Universul, iulie 1910 (Anul 28, nr. 177-207)
1910-07-01 / nr. 177
ANUL XXVIII —NO. 1—JOI 1 IULIE 1910. — VEDERI DIN I AHa.—i*f0nument..l vânători,or din Pipeșfl Calendar de anul 1910 Ortodox Miercuri, 30 Iunie.— • Conciul celor 12 Apostoli Catolic Miercuri, 13 Iulie.— Anaclet Râs. soarelui 1.43 Ap. so*relui 7.57 . MO » -a*!, ■ „Universul*® ore »rinătoarele linii telefonice : Administrația ..... 662 Redacția..................................L2/8S Străinătatea ...... 2056 București, 30 Iunie Discuțiuna asupra Presei Ca și cum trebue să fie Presa— o chestie veche și mult desbătută in toată lumea. Din când în când se desbate și la noi asupra ei. Zilele astea chiar, ziarul liberal și oficios „Indépendance Roumaine“ a deschis o discuție ce promite a fi interesantă. Intr’un articol intitulat „Presa de partid și Presa de afaceri“ oficioasa „Independance“ face o comparație între ziarele de partid și „ziarele de afaceri“, susținând că cea dintâi, cu toate defectele ei, prezintă mai puține neajunsuri. Deși numitul confrate amestecă ziarele independente, neaparținând nici unui partid, cu ziarele de afaceri, critica sa e îndreptată contra acelor ziare cari nu sunt conduse de nici o idee și cari, călăuzite numai de dorința câștigului, ajung lesne un instrument, de șantaj. Netăgăduit că față de asemeni paraziți ai Presei, pe cari toată lumea îi condamnă și trebue să-i respingă cu groază, nu încape multă discuțiune. .Interesantă e însă o constatare pe care o face „Independence“ relativ la chipul cum privește publicul ziarele de partid. Principalul neajuns al acestor ziare, zice confratele, e că „ziarul care e organul unui partid nu poate să scrie un cuvânt fără să angajeze grupul său sau guvernul, dacă amicii săi sunt la putere. Dar situațiunea aceasta se datorește mai curând concepțiunii false ce-și face publicul despre rolul unui ziar oficios. El își închipuește bucuros că tot ce se publică într'un asemenea jurnal—chiar și faptele diverse—apare sub controlul direct al partidului sau al guvernului, că totul e inspirat în el, de la un capăt până la celalt, de la întâia literă până la cea din urmă“. Credința aceasta greșită a publicului e o adevărată ghiulea de picioarele Presei de partid, impiedecând’o în desvoltarea ce ar putea altfel să ia, spre folosul general. Dealtmintrelea, păcatul acesta e și aiurea, în Franța de pildă, unde primul-ministru Briand s’a văzut nevoit să spue că, în substanță, nu există ziar oficios, căci numai comunicatele oficioase, purtând acest caracter, angajează guvernul—cât despre articolele celelalte, ele privesc numai pe redacțiune. „Indépendance“ îșî încheia articolul din numărul de Joi 24 curent cu următoarele cuvinte : „In scurt, opiniunea publică găsește în toate privințele mai multe chezășii de probitate în ziarele de partid decât în celelalte, cari urmăresc scopuri mercantile“. Acestui articol al ziarului oficios, care fără îndoială va da loc la o discuție interesantă și folositoare, a răspuns ziarul „Epoca“ de la 27 Iunie, într’un articol intitulat „Presa noastră“ și de care ne vom ocupa în numărul nostru viitor. APL4UVAREA Conflictului cu Creola Revocarea căpitanului portalul Piren Din Atena ni se anunță că imediat după ce căpitanul portului Piren a prezintat scuze d-lui comandant Periețeanu, pe bordul vaporului „împăratul Traian”, la coborârea pe ponton, delegațiunea guvernului i-a prezintat ordinul ministerului prin care el era revocat din funcțiune. Revocarea căpitanului portului Pireu a fost cerută de guvernul român la nota trimisă pentru acordarea satisfacției. CONGRESUL maeștrilor de desemn și caligrafie — ZIUA iii —• Ploești, 29 Iunie. Azi a continuat congresul maeștrilor și maestrelor de desen și caligrafie din țară. Congresul s’a deschis la orele 9 lunii. dim. S’au discutat mai multe oestiuni didactice, între cari și propunerea de modificarea regulamentului școlar în sensul ca și maeștrii să poată fi numiți diriginți de clasă. S’a redactat un memoriu în acest sens care va fi înaintat ministerului de instrucție. S’a decis apoi ca viitorul congres și expoziția asociației să se ție anul viitor la Galați. Procedându-se apoi la alegerea comitetului asociațiunei pe anul viitor, au fost aleși d-niî. C. Dumitrescu, P. Ionescu (Șincai), Aristid Iliescu, d-ra Lucasievici și d-na Emilia Teodorașcu din București; V. Nicolescu și N. Dumitriu din Ploești; Mircescu din Buzău și Carp din Constanța. La orele 12 congresul a fost declarat închis. După amiază, la orele 3, d. ministru Haret, însoțit de d. secretar general Teodoru, a vizitat expoziția asociației, fiind primiți de toți membrii. D. ministru a mulțumit membrilor asociației pentru activitatea depusă, promițând sprijinul d-sale. La orele 6, d. ministru a părăsit orașul nostru. Tot astă seară a părăsit orașul și o mare parte din congresiști. De azi expoziția de desen va fi închisă. üb caa grav Craiova, 28 iunie. Proporțiile îngrijitoare ce ia întinderea holerei în Rusia și știrile alarmante venite zilele acestea din orașele noastre ar> contact de aproape cu imperiul vecin, m’au determinat să fac o anchetă privitoare la starea higienică a Craiovei, ca să-mi pot da soarta, și la rându-mi să aduc la cunoștința cititorilor, dacă pe noi ne amenință pericolul și în ce grad, în cazul când epidemia s’ar strecura în țară. Și cum era natural, am început cu alimentele ce control exercită autoritățile asupra produselor alimentare și cum se face el ? Am făcut cu această ocazie o tristă descoperire pe care o aduc la cunoștința celor în drept, cu încrederea că se vor lua imediat măsuri, fiind vorba de un caz grav. Carnea pe care o consumă populația Craiovei este supusă la trei controale; două se fac la abator de către medicul veterinar al abatorului, primul asupra vitei în viață, al doilea după ce vita a fost tăiată. Al treilea control îl face medicul veterinar al orașului în hală. E greu prin urmare, de neadmis chiar, ca după trei cercetări, făcute de oameni competenți, să se strecoare în consumație car e improprie. E sigur deci consumatorul că a cumpărat o carne provenită de la o vită sănătoasă atunci când a luat-o din hală. Dar nu toate vitele cari se taie trec pe la abator și prin hală, cu alte cuvinte se taie vite a căror carne se pune în consumație fără să mai fie supusă la vr’un control, pentru motive lesne de înțeles. Și cine mănâncă acestă carne? Soldații!... Da, soldații aflați concentrați pe timpul verei în tabăra de la Făcău, mănâncă carne provenită de la vitele respinse în viață de la abator, de la vitele bolnave de tuberculoză, stomatosă, echinoculosă, și de alte boli parazitare. Tot soldaților li se dă carnea vitelor tăiate în agonie, și ceea ce e și mai grav, mi s’a afirmat de persoane de bună credință, chiar de vite moarte. Destăinuirea ce fac este în adevăr senzațională, o fac însă având siguranța celor afirmate și cu speranța că se vor lua măsuri de îndreptare. Răul pe care-l semnalez eu acuza și pericolul la care se expune trupa, tolerându-se măcelarilor să furnizeze carne necontrolată, a fost arătat pe cale oficială de autoritățile sanitare ale orașului, autorităților militare, și foarte mirat am fost când am aflat că mi s’a dat nici un curs rapoartelor făcute în această privință, sistemul a fost îngăduit să continue. Este vorba de un caz extrem de grav, care ar trebui să alarmeze autoritățile superioare militare, să numească o anchetă și să se pună capăt acestui abuz dăunător sănătăței soldaților’. N. tîîocârdia. IM—► ---- âelwing srea so Relațivl Finalîtate« Eri s’au împlinit 24 ani de când s’a înființat societatea filantropică „Egalitatea“, recunoscută ca persoană morală și judiciara. La orele 10 dimineața s’a oficiat în biserica Sf. Voevozi (Grivița) un parastas pentru odihna sufletelor membrilor răposați. A oficiat P. C. S. arhiereul Teodosiu, asistat de preoții bisericei. A asistat, pe lângă membrii societății și o mulțime de credincioși. După slujirea parastasului societatea a împărțit în fața Inserted la o sută de săraci câte o strachină conținând câte o bucată friptură, brânză și câte o cană cu vin. După aceasta, comitetul societăței, împreună cu mai mulți invitați au luat masa în grădina restaurantului „Eremia” din Calea Griviței. D. I. Brătescu, președintele de onoare al societăței, a ridicat primul toast în onoarea d-lui Petre Simeon, președintele activ al societăței. D. P. Ciurcu a toastat pentru d. Brătescu. D. Bucur Alduleanu a mulțumit presei și în special ziarului nostru pentru sprijinul ce-l dă în deosebi societăților filantropice. A răspuns reprezentantul ziarului nostru mulțumind pentru elogiile aduse „Universului“ și urând propășirea societăței. D. Ciurcu a toastat pentru membrii societăței. Masa s-a sfârșit la orele 2 d. a. N. COMERȚUL AMBULANT 0 X*TE~N~11 îndeplinire, fie din motive,peri căror salariu sau câștig * nu iiin fa vin nimit NP . Am auzit în mod vag că Primăria s’ar ocupa de chestia suprimărei comerțului ambulant al Oltenilor. Nu știfi nimic pozitiv despre aceasta, dar cred a interesa pe toți cititorii ,,Universului“ supunându-le părerea mea în această privință. Am fost și sunt partizan al desființărei comerțului ambulant al oltenilor și mărturisesc că nu am luat inițiativa acestei reforme, dar n’am putut-o aduce la îndeplinire, fie din motive politice, fie pentru că am stat prea puțin timp la Primărie, încă de acum 17 ani, ca ajutor de primar, am pus pe tapet această chestiune și am obținut înființarea halei Traian, deși proiectasem mai multe și mai puțin costisitoare. La a doua a mea venire în fruntea comunei abia am avut vreme să reformez halele și piețele actuale și săpun bazele noului abatoriu. Aș felicita însă din inimă pe actualii edili, dacă ar reuși să suprime acest comerț arhaic, barbar, anti economic, neioierie, absolut nepotrivit cu evoluțiunea prin care a trecut orașul nostru, cu pretențiile noastre de civilizare. Știu că mulți vor țipa și vor susține că Oltenii sunt necesari; cine va țipa mai tare vor fi doamnele menajere, care consideră pe Olteni de absolută trebuință și vor avea dreptate în aparență. — Cum zice-vor doamnele menajere, nu vedeți ce avantaj enorm este pentru fiecare menaj ca Olteanul să’ți vină la picioare cu toate cele trebuitoare: menajului, carne, pește, păsări, legume, fructe, iaurt, oțet, petrol cărbuni, etc.? Nu vedeți ce câștig de timp și do bani rezultă de «ci pentru fiecare menaj.—căci fără Olteni ar trebui să trimitem servitorii în piață să târguiască și pe de o parte s’ar pierde timp, pe de alta am fi furați de servitori și n’am avea avantajul de a alege noi înșine marfa. Apoi piețele și halele publice fiind prea puține pentru toată Capitala, multe menajuri s’ar afla prea departe de aceste piețe. Dar mai mult ar țipa menajerele foarte modeste, deci cele mai numeroase, care sau nu țin servitoare de loc și astfel stăpâna ea se vede și de casă și de bucătărie și de copii și nu poate merge în piață, sau cla’f dacă ține o servitoare iar nu se poate duce în" Pww" fiindcă ajută stăpânei ia, toate treburile menajului și îngrijește și de copiii cei mici. La toate aceste obiecțiuni cari par la prima ochire justificate, voi răspunde: — Da, stimabile doamne me nagere, ați avea perfectă dreptate, dacă, suprimându-se Oltenii, nu s’ar pune nimic in locul lor. Dar ce ați zice dacă în locul Oltenilor va vom da ceva mai bun ? Să discutăm deci chestiunea aceasta din toate punctele de vedere, s’o cercetăm sub toate fetele. Mai întâi să ne întrebăm, cum se practică acest comerț în toate orașele mari din Occident—și orașul nostru e mare cel puțin prin întindere, dacă nu atât prin numărul populațiunea—și ce s’ar întâmpla dacă s’ar suprima Obii ? Pretutindeni în orașele mari sunt răspândite prin toate unghiurile și destul de aproape linele de altele prăvălioare în care se găsesc toate acele articole pe cari le vând oltenii. Sunt măcelării, prăvălii de legume, paseri și fructe, lăptarii cu tot rapid de brânzeturi, cu un cuvânt cu toate articolele trebuincioase menajului, așa că fiecare menajeră găsește la câțiva pași de locuința sa tot ce-i trebuie, deosebit de hale și de piețe publice. Negreșit că suprimându-se treptat oltenii, s’ar înființa și la noi astfel de prăvălii și spre a le introduce cât mai grabnic ar fi destul ca ele să fie scutite în primii 3—4 ani, de orice taxe și contribution?. Care ar fi rezultatul acestei schimbări ? Mai întâi toate articolele «« menaj s’ar iefteni. Astăzi un oltean umblă toată ziua cu coșurile în spinare ca să vândă o cantitate de marfă de o valoare relativ mică în raport cu ce trebuie să câștige el, ceea ce forțat trebuie să ’ scumpească această marfă, pe când într’o prăvălioară o femeie bătrână ar putea desface de 40, de 50 de ori atâta marfă, în timp ce ceilalți membri ai familiei s’ar deda la alte ocupațiuni profitabile. Așa e în Occident. Nu e pare o risipă a forțelor naționale ca un om valid să-și cheltuiască forțele musculare spre a colporta toată ziua—încărcat ca un catâr—50—60 kgr. de pepeni, în valoare de 2—3 lei, când el însuși trebue să câștige atâta . Și olteanul acesta n’ar fi oare mult mai folositor la munca câmpului, unde lipsesc brațele . E adevărat că la comerțul stabil s’ar adăuga valoarea chiriei prăvăliei, dar când o singură persoană ar desface marfa pe care o desfac azi 50 de olteni—al căror salariu sau câștiga numai a 2 lei pe zi, face 100 lei pe zi, sau 36.000 lei pe an—oricine poate lesne calcula că chiria prăvăliei joacă un rol neînsemnat față de retribuțiunea oltenilor. Chiria unei astfel de prăvălii ar oscila cam între 300 și 1200 lei pe an, după situațiune. Spre a iefteni traiul, prima condiție este ca comerțul să fie cât mai practic și ca marfa să treacă prin prea multe mâni; ei bine, cu sistemul actual se face tocmai contrariul. Este un lux prea mare ca un negustor ambulant să deservească cu marfă grea, de o valoare relativ mică, numai pe câțiva clienți, aducându-le la picioare această marfă. Ar fi prea lung să mai explic și prin câte mâni trece adesea această marfă, ceea ce asemenea contribue la scumpirea ei. Se plâng locatarii de scumperea chiriilor, iar proprietarii de imobile să vaită că nu mai ies la socoteală. Nici nu poate fi altfel, când cei mai mulți dintre noi locuim în vile, entre cour ei jardin, chiar în mijlocul orașului. Și să vedeți ce are să mai fie după recensămîntul ce se face acum! Ei bine, înlocuirea Oltenilor prin prăvălii, ar contribui la ieftenirea chiriilor. Când proprietarul unui imobil va incasa de la închirierea unei singure prăvălii aproape atâta cât îi produce azi întreg imobilul, sau chiar mult mai puțin, e lesne de înțeles că îi va da mâna să reducă din chiria locatarilor. Din punct de vedere igienic nici nu încape discuție că marfa comestibilă vîndută într-o prăvălioară nu e expusă infecțiunii ca aceea pe care o plimbă Oltenii prin stradele orașului, atât de încărcate de praful infect ce se ridică de pe pavele. Ce poate fi mai scârbos decât să vezi acele coșuri cu poame înșiruite pe marginea trotuarelor și peste care se așează morii de praf pe care ile ridică trăsurile și antemobilele ce trac pe alături, fără a mai vorbi de continua atingere a acestor fructe de mânile Oltenilor, de câte un câine care vine să le viziteze ! 7 Ea văd de o vreme că măturătorii de stn de răscolesc cu turnurile, chiar in miezul zilei, praful de pe stradele nestropite. Controlul acestor mărfuri de către organele sanitare ar fi neasemănat mai ușor de făcut în prăvălii decât la mii de olteni Cât despre plimbarea pe straie a mieilor jupuiți, atârnați de cochilițe, nu cred să se mai vadă în altă parte decât la noi. Dar acest comerț nu mai e practicabil — cel puțin prin unele strade — și din alt punct de vedere, din acela al circulațiunii pe strade. Trotoarele la noi sunt așa de înguste, încât abia încap doi oameni alături. Când oltenii umblă pe partea căruțabilă, ei împedică circulația trăsurilor și sunt amenințați a fi striviți de trăsuri și de automobile, iar când trec pe trotuare cu coșurile lor* voluminoase, incomodează pe pedestrași, fără a mai pomeni de cei cu miei, cu pește, cu petrol, etc., de care trecătorii sunt expuși a-și murdări vestmintele. Din punct de vedere estetic, mulțimea aceasta de oameni desculți, în cămașă și în ismene, adesea nespălați, nu cadrează cu pretențiunile unui oraș modern.Expresiunile ce se aud adesea din gura acestor Olteni nu sunt o natură a merita premiul demoralitate. In fine, e în contra intereselor economice ale țărei de a face ca populația rurală să aflueze spre orașe. Oamenii aceștia ar rămânea mai sănătoși și mai morali, dacă nu și-ar părăsi căminele or, spre a veni să colinde straiele Capitalei cu poveri în spirale și ar fi mult mai folositori a comunele lor și pentru ei și pentru țară. Ar merita ca și onor. Camera de comerț să se ocupe de această chestiune, cara e mai importană decât s’ar crede la prima ședere. Al. Cinica * Sunt olteni cari câștigă și 10 lei pe zi, sunt alții cari nu câșigă nici 1.50 bani, dar aceștia sunt sîn £i și cu atât mai mult câștiga stăpânii lui carî îl exploatează. 5 bani In România ~ 10 bani în streinătate întrunirea lucratorilor SiROn Trif* Lucrătorii tipografi din București i’au birituit eri dim. în sala Amiciția spre a se consfătui cu privire la grevele cari s’au declarat la câteva aeiiere tipografice din Capitală. A prezidat d. D. Marinescu, președintele soc. «Gutenberg» a tipografilor, care a dat cuvânt d-lor: Al. Apostolescu, Al. Ionescu, D. Iosefsohn, I. Constantiniu, Tache Georgscu, R. Minulescu, d-ra Valeria Lambru, N. Dumitrescu, N. Stoica, Th. Ștefănescu -i £. Popp, lucrători. Aceștia, in cuvântările lor, au protestat contra patronilor cari nu au consimțit să le micșoreze orele de muncă la 8 și jun. pe zi, să le urce salariile stabilind și un minimum și cari ai cerut lucrătorilor să lucreze și la ziua de Sf. Petru și Pavel. Ei Îndeamnă pe lucrătorii greviști să nu reia lucrul până ca patronii nu vor ceda. Apoi ia cuvântul d. Marinescu, care după ce sfătuește asistența să meargă înainte, o mai Îndeamnă să nu se sfiească de amenințările poliției și să se păzească de ademenirile patronilor-Propune lucrătorilor greviști să se întrunească la orele 7 seara, la „Bursa Muncel“ spre a face cu totil o excursiune la „Tei“ sărbătorind această zi și îndeamnă pa cei cari nu s’au pus in grevă să continue lucrul și sa ajute cu bani la nevoe pe ceilalți camarazi. Cel din urmă vorbește d. D. Christescu, secretarul sindicatelor muncitorești din țară, care, după ce îndeamnă pe lucrători să lupte spre a eși biruitori, contra patronilor, le spune că muncitorii sindicaliști din toată țara ii vor ajuta. Apoi se citește și se aprobă următoarea Moțiune Lucrătorii tipografi, mașiniști, pustori, legători, cartonagiști și litografi, întrunit azi 29 Iunie 1910 în marele meeting din sala Amiciția Văzând provocările din partea unor patroni cari impuneau lucrătorilor să lucreze în sărbătoarea Sft. Petru și Pavel, auzind și modul necuviincios cum a tratat d. Emil Socec delegația ce se dusese să-i ceară reformei« : 8 și jun. ore de lucru pe zi, minimum de salar 32 Ier săptămânal și respectarea sărbătorilor stabilite prin statutul corporației artelor grafice. Lucrătorii de mai sus, adunați în meeting, declară că vor încuraja materialmente și moralmente grevele isbucnite în atelierele: Socec, Carol Gobi, Universala, Independența, Sfetea și litografia Mützner. Dăm împuternicire consiliului de administrație al soc. Gutenberg să dirijeze aceste greve, să urmeze tratativele cu patronii și să ia toate măsurile pentru a asigura reușita. Noi, lucrătorii cari vom rămâne în ateliere, ne luăm angajamentul a contribui cu toate mijloacele posibile pentru a sprijini dreptele cereri ale greviștilor. Iar noi, greviștii, ne legăm pe onoare și conștiința noastră că nu vom intra în ateliere decât când vom obține revendicările în baza cărora am început mișcarea de îmbunătățire a traiului Corpului Artelor grafice. La ora 12 întrunirea se termină. Arestările Pe la orele 7 dim., circumscripția II-a polițienească a arestat pe următorii lucrători tipografi, ca instigatori: Gh. Teodorescu, T. Cerchez, D. Dănescu, V. Stănilă și Gr. Constantinescu, care însă au fost liberați în urma intervenției unei comisiuni de lucrători. Circ. 3-a a arestat pe Gh. Dumitrescu de la Gobi. Sußpria drapelului cercului comercial și industrial din Roșiori Roșiori, 29 Iunie In vederea sfințirei drapelului Cercului comercial și industrial din localitate, au sosit în orașul nostru cu trenul de 6,10 dimineața, delegații cercurilor comerciale și industriale din Pitești, Giurgiu și Craiova. La gară au fost primiți de delegații membrilor Cercului comercial din localitate. Cu toții au mers la sediul Cercului, unde au luat cuvântul d-nil Zaharescu, președintele Cercului și N. Penescu din partea Ligei Culturale, urând bun sosit oaspeților. A răspuns d. Cernățeanu din București. La orele 11 s’a făcut sfințirea drapelului în prezența membrilor societăților „Unirea“, „Sf. Cruce“, meseriașilor și al Ligei. După terminarea solemnitate, s’au întrunit la orele 12 la o masă comună de 85 tacâmuri în grădina Giuvelca. In tot timpul a domnit mare entuziasm. I SCOLOAISA împăratului Wilhelm 11 către presettele republicei Nicaragua — Prin fir telegrafic — Londra, 29. — Telegramă din Nevv-tur. Scrisoare și ce imn»ratul Wilhelm II al Germaniei a trimis-o președintelui repus •mierne,ue Nieragua este datată dela 26 Aprilie. Conținutul ei, întrucâtva cunoscut, este viu comentat de întreaga presă americană. . .diele uniune! spun că Germania caută să-șî asigure o influență mare în America centrală și scrisoarea împăratului Wilhelm II trebuie considerată c linema de apropiere intre Germania și Nicaragua. încercarea asta a imperiului german este primejdioasă pentru armonia dintre americani și germani și împăratul Wilhelm II nu a nemerit momentul când să scrie o astfel de scrisoare. Londra, 29.—mărului „Daily Chronicle” i se telegrafiază că presa Uniunei consideră scrisoarea împăratului Wilhelm II ca o provocare la adresa t datelor Unite. Ziarul scrie că atitudinea Germaniei ațâță ura americanilor și din acest incident poate să ia naștere un conflict. Berlin, 29. — Din cercurile bine informate se comunică următoarea desmințire cu privire la scrisoarea ce împăratul Wilhelm II a scris-o noului președinte al republicii Nicaragua. Noul preșdinte al micii republice din America Centrală Nicaragua, d. Madrin, a trimes, după instalarea lui în scaunul președințial, obișnuita în cunoștiințare despre aceasta împăratului Germaniei. Este adevărat că împăratul i-a răspuns prin o scrisoare în care numește pe noul președinte „mare și scump amic“, dar această expresie e foarte obișnuită în limbagiul diplomatic. Scrisoarea nu cuprinde nici un cuvînt sau nici o aluziune care ar putea să atingă Statele Unite. O scrisoare identică a fost trimeasă de împăratul Wilhelm ș1 președintelui republicei Guatemala, Gomez. Londra, 29. — Aici chestiunea scrisorii împăratului Wilhelm II este judecată cu totul altfel decât în Statele Unite. Lumea politică de aici crede că americanii vor să exploateze chestiunea scrisorii spre a poza în fața republicelor americane, cari sunt reprezintate la congresul panamerican din Buenos Aires, ca apărătorii Americei. Statele americane și-au arătat nemulțumirea lor cu purtarea Uniunei și acum presa americană voește să dea ocazie guvernului să-și întărească situația, împăratul Wilhelm II a iscălit scrisoarea către președintele republicei Nicaragua deodată cu altele cari i s-au prezintat și cari au fost concepute de un funcționar al ministerului de externe. Chestiunea scrisorii împăratului nu va avea nici o urmare gravă, doar o schimbare în personalul ministerului de externe al Germaniei. ________ In jurul grevelor de la fabricile «Orion» și «S?eteor» din Ploești Ploești, 29 iunie. Sindicaliștii greviști de prin alte fabrici sunt adunați la sediul Sindicatelor Unite, unde țin consfătuiri asupra grevei. Deși se emisese părerea de a se declara greva generali, sindicaliștii din unele fabrici fiind mulțumiți de felul cum sunt tratați, au emis părerea să se faci o grevă generală, însă numai pentru câteva zile. Aceasta spre a arăta că simpatizează cu colegii lor grevi ,lî de la cele două fabrici. Această părere a fost admisă și de sindicatele cismariler și tăbăcarilor și e probabil că mâine sau poimâine se va proclama o grevă generală pentru câteva zile, grevă zisă de simpatie. Deocamdată s’au cerut relațiuni de la comitetul general al sindicatelor din București, dacă aprobă o grevă în acest sens. In legătură cu greva de la „Meteor“, d. dr. comunii Gh. Scursa a viziat azi localul sindicatelor și îi urma cererea sindicaliștilor examinând pa ucenicii greviști i-a constatat mai ps toți bolnavi de hernie și alte boli provenite din răul tratament și muncă peste puterile lor. D. dr. Scurea a promis că va interveni la autoritățile în drept, comunicând constatările sale. Peatra âe UNIVERSUL primește abonamente lunare tsei 1.59 la Țară „ 3.50 la Strelautsf” Abonamentele de vară pot incepe din orice zi. vTt2 • rrz.. * Descifiiima parricHuhi] la percepția 5-a din Capitală Am vorbit ori pe scurt despre descinderea făcută de d. procuror Fericiți de la percepția 5 financiară din Capitală. Faptul s’a petrecut întocmai după cum am arătat noi. Duminică, D. Georgescu, perceptorul circumscripției 5 a avut căsătoria religioasă și seara cu trenul de 11 și 40 a plecat din București cu soția sa, ducându-se în străinătate. A doua zi, Luni, d. Ionescu- Crunți, comptabilul percepției, s-a prezentat d-l«» Lazărescu, administratorul financiar al Capitalei și i-a dat o cerere de concediu pe care o lăsase perceptorul Georgescu și în acelaș timp a predat și suma de 1900 lei, sumă pe care i-o lăsase tot perceptorul. D. administrator Lăzărescu, contrariat pe de-o parte de faptul că perceptorul își trimitea cererea de concediu după ce plecase în străinătate pe de altă parte de suma de 1900 lei care o trimisese fără nici o regulă, a cercetat registrele și văzând că totalul încasărilor se urca la 21.930 lei, deci cu 20.000 lei mai mult decât îî adusese comptabilul a sesizat ministerul și apoi parchetul. D. procuror Ferichide s’a dus în grabă la percepția 5 și împreună cu d. Lăzărescu a procedat mai întâi la verificarea scriptelor și apoi, aducând un lăcătuș a spart casa de bani, in care nu a găsit însă decât 4000 lei. Odată stabilită lipsa a 16.000 lei, d. procuror Ferichide a chemat la telefon pe d. Popp, șeful siguranței, căruia i-a cerut să dea telegrame pentru urmărirea perceptorului Georgescu. D. Popp stabilind că perceptorul D. Georgescu a părăsit țara prin Câineni a înștiințat telegrafic autoritățile din Budapesta și Viena, și erip-sa a primit răspuns de la poliția din Viena că perceptorul a sosit acolo. Deocamdată lucrurile stau aci. Eri fiind sărbătoare autoritățile nu au luat nici o hotărâre în această privință și se așteaptă aducerea perceptorului în Capitală. ______ ________Tis. Onomastica Regelui Serbiei Ieri cu ocazia onomasticei Regelui Serbiei s’a oficiat la orele 11 dim. un Te-Deura la biserica Kalinderu din Capitală. Au asistat d-ni: M. Ristici, miistrul Serbiei la București, V. G. Morțun, ministrul lucrarilor publice, general Crainiceanu, ministrul de război,I. Kalinderu, Trăsnea-Greceanu, Burghelea, maior Toroceanu, aghiotant regal, Siniocosski, secretarul legațiunei sârbești, colonel Basarabescu, comandantul pieței București, dr. Cassasovici, Goranescu, șeful de cabinet al ministerulu de externe, căpitan Mircescu, șeful de cabinet al ministerului de război, Gihoski și numeroși membri ai coloniei sârbești. Corul a fost condus de d. Popescu-Pasărea. După terminarea serviciului divin a urmat o recepție la legațiunea sârbească. G. M. Doro Mik OIRTILE CD JURI Câmpulung.— Joi 1 Iulie și deschide sesiunea de vară a Curți cu jurați Uiu Muscel sub prezidenția d-lui Sărățeanu, membru al Curței de apel din București. Se vor judeca următoarele procese : Vineri 2 Iulie și Sâmbătă 3 Iulie: Vasilica Georgescu, acuzată pentru asasinatul farmacistului Botez. Luni 5 Iulie : Stana Alecu Coman, pruncucidere. Marți 6 Iulie : Nicolae Iosif N. Cămara și Ion N. Sava Coman, prumul pentru loviri care au cauzat moartea și secundul pentru ascunderea cadavrului. Miercuri 7 iunie : Barbu zis Iancu Zamfirescu, atentat la pudoare. Joi 8 iulie : Ion Iosif Dițescu, Iosif Ion I. Burtea, Neculae Pavel Badea Popescu și Petre Fr. Șanițoia acuzați pentru delict electoral. Neculae Mihai Manole, loviriari au cauzat moartea. I Tarbarie nemai auzită săvârșită de o mamă Femeea Maria Ilie, din fundătura I. Caracas No. 14, ca sa se răzbune pe copila ei Marioara de 7 ani, care făcuse o greșeală, a înroșit un fier în foc și cu el a ars pe nefericita copilă pe abdomen, picioare și părțile genitale. Copila căzând în nesimțire, și vecinii aflând de cele petrecute, ei au înștiințat poliția și salvarea.Copilei i s-au dat ajutoare, iar barbara mamă a fost arestată. 36) Claudia cea frumosâ eau Milionara cerșetoare (Le Trésor de Gabriele) de CLAIRE DE NESTLE PARTEAI S £ volTistex"Al «.Ea.eroarLia.lva.î XXIV Fericire nimicită /Fără Să aștepte răspunsul, el adăugă: Corni pasă, dacă nu vrea, ^^■o iau pe Claudia de soție. Taci! nenorocitule! tu nu știi K Spui. ■ Acum s’a isprăvit... Claudia e moartă pentru tine. ■ — Mamă!exclamă André re■oltat, ■ — Da, André, pentru tine 0 ■oartă. Iiniștește-te, vei înțelege... Te-ai întrebat tu cine e acest om, acest străin, care și-a dat numele de Saint-Imert? — Și-a dat numele? — Da, căci nu acesta e numele lui. André scoase o exclamațiune înăbușită, începu să-i fie frică; presimțea o dramă, un mister teribil... Claudia era în adevăr pierdută pentru el. Ii veni în minte incidentul dintre el și american. — Cum îl chiamă? L-am văzut! Nl cunoști? Dar vorbește, mamă, odată... cine e acest om. — Asasinul tatălui tău. Chasseneur, ca trăsnit, rămase împietrit. — Asasinul... tatălui meu. Vorbele acestea nu aveau însă nici un înțeles pentru el. Iși petrecu mâna prin păr și spuse: — Dar e o nebunie!... Eu sunt nebun!... Mi-am pierdut capul, sau visez. Mamă, te rog, spune-mi! — Old copilul meu, copilul meu cel scump, strigă baroana, al cărui glas tremura de o nemărginită iubire. Ea îl luă în brațe, îl strânse la piept, pentru a-l liniști puțin. — Stai, lângă mine, dragul meu. Il așeză lângă ea și îl luă de gât. El, învins, nu opuse nici o rezistență. — Vai! nu visezi... suntem în fața celei mai crude realități. Ea începu să-i povestească cum a fost asasinat tatăl său, îi spuse repede mobilul crimei, spuse însă că Isabel nu era vinovată. — Și acel asasin? — Asasinul se numea Ferdinand Villarede, adică Guillaume de Saint-Imert... tatăl Claudiei. — Și... l-ai recunoscut? — Da... e el însuși... a încercat să-mi explice, să se scuze. Chasseneul nu mai putea să se îndoiască. — Pentru aceasta dar... murmura el. Acum își explica criza ce apucase pe asasin, când îl văzuse. André era portretul viu al tatălui lui, așa cum fusese acesta în momentul asasinărei. Americanul, când îl văzuse, crezuse că baronul Henri învinse și se afla în fața lui. Baroana povesti apoi rugămințile lui Saint-Imers și cum voise el să o facă să jure, că nu va spune nimic Claudieî. Nu-i spuse însă că era să fie victima lui, aceasta ar fi fost prea mult pentru André. Chasseneul rămăsese cu capul în mâini cu corpul înfiorat. De o irită, se sculă și punând mâna , revolverul ce-l avea în jachetă strigă: —■ Ciniî acesta trebuie să moar! Banana se aruncă de gâtul lui. — André! Nu-țî dau voie. Icepu să-l roage, nu, numai el mai rămăsese pe lume... Mi el nu cunoștea pe acea bestie cu fața de om, care îl făcuse orfelin.... Nu putea apoi să se bată în duel, cu un om, care omorâse pe tatăl sau. André era disperat, el ura de moarte pe acela care era tatăl Claudiei, căci aceia pe care el voia să o acopere cu sărutările lui nebune, era sânge din sângele asasinului tatălui lui, învins, sfărâmat,căzu iar pe piatră, repetând disperat. — Claudia! Claudia! XXV Mama Moncoeur Strada Poissoniers este una din cele mai freqventate din cartierul Chapelle, cel mai populat din cartierele de nord ale Parisului. In dimineața de care vorbim, mișcarea pe acea stradă era și mai mare. Mari și grele camioane uruiau cu fierăria ce duceau în ele; lucrătorii îmbrăcați în bluzele lor se grǎbeau sa se ducă la lucru; menajerele alergau pe la furnisorii lor de toate zilele. O tânără, blondă, subțire, îmmbrăcată cu o rochie scurtă, albastră, uzată cu o pălărie de paie neagră, cu trandafiri veștejițioși din strada Nielles și clete pe strada Poissoniers. Necunoscuta merse câtva timp de-a lungul prăvălilor, ca și cum ar fi căutat un loc unde să se refugieze. Simțea în adevăr nevoie de odihnă, căci era galbenă, era convalescentă, sau poate încă bolnavă. Umerii obrazului îî erau scoși afară, ochii erau înconjurați de cearcă de vinete. Mergea încet, greoi, uneori se clătina, de credeai că are să cadă jos. Ridică capul. Ochii îi se îndreptară spre o brutărie, la geamul căreia se aflau înșirate pâine de toate felurile. Grăbi pasul, mai erau dor câțiva metri de acea brutărie, când necunoscuta căzu jos pe trotuar. — Ei!.. drăguță!.. dar ce ai? Cel care spusese aceste cuvinte alergă să-i dea ajutor. Era un lucrător zugrav, judecând după petele de vopseală ale șorțului lui. O luă de braț și încercă să o ridice. Necunoscuta era leșinată, sau poate chiar moartă. Lumea se strânse în jurul lor, trecători obișnuiți, oameni din popor. După sfatul zugravului Boudiu, cel care alergase cel dintâi se aduse repede un scaun de la florăreasa din colț și așezată pe el, pe când două femei cum se cade, amândouă în vârstă, o frecau cu oțet, îi desfăceaut corsajul. Fiecare își da cu părerea. — Asta a stat bine, spunea Bouchu, dar a ajuns acum să tragă pe dracu de coadă. Ia uită-te nițel, mamă Marcel. Și trătă unei vecine ghetele de voce fină pe vremuri, cari erau scâlciate, fără tocuri, iar sub rochie un jupon de linou împodobit cu „entre-deux“ de vaiensie.no, dar care era praf făcut. .. Mare mizerie !.. răspunse mama Marcel, o femee de vre-o 50 de ani. Un surâs disprețuitor se ivi pe buzele ei de menajeră înțeleaptă. Necunoscuta însă, cu toate îngrijirile ce i se dedeau, nu-și venea în fire. — Să căutăm um sergent de stradă, spuse cineva. .. — Tacă-ți fleanca ! strig,! e ra ciu, cu o autoritate ce pentru vârsta lui. Iar băiatul ..rar*TM ^de lâfS în sergent, to cito când ea -ți avea familie, ai da ““ La poliției, însemna sa o în acea mașină formidarda ce înghite totul și de care Parisul se teme. _ Trebuie să-î facem ceva spuse mama Michel. (Va urma)