Universul, decembrie 1902 (Anul 20, nr. 330-357)
1902-12-08 / nr. 337
Caracas, capitala republicei Venezuela —(Vezi explicația: * Calendarul pe, anul 11>02 Ortodox Sâmbătă, 7 Decembrie.— Părintele Ambrosiu și Sf. Filotea. Catolic Sâmbătă, 20 Decembrie.—Amon. Soarele răsare 7.34 ; apune 4.21 București, 7 Decembrie. vești, înfățișătoare d’atâtea costume, obicee, datine românești Voi să fiți vîndute? * * v Vai ! Ce crudă a fost soarta voastră I Vinzarea I Vindule la copii I Vîndute, auziți că vîndute veți fi voi, nobile răzeșe, jupănițe, crăeșe, răzași, ostași și voivozi ai României. Istoria poate că nici nu va înregistra faima voastră. Câte fapta mărețe nu se pierd în negurele cremei! Măreața noastră stăpână, câtv’a avut pe mâini, nu e așa că nu știa cum să ve mai îngrijească și să ve păstreze ? In călătoriî când ve trimitea, ve înfășură păpșorul și mânușițele în vată și ’n câlțî. Ve punea în cutii armele, uneltele, furcele, sorcovele, bicele, trăsurile. Ve presăra cu sulfină, ve înfășură blănurile și hainele scumpe și, cu regeasca-î mână, scria aproape pe fiecare pachet când îl expedia: «Ușor, să se umble ușor cu drăgălașele și plăpândele ființe,’ cari merg în țări depărtate să arate bogăția costumelor din țara noastră și să aline suferințele scăpătaților. «Delicat, să se atingă delicat, micii soldați cari înfățișează pe marii eroi cari odinioară, conduși de Marele Căpitan, săvârșiră minuni de vitejie în câmpiile Bulgariei. «Frumos să se umble cu cutia în care am așezat pe jupânițele și voivodesele țârei. if * * * Ve vor cumpăra copilașii avuți, și deștepți și ca să vadă mecanismul ve vor sfărîma pepturile, ve vor scoate ochii, vs vor tăia picioarele și mânele, ve vor rupe hainele scumpe și luxoase ; dar nimic, nimic nu se va alege, din toată strălucirea, din toată forma voastră. Ce păcat !... Apoi dreptate este aceasta ? Ce ați greșit voi oare pentru a fi așa de crud despărțite una de alta ? Ce păcat aveți de vi s’a hotărît voie această soartă ? Nu, aceasta nu se poate, nu Cât sunteți de mândre și de frumoase, voi tot.nu puteți protesta; noî însă nu vom tăcea. Glasul nostru suntem datoria 1 ridicata favoarea voastră, atât pentru isbânda și renumele ce ne-ați făcut pe tărîmurî depărtate cât și pentru origina voastră nobilă ; voi meritați o soartă mai frumoasă . Nu veți fi vîndute, nu ! Locul vostru ? Este în museul Etnografic, azi necomplect prin lipsa voastră, drăgălașe păpușele cari, după atâta slavă, nu se cade să ajungeți nici de vînzare, nici pe mâna copiilor. Slava Organizarea Micilor populare Un principii ce trebue sa cuprindă viitoarea lege de organizare a băncilor "populare " sătești, este — după studiul , d-lor Pătrășcoiu, al cărui rezumat l-am început într’un număr trecut,—și solidaritatea saHrespunderea solidară, care constituie garanția tuturor băncilor față de creditorii lor. Necesitatea unei bănci populare presupune în prima linie lipsa de credit și în a doua — dar pe o treaptă secundară — lipsa unei instituții pentru plasarea economiilor; iată care e rațiunea de a fi a unei bănci rurale. O bancă, care să poată funcționa numai cu capitalurile cotizate ale membrilor, nu,și are înțelesul de a fi. Orice bancă rurală trebue sa aibă în vedere înlesnirea creditului membrilor ei; dar cum ea trebue să procure capitalul de aiurea, îi trebue o garanție. Cu ce va garanta? Oare e avutul ei la început? —Nici unul afară de avutul membrilor , ‘ el trebue dar să ■ se declare răspunzători "solidar pentru toate datoriile ce ar contracta banca în numele lor. Acordarea creditului asociațiunilor de oameni săraci nici n’ar fi cu putință fără răspundere solidară. Și băncile populare trebue să aibă în vedere în prima linie înlesnirea creditului populațiunei sărace. Sunt însă două feluri de răspundere solidară : nelimitată și limitată. Și despre ele iată, de pildă, ce dispune legea germană:. O bancă este întemeiată pe răspundere solidară nelimitată, când membrii garantează,cu toată averea lor,pentru toate datoriile băncii, și răspund atât către ea cât și de-a dreptul creditorilor ei. In caz de retragere a împrumuturilor, creditorii se pot adresa și de-a dreptul la membrii băncii, fără să țină seamă de situația casei ei.. La această formă de răspundere se adaugă așa numita «repartizare nelimitată» după care membrii garantează tot cu întreaga lor avere dar nu de-a dreptul creditorior buncii, ci numai către bancă,șr dacă avutul ei nu e de ajunsă. Conform acestei forme de răspundere, creditorii nu se pot «dresa niciodată de-a dreptul către membri pentru sumele ce ar creditat băncii, ci sunt ținuți a cere acesteia să achite, iar la rîndu-î cere membrilor, dacă datoria ar fii mai mare decit avutul ei. Datoria se împarte atunci asupra: membrilor, în părți egale; părțile celor ce ar fi: insolvabili (rol de plată) se divid din nou între cei solvabili,"(buni de plată), până la complecta achitare. Acest fel de răspundere, se diimină în legea germană repartizare ulterioară nelimitată. , S. üăspunderea e limitată când nicaprile răspund atât băncii cât și de-a dreptul creditorilor ci pentru toate datoriile, dar nu nelimitat ci până la o anumită sumă stabilită dinainte prin statute; în afară de această sumă, hotărîtă de mai înainte prin statute, nu se mai poate cere nimic de la membri. Pentru prima dată s’a introdus răspunderea solidară nelimitată in legislatura germană prin legea băncilor din 1867 ; repartizarea ulterioară s-a introdus în 1868 , iar răspunderea limitată a fost introdusă, alături de cele două forme, prin legea actuală în vigoare de la 1880. Prima și cea mai veche formă, răspunderea nelimitată—este forma precumpănitoare în băncile Reiffeisen ; a doua—cea limitată —e adoptată mai mult de băncile Schulze, iar întrucât privește repartizarea ulterioară nelimitată, el nu prezintă o formă de raspundere propriu zisă, ci a numit o modificare a răspunderei nelimitate ; de altfel e și foarte limitat numărul băncilor întemeiate pe ca. ■' *" ' r ■d • Vom reflec, în alt articol, pe ce baze se întemeiază administrarea băncilor populare germane,—administrare ce ar putea servi drept model celeia ce s’ar stabili prin legea și regulamentul de aplicare a organizării băncilor populare la noi. Din Ungaria (Corespondență particulară a „Universului“, Budapesta. 4 Decembrie. Situația politicii Primul ministru Coloman Széli s'a întors azi dimineață venind de la Viena. In cercurile politice bine informate se afirmă "că petrecerea lui Széli la Viena n’a avut succes. Cearta pentru pactul dualistic între cele două țări continuă. Se poate deduce, aproape cu siguranță, că nu au fost aplanate divergențele între cele două guverne cu toate consfătuirile între Szék și Korber. Știrile din Viena sunt însă mai optimiste. După o versiune care circulă în cercurile politice de acolo,, amândouî prjtu mi piȘtîil pe cunosc necesitatea de a resolva ,cât mai repede, chestia pactului, ceea ce se crede că nu se va întâmpla zilele acestea. ” Un ziar vienez afirmă că chestia pactului a fost aproape resolvată într’un consiliu al Coroanei ținut în palatul imperial sub președinția împăratului, și la care au luat parte și cel două șefi de cabinet. Se afirmă că până la Anul Nou chestia va fi resolvată într’un fel sau într’altul. Sinuciderea unui retinelor Din Zpigor sa anunță următoareh):Mare senzație a produs aici sinuciderea lui Julius ‘Nadtaev, redactor, al ziarului septäimeacü c-Zo vomycrimegyi Ísirlap•>. Nadossy locuia împreună cu fiul său într’o carterâ mică/FV când tînărul Nadossy i se affa un concert, tatăl său 'la spânzură de ușă, unde fu găsit fiul său la ora 4 dimineața. Cauza acestei sinucideri este ruina financiară. Acum patru an Nadossy a câștigat cu unțios la loteria pe clase 70.000 coroane pe cari le-a cheltuit în fel de lel de petreceri și acum și-a pus capăt vieței sala în chip atât de tragic. Soția sa divorțată se află aici în capitală. Jefuirea unui cadavru In ziua de 18 Octombrie in eeră din viață inginerul șef în pensiune Dionis Fal, în tren, pe linia Székesfehervar-Budapesta în urma unui atac de apoplexie. După viza medico-legală cadavrul a fost predat institutului aatomic pentru a i se face autopsia. Vizitiul Paul Beneză și servitorul Terhe Ianos transportară cadavrul sus în institutul anatomic, și pe.Hajidoxius se duse în cancelarie ca să comunice aici cazul acesta, vizitiul Beneze scotoci pe neobservate buzunarele mortului și află în căptușeala vestei o hârtie cusută, care el o luă repede și o băgă în buzunar. El predă după aceea cadavrul și se duse într’un colț ca să vadă ce este în acea hîrtie. Spre cea mai mare surprindere a sa, află înca 16 bancnoe de câte 1000 fî., așadar 32,000 coroane, îndată ce eși și cumperă câteva haine și giuvaericale, pe cari le făcu cadou fratelui său George și sorei sale Juliska, precum și amantei sale Tereza Petrovici. Familia defunctului, făcând arutare la poliție, furtul a fost descoperit și toți banii găsiți afară de vre-o 2 000 de coroane, cari au fost cheltuite. Tribunalul condamnă pe vizitiul Bencze la un an închisoare, pe frații săi câte patru săptămâni, pentru tăinuire, iar pe amanta sa la două săptămâni. Cvisan. O CC fIlITASUI I*E 72 Rănile făcute onoare! nu se vindecă. O armată se regăsește, numai onoarea nu se regăsește. CRONICI FEZBI1NE Sugestiunea In educație Acum un an, «Revue» povestea minunile împlinite de dr. Eduard Beriilon în a coligi», prin hipnotism, inrtatiie și defectele ce păreau incorigibile. Acum «Revue» povestește ulterioarele aplicațiuni ale metoadei Berillon în pedagogie,pe care, socotindu-le foarte interesante, le aduc la cunoștința numeroaselor mele cititoare. Nu trebue—scriu revista franceză—a ne înspăimânta de întrebuințarea sugestiunei hipnotice în pedagogie. Sugestiunea poate fi folositoare spre a distruge urâtele obiceiuri înrădăcinate la copiii reîn vițioși, atunci când pedepsele au remas infructoase. Dar nci e nevoe de a deosebi două feluri de copii vițioși. Unii sunt normali, n’au defecte ereditare, și relele lor apucături provin numai dintr’o educație greșită. De exemplu ’și rod condeiul sau unghia fiindcă li se impune, o imobilitate prea mare pe băncile școalei și’șî înșeală nevoia de mișcare prin aere mașinale... Dați • aer acestor copii, înceți-se mult exercițiu fizic și adesea aceste rele obiceiuri vor dispare. Insă sunt mulți alți copii vițioși fiindcă sunt degenerați. Medicul îi va recunoaște ușor pe aceștia după stigmatele degenerative: fa la n’e’simetrică, era plus rég conformat, urechile despârlele,erarhii. ('Exercițiul'; la aer liber, împuținarea orelor de lucru nu au în acest caz vre-o influență ; sugestiunea, oricât de mare ar fi influența educatorului, se arată de asemenea neputincioasă ; ea însă capătă multă eficacitate când e făcută în hipnotism. In aceste subiecte sugestiunea ipnotică e justificată:unii susțin că ea e contigue libertățel morale a copilului ; dar această libertate, morală devine în pericol chiar pentru copil, de aceea e bine, ca alții să se însărcineze a i-o dirigi. .... ...... ..«< » ... . de — Generala! ChDewat rmsrt.—Vezi No. 330, 831, 352, 333, 334, 335 și 336) CAP. V Lordul Roberts inteti in scen« eu foi*ie superioare Trebuia să se încerce din nou asaltul? M'am întrebat dacă trebuia să risc trupa mea în această a Verituții, când forțele trimise de Cronje îmi sosiră cu două tunuri, sub ordinele maiorului Albrecht. Imediat tunurile fură puse în baterie și bombardară zidul ce servea de adăpost englezilor. Inamicul se dădu înapoi îndată, dar fără ca noi să căpătăm avantagii serioase, căci la o sută de pași înapoi, englezi, găsiră din nou pozițiuni tot așa de sigure ca acelea din cari îî senseserăm, și ei se aflau astfel afară din bătaia tunurilor noastre. Aceștia cu toate astea nu-și perdură, de fot timpul, și atacară pe adversarii lor englezi, stabiliți la sonul fluviului, cari, după o bombardare serioasă, fură nevoiițî sa se dea înapoi.. Am profitat de această retragere spre a trimite pe comandantul Froheman să ia posesiunea fluviului și a unui râu care se vărsa în partea de Nord. A fost atacat îndată de un detașament englez așezat la aripa de Vest, dar se apără cu atâta eroism încât reuși să se mențină înnoirile sale pozițiuni. După cum se vede, lupta era nedecisă. Froneman pe fluviu cu tunurile sale, și eu pe colină, ne-am menținut cu greutate fără să putem sparge liniile engleze. Cu toate acestea ziua se termina. Erau orele 4 și jum. Yam, ea nu era încă terminată pentru noi ! In acest moment am primit, într’adever, de la un burghez azat pe partea de Est a muntelui, știrea că o trupă de cavalerie, de 8 000 oameni, se detașa de la campamentul englez de la Modderriver și înainta susțiutl de 2 tunuri, în scopul de a ne învălui la Est. Eram înștințat în același timp că o altă porțiune din trupa mea compusă din 80 de oameni bătea în retragere. O așezasem pe o colină spre a împerfica pe generalul MacDonald să „ne împresoare. Spre a opri această nouă forță, n’am pus decât 36 de oameni. Căci nu mai puteam retrage pe burghezii cari sa apropiaseră la o sută de pași de inamic, pe colină, fără să’i expun la un foc de pușcă ucizelor. N'am ezitat deloc. In grabă ne-am coborît de pe colină, am pus șelele pe caii noștri și am plecat în galop, sub focul englezilor, spre a împedica înaintarea ajutoarelor engleze. Cu 36 de oameni contra o mie simțeam situația noastră așa de disperată încât nu mai credeam salvarea decât într’o șarjă. Mă pregăteam să cad asupra inamicului de la o mică înălțime la care ajunsesem înaintea lui, și a’l străbate printr’un galop nebun. Deja noi ne oprisem puțin așezându-ne mai bine peșelile cailor noștri și lăsam ca să se odihnească puțin caii noștri. Mica trupă în fruntea căreia mă aflam, n'aștepta decât ordinul meu spre a face o gaură în liniile inamice. . Asta nu s'a putut însă ; englezii, ca și cum ar fi ghicit intenția mea, s’au oprit la 500 de pași de noi, au descălicat de pe cai și au îndreptat spre noi un foc de pușcă foarte viu și bine ales. Noi am făcut același lucru, căci ar fi fost nebunie de a șarja sub foc și am respins cu vigoare puștilor lor. Asta a durat din sfert de oră , și cu tot curagiul nostru, era să slăbim, din lipsa munițiunilor și fiind-că puștile noastre se încălziseră și ne ardeau mâinile. «Curagiu— strigar eu burghezilor mei, soarele apune, țineți încă până se va face noapte și vom fi salvați». In tine se făcu noapte, această noapte așa demult dorită și care ne venea într'ajutor. Agățânduns pe stânci am ajuns la grosul trupei noastre, pe când englezii, care nu mai știafi unde să tragă, s’au dus la generalul MacDonald. Noi ne-am reformat la picioarele colinei, acolo unde stabiliserăm lagărul nostru provizoriu, zdrobiți de oboseală, de foame și de sete.. Foarte târziu noaptea, comandantul Andries Cronje, fratele generalului,a venit la noi cu 250 de oameni și un tun Maxim.Generalul MacDonald profită de noapte spre a se retrage în lagărul său. Nu pot spune cami fuseseră perderile lui în cursul acestei zile, așa ele aspre. Cât despre noi, avuseserăm două burghezi uciși și șcase răniți. "Generalii MacDonald ajungând la corturile sale, nu ne mai rămânea decât de a regăsi pe ale noastre lângă Magersfontein. Am Sosit acolo pe la 10 ore dimineața și restul zilei l'am întrebuințat la odihnă. Ziua (Va urma) Caracas, capitala republicei Venezuela (Vezi ilustrația) Gravura noastră de azi înfățișează orașul Caracas, capitala republicei Venezuela din America, unde se desfășoară evenimentele cunoscute din telegramele noastre, și cari erau să ducă la un război dintre această republică și Puterile europene : Anglia, Italia și Germania. Acum lucrurile au intrat intr'o fază pacifică , Venezuela recurgând la arbitragiul Statelor Unite. Gromea artistică Păpușile S. S. Regina Ailat, cu mare părere de rea, că după ce păpușile M. S. Regina vor fi expuse și la noi de către societatea de binefacere «Tibișor», vor fi vîndute în profitul acesteia. Sărmane păpuși ! Cum? După ce ați cutreerat lumea? După ce, din prețul ce s’a câștigat cu atâtea expuneri, în multe țări, s’au ușurat suferințe, în acelaș timp făcând admirația multora cari credeau că noi n’avem de fel nici artă, nici industrie casnică, v’ați întors voioase în țara noastră, sperând într’o existență papînică și liniștită, sperând că veți găsi aci loc în vr’una din atâtea săli ce are Capitala ; că ve veți asigura un colț din care să priviți mândre către acei ce vor veni să ve admire pe voi, descedente din mâini așa de ilustre, străbătătoare d’atâtea orașe, purtătoare d’atâtea Memoriile lui Krieger (Urmare.—Vezi Nrul 335 și 336) CAP. Tinerețea și viața privată In anul 1830 trecu din nou un comandos peste Waal spre a căuta pe Sclikats, care continua să jefuiască și să ia înapoi vitele furate. La această expediție am luat și ea parte. In Wonderfontein, Polgieler lăsă înapoi tabăra de care și urmări cu un comandos de călăreți pe Selikats care se retrase din ce în ce tot mai mult, întreaga țară era prădată. Lângă Buffeshock, află Potgieter pe șeful Măgato, care mai târziu locui în Rustenburg. El avea cu dînsul numai o escortă mică și la întrebarea lui Potgieter că unde se află Selikats respinse că acesta a trecut deja peste rîul Crocodililor. La o altă întrebare pentru ce a rămas înapoi și s-a ascuns aici, răspunse că a fugit noaptea de la Selikats și se ține ascuns de teama bandelor lui Selikats, care rămaseră încă la trecătoarea cu același nume. Deoarece pe Selikats nu se mai putea pune mâna, comandosul sa întoarse în tabăra de la Rhenoster și rîul Vaal. Dar deja în anul următor 1840 Potgieter plecă cu un comandos direct spre trecătoarea Selikats. Și la această expediție am luat parte: La trecătoarea Selikats, Potgieter află o cetate de cafrni pe care o atacă. Cu această ocazie s-a pus mâna pe multe prade. La urmărirea lui Selikats, șeful Mamagali comunică lui Potgieter că se mai află încă un comandos de al lui Selikats în districtul Waterberg. Potgieter plecă îndată acolo și atacă tabăra cafrilor. Dar după o luptă scurtă, se văzu că aici este o greșală.. Nu erau zuluși aceia cari se aflau în fața noastră, ci Rooi Cafrn (roșii), cari numai siliți s-au alăturat la bordeie lui Selikats. Porgreter întrerupse lupta, îndată ce văzu greșala. Mamagali, care fusese cauza atacului, a fost prins și după interogațiune fu condamnat la șase luni închisoare. N’ar fi scăpat așa de ușor, dacă n’ar fi putut aduce ca scuză că Cafri- Roolot-d’a-una era și cu Selikats și că astfel a crezut că sunt zuluși. In sfirșit emigranții aveau iarăși o patria sigură. Se înțelege de la sine că viața neliniștită de până acum a cauzat multe pagube. Nici nu se putea gândi la clădiri de școale și de biserici și la o reglementare permanentă a relațiunilor externe. Cu toate acestea, părinții se îngrijeau de educația copiilor lor. Ei știau că se afla într-o țară în care dacă creșterea nu făcea progrese, ar fi ajuns la paine. De aceia fiecare duer își învăța copiii să citească și să scrie, și-î învăța și cuvintul lui D-zeu. După ce se termina masa, copiii trebuiau să citească câte ceva din Sfinta Scriptură și apoi să o învețe pe de rost. Astfel mă învăță și pe mine tata istoria biblică din care îmi da seara instrucție. Vre-o 3 luni am luat instrucție de la învățătorul Tielman Roos. Când am ajuns vîrsta de 16 ani, aveam dreptul, ca și ceilalțî membri independenți ai societăței noastre, să căutăm două ferme, una pentru pășunatul vitelor și alta pentru semănat. (Va urma). «I»............ Carnetul meu Da de vale ••• Fia ger sau fie moină, Ningă, plouă, bală vintul, Fie viscol sau furtună Cât e marea§i pămintal, Nu băga, fie loc în seamă Vezi de-a vieței tale cale, Și-ale vremii mari căpriță Tot-d'a una dă de vale... Fie supărări în casă Și necazuri peste fire Cu nevasta sau cu... soacra Ce te scoate din simțire, Nu te trece, zeu, cu firea, Vezi d’a vidiî tale calc, Lasă soacra să cârtească, Și o ia mereu la vale... Creditorii sunt în lume Cea mai groaznică năpaste, Chind te ictă cu repezeala Și 'ti pun sulița în coaste. Nu te sinchisi de dînșie, Vezi d’a vieței tale cale, Și cu mofturi și cu fleacuri Tot d’auna iar de vale... Pe vr’un om care se crede Că e tare, că e mare, Și le-amenință într’una C’o sau care la spinare, Nu se speria de din sat. " ■ Vezi d’a vieței tale cale, Să se creadă, lăsă'i omul, Cu finețe ia'l de vale... Pe cei cari cu intrigi umblă Ca să’li strice Mala casă, Uneltind mijloace sumă Ca la scopul lor să iasă, Nu’i lua cumva în seamă, Vezi dia vieței tale cale, Lasă să umble și într’una Zimbilor sui iei de vale... Când n’a'i bani în buzunare,— Lucru des și cu putință, — iVu te da mâhnirii pradă, Ci muncește cu voință, Și de dai de bani, atuncia, Vezi d’a vieței tale cale, Și cum trebue mai bine Banii tei să’i dai de... vale !.. Marion. > fi £» SEEpa as— ii»» CA SEAT PE fi la conica nevralgiilor. In lipsă da alte medicamente, ca să vă alinați durerile provocate de nevralgii, muiați comprese în apă fierbinte și puneți-le pe locurile dureroase, se potolește. Durerea $tirî din streinalată — Prin poștă — Santos-Duh iont a propus fraților Lebautsy o cursă de întrecere cu balonul vdirigiabil. Suma propusă ca premiu învingătorului e de 100 mii de fi din cari Dumont a și depus 27 mi? Cursa se va fals In Marti 1603. Toggweiler a împușca nevastă-sa, pe fetița ia de Se telegrafiază din Zürich Miercuri la prânz proprietari de birjî pe ani și pe soacră-sa, epoi st-a sinucis. Toți au murit afară de sin»cra care e greu rănită. * ¥ ¥ Se anunță din Lipăca : comun, Grossrentersdorf a fost mai toate nimicită de un incendiu. * Telegrame private sosite din Londra spun că bancherii Slutschinson au iscălit contractul pentru constituirea sindicatului poștei electrice sub numele de «The Pissicelli electric post parent syndicate». Prima linie europeană va fi făcută de la Londra in Birmingham. Inventatorul italian Piscicelli a obținut de la sindicat ca în viitoarele contras țări Italia să fie considerată ca națiune preferată.* O explozie de grisa s’a întâmplat în minele de la Ubjille (Franța), omonind 8 mineri și rănind grav Ziarul «Figaro» a deschis o listă de subscripție pentru înființarea de sanatorii pentru tuberculoși. Unul din membrii comitetului a primit un ceet de 200 000 lei de la un anonim. * In timpul inundațiilor de la capul Bon, la Entir-Merga (Tunis), 10 bărbați și 7 femei au fost luați de valuri. Un corespondent special a ziarului «Morning Leader» a intervievat pe un membru al comitetului central insurecționa macedonean la Sofia. Acesta declarat că comitetul respinge cu totul reformele pregătite de guvernul turcesc, dar că ar fi satisfăcut dacă reformele conținute în art. 23 al tractatului din Berlin ar fi aplicate de Puteri. Acțiunea comitetului macedonean va continua până ce Puterile sa Vor convinge de necesitatea de a pune în vigoare aceste reforme. ....■'■»■imn in Ilin fitt* SEHT!' »IUI önlíersQl iii proíiDGie De la coresp. noștri pariieuiarî — Pe ziua de 5 Decembrie — Bacău Sinuciderea din Moinești,— Bătrânul D. Petraru, In etare de 70 ani, din Moinești, plecă ori de acasă vesel fără a da vre-o bănuială despre starea sa sufletească. Azi dimineață niște trecători l’au găsit spânzurat într’o magazie din marginea orașului. Cauzele, cari l’au împins la acest act disperat, nu se cunosc. El lasă în urma sa o oarecare avere; cercetările urmează. Ncnorocirea din Valea Seacă. — Pe când locuitorul Ioje Bortos, din Valea Seacă, se înapoia spre casă cu lemne de la pădure, la un moment dat fu apucat de spasmuri, boală de care suferea de mai mult timp, așa și cauza gerului, nenorocitul a rămas mort pe loc. Incendiu. — Azi dimineață s’a aprins coșul de la Palatul administrativ în partea ocupată de administrația financiară. Prinzându-se de veste la timp, focul s'a localizat imediat. Col. Corabia Diapoli.Deși în portul nostru nu se află canal pentru ernatul vaselor navigabile, totuși acum, din cauză că au fost surprinse de ghețuri, vor ierna anul acesta în canalul din fața cheiului următoarele vase : Vaporul N. E. S. «Basarab» cu tancurile (șipuri pentru petrohu) No. 051, 655 ; șlepurile încărcate cu sare pentru Serbia No. 648, 659 și No. 405 gol. Vaporul «Patriotul», sub pavilion rus, cu șlepurile «Volga» și «Reny» încărcate cu mărfuri pentru porturile din susul Dunărei. Draga serv. hidraulic „Borda“ și șlepul «Minerva», care descarcă porumbul, încărcat deja spre a fi expediat cu C. F. R. la Constanța. Din cauza moinei, ghețurile au început a curge dese. Cota este 0.50 ‘ Voie«. G. PRAîîEL 183 Cal patru micMan PARTEA A DOUA VII — Nu ți-o lua asupra, zise ea, nu face pe ingâmfatul. Erai și acolo cum ești și aici. Dar ’mi placi și mai mult astăzi. Dar... Să vorbim însă de altceva mai întâiu, și apoi ne vom ocupa de noi. — Da, h-am urmat povețile. Suntem aici câte șî patru, transformați în santinele. — Știu. D. d’Aheimpe m’a ținut în curent de toate. — Ah, Alexis, șiretul, prefăcutul !... Iți scria ? — Te superi că’m’ vorbea de d-voastră ? — Ba nu, desigur. Ar fi fost ies! bine, poate, să mă înșlrinși pe mîină. — Ce s’a făcut s’a făcut și ea, pentru aceasta, n’am să mă mustru de nimic. Prin urmare, să mergem înainte cu revelațiunile mele, pe cari voi să vi le precisez. Nu numai amicul d-voastră Iacov de Kerbiay e amenințat, dar me tem și chiar pentru d-voastră. Ați jucat o partidă mare, ați câștigat’o. Dar s’a isprăvit oare, este ea definitiv câștigată ? — Cum, știi d-ta, adică, care mai amenință și alte pericole ? — E, iacă. E care greu de spus, dar trebue, deși mijlocul de care m’am servit me cam apasâ pe suflet. — Iți apasă pe suflet ! Cum, d-ta poți să te mustri de ceva ? Această întrebare o făcu pe Eva sa se roșească. Acel ceva accentuat cu care ’și termină fraga, acel ceva era lauda cea mai sinceră și cea mai măgulitoare ce i se putea aduce., însemna : «—D-ta, creatura superioară întru toate, aceea pe care am ilivinizat’o printr’un adevărat cult,'d-ta ai fofete în stare să comiți o acțiune care să’ți apese„pe suflet?.... E cu neputință !» Așa era cu toate acestea. Ea urmă cu vorba înainte : — Da ! Nu trebue să ascund nimica de d-ta. Vei afla totul. Atunci îî povesti scena de la bal. Cum smulsese mărturisirea de amor furios al mizerabilului, după ce’î zărise fotografia Felinei în mâini. Și, după ce i a suferit mărturisirea, cu ce șiretenie a isbutit să afle cea mai mare parte din tainele lui Oton Morlay, și ce partidă juca el încă împreună cu complicea lui. Ingrijat, foarte grav, o asculta cu fruntea plecată. După ce isprăvi ea de povestit, Guy se opri din mers și îi zise cu tristetă : — Da, ai spus adevărat... îmi pare rea, gândindu-me că n’ar fi trebuit să faci cum ai făcut... Dar e prea târziu acuma... 'Mizerabilul acela se poate lăuda că ți-a plăcut... Poate să creadă,că, într’un moment, ai fost sinceră, că erai gata să împărtășești cu el viața lui infamă. Nu e, evident, nu a fost. Era numai un vicleșug de resboiu... Dar e prea mult, e afară din cale mult. Acuma... trebue să omor pe acest om. Eva, tremurând, zise. . — Dar... nu cumva ai să te bați cu acel bandit? Să-ți risci existența în schimb cu a lui ? Partida nu este egală. — Cu toate acestea, trebue ! Și apoi, te rog să nu mai vorbim de aceste lucruri. Iî știa realitatea inflexibilă, și deci nu mai stărui. O întâlnire cu armele în mâni pe teren între acești douî oameni era acum inevitabilă. Cum se vor vedea față în față, unul din douî va muri desigur de moarte violentă. — Dar, unde e acum acest Morlsy ? Guy d’Aurannes responsevi că trebue să fie pe aci prin prejur, spionând pe Iacov mai intenn, pe Sttka apoi, și probabil și pe celalți trei amici. Apoi, povești și el, la rîndu-î, cum fusese intrigat de o femee galbenă, zărită de d-ra Sheldon, și că crezuse să recunoască pe Morlay însuși în pescarul stăruitor, care se întorcea la acelaș loc, în mijlocul Senii, în fața teltații Carpenilor. — E! trebue să fie! — Desigur că e el! Dar n’o să ne mănânce el pe câte patru. Este de sperat că vom câștiga noi partida din urmă și că vom veni de hac acelui mizerabil., Că o si-o vie de hac, de sisur, dar la câte pericole nu se mai expunea încă Guy d’Auriannes ! Gândirea aceasta îl săgeta inima Evei. O înțelegi, zise Guy d’Auriannes, că nu putem, nici unii nici alții, să părăsim vila Carpenilor până ce Iacov nu se va însura. Odată cununia făcută, el se va duce cu soția lui să călătorească câtăva vreme negreșit, și ne va da libertatea. Până atunci însă, suntem ai lui cu sufletul și cu corpul. — Dar voi putea să te ved în toate zilele, căci Lily își petrece după amiazele, ba adesea chiar și serile, la d-na de Clairicres... Prin urmare ne vom vedea... în toate zilele. — Da, răspunse el, închizând ochii, uimit de această perspectivă de fericire, da ! Clopotul, care anunța ora mesei, se auzi resunând la vilă. Dunend caii ét la conversațiunea tinerilor. Dar aveau să se vadă, să se vadă în toate zilele, și această perspectivă îî încânta pe amândouă. Se despărțiră dar, Guy întorcându-se în vila Carpenilor, iar Eva îndreptându-se spre vila Teilor, locuința ocupată de d. Sheldon și fiica lui. După ce drumul de pe malul apei fu iarăși pustiu, un tufiș de sălcii pitice și scorburoase se agită ușurel. La prima vedere n’ar fi putut crede că, într’un tufiș așa de mic, se putea ascunde cu desăvârșire un om. Dintre crăcile însă, date la o parte, un om eși. Era femeea galbenă, cu ochii pieziși, îmbrăcată în niște sdrențe murdare. Tidndu-se pe genunchi pe malul apei, cu undulațiuni de șarpe, e și în drumul mare. Odată acolo, se furișă pe lângă zidul brafsî, și apoi repede se îndreptă spre Saint-Germain. Nici Eva, nici Guy nu puluseră să bănuiască că fuseseră cu de-amănunțul spionați. Curând femeea galbenă vezii îndreptându-se spre ea un automobil. Trăsura era condusă de un om, care avea fața protejata de ochelari enormi și de o mască. Automobilul făcu o întorsătură dibace, se opri o secundă ca să iase pe ferocea galbenă să se urce, și plecă iarăși cu iuțeala mare, pofnind și lăsând după densul un miros nesuferit de pen troliu și o pulbere diamantată. După amiază, la vila Garpenilor, buna d-na de Clairières primi cu surîsul pe buze pe d-ra Ieldler, prezintată de cî. Shelidon și fiica sa. Se vorbise atâta de Eva, 88 făcuse atâta laudă eî către baroana, că densa nu mai ere o Sifytha posibil mătușa lui Iacov. (Va urma).