Universul, decembrie 1903 (Anul 21, nr. 330-356)
1903-12-04 / nr. 333
Administrații: Strada 3r»8oiann. ii Bacura« CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA O -----C.« Eaui foaia la România.—10 Bani 5n sfe$ina.t&‘ t ; X” _#=>j ■ _ ni 1» & X ----------REDACȚIA : Strada Brezoianu, iÎS^Bucuraști Te?tron.— Adreta telegrafică «Universul» p«i?- 13 și iii , an vrp 7 Saci l \\ Parf. IV ii 20 AWascr.i și reefs,?.«. X ^ Hnia ^X Calendar pe anul 1908 Ortodox Mar!.1, 2 Decembrie. — Profetul Avacum Ijaiotie Marți, 15 Decembrie.—Mesmin Soarele răsare 7.46, apune 4.35 București. 2 Decembrie. Reorganizarea rolnanelor Intr'un articol trecut am putut da câteva detalii privitoare la proectul de reorganizare comunală, a cărui aducere în desbaterea actualei sesiuni a Camerelor a fost anunțată prin Mesagiul de deschidere. Infiniamente principale, proiectul, care este redactat gata de mai mult timp, cuprinde următoarele : Numărul comunelor actuale se va reduce la 1295 din 2933 care sunt,așa, ilara la mai puțin de jumătate. Norma după care se vor aronda noile comune va fi aceea ca fiecare din ele sa fie destul de întinsă și depopulată spre a da un venit minimum de 8000 de lei. Comuna cu un venit mai mic decât acesta nu va putea să fie. Dar nu va fi un singur centru comunal, ci trei, și anume : comuna, satul și cătunul, întrunite toate vor purta numele de comună, având atribuții administrative crescând. Cătunul și satul vor avea consilieri delegați cari vor exercita puterea executivă în cuprinsul teritoriilor lor; comuna singură va avea un primar a cărui autoritate se va exercita și asupra satelor și cătunelor cuprinse în circumscripția comunei; de asemenea și autoritatea notarului comunei. Satele vor mai avea consilii comunale proprii și afară de aceasta delegați in consiliul comunei respective. Notarii actuali vor purta în viitor numele de secretari, și vor ființa și la sate și la comune. Nepresintanți ai puterii executive centrale, notarii vor fi numiți de guvern și vor fi împărțiți în trei clase primind o retribuție lunară între 120 și 200 lei. Notarii, sun secretarii, vor avea toate atribuțiile de ordin curat administrativ, cari nu vor mai fi de competența primarului. Veniturile mai mari ce vor avea comunele vor fi întrebuințate pentru îmbunătățirea administrației, desvcltarea serviciului de pază și siguranță, a serviciului sănătății publice, a serviciului de comunicații c... poștal, etc. Cu această organizare, care in principii nu se deosibește de cea propusă nu de mult sub un guvern conservator, se așteaptă ca atât viața publică în comune, sate și cătune cât și propășirea materială și culturală a comunelor să ia un avînt ce ar fi fost prea mult împiedicat cu organizația actuală. Comunele mărite, pentru a putea avea administrație, și servicii, mai bine plătite și deci mai destoinice,—în acelaș timp însă viața municipală, interesarea de afacerile obștești ținută în deșteptare, înviorată chiar, prin acordarea și a unei părți de viață de sine stătoare acelor celule ce constitue, în această organizație, cătunul satul, — două probleme grele și la aparență contrazicătoare ne apar prin noul proiect, resolvate. Rămâne să vedem desbaterile la cari proiectul va da naștere. ^______ BSBiăli SMS ® ® Politica externă In jurul reformelor Un diplomat ros zicea într’o zi că la Constantinopol nu este nevoe de «n diplomat, nu e nevoe să faci o politică activă, ci trebue să inspiri frică cu marea națiune pe care o reprezinți. Ambasadorul unei mari puteri la Terapia îmi zicea în Septembrie, anul acesta, că, dacă a doua zi după masacrul armenilor, diferitele flote ale Statelor europene s'ar fi arătat în fața Perei și ar fi sprijinit cererea de reforme, chestiunea orientală ar fi fost pe trei sferturi resolvată. Turcia e necesară echilibrului Europei ; păstrarea statului quo în Orient e o condițiune sine qua non pentru pacea europeană. Dar tocmai pentru ca acest statu quo să nu risce a fi sdruncinat și nici amenințat, Europa n’ar fi trebuit să lase această grije exculsivamente în seama politicei sublimei Porți. Turei» e ca un copil ciudat și bolnav, care refuză medicamentele ce ar putea salva ; Europa, ca o mamă bună, ar fi trebuit să întrebuințeze puțină violență, neeconomisind, la ocaziune, chiar oarecare corecțiune. Și vindecând Turcia de suferințele ei interne, Europa s-ar fi vindecat ea însăși, cel puțin pentru o bucată de vreme, de «cele nesuferite friguri care se chiamă «împărțirea imperiului otoman». Ambasadorul avea dreptate. Când Europa și-a arătat că ia afacerea în serios, Turcia a cedat. Astfel s’a întâmplat acum cu nota austro-rusă. Abdul Hamid se măguli mult timp de a putea specula și de data aceasta discordia dintre Puteri, jocul intereselor lor opuse și amiciția împăratului Wilhelm, așteptă, trase cu urechia, se sfătui, se rugă , dar când văzu că totul e inutil, că voința Puterilor era una singură și neclintită, că un refuz aseü putea costa o demonstrațiune navală în apele Bosforului,atunci cedă, cu sufletul amărît, cu moartea în inimă, dar cedă. Textul comunicațiuneî Porțea face onoare rafinărei și vicleșugului diplomatic al lui Garatheoderi-Pașa, consilier intim și prim traducâtor al M. S. Sultanului. Căci cu această declarațiune guvernul otoman, cu toate că se învoește a primi în principiu reformele, face reservele sale asupra primelor două puncte capitale și, pentru ca să zic astfel, prejudiț ale reformelor, puncte privitoare la numirea a doui agenți civili și reorganizarea poliției sub ordinele unor ofițeri europeni. Aranjarea definitivă a afacere! ar fi așadar amânată până după luna Ramazanului. Dorința Sultanului ar fi de a evita orice fel de dificultate politică ,și de a suprima orice motiv fie ,nemulțumire și de excitație Iaira, populațiunea musulmană până în ziua vizitei cu Padișahul, va face, ca de obiceiu, la Stambul, la 15 ale lunei Ramazanului. Eferverscența populațiunei musulmane de astă-dată nu e numai o scuză diplomatică, un mijloc de amânare, ci o dreaptă grije a sferelor politice, dată fiind împotrivirea ce programa reformelor o întâlnește în masele otomane. Despre această opozițiune ne vorbea o telegramă sosită alaltă-era din Berlin, în care se zice că, după informațiunile primite de «Vossische Zeitung», turcii și albanezii din Bitolia s’au reunit în moschea de acolo și au hotărît să se opună cu forța la aplicarea acestor reforme. Această știre nu surprinde pe nimeni. Gine cunoaște starea lucrurilor și dispozițiunea diferitelor popoare în Macedonia, putea să se aștepte la o asemenea împotrivire. Dacă opozițiunea se va întinde, programa de la Murzteg va trece printr'un urît pericol. Politica Porței în aceste din urmă zile a avut scopul de a face astfel ca, insurecțiunea isbucnind în primăvara viitoare, să poată zice puterilor : «Am conlucrat cu voi la stabilirea liniștei și păcea. Nu am reușit. Păcat! Vina nu e a mea». Și iat-o încă o dată în fața acestui mare obstacol al opoziției albaneze ! Cu skipetariî, se știe, nu e fie glumit și Turcia nu e dispusă să facă puștile să vorbească pentru a impune tăcere dinamitei bulgare. In orice caz, chiar învinsă fiind opozițiunea musulmanilor și albanezilor și chiar, chestiunea cheltuelilor rezolvată — chestiune totdeauna gravă pentru tesaurul turc, — rămâne o mare dificultate în aplicațiunea reformelor Puterilor. Aceasta pare imposibil, dar e așa. Puterile au voit și au impus reformele și dacă vr'o dificultate va interveni pentru a zădărnici îndeplinirea lor, această dificultate zice va veni tocmai din partea Puterilor. Această impresiune e confirmată acum de corespondentul lui «Times», totdeauna atât de bine informat, care scrie ziarului său : «Puterile văd că reformele sunt destinate a cădea și prin urmare diferitele guverne nu sunt dispuse a coopera la aceasta pentru a nu avea dificultăți. Engliteza și Franța vor face probabil tot ce le va sta în putință, dar nu se poate crede că ele se așteaptă să reușească». In ceea ce privește pe Italia, ea are atâtea motive de a se plânge de modul cum a fost tratată de către Austria și Rusia, încât acest program austro-rus nu poate conta pe sprijinul ei necondiționat, iar despre Germania nu zic nimic. Cu tot lirismul telegramelor oficiale, întâlnirea de la Wiesbaden a fost o desiluzie pentru politica rusă în Balcani. E adevărat că Germania ca toate celelalte puteri, a sprijinit în mod formal proectul de reforme din spirit de solidaritate, în fața lumei musulmane, dar Germania ca și celelalte puteri e sătulă de o politică de surprise, și nici ea nici celelalte nu cer altceva decât de a lăsa să cadă acest proces născut din îmbrățișarea colosului rus cu slaba Austrie. Bulgaria, în situația actuală a lucrurilor, nu mai inspiră grijă : ea se declară mulțumită. Dar comitetul mișcărei macedonene, care el însuși a primit zilele acestea oarecare reforme interne, va merge în înțelegere cu guvernul din Sofia? Nu prea oare. Sarafoff și ceîlalți capi și mișcărea, pentru a nu perde timpul, merg la Belgrad spre a face noul proselitî. Dar călătoresc în zadar. Serbii, dacă ar fi voit să facă iredentism,ar fi făcut sub auspiciile Rusiei, care, după cum se știe, pentru a găsi un contrapond bulgarismului, a creat un serbism în Macedonia. Cât despre o înțelegere între sârbi și bulgari, nici nu e vorbă. Benedetto de Luca. Bin Germania (Corespondență parte a ziarului „Univers«!,,) Berlin, 29 Noembrie. Situația politicii Ziarele apărute astăzi discută cu pasiune despre duelul oratoric din Camera bavareză între fostul prim-ministru al Bavariei baronul Crailsheim și actualul prim-ministru baronul de Podewil. Crailsheim a ținut alaltă ori un discurs asupra atacurilor care i-au cauzat căderea de la putere ; în acest discurs el declară că este un neclintit aderent al ideei imperiului, zicând că este gata de a sprijini guvernul actual, întrucât îi permit convingerile sale politice, dar dădu avertismentul ca să nu se propage politica de majorizate a Prusiei în Consiliul federal al imperiului. Actualul prim-ministru lăsă să treacă o zi până răspunse la discursul lui Crailsheim. El răspunse cu bruscheță, dar asigură că în cea ce privește relațiunile cu imperiul german, el urmează calea predecesorului său. Ziarele liberale din München iau partea lui Crailsheim, in acest duel oratoric și află cu totul deplasat răspunsul lui Podewil, întrucât acesta a fost îndreptat în contra personalității lui Crailsheim. Logodnă princiară Din Gmunden se confirmă în mod hotărât, știrea dată acum câteva zile de mai multe ziare de aici despre logodna marelui duce Frideric de Meklemburg- Schwerin cu principesa Alexandra de Braunschweig-Lüneburg, a doua fiică a ducelui de Cumberland. Comunicarea oficială se va face în ziua de 21 Decembrie s. n., când perechea ducală de Cumberland își serbează nunta de argint. Marele duce Frideric de Meckemburg-Schwerin s-a născut la 9 Aprilie 1882, iar principesa Alexandra la 29 Septembrie 1882, prin urmare ea este cu aproape o jumătate de an mai tînără ca logodnicul ei. Ruina unei familii de ofițeri Consiliul de războiu din Frankfurt, lângă Oder, a condamnat pe locotenent-colonelul baron de Goetz și Schönenüiess din regimentul de grenadirî de gardă, No. 8, la două ani și trei luni închisoare din cauza falsificării de documente. Aceasta este o pedeapsă care atrage după sine îndepărtarea din armată. Comisarul regal ceruse o condamnare de patru ani. Asupra faptului, ziarele dau următoarele amănunte : Condamnatul este căsătorit cu o Spaniolă, care are mari proprietăți în Cuba și de la care i ss venea, după cum pretindea, un venit anual de 50.000 mărci germane. Piesboiul ispano-american deprecia valoarea moșiilor ei, din care cauză renta scădea mereu, până căzu cu totul. Familia nu se putu acomoda cu nouile împrejurări. Soția și cu fiica colonelului nu putură să renunțe la luxul pe care-l făcea până atunci, nici la obiceiurile și pasiunile luide mai înainte. Familia ajunse într-o situațiune financiară foarte dificilă, din care causă fu silită să contracteze datorii. Colonelul ca să scape de încurcătură își luă refugiul de a falsifica semnăturile de pe polițe, pe numele camarazilor săi și a soțiilor acestora. Intre martorii de la acest proces se aflau mulți cămătari din Berlin. Condamnatul era un ofițer foarte distins și avea numeroase ordine și decorațiuni indigene și streine. O sinucidere senzațională Din Lübben se anunță câ consilierul financiar Willmer a fost găsit mort. El s-a sinucis împlântându-și un cuțit în regiunea inimei. Asupra motivelor care au făcut pe înaltul funcționar să-și curme viața ziarele locale dau următoarele amănunte : Du câtva timp se răspândiseră fel de fel de știri nefavorabile asupra fiicei unui coleg de oficiu al consilierului financiar Willmer. Din cauza aceasta, tatăl fetei făcu arătare penală pentru calomnie în contra persoanei care a răspândit aceste zvonuri. Eri avea să se pertracteze acest proces înaintea tribunalului din Ltbben Consilierul Wilmer era chemat ca martor. Întreagă afacere îi enervase foarte mult. Atastăerî, Willmer încercă să se sinucidă, aruncându-se într-un afluent al rîului Spree. Mai mulți luntrași cari se aflau în apropiere îl scăpară. Erî însă, nenorocitul funcționar își curmă zilele înplântându-și, după cum am spus mai sus, un cuțit în regiunea inimei. Jaeyer. A expune pe scurt scopul vizitei e un mare merit în ochii celei solicitate ; dînsa vă e recunoscătoare și asta vă va folosi mai mult decât lungile povestiri cu cari o veți plictisi. Bineînțeles că trebue să te abții de la orice întrebare ori de vr’o convorbire, cari rr părea neplăcute persoanei solicitate. Complimente strecurate cu dibăcie nu pot să strice , să nu cauți să dominezi, să nu faci să ți se vadă superioritatea, să nu dai sfaturi. Când te prezinți să soliciți o recomandație ori o funcție, să nu vii cu membrii d’ai familiei, de pildă cu un tată bătrân ori cu 2-3 copii de mână, ca să înduioșezi, căci asta e numai o înjosire a demnității solicitatoarei, fără a fi pe de altă parte de mare folos pentru dînsa. Silvia. .. O CUGETARE PE 7.1 ~ Toate merg de minune pentru cei care ști» să facă economii. Din faptul iKiiemii (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Galați, 30 Noembrie. Convorbire cu un fost voluntar al lui Sarafoff V’am telegrafiat despre arestarea soldatului dezertor din reg. 33 Tulcea, bulgarul Ioris Vasile. Din declarațiunile sale reeșind că fusese câtăva vreme înrolat în bandele lui Sarafoff, am căutat să am o convorbire cu dînsul, asupra vieței petrecută acolo. Destăinuirile lui crezăndu-le interesante, le dau publicitatea. Multe din declarațiuni, e posibil să fie deja cunoscute, acestea însă a fi meritul ca sunt povestite de un martor ocular, de un fost soldat al armatei, pusă sub comanda lui Sarafoff. * * * Iosif Vasile fusese înrolat în regimentul 33 Tulcea, în anul 1898. După șease luni de serviciu, dinsul dezertează, trecând în Bulgaria. Pentru moment viața i-a fost foarte anevoioasă, fiind silit să-și agonisească hrana muncind prin diferite localități. Acum patru luni, dînsul se înrola în bandele conduse de Boris Sarafoff, aceasta în urma îndemnului unor prieteni. Dat fiind statura lui robustă cum și înfățișarea sa întrucâtva plăcută, i se încredința demnitatea de port-drapel în banda condusă de locotenentul Sotir Ataila soff: Iată ce mi-a povestit dînsul despre organizarea bandelor, viața lor cum și modul de acțiune: * * * Organizația revoluționară din Macedonia e condusă de către Boris Sarafoff, ca comandant în chef și e împărțită în bande de câte 500 oameni, puse sub comanda unor foști ofițeri în armata bulgară. Printre alțe comandanți de bande, Iosif Vasile își amintește bine de generalul Tonciu, colonelul Ianou, căpitanul Protogherof și de fostul săf șef, locotenentul Atanasoff, căruia-i era încredințată conducerea a 510 revoluționari. Asupra șefului săf, fostul voluntar mî-a declarat că dezertase din armata bulgară,după ce furase întăifi din magazia corpului din care făcea parte 200 arme și 80 lăzi cu cartușe.* * * De obicei, bandele stau ascunse prin munții din apropierea graniței turcești. Ele sunt aprovisionate cu arme, munițiune și hrană atât de comitetul diriguitor cât și de locuitori, provision ce le sunt transportate pe măgari. In afară de arme, bandele sunt prevăzute și cu bombe goale cum și dinamită pusă în săculețe; încărcarea lor se face in munți chiar de către revoluționari. Costumul lor uniformizat e compus astfel: pantaloni galbeni, niște ilice scurte și opinci. * In privința modului cum se efectua atacul, Iosif mi-a declarat că bandele așteaptafi trecerea soldaților turci pe teritoriul bulgar, atunci când ei urmăresc pe revoluționarii din Turcia. Când trupele turce«1, ajung la o distanță de 50 m. de locul unde CROMICI FEMEN INS Cum se solicită, ceva caî că nu există cineva care să n’aibă nevoe vr’o dată ca să solicite vr’un serviciu, vr’o carte de recomandație de la vr’o persoană cu trecere. Dar acea, ori aceea, care se duce să solicite ceva, trebue să știe bine cum să procedeze ca să nu indispui pe persoana solicitată. Mai intâiű trebue alese cu îngrijire ceasul și ziua când poți găsi pe acea persoană. Dacă nu te poți informa de mai înainte în privința aceasta, nu trebue să te prezintă decât într'o zi de lucru, nici o dată Dumineca ori într’o zi de sărbătoare; apoi nici seara târziu, nici prea de dimineață, precum nici la ora mesei Dacă ai nimerit’o rea și vezi că ai venit la vreme nepotrivită, trebue să te retragi îndată fără să mai stărnești și să-țî ei pentru altă dată information, cărora să te conformezi apoi îndată. Toaleta trebue și ea bine îngrijită. Nu trebue să te prezinți cu rochia murdară, ori ruptă, dar să eviți cu grijă tot ce ar putea semăna o eleganță ori o excentricitate. Nu trebue niciodată ca persoana solicitată să poată spune : «E îmbrăcată mai bine decât mine...» ori. «Ar fi putut să-și repare mânușile înainte de a veni să-mi ceară o recomandație !» Când ai fost introdusă în casă să-țî expun scopul vizitei pe scurt, să-țî arăți în treacăt nevoile, dar să te ferești de a intra în amănunte lungi și plictisitoare și de a eși din subiect, ca de pildă: — Trebue să ne spun, stimată doamnă, că cumnata unchiului meu era o rudă de departe a vărului nașului meu, am întâlnit-o întâia oară cu prilejul căsătoriei mătușei mele care s’a măritat cu un bărbat foarte merituos, etc. sunt ascunse bandele, o ploaie de bombe în dinamită e aruncată asupra lor. Trupele surprinse de acest atac neașteptat, încep a se retrage ; atunci revoluționarii dau salve de puști cari decimează rîndurile turcești. Din când în când bandele intră în oraș spre a se repauza câte 10 zile, după care timp se reîntorc în munți. * * * întrebat asupra măsurilor ce sunt luate de guvern în contra lor, mi s'a spus că guvernul bulgar, de formă, se arată a fi contra revoluționarilor ; în realitate însă, dînsul cunoaște foarte bine toate mișcările lor. Dezertorul mi-a mai mărturisit, că ,de multe ori când patrulele revoluționarilor se întâlnesc cu patrulele militare bulgare, acestea din urmă le dau deslușiri de locul unde sunt campate trupele, prevenindu-i astfel de locurile primejdioase. i * *■ Drapelele revoluționarilor sunt făcute din pânză roșie pe care e imprimat pe o față un leu și un cap de mort cu 2 oase încrucișate. In josul gravurei e următoarea inscripție : «Moarte , s»o libertate», iar în vîrful portului-drapel e fixată o cruce. * * * Zilele acestea turcii sărbătorind «Ramazanul», trupele lor stând încazarmate și gata de a respinge ori ce atac, comitetul central macedonean a dispus desemn centrarea bandelor. Iosif Vasile fiind și el desconcentrat, veni la Sofia unde auzind de amnistia acordată în țara noastră, a venit și s’a prezintat autorităților. După cum v’am spus, dînsul a fost înaintat rege din care făcea parte. De remarcat că dezertorul mi-a făcut aceste destăinuiri fără să știe că sunt ziarist, deoarece prima lui grijă a fost să se asigure bine de aceasta, temânduse să nu fie date publicitatei spusele lui. Coresp. ------------------------------*--~~"»«**** Știrile publicate de ziarele din Londra despre incendiul castelului Sandringham sunt contradictorii. După o versiune, s’a dărîmat tavanul din odaia Reginei, după o altă versiune s’a dărîmat pardoseala. Nu se mai poate înțelege, de altă parte, dacă odaia damei de onoare, care este o femee în verstă, se află deasupra, alături sau sub camera regală. Când doamna de onoare se deșteptă, văzu că arde o grindă. Incendierea grindei a determinat dărâmarea. Ea s’a consumat cu încetul și a fost într’adevăr un noroc extraordinar că regina n’a căzut victimă. Cele mai mari pagube, precum am spus, au fost produse de apă, care a stricat obiectele de toaletă ale reginei. La început pagubele fuseseră calculate la 70 mii franci, dar se crede că nu întrec 25 000. Vila a fost construită acum 30 de ani și a mai fost devastată de un incendiu mult mai grav acum 12 ani, pe când familia principelui de Galles de pe atunci lipsea. Pagubele se ureară atunci a 400.000 franci, deoarece a fost distrusă o aripă întreagă a palatului. •* * * Incendiul de la Vila regala din Sandringham Corespondentul nostru particular ne-a trimes la timp știrea despre un incendiu, care a izbucnit la vila regală din Sandringham, unde locuește de obiceiu, la epoca asta, regina Alexandra a Angliei. Iată acum amănuntele pe care ziarele engleze ni le aduc despre acest incendiu : Focul care a isbucnit la vila regală din Sandringham, a distrus cu desăvârșire camera de culcare unde dormea regina Alexandra. Regina își datorește scăparea promiei acțiuni a d-șoarei de onoare miss Charlotte Knollys, care ocupa odaia deasupra. Ea s-a deșteptat din cauza fumului care umpluse camera ei și imediat alergă în etajul de jos ca să deștepte pe regină. Abia eșiseră ambele doamne din cameră și tavanul se prăbuși, acoperind cu jăratec patul în care cu câteva minute înainte se odihnea regina Angliei, întreg castelul fu imediat alarmat și în prada unei mari consternații. Din fericire există acolo un serviciu de pompieri bine organizat, așa că puține minute după alarmă pompele intrară în funcțiune sub ordinele secretarului Reginei. Pompierii reușiră a mărgini incendiul la cele două camere. Și regina cu miss Knollys, cu toată era matinală, rămaseră pe loc pentru a observa lucrările de stingere. Cele mai mari pagube au fost pricinuite de apa pompelor ; ele sunt de câteva mii de franci. Cauza incendiului se atribuie combustiunea firului electric care trece prin tavanul odăiei Reginei. Regele Eduard se găsea la castelul din Elveden, ca oaspete al lordului Zweagt. Regina îî trimise un mesager special ca să-l liniștească. Știrea despre acest incendiu a sosit la Londra abia a doua zi, producând o impresie foarte vie. Seara ziarele au publicat diferite amănunte însoțite de articole, exprimând bucuria pentru înlăturarea pericolului. Stațiunea militară Warmbad din Africa germană de vest — Vezi ilustrația — O telegramă din Berlin ne anunțase acum câtva timp că un trib al hotentoților (Bondelsvaarts) a atacat stațiunea militară Warmbad din Africa germană de vest. Guvernatorul, colonelul Leutheiment, a comunicat în chip oficial că a pus în mișcare partea cea mai mare a trupelor sale pentru ca să pedepsească pe rebeli. In lupta de la Warmbad a căzut mort și locotenentul Jobst, care a luat parte și la expediția internațională din China. Motivul răscoalei potentoților se zice că este faptul executării unui fruntaș hotentot de către Germani. Ilustrația noastră de azi reprezintă o vedere a stațiunei Warmbad care se află situată în districtul Redmanshop și-și trage numele de la isvoarele calde oara se află acolo. Știmi am stremutate — Prin voștri — Erî,—după cum a fost ultima dorință a defunctului,—s’a făcut arderea rămășițelor celebrului filosof englez Herbert Spencer, la crematoriul din Golders Green, mahala a Londrei. * * * La Lipsea se va construi o gară centrală, care va trebui să fie gata în 1914. Devizul se urcă la frumoasa sumă de 160 milioane de mărci. Prusia și Saxonia vor trebui să plătească Secare 53 milioane de mărci, orașul Lipsea 17 milioane, iar administrația poștelor imperiale va trebui să dea și ea un fond. Gara va avea 96 mii metri pătrați ; acolo vor sosi și pleca trenuri din 26 direcțiuni. * * .* O bombă de dinamită a făcut Vineri explozie în piața Martirilor din Neapole. Frumoasele magazine ale lui L. Bernasconi, pline de lucruri de artă de mare valoare, au fost cu totul distruse. Se crede că la mijloc e un atentat anarhist. De Sâmbătă se expune, în Albermale Galery, din Londra, o colecțiune de 15000 timbre engleze și din colonii, evaluată la 750 mii de franci. O singură marcă, timbrul triunghiular din Cape, de culoare albastră, neștampilat, e cotat cu 5000 franci. Știre din Metz. Locotenentul Paul Schilliang, din reg. 98 de infanterie, acuzat că în 980 cazuri a bătut ori multratat pe recruți, a fost dat judecăței. Ziarul «Berliner Tageblatt» anunța că împăratul Wilhelm va pleca imediat după Anul Nou în Italia de unde va face o călătorie pe Marea Mediterană. a « * Din Hamburg se anunță că comerciantul Senftleben și-a otră Janetei Mare îciîrân de senzație d.e SO JCISP. SACRIFICATA X Baterie gra *■ Elena era întinsă a patul ei, lângă dînsa, în pic:„are, și aüați numai stăpânul fabricei și tînerul ofițer de vînători. Într’un moment, acesta din urmă, întorcendu-se spre amicul său, îi zise: — Andrei, eu plec. — Sărmane Petre, ce nenorocire ! Iata-ne amândou, groaznic loviți! Eu nu te opresc, înțeleg prea bine că nu poți să stai mai mult în aceste locuri nefaste. Du-te și uită. Petre de Courtras făcu un gest negativ și o amară tristeță i-se zugrăvi pe față. — Caragiu, Andrei, d-na Elena se va restabili; nu’țî perde speranța. D. Vernier simți zădărnicia acestei urări, însă nu putu s’o respingă; durerea ’i înăbușia. Apucă mâna tînerului, i-o strînse și apoi se îmbrățișară amândouî ca niște frați. — Adio, Petre. — Adio, Andrei. XI Descnorată Janeta rămăsese singură în acea cameră unde în câteva minute se petrecuseră atâtea evenimente tragice, atâtea scene din drama care ’i sdrobea existența. Văzuse dispărând pe rând pe doctor, pe Petre, pe Elena și pe Andrei și ’i răsuna încă în urechi acel rîs mincinos. Realitatea teribilă nu putea încă să’șî facă drum în creerul eî desordonat. Elena nebună ! Elena vecinica depozitară a acelui secret alflărui văl nu putea sâ’l ridice nimeni altul!.. ■ " ‘ Dar atunci, ea, logodnica lui Petre, trebuia să rămână vinovată în ochii lui, nu avea dreptul să respingă acuzarea care o desonora, trebuia sâ’șî plece capul sub blestemul omului care se credea trădat. Nu, nu ! asta nu putea să fie ! Cu încetul, filiera fată începu să’și orânduiască ideile, să’șî facă planuri. Trebuia cu orîce preț să recucerească pe Petre al său, pe care cu puține momente înainte îl văzuse vînăt de durere, mușcându-șî buzele și înaintând asupră’î cu pumnii strînșî. Trebuia să’l convingă că copilul care avea să vie în lume era dul ful, fiul vinovăției amândurora. Oare în acea greșală, comisă într’un moment de uitare, nu cădea cea mai mare răspundere asupra lui, a omului care abuzase de slăbiciunea și dragostea unei sărmane fete neexperimentate ? Când dînsul avea să afle asta, desigur avea să devie iarăși bun și blând, iar ea avea să ’l ierte de bănuiala lui și de afrontul ce’l făcuse, avea să uite că fusese aspru și crud cu ea. Ne maiauzind nici un zgomot, Janeta se hotărî să facă câțîva pași prin sală. Ia ce mod avea să întâlnească pe Petre și să’l vorbească, fără ca Andrei să asiste la convorbirea lor? Nu știa, însă ’șî zicea că pasul acesta era absolut necesar. O tăcere de moarte domina în acea casă asupra căreia căzuse nenorocirea cu aripele’ de tot întinse. D’o dată Janeta auzi un zgomot ușor ca și cum cineva ar fi coborît scara. Se apropie de ușă, care rămăsese întredeschisă și inima i se umplu de o bucurie neașteptată. Intîmplarea o favoriza. Era Petre. Cu fața lui galbenă și schimbată, Petre arătă durerea care’l torturase, indignarea și mânia cari nu’l părăsiseră încă. Caracterul lui blând, aproape femeesc, i se modificase întru totul în acele trei zile de suferință supraomenească. Ultimile raze de "speranță îi dispăruseră din suflet, văzând rușinea și muțenia cu care Janeta suferise imputările lui Andrei. Dînsul era acum absolut sigur de vinovăția eî și inima lui era arsă de o sete de răsbunare. Trecând pe dinaintea ușei, tînărul observă pe Janeta și voi să'șî urmeze calea. Dar dînsa murmură atunci cu ton blând . — Petre !... — Ce vrei ? întrebă dînsul cu ton brusc. — Petre, ascultă-me, te conjuram a’țî spune ceva. — Nu maî am nimic de ascultat. — Fie'țî milă ! — Milă ? Dar are oare cineva milă cu creaturi de felul dumitate ?... Dar oare avut-aî d-ta miă de mine? — Petre !... — Vrei oare să'țî repet toată groaza și tot disprețul ce'mî inspiri ? 'Și cu ochii aprinși de mânie, cu sprîncenele încruntate, Petre respinse pe Janeta în salon, intră și densul și închise ușa. Se aflază astfel singuri, față în față. Copila rădică o privire nespus de rugătoare asupra judecătorului său. — Ei bine, întrebă dînsul tremurând, ce aia'mi spune ? Vorbește. Te ascult. — Vreau să-ți spun numai atâta, Petre, că și dacă aparențele sunt contra mea, și dacă toată lumea mă acuză, eu sunt inocentă. — Eu, acum ai început cu alte minciuni ? — Ceea ce-ți spune adevărul, Petre. — Dar atunci de ce nu te-am apărat în fața lui Andrei? — Nu puteam. — Cine te împedica? Desigur că nu eu? Eu aș fi dat zece, douăzeci de ani din viața mea pentru ca să aud din gura d-tale un cuvînt rebel. Ah ! da, ești vinovată, ești vinovată! Și când me gândesc că ’mi pusesem in d-ta întreaga mea credință. — Jurca nu sunt vinovată. — Nu mai cred în jurămintele d-tale. Janeta se lăsă în genunchi. — Cicde-mă. Petre, crede-mă în numele afecțiunei noastre. — Ah! o nume șir afecțiune? — la numele dragostei noastre. — Cu adevăr« frumoasă dragoste e dragost d-tale. — In temele jurămintelor noastre. — Jurăminte false. — In numele venerat al mamei mele, Petre, privește-me. Am cu aspectul unei femei care minte ? Privește-mă în ochi. Nici o remușcare nu mă poate face ca să-l plec, pentru că singura remușcare pentru mine ar fi aceea că te-am iubit prea mult. Privește-mi fruntea. In afară de brazdele ce au săpat în ea grijile și durerile din ultimul timp, e fruntea unei logodnice vrednică de omul care și-a ales-o. (Va urma)