Universul, decembrie 1906 (Anul 24, nr. 330-357)
1906-12-04 / nr. 333
ANUL XXIV No. 333.— Luni 4 Decembrie 4906.—5 bani in Romania. —40 bani in străinătate Viitorul imperat al Germaniei.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1906 Ortodox Duminecă 3 Decembrie.— Părintele Sofronie Catolic Duminecă, 16 Decembrie 1. Adelaida Soarele răsare 7.16; apune 4.36. București . Decembrie. Porturie noastre O statistică ce va interesa desigur pe cititorii noștri este aceea a mersului importului și exportului nostru prin diferitele noastre porturi. Adesea se aud și se duc considerații nici undi sau mai puțin vagi asupra avîntului luat de un port sinu asupra scăderii suferite de altul, dar singure cifrele dau„ proba clară și elocventă a celor spuse. Dacă vom lua cele trei porturi principale ale noastre, Galați, Brăila și Constanța, vom vedea că, pe când cel din urmă din aceste porturi nu însemna mai nimic față de cele dintâiu doue, prin anii până la 1894, neinsumând decat 1 până la 3 la sută din importul total și 2 pînă la A la sută din export. La anul 1893 începe a dobândit o importanță tot mai mare și ajunge in 1005 să întreacă și Galații și Brăila in ce privește importul, ajungând la 22 — 66 la sută din importul total (după greutăți) față de 16 la sută Galații și 17.12 la sută Brăila,—iar in ce privește exportul, întrecând Galații, cu 15 la sută față de 14.43 la sută,—față de Brăila rămânînd totuși destul de mult in urmă, căci Brăila rămâne in privința exportului in fruntea porturilor noastre, cu 23,17 la sută din total. Mai demult, Brăila ajungea și la 33 la sută din exportul total, astfel în anii 1888, 1891 și chiar în 1901 și 1903 a intins și întrecut 31 la sută ; în ce privește importul, ea e în scădere de pe la 1896, când a atins mai pe urmă S0 la sută ; de atunci a tot scăzut, ajungând uneori și ,la 45 și chiar la 13 jum. la sută (în 1900). Galații au înflorit ca port pe import, atingând odinioară până la 33 jumătate la sută din total (ia 1888), de atunci însă a scăzut mereu, până ce în 1905 a rămas la proporția de 16 la sută, ceea ce nu s-a mai întâmplat de 20 de ani, adică de la 1885 ;—în ce privește exportul prin portul Galați, aci proporționalitatea a rămas oarecum constantă; 14 la sută găsim in 1881, în 1884, în 1894, in 1905; firește, au fost și unele fluctuații, dar aceasta a rămas o mijlocie. O comparație intre toate porturile noastre nu avem decât pentru anul 1902, când portul Constanța nu ajunsese încă să reprezinte decât 12 la sută «litru import și 11 pentru export. Iată totuși câteva cifre comparative cari vor interesa: La import: Galații cu 108 mii de tone; Brăila cu 102 mii; Constanța cu 56 mii ; urmează apoi: Giurgiu cu 12 mii; Turnu-Severin, Tulcea cu peste 4 mii; T.Măgurele cu 3.500; Calafatul cu 3 mii; Sulina cu 2.500; Corabia cu 2 mii; Oltenița cu o mie; Călărași 950, — celelalte mai puțin. La export : Brăila cu 941 mii de tone; Galații cu 459 de mii; Constanța cu 372 mii; urmează: Calafatul cu 184 mii; Turcu-Măgurele cu 176 mii; Giurgiu cu 188 măi; ca iarași cu numu Corabia cu 115 mii; Zimnicea, Bechet, Severin, Tulcea între 59 și 49 de mii, Oltenița 39.500 ; —celelalte mai puțin. Cu alt prilej vom cerceta această statistică specificată și pe țelul mărfurilor, — ceea ce iarăși va fi interesant de cunoscut. În Tungaria, (Gorssp. particulară a ziarului «Universo» Budapesta, 30 Noembrie Situația politicii Fiji după amiazi s’a ținut o conferință a membrilor partidului independent în care s’a discutat chestiunea relațiunilor între Austro-Ungaria și Italia și s'a stabilit în ce chip va fi tratată această afacere în ședința plenară a delegațiunei ungare, când se discută budgetul armatei și al marinei. Clubul naționaliștilor a desemnat în ședința sa de ori ca oratori în discuția asupra budgetului cultelor și instrucțiunei publice pe deputații Vasile Goldiș, dr. Petrovici și Juriga. Clubul a mai decis a nu vota proiectul de indemnitate, presentat în ședința de ori de primul-ministru Wekerle'. Votul universal și naționalitățile Chestiunea votului universal,, este viu comentată de ziarele maghiare șoviniste, cari își exprimă temerea căi prin această naționalitățile se vor ridica și mai mult. Astfel ziarul ,,Pesti Hírlap'“ face între altele, următoarele aprecieri : 1 . „Nu se pot da drepturi politice unor cetățeni cari nu respectează.,Statul nici măcar in gradul, ca să’i învețe limba in vorbire și scriere. Aceasta este un drept atât de elementar, încât ne mirăm, că’l mai poate trage cineva la îndoială. „Și oare cu mintea sănătoasă se pot acorda drepturi politice unor „ființe“ cu gradul cultural atât de inferior incât nici măcar a scrie și citi nu știu în limba Statului?.. Sub titlul „drepturilor omenești“ nu se pot acorda drepturi politice atât de importante unor semi-dobitoace“. „Cu deputații naționaliști să nu ne batem capul... Dacă le-ar trăzni prin minte să facă obstrucțiune, atunci trebue dați afară pur și simplu, ori trebue împușcați pe cale cavalerească, ori trebue aplicată, direct contra ior clotura pentru un termen fix, ori în orice alt chip trebue dați gata“. Cerșetor bogat . Zilele trecute a încetat din viață la spitalul Rochus de aici un cerșetor misterios, care s-a constatat că este preotul dr. Gerlach, doctor în teologie și filosofie. Acesta în tinerețe fusese numit paroh, dar n’a primit numirea și a preferat să rămână în capitală și să ducă o viață de cerșetor. El dormea când in sala de așteptare a gării, când la oficiul telegrafic, și,oriunde putea. Carne nu mânca deloc și nici nu bea băuturi spirtoase. Simțindu-se slab, a intrat in spitalul Apebus unde simțind că i se apropie sfirșitul, a chemat pe preotul spitalului și scoase dintr’o traistă niște librete ale casei de depuneri, s-a făcut cunoscut că lasă întreaga avere arhiepiscopiei din Strigoniu, pentru a se da ajutor școalelor Valoarea libretelor era de 230.009 coroane. Spiritismul in provincie Din Delta se anunță următoarele : Funcționarul Francisc Theiss, care în timpul din urmă se ocupa foarte mult cu lectura operelor spiritiste aranja aici ședințe, la început numai pentru puțini cunoscuți ai sei, dar mai târziu pentru un cerc mai mare de participanți. Ca mediu folosea o calfă de legătorie de cărți, Josef Lerman, un neurastenic foarte pronunțat, care sub influența hipnotică a lui Theiss, cădea repede intruri somn adine și in această stare se credea ca spiritul vreunui răposat din Delta. Discursurile sale mistice erau privite ca o revelațiune divină și când da sfaturi, acestea erau riguros urmate. Autoritățile au interzis aceste ședințe spiritiste, în urma avisului medicilor, cari au declarat că hipnosa primejduește viața mediului. Afară de aceea se constatase că spiritiștii sunt pe cale de a întemeia o sectă religioasă. Crișaurile pentru noua Dumă. Institutirea consiliilor de resboiü, masurile cari au de scop să înlăture de pe arena politică pe toți acei cari au jucat un rol in noua Dumă, arestările în masă și execuțiile sumare, in sfârșit, scandalul grânelor in care este compromis d Gurko, toate acestea au ridicat contra președintelui consiliului, chiar pe cele mai moderate din partidele politice. Admițând că democrații contituționali sunt învinși și că o majoritate de moderați va domina noua Dumă, guvernul actual, care este sub influența reacționarilor, cu greu s’ar putea înțelege cu dinsa. Pare deci că d, Stolypin va trebui să fie sacrificat într’un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, dar chestiunea este de a se ști dacă d. Witte este succesorul 1:1 indicat. Când era la prezidența consiliului după publicarea manifestului de la 30 Octombre și înainte de întrunirea primei Dume, Witte s’a silit să apropie pe liberali de conservatori, dar a fost doborît de influența reacționară. Cu cele mai bune intenții din lume, contele Witte a izbutit să piardă încrederea tuturor grupurilor. Dacă țarul a făcut apel la contele Witte se poate crede că situația actuală este foarte dificilă, mai cu seamă din punct de vedere financiar. Contele Witte este poate singurul în măsură să poată negocia, în acest moment, un nou împrumut exterior, și revenirea lui la putere ar avea de sigur această însemnătate specială. ———— íamníT pe litigi IN STREINATATE Răsboiul intre Biserică și Stat in Franța Vaticanul a lucrat față de Franța cu toate puterile hotărâte a ajunge la risboul; până in ultimul moment s’a pregătit și s’a ascuns; a păstrat iluzia că ar fi dispus la împăcare și la liniște; a așteptat ajunul desființărei concordatului, spre a surprinde guvernul francez cu un strigăt de războiu aruncat întregei lui armate negre. Din partea lui, guvernul francez părea încredințat că interesul cultului catolic ar fi făcut pe Vatican să accepte tacitele și liniștitele expediente oferite de Briand , dar ca toți cei cari simt de-asupra capului lor amenințarea risboiului, și el, iu tăcere, își pregătea planul de luptă, spre a nu se lăsa în voia unei neprevertite precipitări -a evenimentelor. vaticanul a intrat și lupta cu o mare lovitură de surprindere ; guvernul francez a răspuns cu altă surprindere și mai mare. Vaticanul a pus înainte intransigența dreptului canonic ; radicalismul lui Clémenceau a pus înainte dreptul legilor republicane. Dacă unul împingea situația până la ultimele consecințe, cel l’alt își scotea din ultimele consecințe deducțiunile lui inexorabile. Acceptând premiza că Vaticanul e o putere străină, la primul ei act de resboiü contra legilor, în cari residă rațiuneaexistenței Statului francez, s'a răspuns prin a se da o lovitură organizației inamicului, interceptându-i-se corespondența, conducându-i-se emisarii la graniță. Oamenii Convențiunei Naționale nu ar fi procedat altfel; și Clémenceau, care in tot lungul lui trecut a considerat Revoluția franceză ca rădăcina Republicei de azi, nu și-a desmințit in fapte convingerea cuvintelor. Atitudinea e conformă cu logica omului; faptul însă e nou în istoria celei de-a treia republică. Ea a trăit până acum din transițiuni, din compromisuri, din tribuiri cântărite și prevăzătoare, printre insinuările dușmanilor ei. Momentul cel nou are o admirabilă grandoare istorică. Cei două adversari sunt față în față, fără mască, cu fața descoperită, cum au sau mai văzut de 10 anii Biserica Romei și Statul laic... Nici" rin grăunte "din principiile lor adversarii nu-l cedează; nici o moleculă din energia lor, nu e sustrasă conflictului. Ei stau față în față dinaintea viitorului . orice condescendență a Statului va fi pentru Biserică, de , acum înainte, o victorie ; dar dacă Statul francez, în atitudinea lui de apărare a legilor, va ști să-și păstreze sângele rece, nu va da înapoi, va rămânea stăpân pe situație, și va impune ordinea riguroasă in orice tumult, se va putea spune că pentru Franța—și prin reflex pentru mișcarea universală a conștiinței civilizate a vremurilor—a început din ziua de 11 Noembrie st. n. o nouă istorie. Audiența contelui Witte se face mare zgomot, în presa internațională, in jurul faptului că contele Witte a fost primit in audiență particulară de țar și se caută a se vedea în aceasta o posibilă revenire la putere a fostului președinte de consiliu. • Situația ministerială a d-lui Stolypin este, într’adever, foarte precară și e foarte indoelnic să se poată menține în capul afacerilor după alege Meseriașul român și legea meseriilor Chestia păturea muncitoare este incontestabil una din cele mai vaste și cele mai complexe probleme sociale, pe care evoluția sau mai bine zis revoluția economică a secolului al XIX-lea o aduce cu sine. Constituanta franceză din 1791, inspirată și animată de noule idei filosofice în favoarea libertății omului, idei propovăduite de marii cugetători și enciclopediști ai veacului al 18-lea, și fiind încă sub impresia abuzurilor vechilor maistre și jurande (starostii), desființează pentru a doua oară corporațiunile, cari deveniseră o stavilă pentru progres, și cari fuseseră desființate încă odată ceva mai înainte (1776) de către Turgot, și proclamă principiul unei libertăți desăvirșite, interzicând în același timp asociațiunea între meseriași. Acest exemplu fu imitat în Prusia prin legea din 1811 și în Brigintera, unde la drept vorbind, corporațiunile ișî perduseră încă din secolele 17 și 18 cea mai mare parte in însemnătate» Iar,Legile din 181 și i'OT Fîrț»t UlulflatÜ iultil,,, ILs>. Marile progrese tehnice din anul trecut, intre cari in prima linie aplicațiunea aburului, care a făcut să crească într'o măsură enormă energia de care omul dispune, și consecințele acestor progrese, întrebuințarea mașinelor, concentrarea și aglomerarea capitalurilor, desvoltarea enormă a căilor de comunicație, aplicațiunea întinsă a diviziunei muncei, au adus transformări colosale pe terenul producționei. Pentru a înțelege mai bine aceasta, n’avem decât să amintim aci Că rășinile cu abur desvoltă azi o forțâ productivă care e în mediu de vre-o douăzeci de ori mai mare decât forța productivă desvoltată de întreaga pătură muncitoare a globului, că drumul de fier necunoscut până la 1825, represinta la 1898 numai in Europa o lungime de 265.000 ktm., că timpul de șase săptămâni întrebuințat până către 1850 de către o corabie cu pânze pentru a face drumul de la Hamburg la New-York a redus iol prin întrebuințarea transatanticuui cu aburi la 7 zile, și că înlocuiea forțelor omenești prin forțele native s’a accentuat și mai mult către firele veacului prin descoperirea și aperațiunea electricității. Era firesc față cu atari progrese ca atât formele cât și condițiunile unice să fie cu totul schimbate Fa eteii technico-economici, cari contribuisră să transforme din temelii societatii, au schimbat in totul și in prima linie fața industriei. De unde până aci singura fomă sub care activitatea productivă a pienivei, pe terenul industrial, se manifesta, era „meseria“, acum re „fabrica“. Meseriașul făcea foarte puțin uz de diviziunea muncel, intrebuința aproape exclusiv numai unelte, acuitatea sa avea o sferă restrânsă, și desfacerea produselor sale un ca cler mai mult local și sigur; risul era mic și întrebuințarea creditul similată. Mașinismul, aplicațiuea vastă a principiului fecund adruziunea muncei, producțiunea între pentru piața interlocală și interațională, întrebuințare întinsă a editului sunt din contră caractere distinctive ale „fabricei“. Legătura destul de strânsă ître patron, calfe și ucenici, cari au considerați oarecum ca membri ai aceleași familii, face loc raportulor destul de slabe între capitalistul și muncitorul modern. Pe când paonul era interesat de educațiunea orală și profesională a ucenicului și chiar făcut responsabil de această educațiune, pentru fabricant situra lucrătorului era indiferentă întrucât la un moment dat poate găsi un altul cu care să-l înlocuiască. . E o epocă in care, cum spuneam mai sus, mașinile inlocuesc brațele omului, se produce mult și prețul produselor scade. Cei săraci pot să’șî satisfacă nevoile la cari mai nainte de abia s’ar fi gândit. Masele produc pentru mase, s'a obicinuit a se zice. In tmmp insă ce o clasă de oameni, capitaliștii, prin îndrăzneala și priceperea de organizare și de conducere a nouilor forme de introducere, se ridică, in același timp situațiunea păturei muncitoare devine din ce în mai critică. Proletariatul modern, mulțimea acelor cari n’au alt capital decât puterea de muncă, și pentru cari speranța unei independențe economice in iitor nu mai poate exista, ia nașere. O mulțime de lucrători rămân ară lucru : concurența fabricelor silește pe mulți meseriași să lichideze, in industria textilă (torcătorie și țesătorie), in industria metalurgică și în alte ramuri industriale, meseriașul e înlocuit aproape completamente prin fabricant. In alte ramuri, cum ar fi cismăria, croitoria, legătoria de cărți, thmplăria, etc., lupta se dă incă intre cele două forme de producțiune, ca un succes deosebit pentru una sau pentru alta, după împrejurări. In alte ramuri, în fine, în care o individualizare și o localizare este ceruta, cum ar fi bunăoară unele servicii ca bărbieria, frizeria, etc., fabrica n’a reușit și nu va reuși să înlocuiască atelierul. Se înțelege de la sine că o situațiune așa de precară a muncitorimei în general și a meseriașilor în special, nu putea să dăinuiască fără să dea de gândit atât lor cât și a celor cari se interesau de soarta lor. Populațiunea lucrătoare începu să se miște, reamintirea vechilor corporațiuni deveni vie în mintea lor, o reacțiune puternică în acest sens produse Pe cale legislativă se căută a se stăvili abuzurile representanților capitalului și a se garanta dreptul muncitorilor la o existență normală, potrivit cu necesitățile lor fizice și intelectuale. Pe de altă parte, in lupta aceasta a unei concurențe nelimitate, patronată de un regim individualist excesiv, trebuia găsit și mijlocul de protecțiune a meseriașului, impăcându-se în același timp principiul libertății. Salvarea s’a vezut și s’a găsit în asociațiune. In asociațiune și prin asociațiune s’a creiat pentru meseriaș posibilitatea de a’și ridica nivelul cunoștințelor tehnice și de a întâmpina nevoile, față de cari s’ar fi simțit prea slab fiind izolat. La 1861 s’a votat în Engliteza legea prin care așa zisele ,,Trade-Unions“ simt recunoscu tț ca societăți de ajutor mutual, și la Iulius apai are pruține personalitate juridică. In Franța legea din 1884 regulează existența asociatului lor ca societăți de ajutor și dreptul de a fi considerate ca persoane civile. S’a văzut în asociațiunea profesionala cel mai puternic instrument de emancipațiune, pârghia care ajută la atingerea neatârnării economice meseriașului. Spre deosebire de vechile bresle, cari erau niște corpuri închise, ca un număr fixat de membri, corporațiunile moderne devin accesibile oricărui meseriaș, care satisface oarecari obligațiuni. Prin corporațiune nu se mai urmărește un privilegiu, ci o protecțiune. Desvoltarea onoarei profesionale și a spiritului de solidaritate, apărarea intereselor comune, menținerea ordinei și a armoniei iintre membri, perfecționarea cunoștințelor tehnice, organizarea autorului mutual și limitarea unei concurențe dezordonate, formează principalele puncte din programul sindicatelor profesionale. Aceasta era situațiunea in țările din centrul și apusul Europei Un proces de transformare aproape identic, deși mai tardiv, se întâmplă și în țările române. La noi breslele dispar după convențiunea de la Paris (1857), făcând loc unei libertăți in sensul occidental. (Va urma) Dr. St. Chrcoș, avocat, Pitești. O CXTGETAMIE JPE 21 Lenea cât de amorțita ar fi face mai mult zea decât toate pasiunile omenești strinse la un loc. NEGRII CONVERTIȚI Ia creștinism de un preot roman In regiunea, romanesca din Canada.— O scrisoare a superiorului Capelei.—Șase negri convertiți la creștinism.Negrii căsătoriți cu românce î — Evrei din Canada convertiți la creștinism. — Corul Capelei românești.—O școala românească în regiunea Assa. —Raportul archimandritului Evghenie Ungureanu Iași, 2 Decembrie. P. S. S. Archimandritul Evghenie Ungureanu, superiorul Capelei române din regiunea Asia-Canada (America) a trimis zilele acestea o scrisoare unui prieten din localitate, prin care arată mai întâi îmbunătățirile pe care le-a adus acelei capele, între care: și înființarea unui cor, care acompaniază serviciul divin în timpul sărbătorilor. Viitorul impărat al fiermaniei — Vezi ilustrația — Dăm astăzi ea, ilustrație, după ultima fotografie, portretul principelui Wilhelm, unicul fiu al principelui de coroană Wilhelm al Germaniei, și al soției sale, Cecilia, născută ducesă de Macksemburg. ________ Superiorul Capelei române din America arată apoi că toți poporanii lui nu neglijează de a lua parte în fiecare sărbătoare la serviciul Divin de la biserica românească. In ultimul timp, scrie arhimandritul Ungureanu, au sosit și s’au instalat acolo 50 de mocani din Transilvania, împreună cu nevestele lor. Ei se ocupă, ca și cei l’alți români, aflători acolo, cu agricultura și creșterea vitelor.. Unii întreprind și câte un mic comerț, care le rentează foarte bine. Cu ocazia sărbătoarei Sf. Maria (8 Septembrie), P. S. S. Arhimandritul Evghenie Ungureanu a convertit la creștinismi negri, care sunt pe cale de a se căsători cu fiicele unor români, căsătorii care, spune superiorul capelei din Canada, urmează să aibă loc cu ceama sărbătorilor Crăciunului. De anul nou, spune Arhimandritul Evghenie Ungureanu, urmează să lumineze cu Sf. Taină a botezului 5 tineri evrei, de loc din Rusia, care au emigrat acolo anul trecut, cu ocazia exceselor antisemite din Basarabia. In afară de acestea, arhimandritul Ungureanu spune că se bate cu gândul de a înființa și o școală primară, unde fiii poporanilor, sei să învețe a seri și cili românește. Aceasta însă, scria superiorul capelei din Canada, dacă va putea, de la primăvara viitoare. La sfirșitul lunei acestea, P. S. S. arhimandritul Evghenie Ungureanu va înainta 1. P. S. S. mitropolitului Partenie Clinceni al Moldovei și Sucevei, deoarece capela din regiunea românească din Canada depinde de chiriarhia mitropoliei Moldovei, un detailat raport, asupra activitâței sale în timpul de la 1 Ianuarie 1906 până la 1 Ianuarie 1907. mierea. REVOLTA marinarilor de pe vaporu «București» (Prin poștă de la corespond, nostru particular) Brăila, 2 Decembrie Știind că vaporul „București“ se află incă în port, ara căutat să facă anchetă asupra celor ce s’a scris pentru restabilirea adevărului. Din informațiunile culese de la căpitănia portului nostru, singură în Bră iști, H țstî ycTo ini simplate în firma corectărilor făcute,aflu că vaporul „Bucureștii“ a sosit în Brăila la 11 Noembrie. De la această dată și până la 2 Noembrie ,nici ii ora nu s'a plâns căpităniei, despre vre-o nemulțumire avută la bord. Tot in acest timp, la oficiu, s’a făcut plata salariilor la oameni pe timp de zi conform disposițiunilor. In In dimineața zilei de 21 Noembrie a venit la căpitănie un fochist de la vaporul ,,Bucureștii“ anume Focșăneanu Gheorghe ,care reclamă d-lui Popescu Dragomanul, ajutor al căpităniei, că mecanicul Simionescu de pe vapor îl maltratează. Invitat fiind la Căpitănie și mecanicul, fochistul declară atunci că nu pe el l'a bătut ci pe alți colegi d'ai lui. Cercetându-se s'a constatat că nimic din cele reclamate de numitul fochist, nu sunt adevărate. Imediat ce fochistul Focșeneanu a plecat de la Căpitănie, sosește la acest oficiu un raport al căpitanului Păun, comandantul vaporului. Bucureștii, care spune că in dimineața acelei zile, fochiștii Herscu Leibensohn, Dumitru Șerban, Focșeneanu Gh., Iconaru Ștefan și Marșul Nicolae primind ordin de la un mecanic spre a face un serviciu de 2 ore numai, ei au refuzat de a executa ordinul acestuia, sub pretext că e sărbătoare. Fiind înștiințat comandantul vaporului de cele întâmplate și chemând la dinsul numai pe unul din cel 5 s’a presentat la d-sa toți,cei enumărați mai sus invocând aceiași scuză, că nu lucrează din cauza serbătoarei. In acea zi lucrați și portul și docurile. Prin cuvinte bune, căpitanul ii decide să-și reia lucrul, ceia ce aț și făcut. D. căpitan Păun văzând actul de indisciplină făcut de acei lucrători care poate ar fi influențat și asupra celorlalți din echipaj a cerut căpităniei prin acelaș raport, îndepărtarea imediată a lor de la bord și darea in judecată la oficiul căpităniei pentru indisciplină. Căpitanul judecându-î i-a condamnat pe fiecare în parte la câte 25 lei, după care li s-au dat toate drepturile, după cum se constată din registrele în care au iscălit și apoi au fost îndepărtați, deși ei au cerut scuze de cele ce au făcut. E jost că restul echipajului a avut ordin de a nu primi pe cei indepărtați pe bord și că ei au dormit pe vapoarele streine. Cât privește mizeriile și lonitalitățile despre care ziarele au vorbit că suferit echipajul din partea șefilor de pe vapor, sunt pure invenții. Am vorbit cu marinarii și tot mi-au spus „sene domnule la jurnal că cele ce s'au scris prin unde ziare nu sunt de loc adevărate“. Dacă numiții au suferit mizerii de ce nu au reclamat la Constanța unde a venit inspectorul general pe bord, la Sulina, la Galați sau chiar aci la Brăila, imediat ce vaporul a sosit în port. De ce au lăsat să treacă 11 zile la mijoc ? De asemeni și comandantul și ofițerii vasului mi-au spus după cum am relatat mai sus. Aceasta e revolta generală de pe vaporul „București“. CorespUN j PROVERB JPE ZI Limba biruitoruli e o sabie cu două tăișuri. Ea omoară și pe cel care ascultă și pe cel calomniat. Comisia de experți Se știe că prin noua lege vamală s’a înființat pe lângă ministerul de finanțe o comisie de experți pentru judecarea contestațiilor vamale. D. dr. Angelescu, care a făcut parte din această comisie, în calitate de delegat al Camerei de comerț din Capitală, a prezentat președintelui acelei Camere un raport asupra activității comisiei de experți de la 1 Noiembrie a. c. Prin acest raport ,se constată,că de la aplicarea noului tarif vamal, numărul contestațiunilor formulate fie de autorități fie de comercianți a fost cu mult mai mare decât in epoca corespunzătoare de sub regimul vechiului tarif. Această stare de lucruri a provenit pe de o parte din causă că mulți din funcționarii vamali, unii din necunoaoșterea tarifului, alții din axces de zel, având în vedere numai interesul fiscului, au impus mărfurile la taxe excesive, iar pe de alta din causă că și comerciao fiî, tot din necunoașterea tarifului, sau având de asemenea în vedere numai interesele lor, au făcut declarații neconforme măriei importatei. Astfel, de la 16 Februarie 1906, când a intrat in vigoare noul tarif și până la 1 Noembrie a. c.comisia de experți a ținut 100 ședințe și a rezolvat 5.452 contestaiini. Sub imperiul vechiului tarif, într-un interval aproape egal, numărul ședințelor comisiei fuseseră de 31, iar al contestațiilor de 2.184. In asemenea condițiuni, se înțelege că timpul întrebuințat în fiecare ședință e cu totul insuficient pentru o judecată mai amănunțită. Afară de aceasta, comisia își ține ședințele într’un local aproape obscur, lipsit de lumina atât de necesară pentru examinarea mărfurilor. Acest local, deși poartă titlul pompos de „muzeul vamal“, dar nu conține nimic care să-i justifice numele. In acest jimîttaou“' mi' © xisíií ',aici o colecție complectă de mostre de de mâluri cari să servească, ca elemente de judecată și nici chiar o bibliotecă de tarife comparative. Personalul de cărți dispune comisiunea e de asemenea insuficient fiind format din funcționari noul și nepregătiți pentru misiunea așa de grea a aplicărei tarifului. La sfârșitul raportului său, d. dr. Angelescu propune următoarele măsuri cari ar înlesni lucrările comisiunei: amenajarea unui local propriu expertizelor vamale, stabilitatea funcționarilor și avansările lor pe loc, înființarea efectivă a muzeului vamal, și organizarea unui servicii special însărcinat cu culegerea de date din toate țările cu privire la tarifarea mărfurilor, pe lângă care să se înființeze o bibliotecă corespunzătoare. ales. D-rul Pclacci c în vîrstă de 60 ani, profesionist bine cunoscut la Romrn» și e medic primar la spitalul „Copilul Isus“. ,*. Din Varșovia se anunță că, cu toată starea de asediu, polonezii se organizează pentru viitoarele alegeri. Conservatorii, progresiștii și democrații s’au și înțeles spre a alege candidați pentru Dumă. La San Francisco este vorba a se organizeze o expoziție universală in 1913,cu prilejul aniversării de 400 de ani de la descoperirea Pacificului de către Vasco-Nunez și spre a se sărbători tăerea canalului Panama, dacă va fi sfirșit până la acea epocă. „Gazeta Bursei“ din Petersburg constată nevoia unei apropieri a Rusiei de Statele Unite, ca cea mai bună chezășie a păstrărei păcei în Extremul Orient. Rușii ar dori adică să puek. «are o alianță anti-japoneză. ■,*. Primul-ministru englez, sir H. Cambeil-Bannermain, a propus la Camera comunelor respingerea in bloc a amendamentelor Camerei lorzilor făcută în legea ce desființează, controlul Bisericei asupra învățămintului. El a exprimat speranța că Camera lorzilor, speriată de opera ei, o va modifica pe baze susceptibile de a procura un teren de transacțiune. Secretarul de Stat al Vaticanului,cardinalul Merry del Val, vorbind deunăzi despre lupta dintre Biserică și Stat in Franța, ar fi spus că expulzarea lui Montagnini e un act de violență care atinge conveniențel diplomatice și că Curia se așteaptă la lucruri,, și mai rele, dar nu va putea da nici o dată decât un singur răspuns : „Non possumus!“ marinarii și toți mi-au spus seppe Petacci ȘTIRI DO STREI,’VATAȚI — Prin poștă — In Chemnitz (Saxonia) s’au îmbolnăvit mai multe persoane, cari au luat migrenină. Două din ele au încetat din viață după două ore. Alaltăieri a încetat din viață celebrul chirurg profesor dr. Schimborn de la universitatea din Würzburg (Germania). Academia de științe din Paris a oferit un premiS de 8.000 lei, pentru cea mai bună scriere asupra filosofiei germane. La Budapesta s’a împrăștiat svonul că un deputat al coaliției, foarte cunoscut in cercurile financiare, ar fi fugit lăsând in urma lui enorme datorii. Ziarele oficioase italiene dezmint categoric svonul înregistrat de un ziar parizian despre logodna ducelui Abruzilor cu principesa Elena a Serbiei. Din Roma se anunță că în același moment în care poliția franceză perchiziționa palatul fostei nundaturi din Paris, ultimul funcționar laic al fostei ambasade franceze la Vatican, un anume Arnaud, murea pe neașteptate. Ministrul Franței la Roma a pus sigilii pe arhiva fostei ambasade. Füzet, arhiepiscopul din Rouen, făcut guvernului francez o cerere ca să-i închirieze palatul arhiepiscopilor, monument măreț alipit de catedrală și in care el a făcut reparație 80 de mii de franci. In locul defunctului dr. Lappom, Papa a numit ca medic consultant pe prof. dr. Ettore Marchiasava și ca medic curant pe dr. GiuC Am UMA Ședința de la 2 Decembrie Ședința se deschide la ore 2.40 ma. sub preșidenția d-lui Gr. Triandafil. Prezenți 110 d-ni deputați. Pe banca ministerială se află d-niî miniștrii I. Lahovary și I. Grâdișteanu D. Filoti repetă cererea de a i se pune la dispoziție dosarele privitor la administrația jud. Buzău. D. G. Rădulescu (Mehedinți), vorbește despre micii funcționari ai tribunalelor, cari au lefuri prea mici și le este imposibil a trăi față cu scumperea vieței de astăzi. Interpelează în acest sens pe d. ministru pe justiție. D. Paul Negulescu se asociază cu această interpelare. Se repeta votul rămas nul pentru împământenirea d-rului Melun și recunoașterea d-lui Toma Samoila și i se admit. După cererea d-lui C. Rădulescu se intervertește ordinea de zi pentru votarea recunoaștere d-lui Tașcu Pheerea, cunoscutul român macedonean. D. Aurel Iliescu,raportor, dă cetiră proectului de lege pentru sporirea fondului de 2 la sută destinat lucrărilor de amenajare a pădurilor statului, la 5 la sută. D. Iorgulescu roagă să se fixeze terenurile destinate a fi împădurite și să se rezerve terenurile destinate culturei agricole. D. C. Rădulescu se asociază la părerea emisă de d. Iorgulescu. D. raportor Aurel Iliescu, răspunzând, zice că agricultura suferă din cauză că pădurile s’au devastat. Este rea că nu s’a pus o stavilă dezvoltării terenului agricol in paguba pădurilor. Mesura d-lui ministru tinde a reconstrui masivele paduroase și a e pune de acord cu cerințele științei. Este imposibil a se menține mnicele poiene In mijlocul pădurilor. D. Iorgulescu revine, zice că desființând poenile luăm din mâine» sătenilor 100.000 lt. teren. D. ministru 1. Lahovary constă că sunt cu toții de acord asupra principiilor legei. Zice că e un mare inconvenient pentru păduri existența poienilor. Știința cere să dăm pădure terenul său, și poiana, câmpului agricol. Arată ca pădurile vîndute de Stat în ultimul timp au adus venituri cu 5 milioane mai mult ca înainte, grație unei bune administrații. Interesul general este să reconstruim masivele paduroase, redând țarei marea ei avuție naturală. Discuția se include: Proectul de lege pus la vot, se admite: ministru al domeniilor depune un proiect de lege pentru ratificarea creditului de 1.500.000 lei deschis in luna August in folosul expoziției. Se votează proiectul pentru deschiderea unui credit pe seama Eforiei Sf. Spiridon din Iași. Votul asupra recunoaștere d-lui Tașcu Pucerea e nul. Ședința se ridică la orele 4. Viitoarea ședință se va ține Jeul. SENATUL Ședința de la 2 Decembrie Ședința se deschide la orele 2 și 30 m., sub preșidenția d-lui N. Economu, vice-președinte. Prezenți 87 d-in senatori. Pe banca ministerială d. Take Ionosai. D. Take Ionescu, ministru de finanțe, depune cale trei proiecte de legi admise de Cameră : scăderea cotei impozitului funciar pentru proprietățile mai mici de 10 hectare; reducerea la 3 la sută a taxei de 5 la sută asupra salariilor funcționari- 36 mm MORȚILOR ■.— Atare roman de moravuri — XIII Pentru morală î... Apoi, farä să dea timp contelui și soției sale, să răspundă vre un ctiyifir, ea sfârși: — Dar eu înțeleg foarte bine teama a voastra. De aceia, după ce v am spus ca, cu toate că sunt mama sunt nevinovata, după ce am justificat-o pe sora Sulpicia, vă voți ruga să-mi dați voe să mă retrag. " ’ Pe când vorbea densa, tatăl tinerei fete, profesorul universitar, se înfiorase, in fotoliul său. El se simțea emoționat, câștigat, nu atâta de elocvența tinerei fete, cât de frumuseța ei aleasă, și-și spunea că în adevăr ar fi fost păcat să lase să-i scape din mână r> asemenea frumuseții. Atunci, își schimbă tactica. Părăsindu-și masca de austeritate,, se arătă de o indulgență neașteptata. — Se vedem, doamnă, zise densul, să vedem... Poate,că lucrurile pot fi împăcate. După cum a crezut sora Sulpicia, suntem un adever de asupra multor convențiuni... Fiica mea, ginerele, meu și chiar eu însumi, ne facem o glorie din faptul că avem mai multă inima decât atâția alții... și te asigur că nu . ne ar părea deloc reu să întindem mâna unei femei, asupra căreia apasă disprețul și răutatea mulțime!! .. Julieta își îndreptă din nou privirea asupra, bătrânului ; ea vezu lică firea din ochii lui, și încrețirea nervoasă a buzelor, sub care se citea un sentiment de josnică pasiune. Ea își aminti că mai văzuse și altă dată încrețirea aceasta nervoasă, pe buzele lui Fernand Maurel, în momentul luptei supreme. Și simți un desgust nețărmurit pentru bătrânul acela, care venia să-i descopere viiturile josnice ale bătrâneței. Dar din ea știa bine că era născută ca să cunoască toate josniciile, toate infamiile din care era compusă viața, și simțindu-se gata să le Înfrunte pe toate, nu ’și perdu cumpătul. ’ Ea se întoarse spre contesa de Donet și zise: — Mulțumesc domnului pentru interesul ce mi-l poartă.... Dar eu cred că nici o împăcare nu este cu putință..., — cum asta ? — In fața copilului meu, n’am putut minți, va fi declarat adevărul... ce veți răspunde fiicei d-stră, cind vă va întreba cum se face că d-ra Julieta are un copil fără să aibă soț ?.. . •— ílőfv cu toate acestea... — Ol! numai fijist! doamnă... Ar fi în zadar, pentru ă niciodată nu veți putea găsin răspuns satisfăcător... Credeți-mă, cel mai bun luu este a nu ne expune nici ocă să auzim astfel de întrebări.. Și pentru asta, mă retrag.. * . • • * •« ® . •» «• In aceiași seară, Julieta se stârnia cu sora Sulpicia, și-1avestia; evenimentele întâmplă. Călugărița vedea bine că viteta are dreptate. Ea nu gasimica de răspuns, și ,cum să întotdeauna când vedea că parea destinului era prea zdrătoare și ar fi fost zadarnici, lupte împotriva ei, își impreț mâinele, și-și învălui prietenatr’o privire dulce, protectoare. Apoi, după un moment de a cere, zise Julietei : — Acum, scumpa mea cap ce socoți să faci ? Ce hotârire sunt?... »T Ns JÖÍ «tel aici fr mea, dar văd bine că orice muncă cinstită nu mai este pentru mine... — Oh ! Julieta !... — Da, sora mea, așa este viata și n’avem ce-i face... Așa sunt moravurile societăței moderne... Greșala unei fete, fie ea voită, fie rezultatul unui atentat, tot greșeală rămânem Femeile care au căzut, sunt înlănțuite toate de acelaș stâlp al rușinei, fără nicî-o deosebire de cause, de împrejurări... .,Și pentru a eși din acest cerc vițios, pentru a scăpa de huia lumea, nu sunt decât două drumuri... unul este sacrificial... cel l’alt este folosul !.. Și-ți spun drept, că pentru mine nu mai văd decât un singur drum. — Nu te înțeleg, copila mea. — E drumul folosului, scumpa mea soră.... — Oh! Julieta !.„ — Ds, sora mea, au mai mai rămâne decât calea aceasta... Eu nu sunt singură pe lume , am o soră, am un copil... și cu sarcina aceasta, nu pot lua calea sacrificiului... Dar, cum voi apuca pe drumul cel rău fără către acea decădere de care buza mea se înfiorează numai pronunțându-i numele, îmi voi regula socotelile cu aceia cari m’au nenorocit.... Rușinea mea îmi va deduce mai mult folos decât orice lucru cinstit și viciul se va ascunde sub aur... Voi avea aur mult, nemăsurat de mult!... aur!... aur!... Sora Sulpicia e privea ca o mirare adâncă. — Cum, murmuri dinsa, d-ta îmi spui asemenea lucruri ?... d-ta, fiica bravului muzicant Roubot... d-ta, sora viteazului Martin Roubot ?... D-ta, vii să-mi spui asemenea lucruri ?... Julieta, după un magment de tăcere, răspunse finiștită : — Ți-am mai spus scumpa mea soră, câ mai este și o a doua cale... calea sacrificiului... Dar calea aceasta nu-mi este îngăduită mie. — Pentru ce?... Care este calea aceasta a sacrificiului? — Am o soră pe care trebue s’o călăuzesc în viață, a căreia, fericire trebue s’o asigur... Am un fiu din care trebue să fac un bărbat... Dacă mu ar fi toate acestea, dacă, aș fi singură pe lume.., aș fi apucat pe drumul sacrificiului, m’aș fi făcut călugăriță... — Călugăriță !... exclamă sora Sulpicia. — Da, sora mea... Ar fi fost o ușurare pentru mine, să-mi formez o familie din aceia cari sufăr... Cu dragoste aș fi calmat durerile și m’aș fi silit să revers speranța în sufletele celor îndurerați !... — Oh ! Juliete !... — Aș fi cerut ca formele corpului meu, corpului acesta care peste puțin se va vinde, să fie ascunse sub cutele rochiei albastre, sub pliurile sutanei!... Părul meu roșiu, lung și bogat, care acuma îmii va^stivâkți păcatul, ar fi fost tijat^otilta pentru a să-mi dea o figpă modestă, ochk nî&î s’ar fi stins încetul cu incetul, și gropițele care se sapă în colțul gurei sub puterea rugăciunei, ar fi ascuns focul buzelor mele, care acuma sunt gata să dea sărutarea arzătoare, saritarea oprită,sărutare teribilă care devorează... Maica ișî înclină capul incetișat. .—.Dar toate acestea nu sunt pentru mine... urmă Julieta... Eu nu pot alege calea sacrificiului... Gălea aceasta nu este deschisă decât acelora care au fost lipsite de fructul păcatului. (Va urma)