Universul, decembrie 1901 (Anul 19, nr. 328-355)
1901-12-08 / nr. 335
ANUL XIX No. 335.—SÂMBĂTĂ 8 DECEMBRIE 1901. Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrația: Strada Brezoianu, 11, București 5 Bani foaia în România.—10 Bani în străinătate CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA : Strada Brezoianu, 11, București Telefon.—Adresa telegrafică: «Universul», București O femee care doarme de 11 ani. —(Vezi explicația) Calendar pe anul 1901 Ortodox Vineri, 7 Decembrie. —Cav. Ambrosie și Mac. Fii. Catolic Vineri, 20 Decembrie.—Ammon Soarele răsare 7.34 , apune 4.21 București, 7 Decembrie. Stabilirea în comunele rurale Importante dispoziții cuprinde noul proiect de lege a poliției rurale, pe care lam analizat în câteva numere trecute, și în privința stabilirii streinilor în comunele rurale. Actuala lege prevede o disposiție numai privitoare la vagabonzi, zicând : «Orice individ fără căpătâni nu se poate așeza în comunele rurale fără autoritarea prealabilă a consiliului comunal». Resultă de aci că nu se face deosebire între români și străini, ci articolul citat servește de apărare comunelor în contra oricăror indivizi fără căpătăni, considerați și pedepsiți de codul penal ca vagabonzi. In ce privește însă stabilirea străinilor în comunele rurale, disposiția actualmente în vigoare e cuprinsă în legea comunală, unde, la articolul 4, se zice : «Străinul care va voi a se stabili într’o comună rurală, va trebui să obțină încuviințarea consiliului comunal. Contra decisiunea consiliului comunal se va face apel la ministerul de interne. Expunerea de motive a noului proiect de lege a poliției rurale constată acum că, cu aceste două texte de lege, stabilirea, fie a românilor,căci el a fi dreptul necontestat de a se strămuta în orice comună ar voi,—fie a străinilor, este lăsată la bunul plac al autorităței comunale, care— și aci e buba—se crede autorizat a reveni oricând asupra unei hotărîri de stabilire, nefiind înscrisă în lege nici o ocrotire a drepturilor câștigate. In arhiva ministerului de interne,—ne spune d. ministru,—se găsesc hotărîri ale consiliilor comunale revenind de zeci de ori (!) asupra unei stabiliri și pronunțând, în unele cazuri, chiar isgonirea indivizilor născuți în comună. Firește că aceasta este o stare de lucruri cu totul neadmisibilă. Noul proiect de poliție rurală caută să aducă o îndreptare. Pentru a curma odată,—zice expunerea de motive,—aceste abuzuri cari discreditează autoritățile comunale și vatămă interesele legitime, s’a prevăzut în proiect că: 1) Decisiunile ministerului de interne, căruia i se deferă în ultim resort aprobarea sau infirmarea hotărîrilor de stabilire, sunt definitive,—și 2) Toate stabilirile, atât ale românilor cât și ale străinilor încuviințate în conformitate cu disposițiile citate mai sus din legea poliției rurale și din legea comunală vor rămâne drepturi căștigate. Consiliile comunelor nu vor mai putea reveni dar, cum o fac azi atât de des și de arbitrar, asupra unei încuviințări de stabilire odată acordate ; această încuviințare rămâne intangibilă, iar urmașii, născuți în comună al celor odată stabiliți acolo conform legii, nu vor mai putea fi tratați, la rîndul lor, ca străini. In oarecare legătură cu această chestiune a străinilor în comunele rurale, este și aceea a introducerii muncitorilor străini în țară. In privința acestora, și avînd în vedere că sunt cultivatori cari lasă pe drumuri pe muncitorii străini fără a le plăti ceea ce li se cuvine, din care cauză Statul e nevoit a I repatria pe spesele sale (numai în anul acesta guvernul a repatriat cu cheltuiala lui câteva sute de spriit)—s’a prevăzut obligația formală pentru cei ce aduc muncitori străini, de a garanta plata dărilor precum și spesele de repatriare ; s’a mai prevăzut, în acelaș timp, că orice neînțelegeri între muncitori și acel carii au angajat să se judece de urgență de judecătoriile de pace, în marginele competenței lor. Toate aceste dispozițiuni sunt foarte bune și vor găsi desigur o unanimă aprobare. DI AUSTRA (Corespondență particulară a „Universului“) Viena, 5 Decembrie. Situația politică Presa întreagă discută cu multă vioiciune discursul de eră pe care l-a rostit în Cameră primul-ministru Koerber, ca răspuns la interpelarea deputatului național german dr. Bayreuther. Ziarul pan-german «Deutschnationale Zig», zice : «Noi vedem în răspunsul primului-ministru o agravare și mai mare a situațiunei, și te apeca vuiu cere uâl de curând ca să facă o desbatere asupra celor zise de d. Koerber, care pare a fi inspirat de clericali». Celelalte partide germane nu sunt de aceiași părere și zic că propunerea pan-germanilor de a provoca o desbatere are de scop de a agita spiritele, și va oferi dușmanilor Constituției și ai Parlamentului ocazia să împingă guvernul la disolvarea Camerei și să aducă starea aceea, pe care a pus-o în perspectivă d. de Koerber în discursul său de la 9 c. Clubul polon a votat următoarea moțiune: «Clubul polon vede în existența Parlamentului singura garanție pentru susținerea și puterea Statului, precum și pentru dezvoltarea sa și realizarea necesităților culturale ale Galiției». Un discurs contra pangermanilor Prințul Lichtenstein, deputat creștin-social în Reichsrab, a ținut un discurs în care a atacat cu violență pe pangermanî. E zise între altele : «In Waldviertel de vre-o 20 de ani încoace sunt ca la ei acasă Schönerer și pangermanii și agită populația. Autoritățile de acolo sunt cu totul cuprinse de spiritul Schönerianismului. In Krems administrația comunală a hotărît, să ridice o statuă pentru Bismark pe cheltuiala comunei și să dea unei strade numele fostului cancelar german. Contra acestui fapt s’a ridicat populația austriacă și a făcut să circule din casă în casă o adresă, în care să declare, că este o rușine ca într’un oraș austriac să se așeze monumentul acelui bărbat care a cauzat atâta pagubă Austriei. In urma acesteia ziarul pangerman a scris că oricine a iscălit manifestul contra monumentului lui Bismark, va fi acuzat de procurorul de colportaj și acum 3 zile s-a întâmplat cazul că acei patrioți au fost dați de procuror în judecată pentru colportaj. (Mișcare). Astfel de oameni există în Austria, cari mănâncă pâinea împăratului și cari lucrează contra împăratului. Autoritățile din nefericire nu ocrotesc în destul interesele monarhiei, ale dinastiei și ale patriei. In Parlament lucrurile stau și mai reü. Mă costă în fiecare zi o mare sforțare sufletească, ca să intru în Parlament. Unicul care nu poate vorbi în Parlament este președintele. Acum de curînd a luat cuvîntul și primul nostru ministru și a avut expresiuni bărbătești pentru delăturarea esceselor parlamentare. Eu cred că noi putem să iscălim fiecare cuvînt rostit de primul ministru. El a declarat, că acest parlament, dacă lucrurile vor merge tot astfel, este consacrat petrei și că va veni la putere un guvern imperial. Să dea D-zeu ca acest cuvînt al d-lui de Koerber să se adeverească. Dar populația creștină și cu sentimente adevărat austriace, trebue să ia însăși în mână această afacere.» Halos Cronica medicali Nebunia simulații Prin simulațiunea de boală înțelegem o uneltire vicleană, prin ajutorul căreia, în vederea unui scop anumit, se dă cineva drept bolnav și anume: sau că imitează semnele unei boli, sau că le produce în chip artificial. Scopul acestei uneltiri înșelătoare este diferit. Din lucrarea mea, de curând apărută «simulațiunea de boală și mijloacele de a o constata» voi nara azî pe scurt boalele mintale simulate. Nebunia simulată, este ca atare cunoscută din cele mai vechi timpuri. Astăzi sunt medici, cari tăgăduesc prezența boalelor mintale simulate. Aceștia se basează pe experiențele din institute de alienați, de pildă, pe acelea ale lui Schule, care asigură, că în îndelungata sa practică din institutul din Ilenau, între mii de nebuni, n’a dat niciodată peste unul care să fi simulat nebunia. Cauza că nebunia se simulează rare ori, constă în greutatea de a o simula bine, da toate palimîfca întire oonitatea și boala spiritului nu este strictă, așa că Senecca zicea : « Nullum magnum ingenium sine mixtura dementiae », totuși nici actorul nu poate decât să caricheze rolul nebunului și nici aceasta mai mult decât vreo două ore, deși are un rol studiat dinainte. Bănuiala este atunci când simulatul se desemnează singur drept nebun ; căci nebunia recunoscută încetează de a mai fi nebunie, căci nebunul în realitate se crede sănătos. Apoi este bănuială de simulare, când simulantul exagerează manifestările boalei, când devine inconsecvent, acuzând în intervale scurte diferite deranjări sufletești, când sare de la o idee la alta, când azî e furios, a doua zi se ține apatic, ca un idiot. Mai ales se dă de gol acela care vrea să joace pe maniacul; căci simulantul nu are răbdarea necesară, obosind după un timp oarecare, pe, când oboseala este un lucru necunoscut de adevăratul maniac. Pseudo-melancolicul (acela ce vrea să joace pe melancolicul) crede că trebue să apară foarte ridicul și simulantul de idioție nu poate să se arate timp îndelung apatic. Mulți simulanți nu pot să ajungă până într’atâta de a se murdări în mod mârșav, nici de a refuza hrana sau a suprima somnul. Din aceste toate rezultă greutatea de a simula nebunia. De aceea trebuia mare băgare de seamă față de bolnavi de afecțiuni mintale. Să se cerceteze antecedentele canditatului, educațiunea, ocupațiunea aptitudinele psihice, boalele de care a suferit candidatul și moștenirea din familie. Să se procure certificate de la profesori, preoți, autorități locale și să se caute a constata, când și-a făcut boala pentru întăiași dată aparițiunea. In ultimul caz vom bănui, când boala s’a ivit imediat înainte de începerea unei datorii de îndeplinit, ce incumbă candidatului. Cercetarea obiectivă, care trebue să fie continuată și noaptea, se referă la: greutatea corpului, forma capului, expresiunea fiței, gesturi, privirea, vorba, acțiuni și asupra modului cum se exprimă bolnavul în scris. Dacă nu găsim nimic, ce să ne explice boala pretextată, ca : emoțiuni, sforțări sufletești, pasiuni, furie, teamă, griji, etc. și nici manifestări bolnăvicioase, atunci suntem și mai mult îndreptățiți a ne gândi la simulațiune. Prin cercetări continue, ajungem la certitudine. Și următorul lucru vorbește pentru simulație. O greutate considerabilă, și persistarea aceleași greutăți a corpului și după însănătoșire. Astăzi, când nu numai medicii ci și juriștii studiază medicina legală, este necesar ca și ajutoarele, cari trebue să prepare lucrările preliminare în chestie, precum și lumea profană în ale medicinei și dreptului, cari de asemenea au deseori ocaziunea de a-î ajuta pe cei dintăi să-șî conducă investigațiunile cu succes—să aibă ceva noțiuni de medicină legală. Pentru acest scop am dat la lumină o lucrare intitulată «Simulațiunea de boală și mijloacele de de a o constata» din care am reprodus astăzi în «Universul» capitolul de față. Dr. N. Polingher, Iași. Tribuna Liberă Spre știința înaltelor corpuri legiuitoare In clasa muncitoare și strîmtorată, măritișul întâmpină dificultăți, din cauza formalităților de îndeplinit și a taxelor de plată, ceea ce constitue o gravă piedică, de vreme ce aceste dificultăți contribuesc la înlocuirea moralului măritiș cu imoralul concubinaj. Ori, pe cât concubinajul lasă mână liberă apucăturilor destrăbălate în sînul familiei, pe atât măritișul, silește pe părțile contractate a fi mai atente, căci pe cât este de ușoară despărțirea celor care trăiesc în concubinaj, pe atât divorțul este dificil pentru cei cari au fundat familia pe baza măritișului. Mirai și prevezetor a fost legiuitorul făcând dificilă și lungă îndeplinirea formalităților pentru a se obține divorțul, căci grație greutăților de a divorța, se datorește împăcarea contractanților și astfel înlăturarea ruinei copiilor și a averilor lor. Crezend că am fost îndestul de explicat în modul de a expune grava chestiune de față, vom profita de ocazie pentru a ne permite să atragem atențiunea Corpurilor legiuitoare asupra următoarei chestiuni tot atât de însemnată. Credem că este moral și folositor societăței ca statul să caute a încuraja și a face înlesniri celor cari doresc a face donațiuni către stat sau comună. Ori formalitățile și taxele la care sunt supuse donațiunile, sunt departe de a fi lesnicioase și încurajătoare. Educațiunea poporului nu se poate sprijini numai pe școală, religie și armată, ci și pe modul cum se legiferează restul vieței cetățeanului și nu credeam că ne este,permis d’a ne preocupa numai de venitul produs din taxele la cari sunt impuse mișcările cetățeanului de la naștere la moarte. In fine cel care reflectează asupra chestiunei de față, silit este de a recunoaște că avem încă mult de făcut spre împuținarea ignoranței, imoralităței și mărirea darului dărniciei. Alențiile noastre peisaje. Și ce s’ar putea face pentru îndulcirea traiului lor și spre înălțarea neamului nostru pe tărîm cultural, artistic ? Am obiceiul, de câte ori trec hotarul, a me opri la Budapesta, și a studia mersul desvoltărei artelor în această țară. Națiunea aceasta, prin șovinismul ei, o să ajungă departe de sigur, căci zilnic maghiarii caută a se înălța pe tărîmul acesta nobil al artelor și nu s’a uitat cred sacrificiul ce l’au făcut ungurii, cu ocazia mileniului, acum cinci ani, când toți magnații au dat din pungă numai ca s’apară demni în fața lumei civilizate, și au apărut, căci expoziția lor a putut să fie clasificată, dacă nu printre cele dintâiü expoziții ca mărime, cel puțin ca artă nu lasă nimic de dorit, și toate ziarele, revistele și foile beletristice erau pline de reproducții arhhitectonice, istorice, etnice, etc., și de elogii pentru expoziția din Budapesta. * * * N’a fost frecventată, nu șî-a fi scos ungurii cheltuelile, dar au triumfat în fața omenirei și numele lor a început să fie stimat pentru această mândrie națională, exemplu ce ar trebui să fie imitat și de noi, aceștia ce admirăm și ne jertfim pentru tot ce ne vine de peste hotare. Dacă am voi un exemplu, apoi aș putea da repede unul, chiar acum, cu Teatrul Național , în toate serile gol, și gemând de lume acolo unde se dau reprezintațiile Rejanei, care la Paris nu mai are nici un succes, și cu expozițiunea Toullouse de la Ateneu, anul trecut, când pictorii francezi au încasat mai multe sute de mii de lei pe lucruri mediocre, dar pe cari bogătașii noștri le cumperau numai dintr’un snobism artistic, foarte desvoltat în țara noastră, și singura cauză pentru care arta română este mereu sugrumată. * ¥ ¥ Ca încuragiare a artiștilor devotați, a artiștilor cari lucrează, ar fi bine ca să se institue un premiu al Artelor frumoase, care să se decearnă de două ori pe an și să constea din câteva mii de lei, cari socotesc că trebue să fie prevăzute în budgetul ministerului instrucțiunei, dar cari să dau după influnțe, poate sau neutru subiecte și lucrări cari n'afi d a face cu sentimentele noastre, cu idealurile naționale, cu psihologia poporului român, care are ceva aparte și care ar da de studiat oricărui pictor, care ar avea dor de muncă și gânduri sănătoase pentru patria sa. Subiectul să se hotărască de o comisiune, să se preciseze mărimea tabloului, timpul, numărul persoanelor cari pot să figureze și prețul ce se va plăti pentru o operă cu subiectele mai sus notate adică: istorie, credințe, datine, balade, doine, idile, locuri, port național, etc., și acel tablou care va avea mai multe calități, să treacă în pinacoteca statului, iar artistul să aibă onoarea a fi medaliat cu : Premiul artelor frumose. Sinara. Cronica artistică Premiul artelor frumoase Exemplul dat de artiștii români, anul acesta, începând cu expoziția Marinescu, Verona, Grand, Popescu și Vermont ne-a făcut a ne gândi la acești apostoli ai artei, cari, luptând cu toate vicisitudinele vieței, au isbutit a se prezintă în fața publicului cu sute de tablouri, luate parte din țările de pe unde au studiat, parte din frumoasele și pitores c femee care doarme de 11 ani — Vezi ilustrația — Un caz ciudat despre boala unei fete se semnalează din Slokbrigde, Statul Michigan din America. Miss Mary White în vârstă de 25 ani, fiica unui comerciant din acel oraș, căzu în anul 1890 atât de rea pe pardoseală, încât i se alters și la spinărea. In urma aceasta apărură simptomele boalei de care suferă acum miss White. Din timpul acela ea n’a mai putut, nici să șcază, nici să meargă, ci a trebuit să stea mereu în pat și suferea de accese convulsive, după cami urma un somn îndelungat și profund, așa încât numai la scurte intervale putea fi deșteptată. Ea adesea ori era deșteptată din somn numai cu mare greutate, pentru ca să se hrănească. De multe ori i s-a dat hrana pe cale artificială. Abia în timpul din urmă au reușit medicii să-i amelioreze întru atâta soarta, încât să poată sta mai mult timp deșteaptă și să se miște cu un fotoliu pe roate pe care-l mișca cu mâinele. Amănuntele acestea, precum și ilustrația de pe pag. 1, se reproducem după un ziar american din New York, în sarcina căruia lăsăm toată răspunderea asupra acestui caz ciudat. Ilustrația reprezintă scena când medicul curant examinează starea pacientei, miss White, al cărei portret se află în partea dreaptă a ilustrației. GEOMICI FEMERIME Sărutul mâncărilor Este lucru cunoscut că nu putem trăi fără sarea de bucătărie. O retragere absolută a acesteia, după cum se obicinuia ca pedeapsă la popoarele păgâne, ar fi foarte fatală pentru viața noastră. Omul trebue să introducă zilnic în organele de mistuire cantitatea necesară de sare, parte pentru ca să facă posibilă digestiunea, parte pentru ca să dea sângelui un element constitutiv, căci sângele, mușchii, sudoarea, saliva, lacrămile, fierea, sucul stomacului, etc., cuprind sare de bucătărie Toate animalele superioare au nevoe de sare și instinctul le duce spre localitățile în care se află sare. Deja în stomac începe acțiunea chimică a sării, fiindcă este mijlocul cel mai important pentru mistuire. De aici ’și trage, origina sănătosul obicei și ca să se încheie masa cu o bucată de pâine bine sărată. Tot atât de importantă este sarea și pentru copii. Întrebarea cât de tare să sărăm bucatele, este de mare importanță, nu numai pentru gust, dar și pentru sănătate. Dr. Nessel, din Praga, afirmă că mai multe boale de copii își trag origina din faptul că nu s’a pus destulă sare în mâncarea lor. Și alți medici, ca profesorul italian Morili și alții, confirmă acest lucru. Hrana noastra trebue să aibă compoziția așa numitei soluțiuni de sare fisiologică, adică 0.0 procente sare. La un litru de hrană să se dea așadar șase grame de sare, pentru că de altmintrerea cantitatea necesară de sare este luată din sânge, când hrana cuprinde puțină sare. Acest fapt provoacă ooale ca : gălbinare, anemie, etc. tăresele noastre să aibă în vedere regula, ca să nu cruțe sarea de teamă că vor săra prea tare bucatele. Să se deprindă copiii ca să mănânce bucatele cu o cantitate oarecare de sare. Noi oamenii trebue ca să ajutăm cu mintea acolo unde animalele sunt mânate de instinctul lor. Olimpia.zi tînăra femee se îmbrăcă cu haina ei cea mai bună și o luă la drum pentru ca să caute pe Zîna ei cea bună, vechea ei protectoare și să o roage ca să favorizeze și pe viitorul ei copil. Soțul însă, vezénd aceasta se hotărî ca și el să contribue pentru fericirea copilului său și fiindcă era om șiret ’și zise : — Nu e rou ca să aduci binele dar e mai bine să le ferești de reü. Zicând aceste se duse la Zîna cea rea. Seara se întoarseră amândouă veseli acasă. Soțul ascultă cele spuse de soția sa, că adică Zîna a primit să fie nașa copilului. — Știi tu unde am fost? o întrebă el. Am fost la Zîna cea rea și am invitat-o și pe ea. — D-zeule, ce am făcut ? Ascultă-mă. De la Zîna cea bună n’avem să ne temem de nimie reu, dar cu atât mai mult de la Zina cea rea. De aceea trebuie să fim prietene cu ea- Fie liniștită și nu te teme. Femeea naivă nu se putea liniști. Intr’o zi ea născu un băiat sdravăn. Mai înainte de a se apropia ora botezului, apăru Zîna cea bună care scoase din buzunar două pahare de cristal, pe unul era scris «înțelepciunea» iar pe cel l’alb «bunătatea». Amândoue paharele erau numai pe jumătate pline. Ea dădu copilului să bea cuprinsul celor două pahare, apoi îl sărută și dispăru salutând amabil pe părinții veseli și plini de bucurie. In curând sosi și Zîna cea rea care aduse de asemenea două pahare de cristal. Pe unul era scris «înțelepciune», iar pe cellalt «bunătate». Amândouă păhărele erau pline până în gură. Cuprinsul îl dădu copilul să-l bea, apoi îl sărută și dispăru cu un zîmbet viclean. — Vezi tu, nevastă, cine a fost maî șiret dintre nouî amîndoui? zise în ton triumfător tînărul tată către soția sa care tremura. Copilul crescu și nici o dată nu fu vesel în viața sa. Prea marea sa bunătate îl făcea să săvârșească fapte pe cari mintea sa ageră le condamna. Când se lua după înțelepciunea sa, inima sa bună îl chinuia. Capul și inima lui erau într’o conori ce întreprindea el, niciodată nu era mulțumit cu sine însuși. Corneliu. Războiul anglo-bber — Prin poștă — Din Londra se anunță că discursul ținut de Roseberry la Chesterfield continuă a preocupa foarte mult opinia publică. Ziarele partizane lui Roseberry scriu cu cea mai mare însuflețire despre el, cu toate că fruntașul liberal nu s’a exprimat în mod clar dacă aspiră sau nu la șefia partidului liberal și nici n’a recomandat vre-un mijloc nou pentru terminarea războiului. * ¥ ¥ Din Capetown se anunță ca colonelul Brice a dat lângă Waalfontein peste pușcașii lui Bodendal și ai lui Wessel. Trupa bberă, de vre-o 60 de oameni, cu 95 de cai, se afla într’o poziție puternică, sub Patriotsklipberg și ținea ocupate și colinele. Un detașament colonial a atacat tabăra boerilor, având un ofițer și două oameni răniți. Boerii s-au refugiat în munți, lăsând pe urma lor 79 cai și catâri, munițiuni și alte obiecte. Colonelul Brice a pornit pe urmele boerilor. CRONICA Ziua cea rea Era odată o tînără pereche care aștepta să i se nască un copil. Părinții se sfătuiau zi și noapte cum să asigure fericirea viilonului cetățean. Marele eveniment se apropia din ce în ce mai mult, și într’o UN SFAT PE ZI Blănile udate de ploaie sau zăpadă se usucă dacă se întind pe mese, se împrăștie pe dînsele acid boric pulverizat și se lasă astfel toată noaptea. Acidul boric face să dispară cu totul praful și apa ce se lipește de blană. A doua zi se periază cu o perie moale. Știri din streimlate — Prin poștă — Din Graz se anunță : Petre Gredina din Zivaja, lângă Petrinja, care a împușcat pe tatăl său vitreg, a fost condamnat la moarte prin spânzurătoare. * ¥ ] Deputatul italian Ferri, care a fost pedepsit cu expulsarea din Cameră, trebuia să facă Miercurea trecută lecția sa la Universitatea din Roma. Era o fierbere foarte vie între studenții meridionali, dar Feric a anunțat că nu va mai face lecții până după vacanțele de Crăciun. Deci vor fi evitate dezordinele și demonstrațiunile.* ¥ ¥ Regina Suediei și Norvegiei, care se află acum la Christiania, s’a înbolnăvit greu. Regina Sofia, născută prințesă de Nassau, e de 60 ani. Ea s-a măritat cu regele Oscar la 6 iunie 1857.* ¹ ¥ Prințul Otto Windischgrăz, logodnicul arhiducesei Elisabeta a intrat în tratative cu contele Larisch, pentru ca să cumpere o vilă a acestuia de lângă Linz, unde se va stabili după casătoria sa.* ¹ . Știri sosite din Gibuli spun că agenții trimiși de «Abysinian Exploration Company» s’au dus la Harrar, de unde au cerut prin CAROLINA INVERNIZIO 54 Torturile inel mame PARTEA A DOUA Destăinuirea unei moașe VII «— Adevărat! Și cum putea ÎI între lucrurile d-sale ? și cum e cu putință ca fiica executatului Uberti să aibă atâția bani, dacă eu nu au fost furați ? Aide, spune-ne adevărul, d-ta ești unită cu o societate de hoți. — «Oh ! asta e prea mult — acea mizerabilă a voit să me piardă, dar eu o vom pierde pe dînsa. — De cine vorbești? — «De cine vorbesc ? De nevasta bancherului, de acea virtuoasă demnă. — «Ferește-te—mă întrerupse cu severitate comisarul—nu crede de a te apăra, insultând pe alții. — «Ce să insult, eu spun adevărul ! Ca frică de a fi pierdută, ea caută să mă ruineze, dar eu voi revela totul, și de am o vină, nu e desigur aceea pe care mi-o atribui. «Și fără să mai aștept întrebarea, povestii ceea ce știam asupra nevestei bancherului și spusem în fine scrisoarea, pe care o avusesem în mâini. Bineînțeles că nu vorbii deloc de celelalte scrisori, nici nu spusei că încercasem un șantaj, dar numai că voisem să-mi fac averea. «Comisarul mă lăsă să vorbesc fără să me întrerupă și apoi îmi spuse : — «Unde sunt dovezile ? — «Dar nu ți-am spus că scrisoarea mi-a fost furat? — «Și crezi că asta e de ajuns spre a mă convinge? — «Dar îți jur pe tot ce am mai sacru ? — « Nu te mai jura, e nevoe de probe iar nu de jurăminte... Ah ! d-ta ești tînără, dar ai o mare perversitate și o îndrăzneală de necrezut. După ce te-am introdus cu șiretlic într’o casă foarte respectabilă, — după ce o femee, admirată și stimată de toți prin virtuțile ei, te luase în îngrijirea ei, în loc de a te arăta recunoscătoare, atunci o odioasă calomnie asupra eî, fără rușine, fără să roșești. Dar nu se înșală poliția franceză, și vezi că sistemul d-tale de apărare, în loc să-țî folosească, nu face decât a îndoiți acuzarea în contra d-tare, nu țî face decât reți. «Eu făcui o săritură pe scaun. — «Dar e o infamie — exclamai—și acea femee e o mizerabilă ! «Nu putui termina. Comisarul sună clopoțelul și apărură două guarzi, și, cu toate strigătele și protestările mele, fur condusă la închisoare. «Oricât aș încerca să descriu mânia mea, disperarea mea, ar fi o descriere mai prejos de adevăr. Nu știu cum n’am fost dusă iar la balamuc, așa de mari fură accesele de mânie ce mă cuprinseră. Nu era de ajuns că pierdusem totul ? Eram încă taxată drept hoață, pe când avea blestemată triumfa și își batea poate joc de mine. «Ah ! fusesem într’adever o nebună ! Dar prea târziu venea căința. «Mă așteptam să fiu chemată la un alt magistrat, mă așteptam la un proces în toată regula. «Dar ce lucru s’a petrecut, n’am putut ști niciodată.» «Intr’o noapte, pe când dormeam un somn agitat pe piele închisorei, fui deșteptată pe neașteptate, îmbrăcată și tîrîtă afară. «Credeam că visez, că sunt somnambulă, dar sgomotul unei porți solide care se închidea după mine, mă făcu să revin la realitate. «Mă aflam liberă pe stradele Parisului. Cum ? De ce ? «Nu știam să-mî explic, nu puteam să mi recapăt șirul minței, și era prea întunerec, ca să știu unde să mă îndreptez. «Deodată vocea unui om răsună la urechile mele. «— Vino cu mine—spuse acea voce—te voi conduce într’un loc, unde cineva se va interesa de d-ta. «Privit speriată pe cel ce îmi vorbea. Trebuia să fie un guard travestit. In starea în care mă aflam, nimic nu mai putea să mă sperie. «— Vă urmez—murmurai cu greutate. «El mă luă de un braț, mă susținu și mă conduse până la colțul unei străzi, unde aștepta o trăsură. «Omul acela mă făcu să mă urs în trăsură și tot ca într’un vis, fui transportată departe, într’un cartier pe care nu-l cunoșteam. «Fui dată jos și introdusă într’o casă de aspect ciudat. «Se părea o altă închisoare. In anticameră stăteau mai mulți oameni cu fețe sinistre. «Eu eram zăpăcită și nu ’mi revenit în fire decât la vocea unui om care îmî spunea : «— Luați loc, d-nă, și ascultați-me. «Mă frecai la ochi și privii în jurul meu cu surprindere. «Mă aflam într’un cabinet elegant, stând în fața unui individ foarte distins. «Nu'ți repet întrevederea avută cu acel om. E de ajuns să’ți spun că eșind din acel cabinet, eu nu mai eram Gianina Uberti, fiica executatului, dar contesa Cerere, o văduvă respectabilă și respectată și care noaptea putea primi pe orîcine în casa ei. «Intr’un cuvînt în schimbul libertăței ce mi se da, eu mă vîndusem cu trup și suflet poliției». Prințul Maud ridică capul. — Am făcut pe spioana și poate că o faci încă, — zise el cu dispreț. Cerere dădu din umeri. — Ce aî fi făcut în locul meu ? exclamă ea cu cinism.—Lăsată pe drumuri, în condițiuni mizerabile ! «— Și mândria d-tale ? «— Fu stinsă în ziua când m’am dat d-tale, în ziua când am cunoscut toată falsitatea și perversitatea omenească. Starea mea excepțională, fu ca o barieră în jurul inimei mele ; sus nu găsisem decât infamii și dismul , in« un r âl nOTOI SI mă coborî și eu.Prințul Maud rîdea. — Ai avut banii tăi ? — Nu numai asta, dar și un somptuos apartament, servitori și trăsură la dispoziția mea ; trebue însă ca să adaog că șeful poliției se înamorase la nebunie de mine. Adusei de nas timp de mai mulți ani, avui de la el destăinuiri cu cari și azi aș putea să compromit persoane sus puse. — Și nu ai căutat să te rezbuni pe nevasta bancherului ? — Nu ! — Mi se pare foarte straniu— adaose prințul. — Și celelalte scrisori le-ai avut ? — Desigur, poliția nu putuse să se descopere și, cu toate că apartamentul era închiriat la alții, putui cu un pretext intra în acea casă și a le lua. (Ta urma)