Universul, decembrie 1906 (Anul 24, nr. 330-357)

1906-12-04 / nr. 333

ANU­L XXIV No. 333.— Luni 4 Decembrie 4906.—5 bani in Romania. —40 bani in străinătate V­iitorul im­perat al Germaniei.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1906 Ortodox Duminecă 3 Decembrie.— Părin­tele Sofronie Catolic Duminecă, 16 Decembrie 1. Adelaida Soarele răsare 7.16; apune 4.36. București . Decembrie. Portur­ie noastre O statistică ce va interesa de­sigur pe cititorii noștri este aceea a mersului importului și expor­tului nostru prin diferitele noas­tre porturi. Adesea se­­ aud și se d­uc considerații nici undi sau mai puțin vagi asupra avîntului luat de un port sinu asupra scă­derii suferite de altul, dar­­ sin­gure cifrele dau„ proba clară și elocventă a celor spuse. Dacă vom lua cele­ trei porturi principale ale noastre, G­al­ați, Brăila și Constanța, vom vedea că, pe când cel din urmă din a­­ceste porturi nu însemna mai ni­mic față de cele d­intâiu doue, prin anii până la 1894, nein­­sumând de­cat 1 până la 3 la sută din importul total și 2 pînă la A la sută din export. La anul 1893 începe a dobândi­t o importanță tot mai mare și a­­junge in 1005 să întreacă și­ Ga­lații și Brăila in ce privește im­portul, ajungând la 22 — 66 la sută din importul total (după gre­utăți) față de 16 la sută Galații și 17.12 la sută­ Brăila,—iar in ce privește exportul, întrecând Ga­lații, cu 15 la sută față de 14.43 la sută,—față de Brăila rămânînd totuși destul de mult in urmă, căci­ Brăila rămâne i­n privința exportului in fruntea porturilor noastre, cu 23,17 la sută din total. Mai de­mult, Brăila ajungea și la 33 la sută din exportul total, ast­fel­ în anii 1888, 1891 și chiar în 1901­ și 1903 a intins și între­cut 31 la­ sută ; în ce privește im­portul, ea e în scădere de pe la 1896, când a atins mai pe urm­ă S0 la sută ;­ de atunci a tot scă­­zut, ajungând uneori și ,la 45 și chiar la 13 jum. la sută (în 1900). Galații a­u înflorit ca port pe import, atingând odinioară până la 33 jumătate la sută din total (ia 1888), de atunci însă a scă­zut mereu, până ce în 1905 a rămas la proporția de 16 la sută, ceea ce nu s-a mai întâm­plat de 20 de ani, adică de la 1885 ;—în ce privește­­ exportul prin portul Galați, aci proporțio­nal­itatea a rămas oare­cum con­­stantă; 14 la sută găsim in 1881, în 1884, în 1894, in 1905; fi­rește, au fost și unele fluctuații, dar aceasta a rămas o mijlocie. O comparație intre toate por­turile noastre nu avem de­cât pentru anul 1902, când portul Constanța nu ajunsese încă să reprezinte de­cât 12 la sută «li­tru import și 11 pentru export. Iată totuși câte­va cifre compara­tive cari vor interesa: La import: Galații cu 108 mii de tone; Brăila cu 102 mii; Con­stanța cu 56 mii ; urmează apoi: Giurgiu cu 12 mii; Turnu-Seve­­rin, Tulcea cu peste 4­ mii; T.­­Măgurele cu 3.500; Calafatul cu 3 mii; Sulina cu 2.500; Corabia cu 2 mii; Oltenița cu o mie; Călărași 950, — cele­l­alte mai puțin. La export : Brăila cu 941 mii de tone; Galații cu 459 de mii; Constanța cu 372 mii; urmează: Calafatul cu 184 mii; Turcu-Mă­­gurele cu 176 mii; Giurgiu cu 188 măi; ca iarași cu nu­mu Corabia cu 115 mii; Zimnicea, Bechet, Severin, Tulcea între 59 și 49 de mii, Oltenița 39.500 ; —cele­lalte mai puțin. Cu alt prilej vom cerceta a­­ceastă statistică specificată și pe țelul mărfurilor, —­ ceea­ ce ia­răși va fi interesant de cunoscut. În­ Tungaria, (Gorssp. particulară a ziarului «Universo» Budapesta, 30 Noembrie Situația politicii Fiji după amiazi s’a ținut o confe­rință a membrilor partidului indepen­dent în care­­ s’a discutat chestiunea relațiunilor între Austro-Ungaria și Italia și s'a stabilit în ce chip va fi tratată această afacere în ședința ple­nară a­ delegațiunei ungare, când se discută budgetul armatei și al ma­rinei. Clubul naționaliștilor a desemnat în ședința sa de ori ca oratori în dis­cuția asupra budgetului cultelor și instrucțiunei publice pe deputații Vasile Goldiș, dr. Petrovici și Juriga. Clubul a mai decis a nu vota pro­iectul de indemnitate, presentat în ședința de ori de primul-ministru W­ekerle'. Votul universal și națio­nalitățile Chestiunea votului universal,, este viu comentată de ziarele maghiare șoviniste, cari își exprimă temerea căi prin această naționalitățile se vor ridica și mai mult. Ast­fel ziarul ,,Pesti Hírlap'“ face între altele, ur­mătoarele aprecieri : 1 . „Nu se pot da drepturi politice unor cetățeni cari nu respe­ctează.,Sta­tul nici măcar in gradul, ca să’i în­vețe limba in vorbire și scriere. A­­ceasta­ este un drept atât de elemen­tar, în­cât ne mirăm, că’l mai poate trage cine­va la îndoială. „Și oare cu mintea sănătoasă se pot acorda drepturi politice unor „ființe“ cu gradul cultural atât de inferior in­cât nici măcar a scrie și citi nu știu în limba Statului?.. Sub titlul „drepturilor omenești“ nu­­ se pot acorda drepturi politice atât de importante unor semi-dobitoace“. „Cu deputații naționaliști să nu ne batem capul... Dacă le-ar trăzni prin­ minte să facă obstrucțiune, a­­tunci trebue dați afară pur și simplu, ori trebue împușcați pe cale cavale­rească, ori trebue aplicată, direct contra ior clotura pentru un termen fix, ori în ori­ce alt chip trebue dați gata“. Cerșetor bogat . Zilele trecute a încetat din viață la spitalul Rochus de aici un cerșe­tor misterios, care s-a constatat că este preotul dr. Gerlach, doctor în teologie și filosofie. Acesta în tinerețe fusese numit paroh­, dar n’a primit numirea și a preferat să rămână în capitală și să ducă o viață de cerșe­tor. El dormea când in sala de aș­teptare a gării, când la oficiul tele­grafic, și,ori­unde putea. Carne nu mânca de­loc și nici nu bea băuturi spirtoase. Simțindu-se slab, a intrat in spi­talul Apebus unde simțind că i se apropie sfirșitul, a chemat pe preotul spitalului și scoase dintr’o traistă niște librete ale casei de depuneri, s-a făcut cunoscut că lasă întreaga avere arhiepiscopiei din Strigoniu, pentru a se da ajutor școalelor Va­loarea libretelor era de 230.009 co­roane. Spiritismul in provincie Din Delta se anunță următoarele : Funcționarul Franci­sc T­hei­ss, care în timpul din urmă se ocupa foarte mult cu lectura operelor spiritiste a­­ranja aici ședințe, la început numai pentru puțini cunoscuți ai sei, dar mai târziu­ pentru un cerc mai mare de participanți. Ca mediu­ folosea o calfă de legătorie de cărți, Josef Ler­­man, un neurastenic foarte pronun­țat, care sub influența hipnotică a lui Theiss, cădea repede intru­ri somn adine și in această stare se credea ca spiritul vre­unui răposat din Delta. Discursurile sale mistice erau pri­vite ca o revelațiune divină și când da sfaturi, acestea erau riguros ur­mate. Autoritățile au interzis aceste ședințe spiritiste, în urma avisului medicilor, cari au declarat că hip­­nosa primejduește viața mediului. Afară de aceea se constatase că spiritiști­i sunt pe cale de a întemeia o sectă religioasă. Crișau­rile pentru noua Dumă. Institutirea consiliilor de resboiü, masurile cari au de scop să înlăture de pe arena politică pe toți acei cari au jucat un rol in noua Dumă, arestările în masă și execuțiile sumare, in sfârșit, scan­dalul grânelor in care este compro­mis d Gurko, toate acestea au ridi­cat contra președintelui consiliului, chiar pe cele mai moderate din par­tidele politice. Admițând că democrații contituțio­­nali sunt învinși și că o majoritate de moderați va domina noua Dumă, guvernul actual, care este sub in­fluența reacționarilor, cu greu s’ar putea înțelege cu dinsa. Pare deci că d, Stolypin va trebui să fie sacrificat într’un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, dar chestiunea este de a se ști dacă d. Witte este succesorul 1:1 indicat. Când era la prezidența consiliului­ după publicarea manifestului de la 30 Octombre și înainte de întrunirea primei Dume, Witte s’a silit să a­­propie pe liberali de conservatori, dar a fost doborît de influența reacționară.­ Cu cele mai bune intenții din lume, contele Witte a izbutit să piardă­ în­crederea tuturor grupurilor. Dacă­ țarul a făcut apel la contele Witte se poate crede că situația actuală este foarte dificilă, mai cu seamă din punct de vedere financiar. Contele Witte este poate singurul în măsură să poată negocia, în acest moment, un nou împrumut exterior, și revenirea lui la putere ar avea de sigur această însemnătate specială. ———— íamníT pe litigi IN STREINATATE Răsboiul intre Biserică și Stat in Franța Vaticanul a lucrat față de Franța cu toate puterile hotărâte a ajunge la risboul; până in ultimul moment s’a pregătit și s’a ascuns; a păstrat iluzia că ar fi dispus la împăcare și la liniște; a așteptat ajunul desfiin­­țărei concordatului, spre a surprinde guvernul francez cu un strigăt de războiu aruncat întregei lui armate negre. Din partea lui, guvernul fran­­cez părea încredințat că interesul cul­tului catolic ar fi făcut pe Vatican să accepte tacitele și liniștitele expe­diente oferite de Briand , dar ca toți cei cari simt de-asupra capului lor amenințarea r­isboiului, și el, iu tă­cere, își pregătea planul de luptă, spre a n­u se lăsa în voia unei nepre­vertite­ precipitări -a evenimentelor. vaticanul a intrat și lupta cu o mare lovitură de surprindere ; gu­vernul­ francez a răspuns cu altă sur­prindere și mai mare. Vaticanul a­ pus înainte intransigența dreptului canonic ; radicalismul lui Clémenceau a pus înainte dreptul legilor repu­blicane. Dacă unul împingea situația până la ultimele consecințe, cel­ l’alt își scotea din ultimele consecințe deduc­­țiunile lui inexorabile. Acceptând premiza că Vaticanul e o putere străină, la primul ei act de resboiü contra legilor, în cari residă rațiunea­­existenței Statului francez, s'a răs­puns prin a se da o lovitură organi­zației inamicului, interceptându-i-se corespondența, conducându-i-se emi­sarii la graniță. Oamenii Convențiu­­nei Naționale nu ar fi procedat alt­fel; și Clémenceau, care in tot lungul lui trecut­ a considerat Revoluția franceză ca rădăcina Republicei de azi, nu și-a desmințit in fapte convingerea cuvintelor. Atitudinea e conformă cu logica omului; faptul însă e nou în istoria celei de-a treia republică. Ea a trăit până acum din transițiuni, din com­promisuri, din tribuiri cântărite și prevăzătoare, printre insinuările duș­manilor ei. Momentul cel nou are o admirabilă grandoare istorică. Cei două adversari sunt față în față, fără mască, cu fața descoperită, cum au sau mai văzut de­­ 10 anii Biserica Romei și Statul laic... Nici" rin grăunte "din­­ principiile lor adversarii nu-l cedează; nici o mo­leculă din energia lor, nu e sustrasă conflictului. Ei stau față în față di­naintea viitorului . ori­ce condescen­dență a Statului va fi pentru Bise­rică, de , acum înainte, o victorie ; dar dacă Statul francez, în atitudinea lui de apărare a legilor, va ști să-și păstreze sângele rece, nu va da îna­poi, va rămânea stăpân pe situație, și va impune ordinea riguroasă in ori­ce tumult, se va putea spune că pentru Franța—și prin reflex pentru mișcarea universală a conștiinței ci­vilizate a vremurilor—a început din ziua de 11 Noembrie st. n. o nouă istorie. Audiența contelui Witte se face mare zgomot, în presa in­ternațională, in jurul faptului că con­tele Witte a fost primit in audiență particulară­ de țar și se caută a se vedea în aceasta o posibilă revenire la putere a fostului președinte de consiliu. • Situația ministerială a d-lui Sto­­lypin este, într’adever, foarte precară și e foarte indoelnic să se poată men­ține în capul afacerilor după alege­ Meseriașul român și legea meseriilor Chestia păturea muncitoare este in­contestabil una din cele mai vaste și cele mai complexe probleme sociale, pe care evoluția sau mai bine zis re­voluția economică a secolului al XIX-lea o aduce cu sine. Constituanta franceză din 1791, in­spirată și animată de noul­e idei fi­losofice în favoarea libertății omului, idei propovăduite de marii cugetători și enciclopediști ai veacului al 18-lea, și fiind încă sub impresia abuzurilor vechilor maistr­e și jurande (staros­tii), desființează pentru a doua oară corporațiunile, cari deveniseră o sta­vilă pentru progres, și cari fuseseră desființate încă odată ceva mai îna­inte (1776) de către Turgot, și pro­clamă principiul unei libertăți desă­­virșite, interzicând în același timp asociaț­iunea între meseriași. Acest exemplu fu imitat în Pru­sia prin legea din 1811 și în Brigin­­tera, unde la drept vorbind, corpo­­rațiunile ișî perduseră încă din seco­lele 17 și 18 cea­ mai mare parte i­n însemnătate» Iar,­­Legile­­ din 181 și i'OT Fîr­­ț»t Ulu­lflatÜ i­u­ltil,,, ILs>. Marile progrese tehnice din anul trecut, intre cari in prima linie a­­plicațiunea aburului, care a făcut să crească într'o măsură enormă energia de care omul dispune, și consecin­țele acestor progrese, întrebuințarea mașinelor, concentrarea și aglomera­rea capitalurilor, desvoltarea enormă a căilor de comunicație, aplicați­unea întinsă a diviziunei muncei, au adus transformări colosale pe terenul pro­­ducționei. Pentru a înțelege mai bine aceasta, n’avem de­cât să amintim aci Că­­ ră­șinile cu abur desvoltă azi o forțâ productivă care e în mediu de vre-o două­zeci de ori mai mare de­cât forța productivă desvoltată de întreaga pătură muncitoare a globului, că dru­mul de fier necunoscut până la 1825, represinta la 1898 numai in Europa o lungime de 265.000 ktm., că tim­pul de ș­ase săptămâni întrebuințat până către 1850 de către o corabie cu pânze pentru a face drumul de la Hamburg la New-York a redus iol prin întrebuințarea transatanticuui cu aburi la 7 zile, și că înlocuiea forțelor omenești prin forțele native­ s’a accentuat și mai mult către firele veacului prin descoperirea și apera­­țiunea electricității. Era firesc față cu atari progrese ca atât formele cât și condițiunile uni­ce­ să fie cu totul schimbate Fa eteii technico-economici, cari contribuisră să transforme din temelii societatii, au­ schimbat in­ totul și in prima li­nie fața industriei.­­ De unde până aci singura fomă sub care activitatea productivă a pie­­nivei, pe terenul industrial, se ma­­nifesta, era „meseria“, acum re „fabrica“. Meseriașul făcea foarte puțin uz de diviziunea m­uncel, intrebuința a­­proape exclusiv numai unelte, acui­­tatea sa avea o sferă restrânsă, și desfacerea produselor sale un ca­­ c­­ler mai mult local și sigur; risul era mic și întrebuințarea creditul similată. Mașinismul, aplicațiuea vastă a principiului fecund a­­dru­­ziunea muncei, producțiunea în­tre pentru piața interlocală și intera­­țională, întrebuințare întinsă a­­ e­­ditului sunt din contră caractere distinctive ale „fabricei“. Legătura destul de strânsă ître patron, calfe și ucenici, cari au­ considerați oare­cum ca membri a­i aceleași familii, face loc raportulor destul de slabe între capitalistul și muncitorul modern. Pe când pao­­nul era interesat de educațiunea o­­rală și profesională a ucenicului și chiar făcut responsabil de această e­­ducațiune, pentru fabricant situra lucrătorului era indiferentă întru­cât la un moment dat poate găsi un al­tul­ cu care să-l înlocuiască. . E o epocă in care, cum spuneam mai sus, mașinile inlocuesc brațele omului, se produce mult și prețul produselor scade. Cei săraci pot să’șî satisfacă nevoile la cari mai nainte de abia s’ar fi gândit. Masele produc pentru mase, s'a obicinuit a se zice. In tmmp insă ce o clasă de oameni, capitaliștii, prin îndrăzneala și price­perea de organizare și de conducere a nouilor forme de introducere, se ridică, in­­ același timp situațiunea păturei muncitoare devine din ce în mai critică. Proletariatul modern, mulțimea a­­celor cari n’au alt capital de­cât pu­terea de muncă, și pentru cari spe­ranța unei independențe economice in iitor nu mai poate exista, ia naș­­ere. O mulțime de lucrători rămân ară lucru : concurența fabricelor si­lește pe mulți meseriași să lichideze, in industria textilă (torcătorie și țe­­sătorie), in industria metalurgică și în alte ramuri industriale, meseria­șul e­ înlocuit aproape completamente prin fabricant. In alte ramuri, cum ar fi cismăria, croitoria, legătoria de cărți, thmplăria, etc., lupta se dă incă intre cele două forme de pro­­ducțiune, ca un succes deosebit pen­tru una sau pentru alta, după împre­jurări. In alte ramuri, în fine, în care o individualizare și o localizare este ceruta, cum ar fi bună­oară unele servicii ca bărbieria, frizeria, etc., fabrica n’a reușit și nu va reuși să înlocuiască atelierul. Se înțelege de la sine că o si­­tuațiune așa de precară a muncitori­mei în general și a meseriașilor în­­ special, nu putea să dăinuiască fără să dea de gândit atât lor cât și a ce­lor cari se interesau de soarta lor.­­ Populațiunea lucrătoare începu să se miște, reamintirea vechilor corpo­­rațiuni deveni vie în mintea lor, o reacțiune puternică în acest sens produse Pe cale legislativă se căută a se stăvili abuzurile representanți­­lor capitalului și a se garanta drep­tul muncitorilor la o existență nor­mală, potrivit cu necesitățile lor fi­zice și intelectuale. Pe de altă parte, in lupta aceasta a unei concurențe nelimitate, patronată de un regim individualist excesiv, trebuia găsit și mijlocul­ de protecțiune a­ meseriașu­lui, impăcându-se în același timp­­ principiul libertății. Salvarea s’a ve­­zut și s’a găsit în asociațiune. In asociațiune și prin asociaț­iune s’a creiat pentru meseriaș posibilita­tea de a’și ridica nivelul cunoștințe­lor teh­nice și de a întâmpina ne­voile, față de cari s’ar fi simțit prea slab fiind izolat. La 1861 s’a votat în Engliteza legea prin care așa zi­sele ,,Trade-Unions“ simt recunos­cu tț­ ca­ societăți de ajutor mutual, și la I­ul­i­u­s a­pai are pruți­ne perso­nalitate juridică. In Franța legea din 1884 regulează existența asociatului lor ca societăți­ de ajutor și dreptul de a fi considerate ca persoane civile. S’a văzut în asociațiunea profesio­nala cel mai puternic instrument de emancipațiune, pârghia care ajută la atingerea neatârnării economice meseriașului. Spre deosebire de vechile bresle, cari erau niște corpuri închise, ca un număr fixat de membri, corporațiu­nile moderne devin accesibile ori­cărui meseriaș, care satisface oare­­cari obligațiuni. Prin corporațiune nu se­ mai urmărește un­ privilegiu, ci o protecțiune. Desvoltarea onoarei pro­fesionale și a spiritului de solidari­tate, apărarea intereselor comune, menținerea ordinei și a armoniei iin­tre membri, perfecționarea cunoștin­țelor teh­nice, organizarea autorului mutual și limitarea unei concurențe dezordonate, formează principalele puncte din programul sindicatelor profesionale. Aceasta era situațiunea in țările din centrul și apusul Europei Un proces de transformare aproape identic, de­și mai tardiv, se întâm­plă și în țările române. La noi breslele dispar după con­vențiunea de la Paris (1857), făcând loc unei libertăți in sensul occidental. (Va urma) Dr. St. Ch­rcoș, avocat, Pitești. O CXTGETAMIE JPE 21 Lenea cât de amorțita ar fi­ face mai mult zea de­cât­ toate­ pasiu­nile omenești strinse la un loc. NEGRII CONVERTIȚI Ia creștinism de un preot roman In­ regiunea, romanesca din Canada.— O scrisoare a su­periorului Capelei.—Șase ne­gri convertiți la creștinism.­­Negrii căsătoriți cu ro­mânce î — Evrei din Canada convertiți la creștinism. — Corul Capelei românești.—O școala românească în re­giunea Assa. —Raportu­l ar­­chimandritului Evghenie Ungureanu Iași, 2 Decembrie. P. S. S. Archimandritul Evghenie Ungureanu, superiorul Capelei ro­mâne din regiunea Asia-Canada (A­­merica) a trimis zilele acestea o scri­soare unui prieten din localitate, prin care arată mai întâi îmbunătățirile pe care le-a adus acelei capele, între care: și înființarea­ unui­ cor, care a­­companiază serviciul divin în timpul sărbătorilor.­­­ Viitorul impărat al fier­maniei — Vezi ilustrația — Dăm astă­zi ea, ilustrație, după ul­tima fotografie, portretul principelui Wilhelm, unicul fiu al principelui de coroană Wilhelm al Germaniei, și al soției sale, Cecilia, născută ducesă de Macksemburg. ________ Superiorul Capelei române din Ame­rica arată­­ apoi că toți poporanii lui nu neglijează de a lua parte în fie­care sărbătoare la serviciul Divin de la biserica românească. In ultimul timp, scrie arh­iman­­dritul Ungureanu, au sosit și s’au instalat acolo 50 de mocani din Tran­­silvania, împreună cu nevestele lor. Ei se ocupă, ca și cei l’alți români, aflători acolo, cu agricultura și creș­terea vitelor.. Unii întreprind și câte un mic co­merț, care le rentează foarte bine. Cu ocazia sărbătoarei Sf. Maria (8 Septembrie), P. S. S. Arh­imandri­­tul Evghenie Ungureanu a convertit la creștinism­i negri, care sunt pe cale de a se căsători cu fiicele unor români, căsătorii care, spune supe­riorul capelei din Canada, urm­ează să aibă loc cu cea­m­­a sărbătorilor Cră­ciunului. De anul nou, spune Arhimandri­tul Evghenie Ungureanu, urmează să lumineze cu Sf. Taină a botezului 5 tineri evrei, de loc din Rusia, care au emigrat acolo­ anul trecut, cu oca­zia exceselor antisemite din Basarabia. In afară de acestea, arh­imandritul Ungureanu spune că se bate cu gân­dul de a înființa și o școală primară, unde fiii poporanilor, sei să învețe a seri și cili românește. Aceasta însă, scria superiorul ca­pelei din Canada, dacă va putea, de la primăvara viitoare. La sfirșitul lunei acestea, P. S. S. arh­imandritul Evghenie Ungureanu va înainta 1. P. S. S. mitropolitului Partenie Clinceni al Moldovei și Su­­cevei, de­oare­ce capela din regiunea românească din Canada depinde de chiriarh­ia mitropoliei Moldovei, un detailat raport, asupra­­ activi­tâței sale în timpul de la 1 Ianuarie 1906 până la 1 Ianuarie 1907. mierea. REVOLTA marinarilor de pe vaporu «București» (Prin poștă de la corespond, nostru particular) Brăila, 2 Decembrie Știind că vaporul „București“ se află incă în port, ara căutat să fac­ă anchetă asupra celor ce s’a scris pen­tru restabilirea adevărului. Din informațiunile culese de la că­pitănia portului nostru, singură în Bră iști, H țstî ycTo ini simplate în firma corectărilor făcute,­­aflu că va­porul „Bucureștii“ a sosit în Brăila la 11 Noembrie. De la această dată și până la 2­ Noembrie ,nici­­ ii ora nu s'a plâns căpităniei, despre vre-o nemulțumire avută la bord. Tot in acest timp, la oficiu, s’a­ făcut plata salariilor la oameni pe timp de zi conform disposițiunilor. In In dimineața zilei de 21 Noembrie a venit la căpitănie un fochist de la vaporul ,,Bucureștii“ anume Focșă­­neanu Gheorghe ,care reclamă d-lu­i Popescu Dragomanul, ajutor al căpi­tăniei, că mecanicul Simionescu de pe vapor îl maltratează. Invitat fiind la Căpitănie­ și me­canicul, fochistul declară atunci că nu pe el l'a bătut ci pe alți colegi d'ai lui. Cercetându-se s'a constatat că nimic din cele reclamate de nu­mitul fochist, nu sunt adevărate. Imediat ce fochistul Focșeneanu a plecat de la Căpitănie, sosește la a­­cest­ oficiu un raport al căpitanului Păun, comandantul vaporului. Bucu­reștii, care spune că in dimineața a­­c­elei zile, fochiștii Herscu Leibensohn, Dumitru Șerban, Focșeneanu Gh., Iconaru Ștefan și Marșu­l Nicolae pri­mind ordin de la un mecanic spre a face un serviciu de 2 ore numai, ei au­ refuzat de a executa ordinul a­­cestuia, sub pretext că e sărbătoare. Fiind înștiințat comandantul vapo­rului de cele întâmplate și chemând la dinsul numai pe unul din cel 5­ s’a presentat la d-sa toți,cei enumă­­rați mai sus invocând aceiași scuză, că nu lucrează din cauza serbătoarei. In acea zi lucrați și portul și docurile. Prin cuvinte bune, căpi­tanul ii de­cide să-și reia lucrul, ceia ce aț și făcut. D. căpitan Păun văzând actul de indisciplină făcut de acei lucrători care poate ar fi influențat și asupra celor­l­alți din echipaj a cerut căpită­niei prin acelaș raport, îndepărtarea imediată a lor de la bord și darea in judecată la oficiul căpităniei pentru indisciplină. Căpitanul judecându-î i-a condam­nat pe fie­care în parte la c­â­t­e 25 lei, după care li s-au dat toate drep­turile, după cum se constată din re­gistrele în care au iscălit și apoi au fost îndepărtați, de­și ei au cerut scuze de cele ce au făcut. E jost că restul echipajului a a­­­­vut ordin de a nu primi pe cei in­­­­depărtați pe bord și că ei au dormit pe vapoarele streine. Cât privește mizeriile și lonitalită­­­­țile despre care ziarele au vorbit că suferit echipajul din partea șefilor de pe vapor, sunt pure invenții. Am vorbit cu marinarii și tot­ mi-au spus „sene domnule la jurnal că cele ce s'au scris prin und­e ziare nu sunt de loc adevărate“. Dacă numiții au suferit mizerii de ce nu au­ reclamat la Constanța unde a venit inspectorul general pe bord, la Sulina, la Galați sau chiar aci la Brăila, imediat ce vaporul a sosit în port. De ce au lăsat să treacă 11 zile la m­ijoc ? De asemeni și comandantul și ofi­țerii vasului mi-au spus după cum am relatat mai sus. Aceasta e revolta generală de pe vaporul „București“. Coresp­UN j PROVERB JPE ZI Limba biruitoruli e o sabie cu două tăișuri. Ea omoară și pe cel care ascultă și pe cel calomniat. Comisia de experți Se știe că prin noua lege vamală s’a înființat pe lângă ministerul d­e finanțe o comisie de experți pentru judecarea contestațiilor vamale. D. dr. Angelescu, care a­ făcut parte din această comisie, în calitate de de­legat al Camerei de comerț din Ca­pitală, a prezentat președintelui ace­lei­­ Camere un raport asupra activi­­tății comisiei de experți de la 1 Noi­embrie a. c. Prin acest raport ,se­ constată,că de la aplicarea noului tarif vamal, nu­mărul contestațiunilor formulate fie­ de autorități fie de comercianți a fost cu mult mai mare de­cât in epoca corespunzătoare de sub regimul ve­chiului tarif. Această stare de lucruri a prove­nit pe de o parte din causă că mulți din funcționarii vamali, unii din ne­­cunoaoșterea tarifului, alții din axces de zel, având în vedere numai inte­resul fiscului, au impus mărfurile la taxe excesive, iar pe de alta din causă că și com­erciao fiî, tot din ne­cunoașterea tarifului, sau având de asemenea în vedere numai interesele lor, au făcut declarații neconforme măriei importatei. Ast­fel, de la 16 Februarie 1906, când a intrat in vigoare noul tarif și până la 1 Noembrie a. c.­­comisia de experți a ținut 100 ședințe și a rezolvat 5.452 contesta­­iini. Sub imperiul vechiului tarif, într-un interval aproape egal, numărul șe­dințelor comisiei fuseseră de 31, iar al contestațiilor de 2.184. In asemenea condițiu­ni, se înțelege că timpul întrebuințat în fie­care șe­dință e cu totul insuficient pentru o judecată mai amănunțită. Afară de aceasta, comisia își ține ședințele într’un local aproape obscur, lipsit de lumina atât de necesară pentru examinarea mărfurilor. Acest local, de­și poartă titlul pompos de „muzeul vamal“, dar nu conține nimic care să-i justifice numele. In­ acest­ jim­îttaou“' mi' © xisíií ',aici o colecție complectă de mostre de de mâluri cari să servească, ca elemente de judecată și nici chiar o bibliotecă de tarife­ comparative.­­ Personalul de cărți dispune com­i­­siunea e de asemenea insuficient fiind format din funcționari noul și nepregătiți pentru misiunea așa de grea a aplicărei tarifului. La sfârșitul raportului său, d. dr. Angelescu propune următoarele mă­suri cari ar înlesni lucrările comi­­siunei: amenajarea unui local pro­priu expertizelor vamale, stabilitatea funcționarilor și avansările lor pe loc, înființarea efectivă a muzeului va­mal, și organizarea unui servicii­ spe­cial însărcinat cu culegerea de date din toate țările cu privire la tari­­farea mărfurilor, pe lângă care să se înființeze o bibliotecă corespunzătoare. ales. D-rul Pclacci c în vîrstă de 60 ani, profesionist bine cunoscut la Romrn» și e medic primar la spitalul „Co­pilul Isus“. ,*. Din Varșovia se anunță că, cu toată starea de asediu, polonezii se organizează pentru viitoarele alegeri. Conservatorii, progresiștii și demo­crații s’au și înțeles spre a alege can­didați pentru Dumă. La San­ Francisco este vorba a­­ se organizeze o expoziție universală in 1913,­cu prilejul aniversării de 400 de ani de la descoperirea Pacificului de către Vasco-Nunez și spre a se săr­bători tăerea canalului Panama, dacă va fi sfirșit până la­ acea epocă. „Gazeta Bursei“ din Petersburg constată nevoia unei apropieri a Ru­siei de Statele­ Unite, ca cea mai bună chezășie a păstrărei păcei în Extre­­mul­ Orient. Rușii ar dori adică să pue­k. «are o alianță anti-japoneză. ■,*. Primul-ministru englez, sir H. Cambeil-Bannermain, a propus la Ca­­mera comunelor respingerea in bloc a amendamentelor Camerei lorzilor făcută în legea ce desființează, con­trolul­­ Bisericei asupra învățămintu­­lui. El a exprimat speranța că Ca­mera lorzilor, speriată de opera ei, o va modifica pe baze susceptibile de a procura un teren de transacțiune. Secretarul de Stat al Vaticanu­lui,­­cardinalul Merry del Val, vor­bind deunăzi despre lupta dintre Bi­serică și Stat in Franța, ar fi spus că­­ expulzarea lui Montagnini e un act de violență care atinge conveniențel­ diplomatice și că Curia se așteaptă la lucruri,, și mai rele, dar nu va putea da nici o dată de­­cât un singur răs­puns : „Non possumus!“ marinarii și toți mi-au spus seppe Petacci ȘTIRI DO STREI,’VATAȚI — Prin poștă — In Chemnitz (Saxonia) s’au îm­bolnăvit mai multe persoane, cari au luat migrenină. Două din ele au­ în­cetat din viață după două ore. Alaltă­ieri a încetat din viață celebrul chirurg profesor dr. Schim­born de la universitatea din Würz­burg (Germania). Academia­ de științe din Paris a oferit un prem­­iS­ de­ 8.000 lei, pen­tru cea mai bună scriere asupra filo­­sofiei germane. La Budapesta s’a împrăștiat svo­­nul că un deputat al coaliției, foarte­ cunoscut in cercurile financiare, ar fi fugit lăsând in urma lui enorme da­torii. Ziarele oficioase italiene dezmint categoric­­ svonul înregistrat de un ziar parizian despre logodna ducelui Abruzilor cu principesa Elena a Ser­biei. Din Roma se anunță că în a­­celași moment în care poliția franceză perchiziționa palatul fostei nund­aturi din Paris, ultimul funcționar laic al fostei ambasade franceze la Vatican, un anume Arnaud, murea pe neaș­teptate. Ministrul Franței la Roma a pus sigilii pe arhiva fostei ambasade. Füzet, arhiepiscopul din Rouen, făcut guvernului francez o cerere ca să-i­ închirieze palatul arhiepisco­pilor, monument măreț alipit de ca­tedrală și in care el a făcut repara­ție 80 de mii de franci.­­ In locul defunctului dr. Lap­pom, Papa a numit ca medic con­sultant pe prof. dr. Ettore Marchia­­sava și ca medic­ curant pe dr. Giu­C Am UM­A Ședința de la 2 Decembrie Ședința se deschide la ore 2.40 ma. sub preșidenția d-lui Gr. Triandafil. Prezenți 110 d-ni deputați. Pe banca ministerială se­ află d-niî mi­niștrii I. Lahovary și I. Grâdișteanu D. Filoti repetă cererea de a i se pune la dispoziție dosarele privitor la administrația jud. Buzău­. D. G. Rădulescu (Mehedinți), vor­bește despre micii funcționari ai tri­bunalelor, cari au lefuri prea mici și le este imposibil a trăi față cu scum­­perea vieței de astă­zi. Interpelează în acest sens pe d. ministru pe justiție. D. Paul Negulescu se asociază cu această interpelare. Se repeta votul rămas nul pentru împământenirea d-rulu­i Melun și re­cunoașterea d-lui Tom­a Samoila și i se admit. După cererea d-lui C. Rădulescu se intervertește ordinea de zi pentru votarea recunoaștere­ d-lui Tașcu Ph­eerea, cunoscutul român macedo­nean. D. Aurel Iliescu,­­raportor­, dă ce­tiră proectului de lege pentru spori­rea­­ fondului de 2 la sută destinat lu­crărilor de amenajare a pădurilor statului, la 5 la sută. D. Iorgulescu roagă să se fixeze terenurile destinate a fi împădurite și să se rezerve terenurile destinate culturei agricole. D. C. Rădulescu se asociază la pă­rerea emisă de d. Iorgulescu. D. raportor Aurel Iliescu, răspun­zând, zice că agricultura suferă din cauză că pădurile s’au devastat. Este rea că nu s’a pus o stavilă dezvoltă­rii terenului agricol in paguba pă­durilor. Mesura d-lu­i ministru tinde a reconstrui masivele paduroase și a e pune de acord cu cerințele știin­ței. Este imposibil a se menține mni­cele poiene In mijlocul pădurilor. D. Iorgulescu revine, zice că des­­ființ­ând poenile luăm din mâine­» sătenilor 100.000 lt. teren. D. ministru 1. Lahovary cons­tă că sunt cu toții de acord asupra prin­cipiilor legei. Zice că e un mare in­convenient pentru păduri existența po­ienilor. Știința cere să dăm pădure­ terenul său, și poiana, câmpului a­­gricol. Arată ca pădurile vîndute de Stat în ultimul timp au adus veni­turi cu 5 milioane mai mult ca în­ainte, grație unei bune administrații. Interesul general este să reconstruim masivele paduroase, redând țarei ma­rea­ e­i avuție naturală. Discuția se include: Proectul de lege pus la vot, se ad­mite: ministru al domeniilor depune un proiect de lege pentru ratificarea creditului de 1.500.000 lei deschis in luna August in folosul expoziției. Se votează proiectul pentru deschi­derea unui credit pe seama Eforiei Sf. Spiridon din Iași. Votul asupra recunoaștere­ d-lui Tașcu Pucerea e nul. Ședința se ridică la orele 4. Viitoarea ședință se va ține Jeul. SENATUL Ședința de la 2 Decembrie Ședința se deschide la orele 2 și 30 m., sub preșidenția d-lui N. E­­conomu, vice-președinte. Prezenți 87 d-in senatori. Pe banca ministerială d. Take Io­nosai. D. Take Ionescu, ministru de fi­nanțe, depune cale trei proiecte de legi admise de Cameră : scăderea co­tei impozitului funciar pentru pro­prietățile mai mici de 10 hectare; reducerea la 3 la sută a taxei de 5 la­ sută asupra salariilor funcționari- 36 mm MORȚILOR ■.— Atare roman de moravuri — XIII Pentru morală î... Apoi, farä să dea timp conte­lui și soției sale, să răspundă vre­ un ctiyifir, ea sfârși: — Dar eu­ înțeleg foarte bine teama a­ voastra. De aceia, după ce v am­ spus ca, cu toate că sunt mama sunt nevinovata, după ce am justificat-o pe sora Sulpicia, vă voți­ ruga să-mi dați voe să mă retrag. " ’ Pe când vorbea densa, tatăl­­ ti­nerei fete, profesorul universitar, se înfiorase, in fotoliul său. El se simțea emoționat, câștigat, nu­ a­­tâta de elocvența tinerei fete, cât de frumuseța ei­­ aleasă, și-­și spunea că în adevăr ar fi fost păcat să lase să-i scape din mână r> asemenea frumuseții. Atunci, își schimbă tactica. Părăsindu-și masca de austeritate,, se arătă de o indulgență neașteptata. — Se vedem, doamnă, zise densul, să vedem... Poate,că lu­crurile pot fi împăcate. După cum a crezut sora Sulpicia, suntem un adever de­ asupra multor conven­­țiuni... Fiica mea, ginerele, meu și chiar eu însumi, ne facem o gl­orie din faptul că avem mai multă inima de­cât atâția alții... și te asigur că nu . ne ar părea de­loc reu să întindem­ mâna unei femei, asupra căreia apasă dis­prețul și răutatea mulțime!! .. Julieta își îndreptă din nou pri­virea asupra, bătrânului ; ea­­ vezu lică firea din ochii lui, și încre­­țirea ner­voasă a buzelor, sub care se citea un sentiment­ de josnică pasiune.­­ Ea își aminti că mai văzuse și altă dată încrețirea aceasta ner­voasă, pe buzele­­ lui Fernand Maurel, în momentul luptei su­preme. Și simți un desgust nețărmurit pentru bătrânul acela, care venia să-i descopere viiturile josnice ale bătrâneței. Dar din ea știa bine că era năs­cută ca să cunoască toate josni­ciile, toate infamiile din care era compusă viața, și sim­țindu-se gata să le Înfrunte pe toate, nu ’și perdu cumpătul. ’ Ea se întoarse spre contesa de Donet și zise: — Mulțumesc domnului pen­tru interesul ce m­i-l poartă.... Dar eu cred că nici o împăcare nu este cu putință...­, — cum asta ? — In fața copilului meu, n’am putut minți, va fi declarat ade­vărul... ce veți răspunde fiicei d-stră, cind­ vă va întreba cum se face că d-ra Julieta are un co­pil fără să aibă soț ?.­. . •— ílőfv cu toate acestea... — Ol­! nu­mai­­ fijist! doam­nă... Ar fi în zadar, pentru ă nici­odată nu veți putea găsin răspuns satisfăcător... Credeți-mă, cel mai bun luu este a nu ne expune nici ocă să auzim ast­fel de întrebări.. Și pentru asta, mă retrag.. * . • • * •«­­ ® . •» «• In aceiași seară, Julieta se s­­târnia cu sora Sulpicia, și-1­a­­vestia; evenimentele întâmplă. Călugărița vedea bine că v­­it­eta are dreptate. Ea­ nu gasi­­mica de răspuns, și ,cum să întotdeauna când vedea că pa­­rea destinului era prea zdră­­toare și ar fi fost zadarnic­i, lupte­­ împotriva ei, își im­preț mâinele, și-și învălui prietena­­tr’o privire dulce, protectoare. Apoi, după un moment de a cere, zise Julietei : — Acum, scumpa mea cap ce socoți să faci ? Ce hotârire sunt?... »T Ns JÖÍ «tel aici fr mea, dar văd bine că ori­ce muncă cinstită nu mai este pen­tru mine... — Oh ! Julieta !... — Da, sora mea, așa este viata și n’avem ce-i face... Așa sunt moravurile societăței moderne... Greșala unei fete, fie ea voită, fie rezultatul unui atentat, tot gre­șeală rămânem­ Femeile care au căzut, sunt înlănțuite toate de acelaș stâlp al rușinei, fără nicî-o deosebire de cause, de împrejurări... .,Și pentru a eși din acest cerc vițios, pentru a scăpa de huia lumea, nu sunt de­cât două drumuri... unul este sacrificial... cel­ l’alt este folosul !.­. Și-ți spun drept, că pentru mine nu mai văd de­cât un singur drum. — Nu te înțeleg, copila mea. — E drumul folosului, scumpa mea soră.... — Oh­! Julieta !.„ — Ds, sora mea, au­ mai mai rămâne de­cât calea aceasta... Eu nu sunt singură pe lume , am o soră, am un copil... și cu sarci­na aceasta, nu pot lua calea sacri­ficiului... Dar, cum voi­ apuca pe drumul cel rău fără către acea de­cădere de care buza mea se înfio­rează­ numai pronunțându-i­­ nu­mele, îmi voi­ regula socotelile cu aceia cari m’au nenorocit.... Ruși­nea mea îmi va deduce mai mult folos de­cât ori­ce lucru cinstit și viciul se va ascunde sub aur... Voi­ avea aur mult, nemăsurat de mult!... aur!... aur!... Sora Sulpicia e privea ca o mirare adâncă. — Cum, murmuri dinsa, d-ta îmi spui asemenea lucruri ?... d-ta, fiica bravului muzicant Rou­­bot... d-ta, sora viteazului Martin Roubot ?... D-ta, vii să-mi spui asemenea lucruri ?...­­ Julieta, după un ma­gment de tăcere, răspunse finiștită : — Ți-am­ mai spus scumpa mea soră, câ mai este și o a doua cale... calea sacrificiului... Dar calea aceasta nu-mi este îngă­duită mie. — Pentru ce?... Care este ca­lea aceasta a sacrificiului? — Am o soră pe care trebue s’o călăuzesc în viață, a căreia, fe­ricire trebue s’o asigur... Am un fiu din care trebue să­ fac un băr­bat... Dacă mu ar fi toate acestea, dacă, aș­ fi singură pe lume.., aș fi apucat pe drumul sacrificiului, m­’aș fi făcut călugăriță... — Călugăriță !... exclamă sora Sulpicia. — Da, sora mea... Ar fi fost o ușurare pentru mine, să-mi for­mez o familie din aceia cari su­făr... Cu dragoste aș fi calmat durerile și m’aș fi silit să revers speranța în sufletele celor îndu­rerați !... — Oh ! Juliete !... — Aș fi cerut ca formele cor­pului meu,­­ corpului acesta care peste puțin se va vinde, să fie ascunse sub cutele rochiei albas­tre, sub pliurile sutanei!... Părul m­eu roșiu, lung și bogat, care acuma îm­ii va^stivâkți păcatul, ar fi fost tijat^otilta p­entru­ a să-mi dea o figp­ă m­­odestă, ochk nî&î s’ar fi stins încetul cu in­ce­tul, și gro­pițele care se sapă în colțul gu­­rei sub puterea rugăciunei, ar fi ascuns focul buzelor mele, care acuma sunt gata să dea sărutarea arzătoare, saritarea oprită,­­săru­tare teribilă care devorează... Maica ișî înclină capul incetișat­. .—.Dar toate­ acestea nu sunt pentru mine... urmă Julieta... Eu nu pot alege calea sacrificiului... Gălea aceasta nu este­ deschisă de­cât acelora care au fost lipsite de fructul păcatului. (Va urma)

Next