Universul, iunie 1900 (Anul 18, nr. 148-176)
1900-06-10 / nr. 157
Vederea portului Tien-Tsin. —Vezi explicata Calendar pe anul 1900 Ortodox Vineri 9 Iunie. — Păr. Chiril Catolic Vineri 22 Iunie. — Paulin Soarele răsare 4.17 ; apune 7.46 București, 9 Iunie. Război cu China Nedumerirea ce domnea la început asupra situațiunii din China s’a risipit repede. Se știe astăzi că nu e o revoluțiune, ci un adevărat războiu pe care China il declară Europei. Faptul că comandantul forturilor de la Taku a răspuns cu lovituri de tun la ultimatul ce-i trimeseseră comandanții escadrelor europene, nu mai lasă nici o îndouială în această privință; guvernul chinez și-a apropiat cauza boxerilor și a intrat în războiul cu Puterile europene și cu Japonia. Telegramele din ultimele zile ne au arătat de asemenea ce atitudine iaut Puterile. După cum era de prevăzut, interesul comun le-a făcut să procedeze în comun. Toate știrile, atât cele particulare cât și cele din izvor oficios, confirmă că acordul e stabilit injure marile State europene și că toate trimit trupe pe teatrul războiului. Asupra unui singur punct pare a mai fi îndouială , anume, cine să aibă rolul conducător în acțiunea comună împotriva Chinei. Dintre Puterile europene, după cât se vede, Rusia dorește să i se încredințeze acest rol, și dorința e firească. In adevăr, singura Putere care într’un războiu cu China poate întreprinde o acțiune mai repede și mai hotăritoare, este fără îndouială Rusia. Vecină pe uscat cu China Se o foarte mare întindere, ominând-o de la Nord, dispunând de un mare depozit milităresc în imediată apropiere, având la îndemână caea ferată trans-siberiană, Rusia poate arunca în China un număr de trupe și o cantitate de material de război , cum nici o altă Putere europeană nu poate face așa de repede și ne lesne. De fapt clar, prin forța împrejurărilor, Rusia va avea rolul conducător, pe care nici o altă Putere europeană nu i-l poate disputa. Un singur concurent poate avea Rusia la acest rol; concurentul acesta însă nu e european ci asiatic. Tot în firea lucrurilor e ca Japonia să pretindă rolul de căpetenie. In cea mai mare apropiere de China, plin de vigoare, dispunând de finanțe bune, de armată și de o flotă puternică, Statul japonez— care și-a mai încercat Puterile cu China acum câțiva ani și a eșit biruitor—are aceleași titluri ca și Rusia la conducerea unei acțiuni în contra imperiului chinez. Și interesul e tot atât de mare pentru Rusia ca și pentru Japonia. In aceasta și stă punctul delicat al situațiunii întregi. Nu încape nici o umbră de îndouială că toate Puterile europene, ca și Japonia, ca și Statele Unite ale Americei, au] interesul, voința și putința să , doboare putredul colos chinezesc, care încurcă pe toată [lumea. Dar cum se va aranja operițiunea naturală de interese dintre Rusia și Japonia ? Asta e întrebarea. Va fi meșteșugul celorl’alte Puteri ca să dezlege această problemă și desigur că în momentul de față aceasta e preocuparea de căpetenie a cabinetelor. In interesul lumii întregi ar fi ca mai întăiă să se pue rînduială în China. Din BULGARIA (Coresp part. a «Universului») Rusciuek, 7 iunie 1900. Maltratarea unui director de ziar In orașul nostru apare ziarul «Nădejde», dirigiat de doctorul Staicoff. Sâmbăta trecută, ziarul a apărut cu un articol violent la adresa guvernului și în special la adresa autorităților locale. Imediat polițaiul orașului, Marin Petcoff, chemă la poliție pe dr. Staicoff și pe tipograful Glavoieff, despre care se zice că ar nutri principii socialiste. După sosirea acestora la poliție, polițaiul puse pe jandarmi să-î bata într’un mod crud. Glavoieff, care nu s’a opus mult, a scăpat mai ușor ,iar ra rul Staicoff, fiindcă s’a împotrivit polițaiului, a fost maltratat așa de rea, încât a fost dus cu trăsura acasă. D-rul Stakoff e colonel în reservă, fost procuror militar, iar acum e președintele partidului stambulovist din localitate. Telegrama In prințul Ferdinand.-I>estit stirea polițaiului imediat Kanazirski, fostul prefect al județului, colonelul Drandarevski, șeful garnizoanei de azi, precum și soția d-rului Slakoff, au trimis o depeșă direct prințului Ferdinand, arătând la ce torturi a fost supus dr. Slakoff. Seara sosi o telegramă prin care se ordona destituirea polițaiului și arestarea lui. Dar Petcoff se opuse timp de 48 de ore acestui ordin, și abia astăzi cedă, însă a rămas tot în libertate. Meetinguri de protestare In districtele pe unde nu este proclamată starea de asediu, se vor ține mai multe meetinguri de protestare în contra guvernului. Ținerea acestor meetinguri e fixată pentru ziua de 15 cor. Se prevăd pentru atunci mari tulburări. Revoltele din disti*. Știința Este cam grea, în urma stărei de asediu și a censurei asupra telegramelor, de a afla știri exacte în privința răscoalelor de la Duran-Kalak, Sabla etc. După cele ce am putut afla însă, se pare că, în urma numeroaselor trupe trimise în localitățile agitate, revoltele au fost cu totul înăbușite. Liniște și iar liniște ar domni acolo. După părerea unora însă, liniștea aceasta este preludiul unor fapte grave ce se vor întâmpla în curând, dacă guvernul nu va găsi mijloace de a putea satisface cererile țăranilor de a li se scade birurile. Agitatorii ce se descoperă sunt zilnic arestați și vor fi dați în judecata tribunalului militar. Tot așa și țăranii cari au luat parte vor fi aspru pedepsiți. Eli se vorbea pe aici că în satele Sulunchioi, Calaccii și altele, agitațiile continuă. Insă această știre, după informațiunile luate de mine, nu e confirmată Llody. Din istoria Secolului XIX 9 Iunie (1871) Guvernul francez e autorizat de a contracta un împrumut de două miliarde, spre a plăti Germaniei despăgubirile de război. IGIENA Influența băuturilor asupra mistuitei Băuturile răcoritoare sunt excelente pentru mistuire, cu condițiune ca să nu abuzăm de ele. Băuturile «glace» (înghețate) sunt vătămătoare prin absorbirea zilnică, căci ele ruinează stomacul. Amândouă, luate în abundență, dilatează stomacul și favorizează îngrășarea. Băuturile calde, din contra, activează mistuirea, și combat îngrășarea (obesitatea). Ceaiul ușor, băut pe cât se poate de fierbinte și în cantitate cumpătată, procură o mistuire perfectă și întărește sistemul nervos. Noi vorbim aci despre băuturile calde luate în timpul mesei, iar nicidecum despre alte băuturi. Băuturile gazoase, consumate zilnic, la fiecare mâncare, sunt de asemenea vătămătoare ca și băuturile «glace», și încă în aceeași măsură. Berea, băută la masă, favorizează mult îngrășarea și dilatarea stomacului. Ea ajută și alăptarea la doic. Abuzul de bere, în orice ocaziune, îngreunează corpul și spiritul. Un vin bun tare, nu prea mult alcoolizat, mai cu seamă dacă e natural, este băutura care convine celor mai mulți: el astâmpără și setea. Vinul alb iritează nervii, obosește stomacul și nu astâmpără setea. Cafeaua, un tonic excelent când se ia în măsură mică, ușurează mistuirea, întărește nervii , însă luată in mare caniHate o fuai ie vătămătoare. Când nu se ia obicinuit în fiecare zi, cafeaua este un bun stimulent pentru forțările mari de a lucra. Dp. Previzetor Din fata regelii Carol AL ROMÂNIEI NOTELE UNUI MARTOR OCULAR 1878 VII înființarea de legațiuni românești.—Comisiunea internațională pentru regularea fruntariilor 15 Octombrie.— Prințul Carol primește azi în audiență solemnă pe baronul Stuart care îî înmână hârtiile de acreditare ca ministru rezident al Rusiei, precum și o scrisoare din partea țarului. Ceremonialul pentru aceasta a fost publicat de curând. Scrisoarea împăratului Rusiei are acest cuprins: «Dorind să consolidăm din ce în ce mai mult relațiunile amicale cari au existat neschimbate între Statele noastre, am crezut de cuviință să numim în postul de ministru al Nostru rezident pe lângă A. V. pe consilierul Nostru de Stat, baronul Dimitrie Stuart. Acreditându-l prin prezentele scrisori în zisa calitate, rugăm pe A. V. să-i acorde încredere deplină în tot ce va avea onoare să expună în numele nostru. «Cu această ocazie îl însărcinăm să prezinte Alteței Voastre asigurarea desăvârșitei Noastre amiciții». Scrisoarea e contrasemnată de Giers. Baronul Stuart zice în cuvîntarea sa, că ultimele evenimente au deschis pentru România o nouă eră politică : «Luptând alăturea de Rusia, România și-a căpătat independența». Pentru a saluta această independență, împăratul a luat inițiativa de a-l numi ministru rezident, în speranță că relațiile dintre amândouă țările se vor consolida în sinceritate și amiciție cordială. Prințul răspunde îmbucurat asupra simpaticei inițiative a împăratului, și speră că legăturile de amiciție cu puternicul imperiu rusesc, cari au primit o sancțiune atât de frumoasă pe câmpul de bătălie, vor deveni tot mai strînse. Se promulgă o lege prin care se pune la dispoziția guvernului un milion pentru luarea în stăpânire a Dobrogei și pentru primele organizări din acea provincie, și o jumătate de milion pentru credite extraordinare. 17 Octombrie. — Prințul numește pe Ferichidi delegat civil iar pe Slăniceanu, Arion și Fălcoianu delegați militari pe lângă comisiunea europeană care trebue să fixeze fruntaria românobulgară. 19 Octombrie. — Prințul primește înainte de amiaza pe ministrul de războiu și ia toate dispozițiunile pentru ocuparea Dobrogei; o diviziune întreagă de trupe va fi concentrată la Brăila, sub comanda generalului G. Anghelescu. Brătianu și Cogălniceanu se duc prin Călărași la Silistra, pentru a se întâlni acolo cu comisiunea pentru fixarea fruntariei. Cogălniceanu se va duce de acolo la Galați unde va reprezenta România în comisiunea europeană a Dunărei; prințul i-a dat împuternicirea aceasta. Turcia și-a transportat tot materialul de resboiu din Vidin la Constantinopol, deși acest material fusese promis României ca despăgubire de resboiu. Prințul Carol primește azi și pe contele Hoyes-Sprinzenstein în audiență privată. El îi e personal cunoscut, încă de la Berlin, din anul 1866. 21 Octombrie.—Ministrul plenipotențiar austro-ungar e primit azi în mod oficial. Scrisoarea împăratului Frantz- Iosef, pe care ministrul plenipotențiar o înmânează prințului e scrisă în latinește și e iscălită . Franciscus Iosephus ; ea e contrasemnată de contele Andrassy și are următorul cuprins : «Principe Serenisime, prea scumpe Consângele, «Având pururea intențiunea de a spori și promova relațiunile existente între Imperiul Nostru și România, precum și de a adăuga motive noi de concordie și amiciție la cele actuale, am imputernicit prin aceasta și trimitem la Alteța Voastră Regală pe iubitul și credinciosul Nostru, contele Ladislau Hoyos, camerierul Nostru și cavaler de clasa a treia a ordinului Nostru al coroanei de fer, fost trimis al Nostru extraordinar și ministru plenipotențiar în America de Nord, pentru ca să rezideze la Curtea Alteței Voastre Regale ca trimis al nostru extraordinar și ministru plenipotențiar și să îngrijească bine de afacerile cari privesc binele reciproc al supușilor Noștri. «Nu Ne îndouim câtuși de puțin că acest trimis al Nostru, un bărbat de credință și virtute dovedită și de o dibăcie vădită în tratarea afacerilor nnkline nu va întârzia să-șî atragă bună-voința Alteței Voastre Regale, și de aceea suntem convinși că această alegere va fi foarte plăcută Alteței Voastre Regale. «Rugăm dar pe Alteța Voastră Regală ca să primească grațios pe contele Iloyos și să-i acorde deplină încredere în tot ce va comunica în numele Nostru, cu atât mai mult că el va confirma prin mai multe dispozițiuni, cu cari este însărcinat, amicala noastră afecțiune și devotamentul Nostru pentru A. V. R. De altmintrerea ne folosim cu bucurie și de această ocaziune spre a Vă încredința de prea sincera Noastră amiciție și de înalta Noastră considerațiune pentru Alteța Voastră Regală. «Dat la Viena în 23 Octombrie 1878». Contele Hoyos arată și în cuvîntarea sa, sentimentele binevoitoare ale împăratului pentru tînăra țară vecină care se silește să înainteze pe calea progresului, pomenește de bucuria ce a avut însuși primind această misiune de onoare și cere pentru persoana sa bună-voința prințului. Prințul răspunde că salută cu o satisfacție sinceră în contele Hoyos pe primul ministru plenipotențiar în România. Guvernul imperial și regal a arătat întotdeauna României un interes bine-voitor și numirea aceasta e o nouă dovadă de simpatia lui, pentru care e foarte mulțumitor împăratului. Se folosește de această ocazie pentru a releva de ce mare importanță sunt pentru România, bunele ei relațiuni cu puternicile imperii vecine, și incheie cu câteva cuvinte amicale de bună-venire pentru conte în persoană. Seara, prințul are la masă pe mareșalul său de Curte Văcărescu, care a fost pentru câteva luni în străinătate, iar la urmă a fost și la Weinburg. Dînsul aduce știri despre părinții și frații prințului; de asemenea aduce vești de la Arolsen și de la Paris. Tot azi sosește și o scrisoare de la prințul Carol Anton, de la Weinburg, cu data de 30 Octombrie s. n.: «Prin Văcărescu o să primești cele mai amănunțite știri despre toate afacerile noastre personnale, despre viața și activitatea noastră, despre numărul musafirilor noștri, în scurt despre frumoasa reunire a familiei noastre. «Numai lipsa voastră am simțit-o foarte dureros și să dea Dumnezeu să avem pentru aceasta o mare și apropiată despăgubire a dragostei noastre. «Toamna aceasta a fost bogată pentru noi în vizite românești. Mai însă, a venit Gogălniceanu, bărbatul de politică reală, cu care e o mare plăcere să vorbească cineva și care judecă toate faptele și împrejurările în chip lămurit, scurt și precis și întotdeauna obiectiv ; a venit apoi Brătianu, un om mai mult ideal, bogat în sentimente și impresionabil, și în sfârșit Văcărescu, îndemânatec în vorbire și deprins cu societatea aleasă. «Cu tot ce am aflat de la acești trei bărbați credincioși și devotați țărei lor, mi-am format un tablou lămurit al situației și m'am liniștit foarte mult. Ca și pentru a’mî complecta tezaurul de cunoștințî, astfel căpătate, a venit și maiorul Villaume. El a stat ani câteva zile și s'a orientat în mod sigur asupra faptelor militare din ultimul timp. Notițele sale cu schițe și cu planuri detaliate asupra Griviței și a Plevnei, asupra trecerea Balcanilor și altele au fost de cel mai mare interes pentru mine. «Dânsul ridică foarte sus calitățile militare ale românului, lucru de care eram de altfel convins prin laurii câștigați. «Această vrednicie militară e pentru România, stîlpul de temelie al regenerarei sale politice. Este o greutate de care trebue să se țină seamă mai târziu. «Iți mulțumesc din inimă pentru scrisoarea ta de la 26 pe care am primit-o ieri, dimpreună cu gravura intrării triumfale a trupelor. Trebue să fi fost o serbare extraordinar de măreață, covârșitoare și înălțătoare. Astfel de ocaziuni, cari fac epocă, sunt adevăratele puncte luminoase în viața domnitorilor. «Ne bucurăm din adâncul sufletului pentru această satisfacție a inimei tale, căci puterea ei întăritoare se resfrânge și asupra noastră cari niciodată nu putem să ne despărțim de fiul nostru, fie în zile bune sau rele. «Așteptăm pentru sfârșitul lui Noembrie sau pentru începutul lui Decembrie vizita prințului de Coroană în Sigmaringen : despre multe lucruri am să vorbesc sincer cu el. «Cei două miniștri precum și Văcărescu sunt de părere că se poate lesne face ca să poți scăpa de Crăciun pentru două sau trei săptămâni spre a face o călătorie în vechea patrie . După terminarea alegerilor pentru constituantă, trebue să treacă, după lege, trei luni până la convocarea acelei Constituante. Gândește-te bine la dorul nostru. Eu sunt bătrân și slab și nu știu dacă zilele nu’mî sunt deja numărate ! Mama sa se istovește de dorul vostru. «Mii de cuvinte de dragoste bouuip'ii tale niiStili^tu, iu* ivit a noastră fiică. Densa ar putea atunci să vadă pe mama sa la noi. Ce bucurie ...» (Va urma) Ilustrația de mai sus reprezintă portretul ambasadorului german baron Ketteler, un abil diplomat, care se bucură de deplina încredere a împăratului Wilhelm și a guvernului german. Baron Ketteler este încă tînăr și de sigur că n î va fi reservat un frumos viitor în cariera sa diplomatică. Baronul Ketteler Ambasadoritl Germaniei la Peking Depeșile sosite din China, mai zilele trecute anunțau între altele și faptul că baronul Ketteler, ambasadorul Germaniei la Peking, ar fi fost asasinat de boxeri, cu ocazia unui atac făcut asupra localului ambasadei. Știrea aceasta a fost insă repede desmințită, anunțând că baronul Ketteler este teafăr. Vederea portului Tien-Tsin — Vezi ilustrația — Se știe că la Tien-Tsin sunt concentrate trupele puterilor europene, cari se îndreptează asupra Pekingului, capitala Chinei, Tien-Tsin sau Thiang-Tsin, la îmbucătura fluviului Pei-ho și la 124 kilometri la S. E. de Peking, are 400 mii locuitori. In port se face mare comerț, și din el capitala ,și aduce cea mai mare parte a aprovizionărilor sale. Orașul e împărțit de natură în trei părți de fluviul Phei ho și canalul imperial. Pe malul de sud al fluviului e așezat orașul întărit, care e mărginit la est de canal ; dincolo de canal și pe aceeași parte a lui Pei-ho e un mare cartier foarte comercial, care e legat de oraș printr-un pod de vase ; acesta e centrul afacerilor și antrepositul tuturor mărfurilor de transit. La nordul rîului Pei-ho, se află un alt cartier cu grădini întinse, și care poate fi numit orașul oficial. Aci se află reședințele legațiunilor Franței și Angliei, a prefectului și mandarinilor (funcționarilor) superiori, și în sfirșit palatul imperial, care a fost cedat la 1861 luzuriștilor și surorilor de caritate, cari au stabilit întrensul o misiune. Fluviul Peido, care curge înspre sud est, face o cotitură în centrul orașului, unde se varsă canalul imperial, alimentat de apele sale ; reunirea lor formează un vast port, acoperit de bastimente și vapoare de toate mărimile, cari sosesc din toate provinciile Chinei, pe Hoang-ho și Wang ee-Kiang. De la Tien-Tsin, mărfurile sunt duse pe un canal la Peking, căruia îi servește drept port. CRONICI* FE1EMNE FLIRTUL I Cum nu există nici un lucru pe fața pământului, care să nu’șî aibă inconvenientele sale, tot așa prea frumoasa reformă—despre care am vorbit în cronica mea trecută—adusă în raporturile dintre tinerii băeți și fete are ca umbră așa numitul flirt. Flirtul, e o distracție perversă ce ar trebui condamnată cu indignare, căci ea profanează un sentiment divin. Flirtul nu poate avea decât consecințe deplorabile. Tinerile fete, oricât de tari ar fi, ar putea foarte bine să se înșele, crezând că stă întotdeauna în puterea lor de a dirigia acest joc periculos. In orice caz, practicând acest simulacru al amorului, ele ajung să fie în momentul căsătoriei cu inima blazații, căci au jucat comedia pasiune. Ce eroare comite fata care, in loc să aștepte amorul sincer și serios, nu caută decât aparențele, spre a’și satisface cochetăria ei ! Desigur că nu ’i e interzis de a se arăta grațioasă și amabilă față de bărbații pe care ’i întâlnește în societate, dar să treacă peste marginele rezervei cu unul (și adesea cu mai mulți) și asta numai spre a’l atrage lângă dânsa, știind Cine, că și el tot ca ea, nu are o iubire adâncă, care trebue să conducă la căsătorie, nu e asta stupid și odios ? Și nu se pri UrJJ« Vtt λ. WWL ~ —— nea tendințe și o așa răceală de inimă, nu poate să inspire încrederea unui om onest, unui spirit de oarecare valoare ? Apoi uneori ea nu poate fi așa de tare precum crede chiar dânsa și ceea ce era în ochii ei o distracție se transformă adesea în suferință. Ea nu acordă relațiunilor astfel legate, de cât puțina importanță pe care ele o merită; ea crede că flirtul se va termina fără durere, după cum fusese și fără fericire. Dar ea cade în cursă, intră în realitate și durere, pe când partenerul ei rămâne rece și nepăsător. E fericită încă dacă nu varsă lacrimi decât în secret, dacă ea nu merge până acolo încât să’și compromită demnitatea, spre a încerca fără succes de altmintrerea, de a face din flirtul său un bărbat. Se poate întâmpla și contrariul, ca tînărul să simtă bătându’î inima, fără să se poată atinge de aceea care a dat naștere amorului său și care n’are nici remușcare, nici milă pentru disperarea pe care o produce, îmi place să cred că ea nu’șî dă seama de răul pe ’care’l face, dînsa care nu iubește. Dar cu toate acestea e de criticat purtarea unei femei care nu se teme, ba chiar îi place a deștepta în inima unui bărbat, un sentiment la care ea nici n’are de gând să răspundă. In cronica mea de mâine voi continua să vă arăt răul acestei distracții moderne. (Va urma) Zîna. Situația în China — Prin poștă — Se spune că vice regii provinciilor meridionale au primit ordinul de a trimite la Peking toate trupele disponibile, spre a ajuta trupele de acolo, să alunge pe «diavolii străini». * * întreaga presă engleză constată că în urma luptei de la Taku, există de fapt o stare de război între China și Puteri. «Times» zice că ostilitățile deschise de comandantul fortului Taku s-au făcut la ordinul direct al împărătesei. «Morning Post» zice : In mijlocul nopței, ca un tâlhar, a intrat o criză internațională. Anglia trebue să intervină cu energie. * * Italia a hotărît să trimeată 2000 soldați în China. * . * * Marina chineză cuprinde vapoare de războiu, mai toate construite în Germania, și cari sunt de o mare valoare ofensivă și defensivă. * * * In toate porturile lui Yangtse se observă o mare fierbere în populația chineză. Până acum nu s’a semnalat nici o tulburare , dar pretutindeni se văd lipite afișe cari îndeamnă populația să omoare și să jefuiască pe străini O telegramă din Berlin spune că tratativele între Puteri pentru o acțiune comună mai energică în China se desfășoară sub presiunea gravităței situației și promit, din cauza iminenței și seriozităței pericolului, de a avea un complect și repede succes. ** * «Kölnische Zeitungere din Londra știrea că trupele chineze concentrate de curând la Peking, se urcă ele la 7000—12000 de oameni. Două agenții telegrafice desmint cu multă energie știrea răspândită de către chinezi că Rusia are înțelegeri secrete cu guvernul din Peking. * * * In timpul bombardarea forturilor din Taku, comanda flotei internaționale fu luată de amiralul rus, ca cel mai în vârstă. O telegramă din Shangai spune că după bombardare, în urma cererei adresată de amiralul englez Seymour, care nu dispunea decât de 1200 de oameni, amiralul rus a debarcat aproape 10.000 de oameni ce se aflau gata pe bordul năvilor de transport. * * » Ziarele londoneze primesc din diferite izvoare știri sensaționale cu privire la sforțările Rusiei spre a avea în China o influență preponderantă. Piroscaful «Kostroma», al flotei voluntare rusești, a plecat Sâmbătă din Odessa în Extremul Orient cu 1500 de oameni și cu o însemnată cantitate de proviziuni și munițiuni. Mai multe piroscafe vor urma în curând. Rusia a concentrat la Kiadita 40.000 de oameni cu 42 de tunuri. Aceste trupe rusești au primit deja ordinul de a ocupa Marmachhu. ** * Ziarele din Berlin spun că la sosirea ultimelor știri din China, care anunțaă edictul împărătesei în favoarea boxerilor și contra europenilor, împăratul Wilhelm II ar fi exclamat — De-am fi întărit mai înainte flota noastră, acum am putea să ne tăiem o bucată strălucită din gustoasa prăjitură chineză. A se citi ultime știri cu Ba*vine pagina III. Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) D. general Iacob Lahovary și ofițerul stării civile din Capitală Un proces interesant de rectificare în actele stării civile a venit ori înaintea secției I-a a tribunalului Ilfov. In anul 1883, d. general Lahovari, pe atunci colonel, făcuse proces de divorț primei sale soții, d-na Elena Crețulescu. Divorțul s-a pronunțat de tribunal, la 14 Martie 1883. D-na Elena Crețulescu făcuse apel numai în ceea ce privește unele dispozițiuni ale sentinței de divorț, relative la copiii ce se născuseră din căsătorie. La 5 Noembrie 1883, Curtea de Apel respinge, în lipsa d-nei Crețulescu, apelul acesteia. Prin Ianuarie 1884, se comunică d-nei Crețulescu decisiunea Curții date în lipsă. D-na Crețulescu n’a mai făcut nici o posiție la Curtea de Apel, nici recurs la Casație. In Maiu 1884, d. general Lahovari învestește decisiunea cu formula executorie și la 7 Maiü, acelaș an, o înscrie la ofițerul stărei civile. Lucru curios, acelaș ofițer al stărei civile, d. Ștefan Petrescu, care înscrisese în registrul stărei civile sentința de divorț, peste două zile, la 9 Maiu 1884, anulează înscrierea, și printr’un proces-verbal încheiat motivează această anulare prin aceea că înscrierea e făcută tardivă. D. general Lahovari n’a știut nimic de aceasta ; d-sa se căsătorește a doua oară în anul următor, având copii și din această a 2-a căsătorie; abia acum în urmă s’a aflat de stângăcia ofițerului stărei civile din 1884. Dacă lucrurile ar fi lăsate în starea în care se află, consecința foarte gravă ar fi că d. general Lahovari nu s’ar considera a fi fost desfăcut încă de prima căsătorie. D. general Lahovari a chemat în judecată pe ofițerul stărei civile actual din Capitală, chemând în cauză și pe fosta lui soție, d-na Elena Crețulescu, pentru ca tribunalul să ordone anularea încheierii ofițerului stării civile din 1884 și menținerea inscripțiunii sentinței de divorț. Intr’o ședință precedentă s’a aplicat art. 151 din procedura civilă, deoarece lipsea doamna Crețulescu. La înfățișarea de eri d. general Lahovary era reprezintat prin d. avocat Matei Corbescu. Ofițerul stărei civile era reprezintat prin d. primar Delavrancea. D-na Elena Crețulescu n’a răspuns la apel. Două chestiuni s’au discutat de d-ni. Corbescu și Delavrancea. 1. Dacă înscrierea divorțului a fost tardivă; 2. chiar tardivă fiind înscrierea, dacă ofițerul stării civile din 1884 putea cu de la sine putere să anuleze o înscriere odată făcută. Asupra primei chestiuni, d. Matei Corbescu analisează art. 263, 264, 265 din codul civil francez, pe care legiuitorul nosstru le-a tradus întocmai, producând o anomalie juridică. La francezi se putea zice că termenul de două luni de zile spre a înscrie sentințele rămase definite curge pentru cele date de prima instanță de la expirarea termenului de apel și pentru cele date în lipsă de a 2-a instanță de la expirarea termenului de opoziție, pentru că la francezi termenul de apel și de recurs era egal, de trei luni, iar cel de opoziție mergea până la 6 luni, așa că, expirând termenul de apel și de opoziție, expiră și cel de recurs. La noi însă, termenul de apel e de două luni, de opoziție de 8, iar de recurs trei. E o anomalie dar în textul nostru, când se zice că termenul de înscriere la ofițerul stărei civile a sentinței de divorț curge de la expirarea termenului de opoziție, când un alt text spune că, în materie de divorț, recursul suspendă executarea sentinței. D. general Lahovari a fost dat în termen când a înscris sentința, după expirarea termenului de opoziție și de recurs. D. Delavrancea se pune în ipoteza că înscrierea ar fi fost tardivă și arată că ofițerul stărei civile comite o ilegalitate când cu de la sine putere anulează o înscriere făcută. O dată divorțul înscris, rectificarea nu se poate face decât prin calea tribunalului. D. Delavrancea conchide la anularea procesului verbal prin care se anulase înscrierea. Tribunalul anulează procesul verbal al ofițerului stării civile din 1884 și ordonă ca primarul să restabilească inscripțiunea anulată. Elian. Războiul anglo-bber — Prin poștă — Corespondentul lui «Times» la Lorenzo Marquez, pretinde că boerii nu se vor retrage în munții din Lydenburg, ci se vor menține cât mai mult timp cu putință în vecinătatea căeî brațe, așa ca să taie orî-ce comunicație a cugiofilui un ociagC>dî-x-a.y< ** • «Daily Express», anunță că soldații lordului Roberts duc lipsă de provisii; mulți dintre înși au murit de inaniție pe stradele Pretoriei. Șoselele sunt pline de cadavre de cai și de catâri. * ♦ «Times» anunță din Lorenzo Marquez că,președintele Krueger și-a transportat cartierul său general la Alkmaar, lângă Nelsonspruit. Alkmaare pe linia ferată spre Lorenzo-Marquez, la Sud- Est de Lydenburg, în apropiere de stratele aurifere din Barberion. *¥ ¥ Lordul Roberts continuă să înainteze, învingând obstacolele pe care boerii i le puseseră la Donker Hoek. Ultima rezistență foarte vie a fost la Van der Merwe, stație pe linia ferată Pretoria-Delagoa, la aproape 40 de kilometri de Pretoria. Lupta a durat două zile. In urma numeroaselor perderi suferite, Louis Botha a ordonat retragerea. Înaintarea spre Est a lordului Roberts va fi înceată in aceste ultime zile, căci asalturile boerilor asupracăei ferate a Orangelui întrerup pentru câte va zile serviciul de furnizare. * ¥ ] A se citi ultime știri cu privire la războiu la Telegramele de pe pag. III. ÎNTÂMPLĂRI »In Capitală Spargerea din strada Dulgheri O spargere s’a săvârșit noaptea trecută la cârciuma d-lui D. Petrescu, din str. Dulgheri No. 67, colț cu strada Buzești. Hoții, cari până în momentul de față au rămas necunoscuți, au intrat printr’o fereastră în cârciumă și de acolo s’au introdus în cârciumă, ridicând capacul care nu era închis cu lacăt. Reftrăcătorii au spart tejgheaua și scoțînd sertarul afară, au furat 4 până la 5 lei, precum și diferite monede străine. După aceea ei au ieșit afară tot prin pimniță, facându-se nevăzuți. Cârciumarul, care locuia alături, a auzit zgomot în timpul nopței, dar n’a eșit afară și aceasta spre fericirea lui, căci ar fi putut să fie omorît de hoți, cari probabil că erau înarmați Arestarea unui dezertor Natan Davidescu, zis și Nudăm, a intrat soldat în regimentul 6 călărași, spre a-șî îndeplini datoria de sânge față de țară. Miliția e însă grea și soldații nu se arätau buni camarazi față de recrut. Ei îl strigau când Natan, când Nuhăm și adesea orî mai adăugați și câteva insulte însoțite de argumente convingătoare și usturătoare, Nuhăm, văzând că nu e de glumit și nici chiar de trăit.