., Eustațiu Ion, Petrescu Florea, Matac D., Periețeanu Ion, Negrescu Al., Rădulescu Al., Constantinofl Ion, Colfescu S., Ștefanescu Nicolae, Radulian Teodor. Artileria de câmp Corpul I de armată : Davidescu Virgiliu, Ionescu Constantin, Marinovici Ion, Strâmbeanu Iacob. Corpul II de armată : Bărcănescu Radu, Ghica A. Nicolae, Belu Ștefan, Șuțu A. Nicolae, Beldiman Gheorghe, Stoian Victor. Corpul III de armată : Boantă Gheorghe, Eremia Mircea, Nichiforescu Cicerone, Predingher Adam, Zamfirescu Sergiu. Corpul IV de armată : Triandafil Eman, Stan Scarlat. Arileria de cetate din Focșani Regimentul I: Murgu Constantin, Georgescu George, Balaban Emil, Mărculescu Victor, Zingher Leibu. Cavalerie Corpul II de armată: Roșianu S. Ion, Carcalețeanu Al., Anastasiu A. Cătuneanu, Theohary Theoharidy, Angelescu Gheorghe, Gheorghe Stănescu, Wachman Constantin, Ionescu N. Gheorghe, Bilciurescu Alexandru, Mosgos Mihail, Ionescu N. Mihail, Codan Const., Coșoiu Ion, Țirțescu Dimitrie, Orleanu G.,Stambuliu Gheorghe, Popescu C., Robescu Const., Metaxa Toma, Poenaru Romulus, Corjescu Niculae, Andreescu Gheorghe. Infanteria Corpul I de armată: Petrescu S. Victor, Anestin I. Constantin, Ionescu I. Gheorghe, Frantz Hekmanek, Furtunescu D. Ion, Angelescu Scarlat, Mihăescu Nicolae, Ionescu R. George, Stătescu Barbu, Costache Dumitru, Bărbulescu Mihail, Georgescu Marin, Surigu Dumitru, Ionașcu Niculae, Dincă Ion, Zaman Alexandru, Lazăr Barbu, Greceanu Niculae, Eskenasi Iosef, Ispirescu Timotei, Duțescu Alex., Cameniță George, Mihăescu Niculae. Corpul II de armată: Andreescu Petre, Apotecher Lupu, Balașiu Paul, Bălășescu Iosef, Băluțescu Ion, Beloiu Arghir, Bibescu Anton, Bocciu Mihail, Boerescu Ion, Boian Ion, Boțea Vasile, Budișteanu Radu, Calu G. Ștefan, Calvocorescu Ion, Ciocârdea Solomon, Codreanu Theodor, Călinescu Aurel, Constantinescu I. Alex., Constantinescu T. Niculae, Constantinescu S. Ion, Constantinescu Ilie, Constantinescu Niculae, Constantinescu G. D., Ciuculescu Petre, Crăciunescu Nicolae, Davila Adolf, Petru Alexandru, Diaconescu Izidor, Deladecima Alexandru, Gschlachi Eugeniu, Ioanițiu Nicolae, Ianovici Gheorghe, Pessiacov Iulian (loanovici), lonescu Bogdan, lonescu Dumitru, lonescu Gonzalo, lonescu Ion, lonescu M. Ion, Ionescu G., Vascu,Iliescu Obrani,Iliescu Romulus, Israilovici Esra, Istrate George, Juvara Emil, Manolescu Ion, Marcovici Solomon, Marinescu Florea, Marinescu Petre, Masaci Gorneliu, Mihail Constantin, Mitea Dumitru, Martinescu D. Virgiliu, Dimiu Dumitru, Dincescu V., Dobrescu Nic., Dragoteanu Vasile, Duport George, Enache Nicolae, Făgețeanu C., Fermo .Jacques, Filoti Zamfir, Gancevici George, Ganea Dumitru, Georgescu P. Constantin, Gherher Albert, George Constantin, Gherassi Constantin, uhui Wilhelm, Golescu Niculae, Goldring Emil, Grefu Ion, Drumăzescu Haralambie, Gutonoiu Ion, Nanculescu Vasile, Neagu Dragomir, Neuman Solomon, Nicolau V. Niculae, Niculescu Constantin, Niculescu S. Niculae, Niculescu N. Ioan, Oprea Ion, Oprișenescu Vasile, Păcescu Mihail, Pane Frederic, Paraschivescu Grigore, Pârvulescu Gheorghe, Panaitescu Mihail, Papadat Virgiliu, Penchas Iosef, Petrescu Constantin, Poitaș S. Aizig, Popescu Atanase, Popescu G. Constantin, Popescu Ion, Popescu Niculae, Pelichromad, Ștefan, Protopopescu Andrei, Pretorian Trafan, Rădulescu G., Rădulescu Dumitru, Rădulescu George, Raducanu Radu, Roboiu Ion, Roco Ion, Ruptureanu Teodor, Sasu Vasile, Samarineanu Hercule, Scarlat George, Scheller Alfred, Șeicărescu A., Schoenfeld Izidor, Slăniceanu Iulian, Slaniceanu Titu, Scatuariu Filori, Slah Henri, Stanescu Traian, Ștefanescu C„ Ștefan G., Steriopol Dumitru, Stirbulescu Victor, Stoenescu Anibal, Thols Arthur, Ionescu Ion, Ionescu Petre, Wexter Adolf, Vintilă Constantin, Voiculescu Ion, Wolf Daniel, Teodorescu Tiberie. Corpul III de armată: Benisanhe V. Bonifaciu, Gavriliu George, Macavei Teodor, Abramovici Abram, Ivanof Iosef, Pop Niculae, Ignat Gheorghe, Ceapiliu Mita., Dragomir G., Vasiliu A. Pascal, Haim David, Longinescu Nicolae, Ciupercă George, Bratu Stan, Marcov Milan, Popescu Vasile, Segal Bereu, Vaisman Simon, Popescu Ion, Tilici Constantin. Corpul IV de armată : Bușită Vasile, Costăchescu Niculae, Dimitriu Eugeniu, Dragomir Emiliaris, Florea C., Georgescu Ion, Ionescu George, Sachelarescu C., Septilici Mih., Segali Aron, Tufescu Constantin, Zaharia Sancu, Kaufman Haim, Roulh Damsa, Spiridonescu S., Avramescu G., Corș Niculae, Sandovic Atanase, Blumenfeld Marcu. „Uniersul Literar“ care va apare Duminecă 25 Iulie, va coprinde, pe lângă o materie interesantă și variată, două ilustrații colorate și adecă : Victima unei explozii îngrozitoare și o dramă pe calea ferată. «Universul Literar» se vinde cu 10 bani în toată țara. Crima din strada Cűtimeanu — Vezi ilustrația — Dăm azi în pagina I scena rănitei din strada Cătuneanu No. 9. Doui frați, Radu Dumitrescu, în vârstă de 10 ani, și Ioan, în vârstă de 8 ani, se jucau cu smeul. Deodată eî se luară la ceartă. Radu puse în cele din urmă mâna pe un cuțit și lovi pe fratele său în spate. Rănitul, într’o stare gravă, fu dus la spitalul de copii, iar micul criminal arestat, publică fa «Echo de Paris» un articol explicând rolul pe care l-a jucat și pe care-l urmărește în afacerea Dreyfus. El se apără de toate animozitățile de tot soțul și afirmă că e călăuzit de singurul său patriotism. El spune că a împărțit ancheta sa în cinci grupuri de fapte : «1. Caracterul adevărat al campaniei. «Asupra acestui punct, șapte martori stabilesc că scopul urmărit nu e inocența lui Dreyfus, dar victoria colectivă a unei secte. Șase fapte distincte. «2. Intrigă în odată pentru reabilitarea unui condamnat care e știut culpabil. «Doui martori cari nu se cunosc între ei stabilesc în această privință două fapte distincte. «3. Antecedentele lui Dreyfus. Zece martori stabilesc în această privință noue fapte distincte. «4. — Cheltuelile exagerate ale lui Dreyfus. «Asupra aceastui punct, care se alipește în mod intim de antecedente, produc două martori patru fapte distincte. «5. — Sarcini și presumpțiuni alipindu-se direct la trădare : «None fapte, none martori». Către cititori Având a se termina în curând romanul Multiatul, vom începe a publica un alt roman, întitulat Diapolul pe pământ de aceeași autoare celebru, Carolina Invertizio, și care va face o mare senzație, cuprinzând scene dintre cele mai înduioșătoare și observații de o mare pătrundere a firei omenești. Afacerea Dreys D. Mauriciu Paleologue, atașat la ministerul de externe, a reținut mai multe odăi la hotel Moderne, din Rennes. Se știe că d. Paleologue va fi unul din martorii interesanți în afacerea Dreyfus, din cauza telegramei care a provocat conflictul între ministerul de războiu și cel de externe. Se crede la Rennes că d. Deroulede și partizanii săi caută un local propriu în care să fie conferințe ; acest svon e fundat, convorbiri au fost angajate spre a obține închirierea unei săli în cartierul gării. D-na Dreyfus a intrat Sâmbătă la două ore la închisoarea militară, însoțită de d. și d-na Hadamard. La eșirea ei, care a avut loc la ora 3 și un sfert, d. prefect al departamentului Ille-et- Vilaine în persoană dirigia serviciul de ordine. Strada Duhamel a fost complect evacuată și barată de soldați la cele două extremități. Svonurile care circulă cu privire la ușurința de intrat la manutanța militară sunt cu totul inexacte. Nici un membru al presei locale sau pariziane, n’a putut încă pătrunde în interiorul clădirei, afară totuși de un delegat al sindicatului presei judiciare, căruia ii incumbă misiunea de a împărți locurile atribuite reprezintanților ziarelor franceze și streine. Unele ziare afirmă, pe de altă parte, că raportul comisarului guvernului, terminat de câteva zile, conchide în mod energic pentru culpabilitatea condamnatului din 1894. Această știre însă e desmințită în chip absolut în cercurile militare. Comandantul Carrière s’a închis întotdeauna într’un mutism absolut și n’a spus impresiile sale nimănui. De altmintrelea, e ușor de înțeles că rechizitoriul séu nu poate fi elaborat încă și că concluziunile lui vor depinde de depozițiile martorilor și de diferitele incidente cari se vor produce în cursul acestui sensațional proces. Inspectorii siguranței publice se duc de doue ori pe zi la prefectură și dau seamă de diferitele incidente ale zilei. Numărul lor, care era la început de zece, s-a mărit încă cu noue. Ziarele locale anunță că d. Cochefert, șeful siguranței, citat ca martor în procesul Dreyfus, a sosit deja la Rennes și așteaptă la o moșie din împrejurimi deschiderea desbaterilor. O echipă de lucrători, compusă din timplari, fierari și tapițeri, lucrează cu activitate la amenajarea salei Manutanței. Consemnul pentru intrare e foarte sever și lucrătorii sunt într’una supraveghiațî. Ancheta d-uî Beaurepaire D. Quesnay de Beaurepaire Un tîner ghigherl zicea : — Vite, moneher, actor pe brune, dar sunt prea geloase , ador pe blonde, dar sunt prea reci... — Atunci nici brună nici blondă ? — Ea le iubesc pe amândouă, pentru că una îndreptează defectele celeilalte. Lucruri din toată lumea O scenă intr’un tren englez.— Mă aflam într’un vagon de clasa a doua al unui tren care călătoria de la Londra spre Scoția, povestește un gazetar. In același vagon se aflau doui englezi stând față în față. In timpul călătoriei, conductorul veni să examineze bilețelele și văzând o ladă grea pe canapea, zise unuia din cei doui englezi care stătea lângă ea: „ Fii bun și dă lada jos de pe canapea. Călătorul se făcu că nu aude. — Nu înțelegi, c-le ? Trebue să iei lada de pe canapea. — Dar lasă-mă în pace, răspunse călătorul cu un ton de dispreț. Conductorul se apropia supărat și exclamă: — Iți mai spun pentru ultima oară să iei bagajul de pe canapea. Călătorul, roșu de mânie, strigă: — Eu, nu-l iau, iacă ! Și dacă mi bați mult capul, vom reclama contra d-lale. — Vom vedea ! Și conductorul eși. La stațiunea următoare, trenul se opri pentru trei minute. Imediat, conductorul se duse și reclamă șefului stațiunea și amândouă veniră în vagonul călătorului cu lada. — Fii bun, d-le, și la lada d’acolo, îi zise șeful stațiunei. — Am spus deja conductorului, că nu vreau s’o iau, zise englezul. — Ei bine, atunci dă-te jos. Nu’țî mai pot permite să’ți urmezi călătoria. — Ce stai de vorbești ! Eu vreau să rămân aci unde mă aflu și să ajung cu trenul acesta în Scoția. In vremea asta, toți oamenii cari se aflau în stațiune, se grămădiseră pentru a se bucura de această scenă comică. — Dă-te jos, d-le, strigă șeful stațiunea. — Nici prin gând nu-mi trece și iau de martori pe toți domnii aceștia de obrăznicia d-tale. Șeful, înfuriat, trimise după polițiști. In același timp un inspector se grăbi să zică : — Am întârziat cu șapte minute. Și întorcându-se spre încăpățânatul călător, adaogă : — De ce -ți faci toate belelele ,astea ? — Dar ce am eu cu lada ? — Cum ? Nu ea d-tale? — Desigur că nu. — Atunci o fi a d-tale ? întrebă șeful stațiunea pe cel l’alt englez care stătea mut, nepăsător în fața celui dinte. — Da, d-le, răspunse dînsul acum. La acest răspuns neașteptat, toți asistenții purniră de rîs. — Dar de ce n’ai spus mai dinainte? strigă șeful stațiunea. — Nu m’a întrebat nimeni. Nouă ibucnire de rîs. — Dacă e așa, d-le, ia lada de pe canapea. — Cu plăcere, d-le. Și lada fu luată. — Șasesprezece minute de întârziere, zise inspectorul în vreme ce se dădea semnalul de plecare. Universul In provincie (De la coresp. noștri particulari) — Pe ziua de 19 Iulie — Brăila Marele incendiu de pe str. legală. — Pe această stradă, colț cu bulevardul Guza și strada Unire!, se află marea proprietate în două etaje a d-lui Anastase Simu, deputat. Etajul de sus al acestei mari proprietăți e ocupat de hotelul Bulevard, pe care îl exploatează d-na Ecaterina Ionescu. Hotelul acesta e unul din cele mai vaste hoteluri din Brăila și este instalat foarte frumos. In etajul de jos al proprietatei se află peste 10 magazine de diferite articole, și ai căror proprietari sunt cu toții evrei. De asemenea fațada proprietățea de pe strada Unirei e ocupată de două mari magazine de hăinărie, iar pe fațada dinspre bulevardul Guza se află câteva cofetării și ceaprazăriî cari însă nu au fost distruse cu totul de flăcări. Am descris înadins toată poziția acestei clădiri și am arătat magazinele din cariea se compune, pentru ca cititorii «Universului» să-și facă idee de mărimea edificiului și de enormitatea pagubelor cauzate de acest colosal incendiu. Azi noapte pe la orele 3 și ceva șieratul strident al gardiștilor și alergătura trăsurilor și a călăreților, anunțaui orașului întreg că un incendiu s’a declarat undeva în oraș. Nevoit fiind a mă scula din somn pentru a fi și ea la fața locului, me iau cu trăsura după mulțimea care ca prin farmec apăruse pe străzi, și în curând ajunsei la locul sinistrului. Aci o privilește groaznică se înfățișează înaintea tuturor. Marea proprietate a d-lui Simu, care are o lungime de peste 30 metri și tot atâta lățime, era cu totul acoperită de flăcări. Pe strada Regală, de la un capăt și aproape până la cel-l’alt, un amestec înfiorător de mobile, obiecte și articole din magazine aruncate în grabă de prin locurile incendiate. Țipete de ajutor, ordinele soldaților, șuerăturile gardiștilor și mai ales goarna pompierilor ce tocmai atunci soseau, te băgau în groază și îți frângeau inima de milă în același timp. După câteva momente reculegându-me din prima impresie ce am încercat’o în fața acestui groaznic incendiu, mi-am adus aminte de datoria mea și am început a umbla după informații. După cum se crede—căci lucrul nu este cert—focul a luat naștere din beciurile proprietăței și anume din acele dedesubtul magazinului de manufactură Elias Hornștein. D’aci focul s’a comunicat la întregul magazin, și alimentat de un vânt puternic precum și de materiile aprinzibile pe cari le întâlnea în calea sa, în curând se întinse asupra celorl’alte magazine și în același timp asupra etajului de sus. Inchipuiți-ve acum panica ce a produs vestea isbucnirea incendiului printre pasagerii destul de numeroși ai hotelului Bulevard. Servitori, chelneri, pasageri, patroni, etc., toți alergau înspăimîntați pe scări, îmbrâncindu-se unii pe alții, lăsând toată averea lor pradă flăcărilor numai pentru a scăpa cu viața. Pe un domn, al cărui nume nu-l cunosc, l’am văzut singur alergând în goana mare pe scări numai în costumul lui Adam. O tînără femee, surprinsă de flăcări, într’o odae a hotelului, s’a aruncat jos de pe fereastră. Din fericire însă pentru ea, tocmai dedesubtul ei se afla un pompier, care, prinzând’o în brațe, a salvat’o de o moarte sigură. Imediat ce au sosit pompierii la fața locului au fost însărcinați cu două tucruri . O parte cu pomparea și dărîmarea zidurilor aprinse pentru a localiza focul și o parte din aceștia ajutați și de agenții polițienești,—la salvarea lucrurilor și mobilelor din proprietate. Trebue să menționez aci că munca pompierilor a fost extraordinar de grea, față cu incendiul acesta care se întindea din ce în ce mai mult. Cu toată munca vitejească a pompierilor, insă, numai o mică parte din lucruri au putut fi scoase afară. Mai ales magazinele de manufactură și de ceaprazărie n’au putut salva aproape nimic. Peste două ore, pe la 5 jum., focul a redus aproape la cenușe falnica și imposanta clădire a’ d-lui Anastase Simu. S’au cauzat pagube aproximativ de peste 500.000 lei, repartizate după cum urmează : ■ 1) D-nei Ecaterina Ionescu, antreprenoara hotelului Bulevard, i s’a ars toată mobila camerilor precum și lingerie canzându-i-se pagube de peste 20 000 leî. Mobila era asigurată la societatea «Dacia-România» pentru 17.000 leî. In etajul de jos : 2) La cele două magazine de băinărie a d-lui Moise Haim Catz, situate în fațada din spre stradă Unirei, s’au cauzat pagube de peste 20.000 lei. Marfa era asigurată tot la «Dacia România». 1 ®^a.m2.Sazinul de manufacturi al d-lui Elias Hornstein, strada Regala, colț cu strada Ținirea, a ars toata mamfa din prăvălie. Pagubele neprecisate. Asigurată la «Dacia» pentru 60.000 lei. 4) Magazinul de ceasornicărie a d-lui Aspfelberg. Care se afla asigurat la societatea «Dacia» cu 10.000 lei. 5) Magazinul Lupu Elioan, haină, neasigurat tot la «Dacia» pentru 25.000 lei. Acest magazin se afla închis și sigilat din cauză că proprietarul dăduse faliment și dispăruse din oraș. Din ordinul d-lui judecător sindic însă, s’au rupt sigi, fiele și s’a scos afară marfa ce s’a mai putut scăpa— care a fost pusă sub paza unui custode delegat de d-l jude sindic. f). de ceaprazărie al d-luî Filip Goldstein a cărui marfă era asigurată la «Dacia»» pentru 20.000 lei. 7) Magazinul de încălțăminte Pincas Schwartz care era asigurat la «Dacia» pentru 20.000 lei. 8) Magazinul de pielărie al d-lui Lupu Wechsler asigurat la «Dacia» pentru 20.000 leî. Ea acest magazin fiind închis din cauza falimentului, s’au rupt sigiliile din ordinul d-lui jude sindic. 9) Magazinul de ceasornicărie al d-luî Iosef Rosenfeld asigurat la societatea «Generala» pentru 6507 lei. 1o) Magazinul de lingerie al d-nei Roza Goldstein, care se afla asigurat pentru 20.000 lei. Deosebit de asta, focul a mai distrus și casele din dosul proprietăței d-lui Anastase Simu, locuite de d-na Genna Rothman. Pagubele sunt destul de mari și aci, căci casele n’au fost asigurate. După cum am mai spus la început, din toate magazinele enumerate mai sus nu s’a putut scoate decât o parte din mărfuri ; ceal’altă parte a fost cu totul distrusă de flăcări. întregul edificiu a fost de asemenea asigurat la societatea «Dacia- România» cu suma de aproape 200.000 lei. Incendiul a fost localizat d’abia în spre dimineață, dar arde încă și acum înfundat, și din această cauză pompierii stau în permanență la fața locului, căutând a stinge focul cu desăvârșire. Greva muzicanților comunali. — Cititorii «Universului» au fost încunoștiințați la timp despre greva muzicanților comunali din orașul nostru. Ei au declarat de la început că nu vor să slujească sub capel-măestrul Leopold Kern, pe care îl urîse din cauză că se poartă brutal cu dînșii. Muzicanții au mai declarat primarului că dacă nu va înlocui pe acest capel-maestru, ei își vor da demisia cu toții din muzică. După cum ar fi mai spus în corespondența mea precedentă, d. Ghiță Demetrescu, primarul nostru, a preferat mai bine înlocuirea lor, căci cu capel-maestrul Leopold Kern avea contract făcut mai dinainte. Astăzi aflu că d-sa a însărcinat deja pe d. Leopold Kerna se duce la Viena, de unde să aducă un număr de 19 persoane, cari vor înlocui pe muzicanții greviști. Din cauza crizei.— Un mare număr de unguri, veniți aci din țara lor pentru muncă, sufereau cumplit din cauză că nu găseau de lucru. Unii dintr’înșiî s’au adresat atunci consulului austro-ungar din Brăila, cerându-i ajutor. In urma acestei intervenții, aflu că consulul a chemat la consulat un număr de aproape 300 unguri, cărora le-a procurat banii necesari de călătorie până în Ungaria și hrana până acolo. Soîii. Galați Escursiune.—Duminecă a avut loc, după cum am anunțat, «O escursiune de plăcere la Tulcea», cu vaporul „Orientul“. La orele 8 dimineață, vaporul se depărtează de mal, despicând încet, încet, valurile tremurătoare ale apei. Ne depărtăm de orașul care, câteva minute mai târziu, începe să se piardă din vederea noastră. Suntem în larg. Deasupra noastră se boltește, cerul albastru și de ambele părți privirea ne e mângâiată de peisagii incomparabile, de scene fluviale atrăgătoare, de decoruri naturale. E atât de frumos, atât de poetic. Vederea acestora ne înfățișază o altă lume,, visată, poate de puțini dintre acei ce călătoresc ; ceva negândit și neînțeles se impune spiritului,’ care pare că plutește în regiuni ce nu au nimic cu pământul. Pe bord e cald, frumos, soare. Te simți ca și cuprins de un farmec, din care nimic nu te poate smulge... O, da, numai în sânul naturii, îți rîde inima și ’țî e mulțumit spiritul. Intr’însa totul pare plin de noroc și strălucire, ea ne ușurează existența și ne îngreunează despărțirea. Numai în sînul ei găsești adevăratele, poeticele idei. La 11 suntem în Tulcea. Un oraș mic și drăguț. Obiceiurile cu totul orientale din orășel,, fac să simți că ești într’altă lume. Am stat aci până la vara 3. Fiecare s’a distrat așa cum a vroit și cum i-a plăcut. La întoarcere toți erau beți de. mulțumire. In general, s’a petrecut bine și s’a băut și mai bine. Muzica regimentului 11 Șiret ne-a procurat sensația pe care ți-o dă un cântec frumos, poetic, cântat în mijlocul unei naturi mai frumoase și mai încântătoare. La 7 am ajuns în Galați. Acum, în ceea ce privește funcționarii vaporului, de la simpaticul MUTILATUL RÓMÁN NOU DI5 MARE SENSAȚIE de CAROLINA INVERNIZI0 PARTEA A CINCEA X O mărturisire falsă.—îndrăzneala unei csinale.— Pedeapsa secretar «Crezi că el nu știa și de mai înainte că ai avut o mamă rea? Și-ți închipui că e drept să porți tu pedeapsa acelei femei rele. — Taci, tată, zise Aneta cu o energie neașteptată ; mama mea nu era poate așa rea cum credeam. Eu singură sunt cauza morței ei... și nu dinsa a ucis pe baron. Claudiu crezu că fică-sa a fost cuprinsă din nou de delir. O privia speriat. — Cine l’a ucis atunci? — Eu. Claudiu fu cuprins de o nespusă groază, crezând că Aneta și-a perdut mintea. Dinsa ’î ’nțelese ideea. — Crezi că sunt nebună ? exclamă din ea lipindu-se strâns de el. Nu, tată, sunt în toate mințile și’și. spun că eu am ucis pe baron, eu i-am dat întâlnire în acea casă pentru ca să-l ucid... și moartea lui a pricinuit pe a mamei mele. Și mândră, energică, neîndurată, Aneta povesti tatălui său toate amănuntele dramei petrecute și adaugă că era sigură cum că Pino, care se arătase așa de îngrijat ca să o scape, ucisese pe mama ei, scrisese biletul acela cu sânge și așezase cadavrele astfel ca justiția să se rătăcească în cercelari. Claudiu ascultase cu aviditate, cu o atențiune sfâșietoare. Tâmplele-i zvâcnirui, așuda sânge. — Dacă aș fi denunțat pe omul acela, urmă Aneta, me perdeam pe mine însămi și aș fi ațâțat un scandal care ar fi căzut asupra ta și asupra bine-făcătorilor noștri. Prin urmare n’am spus și nu vom spune nimic și nici tu nu trebue să spui nimănui nimic. Denunțarea noastră nu va înapoia viața sărmanei mele mame. Insă eu m’am judecat și m’am condamnat. Nu voiu fi niciodată nevasta lui Stenie. — L’am ucide cu asta și te-am ucide și pe tine, esclamă sărmanul tată frângendu-șî mâtnile Dai1 ce am făcut eu oare ca să fiu mereu lovit? Nu e drept! O ! nu e drept! — Liniștește-te, tată, te conjur, sau altfel o să’mî iei și curajul acela pe care voiam să-l întăresc la dragostea ta. Stenia n’o să moară din cauza acestei separațiuni; dînsul va găsi o mângâiere lângă nepoata sa și lângă baroneasă. — Dar tu, tu, adorata mea? Aneta se atârnă de gâtul lui. — Eu te am pe tine care, deși știi tot, n’o să me respingi, ci o să plângi cu mine, o să’mi zici încă scumpul teu tezaur. Tată, eu am comis ceva mai mult decât o greșeală, am comis o crimă și trebue s’o ispășesc. — Dar te-am sacrificat pentru alții și de ce nu te-ar ierta dîn • șiî ? — Pentru că nu trebue să știe ceea ce am făcut și pentru că nu numai omorul baronului îmi pricinuește remușcărî, ci și a doua crimă pe care am comis-o tot eu. Claudiu era ca fulgerat. Aneta se lipi mai strîns de el încă. — Iartă-me, iată, că te fac să suferi. O ! tu meritai să ai o fică mai bună. Dînsul o îmbrățișă cu furie acoperindu-î fața de lacrimî. — Ce zici tu acum ? Cum poate să existe o inimă mai mare, mai generoasă decât a ta ? O ! Aneta mea, adorata mea, eu sunt cel slab, cel fricos, care mă las în voia descurajăre, în loc să fiu înălțat de mărimea ta, în loc să caut a te mărita. Plânseză ținându-se mereu strînși. — Dacă tu ai drept să dispui de viața ta, murmură mai pe urmă mutilatul, nu poți să dispui de a lui Stenio. Ce’î vei spune pentru ca să’l faci a renunța la tine ? — Voiu găsi cuvinte pentru a’l emoționa, pentru a’l face să primească resemnat separațiunea noastră. Desigur, dacă ar trebui să-i spun din gură, curajul mi-ar lipsi, dar o să î scriu. — Stenia nu se va mulțumi cu atâta , va veni aci. — Da, însă noi ne vom muta din casa asta. Uite, tată, care este ideia mea. In timpul cât ne-am îndeplinit cu cinste însărcinarea noastră, tu de casier, cu de vînzătoare și de tovarășă la florărie, am pus la o parte vr’o cinci mii de franci cu cari trebuia să-mi cumper trusoul. Acum de trusou numai am trebuință. Cu acești bani, cari sunt cu adevărat ai noștri, ne vom retrage intr’o mahala depărtată a orașului și vom trăi singuri ca odinioară, însă eu acum nu mai sunt fetița bolnăvicioasă de atunci, care țî era de mare sarcină. Acum mă simt în stare de a câștiga existența pentru mine și pentru tine. In muncă și în dragostea noastră vom găsi uitarea și pacea. Claudiu o asculta și o admira cu mâinele împreunate. Ce mândru era de creatura sa ! Ce vrednică era dânsa d’a fi iubită și fericită ! Aneta păru a ghici ce se petrece in sufletul lui și ’l îmbrățișă. — Nu e așa că mă aprobi ? Nu e așa că ești mulțumit? — Dar când eu nu voiu maî fi? — Nu vorbi așa. Tu ești tare, voinic, o să trăești mult; însă dacă Dumnezeu mi te va lua, eu me vom refugia lângă densul într’o mânăstire, ca să’l rog same cheme și pe mine mai curînd lângă tine. D’acum înainte, adaogă dânsa cu un zîmbet emoționător, nu ne vom mai părăsi. In dimineața de urmă după această convorbire, Claudiu eșise pentru un moment și Aneta se afla singură când auzi clopoțelul sunând. Se duse să deschidă. Tremura foarte tare, crezând că e Stenia. Insă nu era el, ci baroneasa Lelia. In hainele ’î de doliu, tînera văduvă era de o frumuseță încântătoare. Semăna cu o aparițiune cerească. — Sunt fericită că te găsesc bine, zise dânsa cu vocea ’i fermec.Upare, întinzând mica’i mână înmănușată tinerei fete care roși. Și am venit aci să ’țî fac o propunere care o să ’țî fie plăcută. Ești singură? — Da, d-nă baroneasă, murmură Aneta poftind pe Lelia în modesta sală de mâncare și grăbindu-se a ’i împinge un fotoliu. Dar Mughela e bine? — Foarte bine și ar fi venit cu mine, dar nu vreau să știe încă scopul vizitei mele, pentru ca să ’î fac o surpriză. Zîmbetul baronesei era așa dulce și suav, încât Aneta rămase fermecată. Ce fericită avea să fie Stenia cu dânsa ! O 1 dînsul n’avea să sufere prea mult de despărțire, având alăturea de el un așa înger. Ochii Leliei se ațintiau cu dragoste și emoțiune pe fața palidă și tristă a Anetei. — D-ta ar suferit foarte mult, scumpa mea, îî zise dinsa cu blândețe, însă acum chinurile d-tale s’au terminat. D. Stenio mi-a spus că săptămâna viitoare vor începe a se face publicațiunile căsătoriei d-voastră. Aneta se îngălbeni așa tare, încât baroneasa se sperie. — Te simți răű, Aneta? — Nu, d-nă baroneasă , sunt numai cam slabă încă. — înțeleg. Cea mai mică emoțiune le tulbură, dar o să treacă. Trebue să știm comanda inimei și nervilor noștri. «Eu am suferit ca și d-ta și cu toate astea nu m’am lăsat nici o dată în descurajare și nu m’am disperat. «Și chiar acum me vezi liniștită și senină. «In fericirea ființelor ce ’m’ sunt scumpe, în dragostea tuturor care suferă, a desmoșteniților acestei lumi, am găsit mângâierea, bucuria cari m’au făcut să uit toate durerile. «Insă iată că mă depărtez de la scopul vizitei mele, continuă din ea zîmbind. D-ta știi bine, Aneta, câtă amiciție am pentru d-ta și câtă stimă sinceră. «Acum faci parte din familia mea și de aceea ne-am gândit eu și Edmond că ar fi bine ca nujția jitale și a Mughetei să se facă în aceeași zi, bineînțeles, fără pompă, ci în toată simplicitatea, din cauza doliului în care ne aflăm. Aneta stătea cu capul plecat ; părea aproape să leșine. Lelia se turbură. — Nu ești mulțumită? întrebă dinsa apucând între manile sale mâna rece a tinerei fete. Aneta și-o retrase cu blândețe. — Sunt prea mulțumită, d-nă baroneasă, dar nu pot să primesc. — Nu poți să primești ? De ce? Aneta deveni albă ca o moartă, însă respinse cu fermitate . — Pentru că m’am hotărit să nu fie mărit. — Ce înseamnă asta ? Ce idei triste îțî trec prin cap ? — Nici o idee tristă, d-nă baroneasă, simt numai că nu pot să iubesc pe Stenio cum aș vrea și cum merită. Dînsul nu poate să fie pentru mine decât un frate. Lelia continuă a o privi țintă și dădea ușor din cap. — Nu, nu, d-ta nu spui adevărul. E altceva care te tulbură și poate ghicesc. A (Va urma)