Universul, decembrie 1903 (Anul 21, nr. 330-356)

1903-12-04 / nr. 333

Administrații: Strada 3r»8oiann. ii Bacura« CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA O -----C.« Eaui foaia la România.—10 Bani 5n sfe$ina.t&‘ t­­ ; X” _#=>j ■ _ ni 1» & X­­ ----------­REDACȚIA : Strada Brezoianu, iÎS^Bucuraști Te?tron.— Adreta telegrafică «Universul» p«i?- 13 și iii , an­ vrp 7 Saci l \\ Parf. IV ii 20 AWascr­­.i și reefs,­?.«. X ^ Hnia ^X Calendar pe anul 1908 Ortodox Mar!.1, 2 Decembrie. — Profetul Avacum Ijaiotie Marți, 15 Decembrie.—Mesmin Soarele răsare 7.46, apune 4.35 București. 2 Decembrie. Reorganizarea rolnanelor In­tr'un articol trecut am putut da câte­va detalii pri­vitoare la proectul de reor­ganizare comunală, a cărui aducere în desbaterea actua­lei sesiuni a Camerelor a fost anunțată prin Mesagiul de deschidere. In­­finiamente principale, proiectul, care este redactat gata de mai mult timp, cu­prinde următoarele : Numărul comunelor actuale se va reduce la 1295 din 2933 care sunt,­­așa, ilara la mai puțin de jumătate. Norma după care se vor aronda noile comune­­ va fi aceea ca fie­care din ele sa fie destul de întinsă și de­populată spre a da un venit minimum de 8000 de lei. Comuna cu un venit mai mic de­cât acesta nu va putea să fie. Dar nu va fi un singur centru comunal, ci trei, și anume : comuna, satul și că­tunul, întrunite toate vor pur­ta numele de comună, având atribuții administrative cres­când. Cătunul și satul vor avea consilieri delegați cari vor ex­ercita puterea executivă în cu­prinsul teritoriilor lor; co­muna singură va avea un primar a cărui autoritate se va exercita și asupra satelor și cătunelor cuprinse în cir­cumscripția comunei; de ase­­menea și autoritatea notaru­lui comunei. Satele vor mai avea consi­lii comunale proprii și afară de aceasta delegați in consi­liul comunei respective. Notarii actuali vor purta în viitor numele de secretari, și vor ființa și la sate și la co­mune. N­epresintanți ai pute­rii executive centrale, notarii vor fi numiți de guvern și vor fi împărțiți în trei clase primind o retribuție lunară între 120 și 200 lei. Notarii, sun­ secretarii, vor avea toate atribuțiile de ordin curat ad­ministrativ, cari nu vor mai fi de competența primarului. Veniturile mai mari ce vor avea comunele vor fi între­buințate pentru îmbunătățirea administrației, desvcltarea ser­viciului de pază și siguranță, a serviciului sănătății publice, a serviciului de comunicații c... poștal, etc. Cu această organizare, care in principii­ nu se deosibește de cea propusă nu de mult sub un guvern conservator, se așteaptă ca atât viața pu­blică în comune, sate și că­tune cât și propășirea mate­rială și culturală a comune­lor să ia un av­înt ce ar fi fost prea mult împiedicat cu or­­ganizația actuală. Comunele mărite, pentru a putea avea administrație, și servicii, mai bine plătite și deci mai des­toinice,­—în acelaș timp însă viața municipală, interesa­rea de afacerile obștești ținută în deșteptare, înviorată chiar, prin acordarea și a unei părți de viață de sine stătoare a­­celor celule ce constitue, în această organizație, cătunul satul, — două probleme grele și la aparență contrazicătoare ne apar prin noul proiect, re­­solvate. Rămâne să vedem desbate­­rile la cari proiectul va da naștere. ^______ BSBiăli SMS ® ® Politica externă In jurul reformelor Un diplomat ros zicea într’o zi că la Constantinopol nu este nevoe de «­n­ diplomat, nu e nevoe să faci o politică activă, ci trebue să inspiri frică cu ma­rea națiune pe care o reprezinți. Ambasadorul unei mari puteri la Terapia îmi zicea în Septem­brie, anul acesta, că, dacă a doua zi după masacrul armenilor, di­feritele flote ale Statelor euro­pene s'ar fi arătat în fața Perei și ar fi sprijinit cererea de re­forme, chestiunea orientală ar fi fost pe trei sferturi resolvată. Turcia e necesară echilibrului Europei ; păstrarea statului quo în Orient e o condițiune sine qua non pentru pacea europeană. Dar tocmai pentru ca acest statu quo să nu risce a fi sdruncinat și nici amenințat, Europa n’ar fi trebuit să lase această grije ex­­culsivamente în seama politicei sublimei Porți. Turei» e ca un copil ciudat și bolnav, care re­fuză medicamentele ce­­ ar pu­tea salva ; Europa, ca o mamă bună, ar fi trebuit să întrebuin­țeze puțină violență, neeconomi­sind, la ocaziune, chiar oare­care corecțiune. Și vindecând Turcia de sufe­rințele ei interne, Europa s-ar fi vindecat ea însăși, cel puțin pentru o bucată de vreme, de «cele nesuferite friguri care se chiamă «împărțirea imperiului otoman». Ambasadorul avea dreptate. Când Europa și-a arătat că ia afacerea în serios, Turcia a cedat. Ast­fel s’a întâmplat acum cu nota austro-rusă. Abdul Hamid se măguli mult timp de a putea specula și de data aceasta discordia dintre Pu­teri, jocul intereselor lor opuse și amiciția împăratului Wilhelm, așteptă, trase cu urechia, se sfă­tui, se rugă , dar când văzu că totul e inutil, că voința Puteri­lor era una singură și neclintită, că un refuz a­­seü putea costa o demonstrațiune navală în apele Bosforului,­atunci cedă, cu sufle­tul am­ărît, cu moartea în inimă, dar cedă. Textul comunicațiuneî Porțea face onoare rafinărei și vicleșu­gului diplomatic al lui Gara­­theoderi-Pașa, consilier intim și prim traducâtor al M. S. Sulta­nului. Căci cu această declarațiune guvernul otoman, cu toate că se învoește a primi în principiu re­formele, face reservele sale asu­pra primelor două puncte capi­tale și, pentru ca să zic ast­fel, prejudiț­ ale reformelor, puncte privitoare la numirea a doui a­­genți civili și reorganizarea poli­ției sub ordinele unor ofițeri europeni. Aranjarea definitivă a afacere! ar fi așa­dar amânată până după luna Ramazanului. Dorința Sul­tanului ar fi de a evita ori­ce fel de dificultate politică ,și de a su­­p­rima ori­ce­­ motiv fie­ ,nemul­țumi­re și de excitație Iaira, populațiunea musulmană până în ziua vizitei cu Padișahul, va face, ca de obiceiu, la Stam­­bul, la 15 ale lunei Ramazanului. Eferverscența populațiunei mu­sulmane de astă-dată nu e numai o scuză diplomatică, un mijloc de amânare, ci o dreaptă grije a sferelor politice, dată fiind îm­potrivirea ce­ programa reforme­lor o întâlnește în masele oto­mane. Despre această opozițiune ne vorbea o telegramă sosită a­­laltă-era din Berlin, în care se zice că, după informațiunile pri­mite de «Vossische Zeitung», turcii și albanezii din Bitolia s’au­ reunit în moschea de acolo și au hotărît să se opună cu forța la aplicarea acestor reforme. Această știre nu surprinde pe nimeni. Gine cunoaște starea lu­crurilor și dispozițiunea diferi­telor popoare în Macedonia, pu­tea să se aștepte la o asemenea împotrivire. Dacă opozițiunea se va întinde, programa de la Mu­rz­­teg va trece printr'un urît pericol. Politica Porței în aceste din urmă zile a avut scopul de a face ast­fel ca, insurecțiunea is­­bucnind în primăvara viitoare, să poată zice puterilor : «Am con­lucrat cu voi la stabilirea liniștei și păcea. Nu am reușit. Păcat! Vina nu e a mea». Și iat-o încă o dată în fața a­­cestui mare obstacol al opoziției albaneze ! Cu skipetariî, se știe, nu e fie glumit și Turcia nu e dispusă să facă puștile să vor­bească pentru a impune tăcere dinamitei bulgare. In ori­ce caz, chiar învinsă fi­ind opozițiunea musulmanilor și albanezilor și chiar, chestiunea cheltuelilor rezolvată — chestiune tot­dea­una gravă pentru tesaurul turc, — rămâne o mare dificul­tate în aplicațiunea reformelor Puterilor. Aceasta pare imposibil, dar e așa. Puterile au voit și au im­pus reformele și dacă vr'o difi­cultate va interveni pentru a ză­dărnici îndeplinirea lor, această dificultate zice va veni tocmai din partea Puterilor. Această im­­presiune e confirmată acum de corespondentul lui «Times», tot­­dea­una atât de bine informat, care scrie ziarului său : «Pute­rile văd că reformele sunt des­tinate a cădea și prin urmare diferitele guverne nu sunt dis­puse a coopera la aceasta pentru a nu avea dificultăți. Engliteza și Franța vor face probabil tot ce le va sta în putință, dar nu se poate crede că ele se așteaptă să reușească». In ceea ce privește pe Italia, ea are atâtea motive de a se plânge de modul cum a fost tratată de către Austria și Rusia, în­cât acest program austro-rus nu poate conta pe sprijinul ei necondiționat, iar despre Ger­mania nu zic nimic. Cu tot liris­mul telegramelor oficiale, în­tâlnirea de la Wiesbaden a fost o desiluzie pentru politica rusă în Balcani. E adevărat că Germania ca toate cele­l­alte puteri, a spri­jinit în mod formal proectul de reforme din spirit de solidaritate, în fața lumei musulmane, dar Germania ca și cele­lalte puteri e sătulă de o politică de sur­prise, și nici ea nici cele­l­alte nu cer alt­ceva de­cât de a lăsa să cadă acest proces născut din îmbrățișarea colosului rus cu slaba Austrie. Bulgaria, în situația actuală a lucrurilor, nu mai inspiră grijă : ea se declară mulțumită. Dar comitetul mișcărei macedonene, care el însuși a primit zilele a­­cestea oare­care reforme interne, va merge în înțelegere cu gu­vernul din Sofia? Nu prea oare. Sarafoff și ceî­lalți capi și miș­cărea, pentru a nu perde timpul, merg la Belgrad spre a face noul proselitî. Dar călătoresc în zadar. Serbii, dacă ar fi voit să facă iredentism,­­ar fi făcut sub aus­piciile Rusiei, care, după cum se știe, pentru a găsi un contra­pond bulgarismului, a creat un ser­­bism în Macedonia. Cât despre o înțelegere între sârbi și bulgari, nici nu e vorbă. Benedetto de Luca. Bin Germania (Corespondență parte a ziarului „Univers«!,,) Berlin, 29 Noembrie. Situația politicii Ziarele apărute astă­zi discută cu pasiune despre duelul oratoric din Camera bavareză între fostul prim-ministru al Bavariei baronul Crailsheim și actualul prim-mi­­nist­ru baronul de Podewil. Crailsheim a ținut alaltă­ ori un discurs asupra atacurilor care i-au cauzat căderea de la putere ; în acest discurs el declară că este un neclintit aderent al ideei imperiului, zicând că este gata de a sprijini guvernul actual, întru­cât­ îi permit convingerile sale politice, dar dădu avertis­mentul ca să nu se propage po­litica de majorizate a Prusiei în Consiliul federal al imperiului. Actualul prim-ministru lăsă să treacă o zi până răspunse la dis­cursul lui Crailsheim. El răspunse cu bruscheță, dar asigură că în cea ce privește relațiunile cu im­periul german, el urmează calea predecesorului său. Ziarele libe­rale din München iau partea lui Crailsheim, in acest duel orato­ric și află cu totul deplasat răs­punsul lui Podewil, întru­cât a­­cesta a fost îndreptat în contra personalității lui Crailsheim. Logodnă pr­inciară Din Gmunden se confirmă în mod hotărât, știrea dată acum câte­va zile de mai multe ziare de aici despre logodna­­ marelui duce Frideric de Meklemburg- Schwerin cu principesa Alexan­dra de Braunschweig-Lüneburg, a doua fiică a ducelui de Cum­berland. Comunicarea oficială se va face în ziua de 21 Decembrie s­. n., când perechea ducală de Cum­berland își serbează nunta de argint. Marele duce Frideric de Meck­­emburg-Schwerin s-a năs­cut la 9 Aprilie 1882, iar prin­cipesa Alexandra la 29 Septem­brie 1882, prin urmare ea este cu aproape o jumătate de an mai tînără ca logodnicul ei. Ruina unei familii d­e ofițeri Consiliul de războiu din Frank­furt, lângă Oder, a condamnat pe locotenent-colonelul baron de Goetz și Schönenüiess din regi­mentul de grenadirî de gardă, No. 8, la două ani și trei luni în­chisoare din cauza falsificării de documente. Aceasta este o pedeapsă care atrage după sine îndepărtarea din armată. Comisarul regal ceruse o condamnare de patru ani. Asupra faptului, ziarele dau următoarele amănunte : Condamnatul este căsătorit cu o Spaniolă, care are mari proprie­tăți în Cuba și de la care i ss venea, după cum pretindea, un venit anual de 50.000 mărci ger­mane. Piesboiul ispano-american deprecia valoarea moșiilor ei, di­n care cauză renta scădea mereu, până căzu cu totul. Familia nu se putu acomoda cu nouile îm­prejurări. Soția și cu fiica colo­nelului nu putură să renunțe la luxul pe care-l făcea până atunci, nici la obiceiurile și pasiunile lui­de mai înainte. Familia ajunse într-o situațiune financiară foarte dificilă, din care causă fu silită să contracteze datorii. Colonelul ca să scape de în­curcătură își luă refugiul de a falsifica semnăturile de pe polițe, pe numele camarazilor săi și a soțiilor acestora. Intre martorii de la acest proces se aflau mulți cămătari din Berlin. Condamnatul era un ofițer foarte distins și avea numeroase ordine și deco­­rațiuni indigene și streine. O sinucidere senzațională Din Lü­bben se anunță câ con­silierul financiar Willmer a fost găsit mort. El s-a sinucis împlân­­tându-și un cuțit în regiunea ini­­mei. Asupra motivelor care au făcut pe înaltul funcționar să-și curme viața ziarele locale dau următoarele amănunte : Du cât­va timp se răspândiseră fel de fel de știri nefavorabile asupra fiicei unui coleg de oficiu al consilie­rului financiar Willmer. Din cauza aceasta, tatăl fetei făcu arătare penală pentru ca­lomnie în contra persoanei care a răspândit aceste zvonuri. Eri avea să se pertracteze acest pro­ces înaintea tribunalului din Lt­b­­ben Consilierul Wilmer era che­mat ca martor. Întreagă afacere îi enervase foarte mult. Atastă­­erî, Willmer încercă să se si­nucidă, aruncându-se într-un a­­fluent al rîului Spree. Mai mulți luntrași cari se aflau în apro­piere îl scăpară. Erî însă, neno­rocitul funcționar își curmă zi­lele înplântându-și, după cum am spus mai sus, un cuțit în regiu­nea inimei. Jaeyer. A expune pe scurt scopul vi­zitei e un mare merit în ochii celei solicitate ; dînsa vă e recu­noscătoare și asta vă va folosi mai mult de­cât lungile poves­tiri cu cari o veți plictisi. Bine­înțeles că trebue să te abții de la ori­ce întrebare ori de vr’o convorbire, cari r­r părea neplă­cute persoanei solicitate. Complimente strecurate cu di­băcie nu pot să strice , să nu cauți să dominezi, să nu faci să ți se vadă superioritatea, să nu dai sfaturi. Când te prezinți să soliciți o recomandație ori o funcție, să nu vii cu membrii d’ai familiei, de pildă cu un tată bătrân ori cu 2-3 copii de mână, ca să înduioșezi, căci asta e numai o înjosire a demnității solicitatoa­rei, fără a fi pe de altă parte de mare folos pentru dînsa. Silvia. .. O CUGETARE PE 7.1 ~ Toate merg de minune pentru cei care ști» să facă economii. Din faptul iKiiemii (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Galați, 30 Noembrie. Convorbire cu un fost volun­tar al lui Sarafoff V’am telegrafiat despre ares­tarea soldatului dezertor din reg. 33 Tulcea, bulgarul Ioris Vasile. Din declarațiunile sale reeșind că fusese câtă­va vreme înrolat în band­ele lui Sarafoff, am cău­tat să am o convorbire cu dîn­­sul, asupra vieței petrecută acolo. Destăinuirile lui crezăndu-le interesante, le dau publicitatea. Multe din declarațiuni, e po­­­­sibil să fie deja cunoscute, aces­­­­tea însă a fi meritul ca sunt po­vestite de un martor ocular, de un fost soldat al armatei, pusă­­ sub comanda lui Sarafoff. * * * Iosif Vasile fusese înrolat în regimentul 33 Tulcea, în anul 1898. Dup­ă șease luni de serviciu­, dinsul dezertează, trecând în Bul­garia. Pentru moment viața i-a fost foarte anevoioasă, fiind silit să-și agonisească hrana muncind prin diferite localități. Acum patru luni, dînsul se înrola în bandele conduse de Boris Sarafoff, a­­ceasta în urma îndemnului unor prieteni. Dat fiind statura lui robustă cum și înfățișarea sa întru­cât­va plăcută, i se încredința demnita­tea de port-drapel în banda con­dusă de locotenentul Sotir A­ta­il­a soff: Iată ce mi-a povestit dînsul despre organizarea bandelor, vi­ața lor cum și modul de acțiune: * * * Organizația revoluționară din Macedonia e condusă de către Boris Sarafoff, ca comandant în chef și e împărțită în bande de câte 500 oameni, puse sub comanda unor foști ofițeri în ar­mata bulgară. Printre alțe comandanți de bande, Iosif Vasile își amintește bine de generalul Tonciu, colo­nelul Ianou, căpitanul Protoghe­­rof și de fostul săf șef, locote­nentul Atanasoff, căruia-i era în­credințată conducerea a 510 re­voluționari. Asupra șefului săf, fostul vo­luntar mî-a declarat că dezertase din armata bulgară,după ce furase întăifi din magazia corpului din care făcea parte 200 arme și 80 lăzi cu cartușe.* * * De obicei, bandele stau as­cunse prin munții din apropie­rea graniței turcești. Ele sunt aprovisionate cu arme, munițiune și hrană atât de comi­tetul diriguitor cât și de locui­tori, provision­ ce le sunt trans­portate pe măgari. In afară de arme, bandele sunt prevăzute și cu bombe goale cum și dinamită pusă în săculețe; încărcarea lor se face in munți chiar de către revoluționari. Costumul lor uniformizat e compus ast­fel: pantaloni gal­beni, niște ilice scurte și opinci. * In privința modului cum se efectua atacul, Iosif mi-a decla­rat că bandele așteaptafi trecerea soldaților turci pe teritoriul bul­gar, atunci când ei urmăresc pe revoluționarii din Turcia. Când trupele turce«1,­ ajung la o distanță de 50 m. de locul unde CROMICI­ FEMEN INS Cum se solicită, ceva caî că nu există cine­va care să n’aibă nevoe vr’o dată ca să solicite vr’un serviciu, vr’o carte de recomanda­ție de la vr’o per­soană cu trecere. Dar acea, ori aceea, care se duce să solicite ceva, trebue să știe bine cum să procedeze ca să nu indispui pe persoana solicitată. Mai intâiű trebue alese cu în­grijire ceasul și ziua când poți găsi pe acea persoană. Dacă nu te poți informa de mai înainte în privința aceasta, nu trebue să te prezintă de­cât într'o zi de lucru, nici o dată Dumineca ori într’o zi de săr­­bătoare; apoi nici seara târziu, nici prea de dimineață, precum nici la ora mesei Dacă ai nimerit’o rea și vezi că ai venit la vreme nepotrivită, trebue să te retragi îndată fără să mai stărnești și să-țî ei pen­tru altă dată information­, că­rora să te conformezi apoi în­dată. Toaleta trebue și ea bine în­grijită. Nu trebue să te prezinți cu rochia murdară, ori ruptă, dar să eviți cu grijă tot ce ar putea semăna o eleganță ori o excentricitate. Nu trebue nici­o­­dată ca persoana solicitată să poată spune : «E îmbrăcată mai bine decât mine...» ori. «Ar fi putut să-și repare mânușile îna­inte de a veni să-mi ceară o re­­comandație !» Când ai fost introdusă în casă să-țî expun scopul vizitei pe scurt, să-țî arăți în treacăt nevoile, dar să te ferești de a intra în amănunte lungi și plictisitoare și de a eși din subiect, ca de pildă: — Trebue să ne spun, sti­mată doamnă, că cumnata un­chiului m­eu era o rudă de de­parte a vărului nașului meu, am întâlnit-o întâia oară cu prilejul căsătoriei mătușei mele care s’a măritat cu un bărbat foarte me­rituos, etc. sunt ascunse bandele, o ploaie de bombe în dinamită e aruncată asupra lor. Trupele surprinse de acest atac neașteptat, încep a se retrage ; atunci revoluționarii dau salve de puști cari decimează rîndurile turcești. Din când în când bandele in­tră în oraș spre a se repauza câte 10 zile, după care timp se reîntorc în munți. * * * întrebat asupra măsurilor ce sunt luate de guvern în contra lor, mi s'a spus că guvernul bul­gar, de formă, se arată a fi con­tra revoluționarilor ; în realitate însă, dînsul cunoaște foarte bine toate mișcările lor. Dezertorul mi-a mai mărturi­sit, că ,de multe ori când patru­lele revoluționarilor se întâlnesc cu patrulele militare bulgare, a­­cestea di­n urmă le dau deslu­șiri de locul unde sunt campate trupele, prevenindu-i ast­fel de locurile primejdioase. i­ * *■ Drapelele revoluționarilor sunt făcute din pânză roșie pe care e imprimat pe o față un leu și un cap de mort cu 2 oase încruci­șate. In josul gravurei e următoarea inscripție : «Moarte , s»o liber­tate», iar în vîrful portului-dra­pel e fixată o cruce. * * * Zilele acestea turcii sărbăto­rind «Ramazanul», trupele lor stând încazarmate și gata de a respinge ori­ ce atac, comitetul central macedonean a dispus des­emn centrarea bandelor. Iosif Vasile fiind și el descon­­centrat, veni la Sofia unde au­zind de amnistia acordată în țara noastră, a venit și s’a prezintat autorităților. După cum v’am spus, dînsul a fost înaintat rege din care făcea parte. De remarcat că dezertorul mi-a făcut aceste destăinuiri fără să știe că sunt ziarist, de­oare­ce prima lui grijă a fost să se asi­gure bine de aceasta, temându­­se să nu fie date publicitatei spusele lui. Coresp. ------------------------------*--~~"»«**** Știrile publicate de ziarele din Londra despre incendiul castelu­lui Sandringham sunt contradic­torii. După o versiune, s’a dărî­­mat tavanul din odaia Reginei, după o altă versiune s’a dărîmat pardoseala. Nu se mai poate în­țelege, de­ altă parte, dacă odaia damei de onoare, care este o fe­­mee în verstă, se află de­asupra, alături sau sub camera regală. Când doamna de onoare se deșteptă, văzu că arde o grindă. Incendierea grindei a determi­nat dărâmarea. Ea s’a consumat cu încetul și a fost într’adevăr un noroc extra­ordinar că regina n’a căzut victimă. Cele mai mari pagube, precum am spus, au fost produse de apă, care a stricat obiectele de toa­letă ale reginei. La început pa­gubele fuseseră calculate la 70 mii franci, dar se crede că nu întrec 25 000. Vila a fost construită acum 30 de ani și a mai fost devastată de un incendiu mult mai grav acum 12 ani, pe când familia principelui de Galles de pe a­­tunci lipsea. Pagubele se ureară atunci­­ a 400.000 franci, de­oare­ce a fost distrusă o aripă întreagă a pa­latului. •* * * Incendiul de la Vila re­gala din Sandringham Corespondentul nostru parti­cular ne-a trimes la timp știrea despre un incendiu, care a iz­­bucnit la vila regală din San­dringham, unde locuește de o­­biceiu, la epoca asta, regina A­­lexandra a Angliei. Iată acum amănuntele pe care ziarele engleze ni le aduc despre acest incendiu : Focul care a isbucnit la vila regală din Sandringham, a distrus cu desăvârșire camera de cul­care unde dormea regina Ale­xandra. Regina își datorește scă­parea promiei acțiuni a d-șoarei de onoare miss Charlotte Knol­­lys, care ocupa odaia de­asupra. Ea s-a deșteptat din cauza fu­mului care umpluse camera ei și imediat alergă în etajul de jos ca să deștepte pe regină. Abia eșiseră ambele doamne din cameră și tavanul se pră­buși, acoperind cu jăratec patul în care cu câte­va minute îna­inte se odihnea regina Angliei, întreg castelul fu imediat alar­mat și în prada unei mari con­sternații. Din fericire există acolo un serviciu de pompieri bine organizat, așa că puține minute după alarmă pompele intrară în funcțiune sub ordinele secreta­rului Reginei. Pompierii reușiră a mărgini incendiul la cele două camere. Și regina cu miss Knollys, cu toată era matinală, rămaseră pe loc pentru a observa lucrările de stingere. Cele mai mari pagube au fost pricinuite de apa pom­pelor ; ele sunt de câte­va mii de franci. Cauza incendiului se atribuie combustiunea firului electric care trece prin tavanul odăiei Reginei. Regele Eduard se găsea la castelul din Elveden, ca oaspete al lordului Zweagt. Regina îî tri­mise un mesager special ca să-l liniștească. Știrea despre acest incendiu a sosit la Londra abia a doua zi, producând o impresie foarte vie. Seara ziarele au publicat diferite amănunte însoțite de articole, exprimând bucuria pentru înlă­turarea pericolului. Stațiunea militară Warm­­bad din Africa germană de vest — Vezi ilustrația — O telegramă din Berlin ne a­­nunțase acum cât­va timp că un trib al hotentoților (Bondels­­vaarts) a atacat stațiunea militară Warmbad din Africa germană de vest. Guvernatorul, colonelul Leu­­theiment, a comunicat în chip o­­ficial că a pus în mișcare partea cea mai mare a trupelor sale pentru ca să pedepsească pe rebeli. In lupta de la Warmbad a că­zut mort și locotenentul Jobst, care a luat parte și la expediția internațională din China. Motivul răscoalei­ potentoților se zice că este faptul executării unui fruntaș hotentot de către Germani. Ilustrația noastră de azi re­prezintă o vedere a stațiunei Warmbad care se află situată în districtul Red­manshop și-și trage numele de la isvoarele calde oara se află acolo. Știmi am stremutate — Prin voștri — Erî,—după cum a fost ultima dorință a defunctului,—s’a făcut arderea rămășițelor celebrului filosof englez Herbert Spencer, la crematoriul din Golders Green, mahala a Londrei. * * * La Lipsea se va construi o gară centrală,­ care va trebui să fie gata în 1914. Devizul se urcă la frumoasa sumă de 160 milioane de mărci. Prusia și Saxonia vor trebui să plătească Se­care 53 milioane de mărci, orașul Lipsea 17 mi­lioane, iar administrația poștelor imperiale va trebui să dea și ea un fond. Gara va avea 96 mii metri pă­trați ; acolo vor sosi și pleca tre­nuri din 26 direcțiuni. * * .* O bombă de dinamită a făcut Vineri explozie în piața Martirilor din Neapole. Frumoasele magazine ale lui L. Bernasconi, pline de lucruri de artă de mare valoare, au fost cu totul distruse. Se crede că la mijloc e un atentat anarhist.­ De Sâmbătă se expune, în Al­­bermale Galery, din Londra, o colecțiune de 15000 timbre en­gleze și din colonii, evaluată la 750 mii de franci. O singură marcă, timbrul triunghiular din Cape, de culoare albastră, neș­­tam­pilat, e cotat cu 5000 franci. Știre din Metz. Locotenentul Paul Schilliang, din reg. 98 de infanterie, acuzat că în 980 ca­zuri a bătut ori multratat pe re­cruți, a fost dat judecăței. Ziarul «Berliner Tageblatt» a­­nunța că împăratul Wilhelm va pleca imediat după Anul Nou în Italia de unde va face o călăto­rie pe Marea­ Mediterană. a « * Din Hamburg se anunță că co­merciantul Senftleben și-a otră Janetei Mare îciîrân de senzație d.e SO­ JCISP. SACRIFICATA X Baterie gra *■ Elena e­ra întinsă a patul ei, lângă dînsa, în pic:„are, și a­­üați numai stăpânul fabricei și tînerul ofițer de vînători. Într’un moment, acesta din urmă, întorcendu-se spre amicul său, îi zise: — Andrei, eu plec. — Sărmane Petre, ce nenoro­cire ! Iata-ne amândou, groaznic loviți! Eu nu te opresc­, înțeleg prea bine că nu poți să stai mai mult în aceste locuri nefaste. Du-te și uită. Petre de Courtras făcu un gest­ negativ și o amară tristeță i-se zugrăvi pe față. — Caragiu, Andrei, d-na E­­lena se va restabili; nu’țî perde speranța. D. Vernier simți zădărnicia acestei urări, însă nu putu s’o respingă; durerea ’i înăbușia. Apucă mâna tînerului, i-o strînse și apoi se îmbrățișară amând­ouî ca niște frați. — Adio, Petre. — Adio, Andrei. XI Descnorată Janeta rămăsese singură în acea cameră unde în câte­va mi­nute se petrecuseră atâtea eve­nimente tragice, atâtea scene din drama care ’i sdrobea existența. Văzuse dispărând pe rând pe doctor, pe Petre, pe Elena și pe Andrei și ’i răsuna încă în urechi acel rîs mincinos. Realitatea teribilă nu putea încă să’șî facă drum în creerul eî desordonat. Elena nebună ! Elena vecinica depozitară a acelui secret alflărui văl nu putea sâ’l ridice nimeni altul!.. ■ " ‘ Dar atunci, ea, logodnica lui Petre, trebuia să rămână vino­vată în ochii lui, nu avea drep­tul să respingă acuzarea care o desonora, trebuia sâ’șî plece ca­pul sub blestemul omului care se credea trădat. Nu, nu ! asta nu putea să fie ! Cu încetul, filiera fată începu să’și orându­iască ideile, să’șî facă planuri. Trebuia cu orî­ce preț să re­cucerească pe Petre al său, pe care cu puține momente înainte îl văzuse vînăt de durere, muș­­cându-șî buzele și înaintând a­­supră’î cu pumnii strînșî. Tre­buia să’l convingă că copilul care avea să vie în lume era dul ful, fiul vinovăției amândurora. Oare în acea greșală, comisă într’un moment de uitare, nu cădea cea mai mare răspundere asupra lui, a omului care abu­zase de slăbiciunea și dragostea unei sărmane fete neexperimen­­tate ? Când dînsul avea să afle asta, de­sigur avea să devie iarăși bun și blând, iar ea avea să ’l ierte de bănuiala lui și de afron­tul ce’l făcuse, avea să uite că fusese aspru și crud cu ea. Ne mai­auzind nici un zgomot, Janeta se hotărî să facă câțî­va pași prin sală. Ia ce mod avea să întâlnească pe Petre și să’l vorbească, fără ca Andrei să asiste la convorbirea lor? Nu știa, însă ’șî zicea că pasul acesta era absolut necesar. O tăcere de moarte domina în acea casă asupra căreia căzuse nenorocirea cu aripele’­ de tot întinse. D’o dată Janeta auzi un zgo­­mot ușor ca și cum cine­va ar fi coborît scara. Se apropie de ușă, care ră­măsese întredeschisă și inima i­ se umplu de o bucurie neaș­teptată. Intîmplarea o favoriza. Era Petre. Cu fața lui galbenă și schim­bată, Petre arătă durerea care’l torturase, indignarea și mânia cari nu’l părăsiseră încă. Caracterul lui blând, aproape femeesc, i se modificase întru totul în acele trei zile de sufe­rință supra­omenească. Ultimile raze de "speranță îi dispăruseră din suflet, văzând rușinea și mu­țenia cu care Janeta suferise im­putările lui Andrei. Dînsul era acum absolut sigur de vinovăția eî și inima lui era arsă de o sete de răsbunare. Trecând pe dinaintea ușei, tî­­nărul observă pe Janeta și voi să'șî urmeze calea. Dar dînsa murmură atunci cu ton blând . — Petre !... — Ce vrei ? întrebă dînsul cu ton brusc. — Petre, ascultă-me, te con­jur­­am a’țî spune ceva. — Nu maî am nimic de as­cultat. — Fie'țî milă ! — Milă ? Dar are oare cine­va milă cu creaturi de felul du­­m­itate ?... Dar oare avut-aî d-ta m­i­ă de mine? — Petre !... — Vrei oare să'țî repet toată groaza și tot disprețul ce'mî in­spiri ? 'Și cu ochii aprinși de mânie, cu­ sprîncenele încruntate, Petre respinse pe Janeta în salon, in­tră și densul și închise ușa. Se a­flază ast­fel singuri, față în față. Copila rădică o privire nespus de rugătoare asupra judecătoru­lui său. — Ei bine, întrebă dînsul tre­murând, ce ai­a'mi spune ? Vor­bește. Te ascult. — Vreau să-ți spun numai a­­tâta, Petre, că și dacă aparen­țele sunt contra mea, și dacă toată lumea mă acuză, eu sunt inocentă. — Eu, acum ai început cu alte minciuni ? — Ceea­ ce-ți spun­e adevărul, Petre. — Dar atunci de ce nu te-a­­m apărat în fața lui Andrei? — Nu puteam. — Cine te împedica? De­si­gur că nu eu? Eu aș fi dat zece, două­zeci de ani din viața mea pentru ca să aud din gura d-tale un cuvînt rebel. Ah ! da, ești vinovată, ești vinovată! Și când me gândesc că ’mi pusesem in d-ta­­ întreaga mea credință. — Jur­ca nu sunt vinovată. — Nu mai cred în jurămintele d-tale. Janeta se lăsă în genunchi. — Cicde-mă. Petre, crede-mă­ în numele afecțiunei noastre. — Ah! o nume șir afecțiune? — la numele dragostei noastre. — Cu adevăr« frumoasă dra­goste e dragos­­t­ d-tale. — In temele jurămintelor noastre. — Jurăminte false. — In numele venerat al mamei mele, Petre, privește-me. Am cu aspectul unei femei care minte ? Privește-mă în ochi. Nici o remușcare nu mă poate face ca să-l plec, pentru că singura remușcare pentru mine ar fi aceea­ că te-am iubit prea mult. Pri­vește-mi fruntea. In afară de brazdele ce au săpat în ea grijile și durerile din ultimul timp, e fruntea unei logodnice vrednică de omul care și-a ales-o. (Va urma)

Next