Universul, august 1910 (Anul 28, nr. 208-238)

1910-08-05 / nr. 212

ÎMPĂRATUL FRANZ-IOSEF, care își serbează mâine a 30-a aniversare a naștere! sale Calendar pe anul 1910 Ortodox­­ Mercuri. 4 August­. — SS. șeapte ti­neri din Efes. Catolic Marcuri. 17 August. — Laureat. Râs. soarelui 5.21 Ap. soarelui 7.18 „Universul“ are urmă­­t­ooarele linii telefonice : Administrația......................6162 Redacția •.............................1218S Străinătatea.........................20156 Intd­/restî, 4 August DISCUTIA asupra PRESE! In articolul d-sale împotriva licenței pr­esei, d. senator Gr. Procopiu propunând instituirea unei. comisiun­i disciplinary divi­­try, gazetari cu ’atribuțiuniile pe cari le-am arătat, f exprima con­vingerea că cu­ acest' mijloc s’ar putea­ ajunge în scurtă vreme sa se înlăture : toate elementele ind’óeli­ce din presă, breasla să se­­ curețe și­­ sa se ridice, — și, mai adăuga d-sa, „un alt rezul­tat ar fi că ar ridica putința or­cărui străin fără drepturi politi­ce,, ca la adăpostul regimului de impunitate de până acum să uneltească contra bunului­­ mers al trebilor noastre politice inter­ne­­ și, externe, să tulbure nepe­depsit liniștea țării înăuntru, sau­ să-i pericliteze situația în afară"”. D. Gr. Procopiu își încheie ar­ticolul d-sale susținând că, din moment ce s’a admis de parti­dul liberal revizuirea Constitu­ției și această idee a fost primită și de partidul conservator-demo­crat, nimic du s-ar împotrivi ca între punctele programului de revizuire, pe lângă celelalte ches­tiuni să se pună și această­ ches­tiune a jurisdicției în materie de presă. Instânțișt d-sa invita la examinarea și discutarea propu­nerii ce făcea, neavând pretenția de a fi dat o soluțiune def­initivă, ci voind numai a stabili că ceva ar „trebui neapărat să se facă în această direcțiune. După cum am prevăzut, pro­punerea d-lui Gr. Procopiu a dat naștere la o vie discuție prin ziarele noastre^ — și trebuie să constatăm că în genere ea n’a fost primită în chip prea favora­bil. Deși o parte din presa noas­tră recunoaște că ar trebui să se găsească un mijloc pentru stăvilirea licențelor­­ presei, nu prea îl găsește practic pe acela propus de d. Gr. Procopiu, dacă nu pentru altceva, dar chiar și numai ,­pentru faptul că chestia unei revizuiri a Constituției n’ar putea veni așa de curând la or­dinea zilei. In schimb, se face o altă­ propunere,, și anume: — Listele de jurați, pentru judeca­rea delictelor de presă, să se al­cătuiască în așa fel, încât să prezinte, garanții suficiente și pentru cel dat judecății cât și pentru pedepsirea licenței; ga­ranția de nepărtinire pentru a­­cuzat s’ar menține, prin faptul tragerii la sorți a judecătorilor săi, iar garanția , că judecătorii își vor face datoria va rezida .în selecționarea celor chemați a ju­deca procesele de presă. Alte ziare cred că n’ar fi nici o nevoie să se modifice actuala jurisdicțiune în materie de pre­să, întru­cât judecătorul­ui su­prem, opinia publică, ar fi as­tăzi destul de luminată ca să facă imposibile orice rele ur­mări ale abuzului de libertatea tiparului. In genere, această din urmă părere e susținută de ziarele cari reprezintă tendințele demo­cratice,­­­iar cealaltă mai mult de ziarele conservatoare. La mijloc, ziarele liberale, deși pri­vesc și comentează cu simpatie propunerea d-lui Gr. Procopiu, totuși nu și-o însușesc­­ în­ chip hotărât, cel puțin până acuma. Dar discuțiunea de sigur va­­ continua. Să sperăm că va re­zulta dintr’însa, chiar și dacă nu ceva imediat practic, cel pu­țin o lămurire mai de aproape a chestiunii în­ fața opiniei pu­blice. prinderea UN­­UI PERICULOS BANDIT Focșani, 2 August .Cititorii își amintesc de­sigur nume­roasele tâlhării făptuite iarna trecută de o ceată de räu­fäcätori, sub condu­cerea vestitului bandit Brăghicș Goga. Isprăvile acestor tâlhari cari proce­dai­, ca o îndrăzneală nu mai pome­nită, vânaseră groasa în întreg jude­­țul Futna. Grație însă activitatea depusă de autoritățile noastre și a urmăririlor perfect organizate de d. procuror M. Costea și conduse de­ d-sa personal, banda a fost în cele din urmă prinsă, iar șeful, vestitul Goga, împușcat la com. Fison, trai fnsese nemin» numai Ion Hade, supranumit Ciungui,, aghiotantul ban­ditului ucis, un tâlhar cunoscut prin sălbăticia și curasiul cu care opera. .. Dânsul, simțind că banda din care făcea parte e urmărită, s’a refugiat în pădurile Vrancei, pe la locul numit pârâul Bud­aihanului. Aci n’a stat mult timp, căci d. procuror Costea— care avea indicii sigure unde se află, s’a ürietärit u mai mulți jandarmi. Banuindu-se că s’ar fi refugiat în Foltești, (Covurlui), unde are o rudă, s'au anunțat jandarmii de acolo. Sergentul-major Lăzărescu, um­blând travestit pe la toate stânele și conacurile moșilor de prin împrejuri­­m­­ile Folteștilor, a reușit în cele­­ din urmă , să-l descopere , pe m­oșia d-lui Verona, angajat ca muncitor la tree­­rat. Jandarmii afi pus mâna pe el, înain­­tându-l parchetului de Futna. La cercetările făcute, Ilade a recu­noscut că el e îndrăznețul bandit atâta căutat, confirmând în totul faptele la care a luat parte cu banda lui Goga. Dânsul va compare înaintea Cartei cu jurați. Împreună cu ceilalți tova­răși ai săi : P. Brânzaru, Cristodor Ignat, D. Voinea, Marin Pintilie-Mos­­cu, D. Stoica Nair­iu și D­ tru Balcan. furtul de la „Universul“ Către abonații noștri Acum câtva timp s’a prezentat la administrația noastră un indi­vid cerând a-i oferi u­n post cât de mic spre a nu muri de foame. L’am admis de milă, oferindu-i un post în administrație, la sec­ția abonamentelor. Or, acel individ, după cum am constatat așa­ târziu, fusese tri­mis de un ziar — nu mai e nevoe să spansai care— spre a nu sus­­trage listele de abonamente, în­sărcinare de care s’a achitat cu succes săvârșind cel mai condam­nabil abuz de încredere. Acum, ziarul cu pricina se fo­losește de adresele furatele la noi, spre a trimite circular­ pune la promisiuni mincinoase abona­ților noștri, la expirarea terme­nelor abonamentelor. Atragem atenția abonaților noștri asupra acestor procedenre necinstite ale acelui ziar și­ ru­găm Ln acelaș timp să ne tri­­meată circatările ce le vor primi Ca încheere, lăsăm publicul să judece prin ce mijloace necorecte ace! ziar caută să-și facă abonați. Regu­lamentare a comerțului DE CEREALE Ministerul de interne, în urma in­tervenției ministerului de industrie și comerț, a trimis prefecturilor d­e ju­dețe următoarea circulară : „Prin ordinul circular din 25 iulie a. c. v'am adus în cunoștință o se­rie de măsuri luate de ministerul in­dustriei și comerțului, pentru regle­­mentar­ea micului comerț de cereale. Scopul urmărit prin aceste măsuri a fost de a concentra în obor cererea și oferta, interzicându-se vânzarea pe în bariere, pe strade, șosele ca și prin curțile cârciumilor și ale hanuri­lor, și de a da putință producătorului —grație concurenței ce s’ar naște, să obțină valoarea reală a produsului muncei sale sau un preț cât s’ar pu­tea mai apropiat de această valoare. Aceasta a determinat luarea măsu­­rei ca zilnic cota oficială a prețurilor cerealelor să fie afișată în fiecare zbor. "Cn alt scop urmărit de reglementa­rea comerțului de creare a fost de a se da organelor ministerului industriei, Camerei de comerț, precum și funcțio­na­riilor administrativi și polițienești posibilitatea unui control serios în a­­ceste centre (oboare) spre a se asigu­ra vânzătorilor o măsurătoare justă și neschimbată în momentul descarca­­rea la hambar sau magazie, a condi­­­țiunilor în care transacțiunile au fost încheiate și în deosebi plata imediată a Tărețulu­i cuvenit. D. ministru al industriei și comer­țului arătându-ne însă că pentru du­cerea la bun sfârșit a acelor măsuri atât de folositoare­ populațiunei rura­le, organele aepîun departament nu au tot sprijinul necesar din partea administrației, avem onoare a vă ru­ga, di în prefect, să bine-voitî a lua cele mai serioase măsuri ca pe viitor acest concurs să fie dat în mod mai eficace“,­ Mișcare în inspiratori In urma scoatere! în­ pensie a d-lui Arh. Chivu, consilier la înalta Curte de casație, s’au făcut următoarele numiri în magistra­tură :: D. Buzdugan, actual președinte al I. IV a Curtei de apel din București, a fost numit consilier la casație. D. St. Miculescu, consilier de de Curte la București, a fost nu­mit președinte al secției IV-a al acestei Curți. D. C. Buzdugan, de la Curtea de a­pe­l din Iași, a fost numit în locul d-lui St. Miculescu. D. Săulescu, actual­ inspector judecătoresc, a fost numit consi­lier de­­ Curte în locul d-lui C. Buzdugan. ■ Vom una holeră în Capitală ? •— Convorbire cu d. dr. Miron — In vedeera primejdiei holerei, preocuparea serviciului sanitar și a tuturor autorităților admi­nistrative o t­e a lua toate măsu­rile indicate spre a împiedeca pătrunderea epidemiei la noi. In Capitală, ca și în celelalte părți ale țarei, se desfășoară o mare activitate, făcându-se tot ce e necesar în această privință. Măsuri noul se iau zilnic și se execută în chipul cel mai rigu­ros. Având ocaziune să vorbesc cu d. dr. Miron, unul din medicii comunali ai Capitalei, a cărui activitate ca igienist e bine cu­noscută, am ținut să aflu păre­rea d-sale asupra primejdiei ce ne amenință. — Posibilitatea invaziunei ho­lerei în țară — mi-a spus d-sa— treime privită din două puncte de vedere. După cum știți, nu a exclus că s’ar putea ivi cazuri de hole­ră în unele localități din Mol­dova, în unele părți, datorită lipsurilor igienice, e posibil chiar să avem mici focare. Nu cred totuși, că vom avea pro­priu zis o epidemie de holeră. Direcțiunea generală a serviciu­lui sanitar și autoritățile admi­nistrative respective se îngrijesc fără îndoială de tot ce treime făcut. In ceea ce privește Capitala, mai mult încă nu avem de ce să ne temem. S’au luat măsurile preventive necesare și se execută cu toată rigoarea impusă de îm­prejurări. Bine­înțeles, e necesar ca și populațiunea să ne dea tot concursul de care se simte ne­voe.­­Și anume? —: Germenii, boale i se aduc tot­deauna într’o localitate,de către călătorii care vin din părțile contaminate. Acei călători sunt supuși unei supravegheri medi­cale la domiciliu timp de 5 zile, cât durează perioada de incuba­ție a boalei și, imediat ce s’ar constată că sunt bolnavi, se dis­pune izolarea lor și dezinfecta­rea­ rufelor și a tuturor obiectelor cu cari ei au fost în contact. Spre a se putea preveni isb­ucni­rea unei epidemii, e absolut ne­cesar să se cunoască și să se i­­zoleze la timp primul caz sau focar. Ei bine, unora din călă­torii cari urmează a fi supuși supravegherei medicale, îi se perde urma și ei sunt un pericol pentru populațiunea din locali­tatea în care se stabilesc. Deci ceea ce se cere unui cetățean, care ține la sănătatea lui și a ce­lor cu cari trăește laolaltă, e să facă imediat cunoscut medicului circumscripției sau poliției, când vre-un călător din cei despre cari vorbesc s’ar așeza în Capi­tală. Mai ales sunt greu de urmărit muncitorii, oamenii săraci. E necesar, de asemeni, ca ni­meni să nu ascundă nici un caz de boală și să nu se împotri­vească măsurilor de desinfecțiu­­ne și izolare. Să se anunțe tot­deauna medicul circumscripției, fie chiar că ar trebui să-l anun­țe de­geaba. Credem că popu­lați­unea Capitalei dându-și sea­mă de gravitatea împrejurărilor, nu va căuta să ne creieze difi­cultăți. • — Credeți că toate acestea vor fi de ajuns? — Ca să împedicăm izbucnirea u­ner epidemii ? Firește. Capita­la are o excelentă apă de băut, așa cum nu au multe orașe din țară. Analizele bacteriologice și chimice, cari se fac zilnic, dau rezultate admirabile. Din aceas­tă parte nu avem deci să ne te­mem. In Petersburg holera a fă­cut ravagiile cunoscute, din­ cau­za apei de băut, care a fost in­fectată. Nici în 1908, nici în 1909 nici acum în 1910, Petersburgul n’a avut o apă bună de băut­, a­­pa din conducte fiind adusă din râul Neva. Pe marginea­, Ne­wel se află un spital de unde în 1908 se aruncau în râu de sec­­țiuni și rufe de ale bolnavilor. La noi, în Capitală, nu poate fi vorba de o infecțiune a apei. Deci populațiunea Capitalei nu trebie să se alarmeze, să se îngrijească însă și să țină seamă de povețele:ce i se dau, ajutân­­du-ne și p­e noî, medicii, să pu­tem evita răul. O. Ș. SIN CARLSBAD 1 August 1910 D’abia s’a luminat de ziuă și orașul mișună: vizitatorii Carls­­badului se îndreaptă către is­­voare, tot mai mulți, până a­­jung mii, pe măsură ce se apro­pie de ele. La 8 mai toți și-au­ terminat cura de dimineață, mai rămânând cucoanele, cari de o­­bicei se scoală mai târziu, și cei deprinși să nu părăsească patul de­cât la 8 dimineața sau mai târziu­,și cari nici aci nu vor să-și iasă din obicei. Numărul în­târziaților e însă foarte redus, el nu reprezintă nici 10 la sută din numărul vizitatorilor. Aci toți se scoală de­vreme și toți se culcă de­vreme. La 8 șoselele din împrejurimi încep să se popu­leze, cele de pe dealuri de aseme­nea, restaurantele și cafenelele de la periferii se umplu de lume. Intră în prescripțiile curei ca ceaiul sau cafeaua cu lapte de dimineață să se ia după o oră de plimbare de la ultimul pahar de apă băută. Pentru­ moment o­­rașul ia altă înfățișare, e lipsit de animația ce i-o dau miile de vizitatori ce furnică restul zilei de colo până colo. E rândul ce­lor de la margine să facă afa­ceri dimineața. Intr’o cafenea, cam la 4 kilo­metri departe de oraș, la „Kai­ser-Park“, vin de laü cafeaua dimineața peste două mii de persoane. Aci am găsit ca direc­tor al cafenelei pe un român, d. Constantin Scriu, originar din Bârlad, care și-a creiat o fru­moasă poziție în Carlsbad; are proprietăți, în oraș e bine văzut și respectat de nouii săi conce­tățeni. Ceea ce-ți atr­age atenția în deosebi în această stațiune bal­neară e perfecta curățenie ce domnește pretutindeni, din bu­cătării până în saloane, totul sclipește de curățenie. Muscă nu se vede în Carlsbad, sau e ceva foarte rar. Străzile și șoselele sunt perfect întreținute; cele dintâi sunt spălate în fiecare noapte, cele din urmă, gudronate, sunt curățite în tot cursul zilei. Dru­murile de prin păduri și de pe munți sunt așternute cu nisip împrospătat la 2 -3 zile. Scările la cele mai multe cafenele, cân­tă de asemenea orchestre. După amiazi, de la 4—7, ia­răși concerte mai pretutindeni. Scara, reprezen­tații la „Teatrul Orașului“, la „Orfeum“, la „Pa­­risiana“ sau la „Circ“. Spectacolele însă încep aci la 6 jumătate și se sfârșesc cel mai t­ârziu la 9 l­uni. La 19 se sting lămpile electrice de pe străzi, rămânând aprinse ici calea câte un bec de gaz aerian, pentru ca orașul să nu rămână cu totul în întuneric; la 10 juni. porțile se închid pretutindeni;orașul doar­me. Rar­,­ foarte rar, se mai vede câte un trecător pe stradă. Duminica se organizează con­cursuri de frumusețe între doamne și domni, alergări de cai, concursuri de aviațiune, etc. Printre distracții mai trebuesc numărate și excursiunile, ce se fac prin curse regulate cu auto­mobile, omnibuse sau trăsuri, de mai multe ori pe zi, la „Gres­sadler“, „Elbogen“, „Pirchen­­hamer“, „Hanshemling“, etc.­­ De această din urmă locali­tate, așezată pe malul drept al Egerului, într’o poziție foarte pi­torească, se leagă o frumoasă le­gendă. Se zice că pe vremuri trăia aci un tânăr, Hans, de o frumusețe răpitoare. Văzându-i, o zână s’a amorezat de el, dar Hans n’a răspuns acestui amor, de­oarece el iubea pe frumoasa Grotchen, din satul lui, cu care a’a și cununat. Pe când gine­rele cu mireasa împreună și cu toți nuntașii se întorceau de la biserică, zâna, ca să se răzbune, i-a împetrit pe toți în momentul când vioiau să scoboare muntele spre a trece râul Eger ca să in­tre în sat. Se văd în adevăr pe malul E­­gerului în punctul acela niște stânci spintecate vertical, cari, cu multă bunăvoință, pot părea niște sculpturi înfățișând oa­meni. Aceste stânci, spune le­genda, sunt nefericiții mici și nuntași, petrificați de zona răz­bunătoare. Dar împrejurimile orașului, unde te duc niște admirabile șo­sele ce străbat păduri de brazi, de ulmi, și de frasini, câtă lume nu atrag! Zilnic și ore întregi sunt vizitate pe jos de sute de de piatră și pardoselile de mo­zaic de prin localurile publice, de prin magazine sau case par­ticulare, se spală în fiecare sea­ră cu săpun și cu leșie. Intru­cât privește restaurantele, ele sunt de o curățenie ce întrece toate așteptările, iar serviciul se fa­ce — cu 2, 3 excepții — de fe­te, de asemenea foarte curat îmbrăcate , rochii negre, iar pe de­asupra șorțuri albe brodate. Vizitatorii Carlsbadului, în ce privește distracțiile, nu pot să se plângă. Dimineața, între 7 și 8, două orchestre comunale cu buna ele­mente, cântă una în colonada „Mühlbrunen“ a doua în colo­nada „Sprudel“. Intre 8—10, pe vizitatori caii se duc în Aberg Stefanie Warte, „Frantz-Iosef“, „Becehome Kapelle“, „Belvede­re“, „Hirschensprung“, etc. Carlsbad­ul se mai deosebește de alte stațiuni balneare și prin numărul mare al magazinelor, cari pe alocurea ocupă străzi­ întregi. Și e de necrezut câți bani înghite această prăvălie. Un magazin de rufărie, în toiul se­zonului, trimetea zilnic la Cen­trala din Viena între 10 și 15 mii coroane. Despre bijuterii, cari vând un singur obiect cu suma de mai sus, nu mai vorbesc. Dar magazinele de mode, de confec­­țiune, ce sume considerabile în­ghit și ele! N. Dimitrescu-Câmpina. STÂNCILE DLN BANSHEMUM« Un ziar francez despre români Ziarul parisian „Le Matin“, care ne-a sosit ori, publică un entuziast articol despre Româ­nia. După ce descrie pe scurt istoria țării până la suirea pe tron a Regelui Carol, se ocupă de desvoltarea economică a ța­rei ,— despre care spune că e măreață, — de agricultură, de bogăția terenurilor noastre pe­trolifere și de comerțul țării, a­­poi sfîrșește ast­fel: „Politica pacinică a Româ­niei, înflorirea sporindă a in­dustriilor ei, excelenta condu­cere a administrației sale finan­ciare,­ credința sa care nu dă greș în ținerea angajamentelor, constitue pentru noi și toate ce­lelalte popoare din Europa che­zășii de stimă și de încredere față de acești Latini cari au iz­butit sa recon­stitue, in celalt capăt al Europei, o putere atât de bine alcătuită și atât de vred­nică de respectat“. Elogiosul articol pentru Ro­mânia e însoțit și de cinci cli­șee înfățișând : Familia regală, vederea generală a București­lor, o vedere a Constanței, Ban­ca Națională din București și palatul ministerului de externe. Ofițeri concentrați Ofițerii de rezervă mai jos notați, din reg. 4 Ilfov No. 21, sunt chemați la concentrarea batalionului 21 re­zervă pe ziua de 2 August: Căpitanul Lăzărescu Emil; locote­nenții : Popescu Stelian, Oprescu loan, Ghiriac Mihail, Const. Sfote­­scu, Alexandru Dedu, Ranetescu Du­mitra, Envi­o Maieî, Pârvanovici Al. Teodor, Albert Teiler și Bălășescu Iosef. Numiții ofițeri se vor prezenta e­­chipați în ținuta de campanie la ba­talionul 21 rezervă, str. Francmasonă. Transferări In Învățământ Au fost transferați pe ziua de 1 Sep­tembrie a. e. , d­na Valeria Trăducan de la școala de fete din T.­Muscurele în șe. No. 2 din Pitești; Ecaterina Pașcanu­ de la șc. de fete din Odobești, la șc. No. 2 de bilet­ din Huși; Paulina Petrușen, de la șc. mixtă din R.­Vâl­­cea în școala de băețî No. 1 din acelaș oraș; Ion Fileu­leset­, de la Mische! (Dolj), la Motoc!­­(Dolj); N. Popescu de la Motoci la Mische!; Oprea Ho­raci si de la Gogul­ac (Constanța), la șc. de băețî din Meglidia; Stelian Ca­­racudovicî, de la șc. de băeți din Zim­­nicea, în șc. No. 1 de băețî din Ale­xandria; Isabela Coco, de la Agaș (Bacau), la Moineștî; Bădăuță Chh., de la Tibicenî (Romanațî), la Zâm­­breasca (Teleorman); Natalia Grigo­­riu, de la șc. de fete din Roșeț­ (Ialo­mița), la Brebu (Prahova); Gr. Ibri­ceanu, de la Șuletea (Fălchi), în On­­greștî Jigălia (Fülem); Rosa Vasi­lesen de la Știu de­ Orăști (Tifov), la­ Malul Spart-Boli­n­ti­nul din Vale (pe 1 Oc­tombrie, D. Fotora de la Geleí (Iio­manați),la Tămbușești-Rajiștea (Dolj). In­grestia cimitirului is­raelit din Focsani Epitropia comunităței israe­­lite din Focșani ne trimete ur­mătorul comunicat : „Ziarul „Seara“ cu No. 190 publică în prima sa pagină un articol, intitulat: „Calomniato­rii țarii“ care numai binevoitor Evreilor din țară nu poate fi. Adică : Face responsabili pe evreii din România pentru un articol violent scris în ziarul „Secole“, la adresa românilor în chestia evreiască. Comunitatea israelită din Focșani, în numele membrilor săi, ține să declare „odată pen­tru totdeauna“ că nimeni din țară sau străinătate nu este și nici n’a fost vre­ odată autorizat să scriu în numele lor în ziare ceva atingă­tor de demnitatea poporului sau guvernului ro­mân“. Mai departe, epitropia rela­tează faptele așa cum s’au în­tâmplat și cari sunt cunoscute cititorilor noștri. DEZASTRU* m hh­rausiteis — Prin fir telegrafic — Bruxelles, 3. —­ Două lăzi cu bani au fost găsite sub dărâmă­turi. Ele aparțin comitetului Expoziției și conțineau 140 mii franci. Bruxelles, 3. — In timpul in­cendiului o mulțime de indivizi au pătruns în­ interiorul expozi­ției și au început să fure și să prade. 30 de astfel de tâlhari au fost arestați. Bruxelles. 3. — O comisie an­chetează căutând să stabilească responsabilitățile și cauza in­cendiului. Mai mulți funcționari ai expoziției au fost arestați pâ­nă acum. Pagubele se evaluează acum la 12 milioane franci. Evaluarea exactă este foarte greu de făcut, de­oarece nu se cunosc încă pier­derile. Multe lăzi cu juv­ericale și bani cari se credeau perdute, au putut fi salvate. Bruxelles. 3. — Expoziția a fost închisă provizoriu. Soldați și jandarmi păzesc intrările. Regele Albert a trimis prima­rului din Bruxelles o călduroasă telegramă de condoleanță. Comitetul secțiunei franceze a ținut azi o ședință discutând chestiunea reconstruirea pavilio­nului. Secțiunea engleză a suferit mai puțin. Celelalte deabea au fost atinse. In general dezastrul e mai mic de­cât se anun­țase la început. Berlin, 3. — împăratul Wil­helm II a trimes primarului din Bruxelles o telegramă prin care își exprimă regretele pentru ar­derea expoziției. la drăsluța spargere DE LA COFETARIA RIEGLER Eri noapte o îndrăzneață spar­gere s’a făptuit de câtre hoți rămași nedescoperiți până în momentul când scriem aceste rânduri, la cofetăria d-lui Geor­ge Riegler, din calea Victoriei, din Capitală. Spargerea a fost observată dri dimineață când personalul de serviciu a venit la cofetărie și a­­tunci s’a înștiințat poliția. D. Mișu Călinescu, comisarul circumscripției I și d-nii N. Popp și Const Pârâianu de la siguranța Capitalei, s’au dus i­­mediat în cofetăria Riegler și­ au început cercetările. Hoții au pătruns în cofetărie pintr’un gang care dă în str. A­­cademieî și forțând o fereastră dela pivniță au deschis-o și au intrat. Din pivniță ei au intrat în laborator și forțând o ușă au ajuns în biuroul d-lui Riegler.­­cele au spart toate sertarele biuroului și,negăsind nimic au luat pe brațe cala de bani și du­când-o în laborator au spart-o. Norocul nu a favorizat însă pe hoți, de­oarece în casa de bani ei nu au găsit de­cât suma de 14 tel. De necaz hoții au spart atunci toate sertarele de la bi­­­rouri, mese și galantare. D. Riegler bănuește de autori ai spargerei pe doi inși foști în serviciul d-sale ; poliția este în­să de altă părere și crede că spargerea a fost făcută de spăr­gători de meserie. Indreptându-și cercetările în această direcțiune, d. Popp, șe­ful siguranței, a trimis agenți în urmărirea mai multor spăr­gători.­­Ha. 300 escurs t offliști turci în Capitalai Azi, la orele 12 sosesc în gara de Nord, cu trenul de Constanța 300 escursioniști turci, puși sub conducerea d-lui Nagy Bey, ma­re proprietar din Brusa. Această escursiunea cu totul independentă de cea a studenți­lor, este urmarea entuziasmului stârnit de vizita învățătorilor noștri la Constantinopol și a pri­eteniei ce se înfiripează între Ro­mânia și Turcia. Din ea fac par­te mulți funcționari superiori, deputați, foști miniștri și mari comercianți. Acești 300 oaspeți nefiind a­­nunțați oficial, nu s’au luat mă­suri pentru o primire la care să participe și guvernul. Despre această escursiune s’a aflat abia ori printr’o telegramă trimisă de Nagy Bey d-lui Ep. Balamace, în care-l ruga să în­­grijască de găzduire. De îndată ce s’a aflat despre a­­ceasta s’a constituit un comitet de recepțiune care a lansat un apel către publicul Capitalei, ca să facă oaspeților o primire cât mai cordială. DELIM TK­ MIUTIR Sergentul Preda Haralamb din reg. 2 cetate a găsit de cuviință să falsifice registrele matricole în scop de a trece in concedii­ pe mai mulți soldați, bine înțeles în schimbul unei remunerații. Tot acest sergent a falsificat semnătura șefului de corp pe mai multe foi de drum cu cari apoi, tot în schimb, unei sume de bani au călătorit mai mulți olteni pre­cupeți. Faptele fiind descoperite, co­mandamentul corp II de armată a însărcinat cu instrucția afacerea pe d. raportor al consiliului de răsboi. PRINDEREA in­­uia di«J*an­da Lache-Bs<­­»e.umii Cititorii cunosc isprăvile săvâr­șite de banda Lache-Băbeanu. Curtea cu jurați i-a condamnat la diferite pedepse, potrivit gra­­vităței faptelor comise. Singur Iancu P. Baboi a reușit să fugă și a fost condamnat în lipsă la muncă silnică pe viață. Acum câteva zile a fost prins la Mărășești, iar eri a fost îna­intat parchetului Ilfov. Baboi a făcut declarația că face opoziție contra deriziune! Curiei cu jurați Această opozițiune se va judeca în sesiunea de Septembrie, CA­PIT.AX.­17 FAȚA DE PRIMEJDIA HOLEREI Ancheta „UNIVERSULUI“ asupra starei sanitare a Capitalei Eri ne-am continuat ancheta asupra părților mărginașe ale Capitalei. Punctul nostru de cer­cetare a fost de astădată cartie­rul Griviței, unul din cele mai populate cartiere ale București­lor. Cartierul Griviței propriu zis alcătuește un fel de patrulater având ca laturi deoparte calea Griviței, de alta șoseaua Basa­rab socotită de la podul Marei de Nord, de alta străzile Pandele Dinu, Zaharia și paralele, iar de alta gropile lui Ouatu, în spatele cimitirului „Sf. Vineri“. Am avut ori prilejul să văd cu de amănuntul străzile despre cari s’a vorbit în ziarul nostru pe larg în timpul recentelor i­­nundații. In calea Griviței la No. 258, unde începe str. Tudose, chiar cri­ptura a desinfectat lu­crurile rămase pe urma unui bolnav de scarlatină, înaintând pe str. Tudose spre str. Geor­­gescu, am văzut locuințe îngro­pate în pământ încât te minu­nezi cum de pot să trăiască oa­meni în ele. Str. Ignațiu vine după ea, având același maidane pe cari zac tot felul de gunoaie, lipite de curțile oamenilor. Se cuvine să insistăm în deo­sebi asupra halului de plâns în care se găsește așa numita „stradă“ Gheorghe Constantine­­scu. Această „stradă“ nu­ e de­cât o ulicioară murdară ramifi­cată chiar din calea Griviței și având la începutul ei deoparte și de alta, niște locuinți ce sea­mănă mai curând a morminte sau pivnițe decât a locuinii ome­nești. Sunt pe această ulicioară și câteva case igienic construite, însă nenorociții locuitori trăiesc întro atmosferă cu desăvârșire ucigătoare în mijlocul gunoae­­lor, înotând în praf și în noroac, pentru motivul­ pe care mi -ai­ explicat câțiva locuitori de pe această ulicioară—că proprieta­rul cocioabelor de cari pome­nim mai sus nu vrea să le dă­râme, împiedicând astfel primă­ria de a deschide stradă. In capătul acestei pretinse străzi se construiește chiar astăzi o șandrama de scânduri și de ti­nichele care e departe de a co­respunde cerințelor igienii, iar la un pas de ea, cufundat într’o groapă plină de bălării, e un bordeie ce se ridică de câteva palme deasupra pământului, a­­coperit cu tinichele și funduri de oale, în care locuiesc un bă­trân cu soția sa. Trebue să meargă cineva să vadă cu pro­prii săi ochi acest bordeiu în care nu se poate intra decât pe brânci, spre a înțelege grozăvia faptului, pe care cuvintele n’o exprimă în­deajuns. Primăria ar trebui să exproprieze numai­decât capătul acestei ulicioare ca fiind de utilitate publică. A­­c­esta e singurul mijloc de a se da locuitorilor acestei ulicioare lumină și aer și de a-i scuti de viața în mijlocul gunoaielor, pe care o trăiesc azi. Am văzut în spatele acestei străzi un maidan mare pe care se aruncă lături și gunoaie și printre ale cărui bălălii se pră­jesc hoituri de animale sub an­șița soarelui. Un singur caz de boală când s’ar ivi prin aceste locuri, sin­gur Dumnezeu ar putea garanta că nu se va prăpădi toată lu­mea. Pe str. Trifan, la capătul din­spre Grivița, e un sălaș de ți­gani în niște cocioabe ai cărui păreți fiind mâncați de ploi și amenințând să se surpe, găurile sunt astupate cu bârne, tini­chele și bolovani. Și pe toată această stradă, ca și pe Târgoviștea-Veche, numită și Țigănia, am să întâlnești mi­zeria cea mai desăvârșită, care te înfioară și te uimește. Pe toa­te străzile înșirate până aci, ziua se ridică nori de praf și co­pii desculți—și foarte adeseori în pielea goală,—cutreeră prin gunoaie, apucând-o uneori spre marea groapă a lui Ouatu spre care duc toate aceste străzi. Vă sfătuiesc să vă duceți, citi­tori și să admirați această rară priveliște de murdărie, aflătoare numai la câteva minute de cen­trul Capitalei. Vă sfătuiesc însă s’o admirați de departe. Bărăga­nul de gunoaie se întinde până spre Câmpul Pleșoianu, bărăgan plin de tot ce Capitala are de a­­runcat,tinichele,­ saltele și perne vechi, paie, băligar, hârtii, câr­pe și cadavre de animale intrate în putrefacție. Și sunt oameni cari trăiesc pe lângă aceste mur­dării, cari trăiesc par­că din a­­ceste murdării ce alcătuiesc o condiție de viață absolut trebu­incioasă pentru ei. Străzile Dănciulescu I­­ și II, prin cari am trecut eșind în ca­lea Griviței, ca și străzile Mincu I și II, nu sunt decât prelungirea acestui loc pe care nu o poți ve­dea fără să te îngrozești. Pretutindeni, pe unde am tre­cut, am văzut bălți cu apă verde împrejurul puțurilor, gunoaie și prăfărie de nepătruns în cari sunt îngropate bordeele și casele în cari intri pe brânci. Oltenii trec pe aceste străzi cu mărfurile descoperite purtând în coșuri molime adevărate înfăți­șate prin muștele ce­roesc. Ni s’a spus că faimoasa groa­pă a lui Ouatu nu se poate des­ființa, și că gunoaiele trebuesc aruncate aci. Nu vrem să ne în­doim de aceasta, dar nu înțele­gem de ce nu se iau alte măsuri de apărare pentru nenorociții pe cari soarta i-a aruncat lângă acest bărăgan de murdărie. Co­muna dă sfaturi și face rugă­minți particularilor să ajute la ridicarea gunoaelor de prin curțile oamenilor. Nici odată nu s’a pomenit însă vreo căruță de gunoae pe a­­ceste străzi bătute de Dumne­zeu. S’ar cuveni ca, neputându­­se scăpa lumea de primejdia groapei lui Ouatu, să se curețe cel puțin străzile arzând­u-se gu­noaiele, să se dea oamenilor aer și lumină, să nu mai fie osân­diți să înoate prin noroaie până la genuchi și prin nori de praf. Se impune o urgentă curățare și canalizare a stradei Tudose, a uliței Gh. Constantinescu, str. Trifan— deocamdată­­—apoi ar­derea gunoaielor și curățarea celorlalte străzi: Georgescu, Dănciulescu I și II, Mincu I și II, Târgoviștea-Veche (Țigănia). Aceasta e o datorie de căpete­nie a comunei, dat fiind marele pericol ce-l prezintă acest car­tier pentru toată populația Ca­pitalei. In cartierul Grivița populația e de o densitate cum nici într’un alt cartier nu se mai­­ găsește; chi­riile sunt aci nespus de ridicate pentru cele mai dărăpănate co­cioabe, pentru cuvîntul că aci locuesc mai toți slujbașii C. F., toți lucrătorii atelierelor centra­le și ai atelierelor nouî. E un cartier cu desăvârșire muncito­resc, un cartier de oameni ne­voiași, lucru care ar fi trebuit să facă din el principalul punct de luare aminte al tuturor câr­muirilor.* In numărul trecut am spus ni­ am primit numeroase scrisori din partea cetățenilor cari ne in­vită să vizităm diferitele părți insalubre ale Capitalei. Iată ce ne scrie o d-nă de pe str. Abatoriului: Stimate Domnule Director: Am citit în ziarul Universul a cărui abonată sunt, un apel al d-lui dr. Heresen, adresat cetă­țenilor, relativ la pericolul ce ne­ amenință din pricina hole­rei. In acel apel d-nul doctor Botescu cere concursul cetă­țenilor, rugându-i să fie mai îngăduitori, căci primăria se gă­sește în imposibilitate să stro­pească toate străzile, să cureți gunoaiele, etc. Mai mult de­cât îngăduitor! am­ fost noi din împrejurimile abatoriului, când am intervenit la primărie să se dea ordin să se curețe praful de pe șosea și să se stropească șoseaua, pe care trec în fiecare noapte sute de bu­toaie ale societăților barometri­­ce, unele mai primitive decât al­tele, cari, orî-cât de ermetic ar fi închise, tot se scurge din ela murdăria ce mai târziu se transformă în praf, și-l aspirăm noi, locuitorii din împrejurimi. Primăria a promis multe dele­gației de cetățeni ce s’a prezin­­tat în audiență în acest scop, ca pavaje cu asfalt în fața biuroului de taxare, unde butoaiele se o­­presc câte 2—3 minute și în fața căruia se observă un strat de murdărie aproape de o palmă, curent de apă continuu, etc. însă toate acestea au fost numai zise, nu și făcute, după cum de altfel se întâmplă mai totdeauna când ai vre­o nevoie în vre­o au­toritate. Imi permit să atrag atenția primăriei, că holera, de aci se va propaga întâi,­ când germenul acestei boale va veni în țară, îmi fac datoria încă odată de a atrage atenția asupra acestui pericol iminent, de data aceasta, prin mult apreciatul dv. ziar. Mulțumindu-vă, etc. Paulina Florian, Spl. Abator No. 21l. Hessaperirea autorului marilor furturi de bij­terii din Brăila — Prin telefon — Brăila, 3 August. Cercetările asupra furturilor de bijuterii au continuat toată noaptea. Poliția a făcut numeroase des­cinderi și investigații cu oare­­care rezultate. S-a aflat după semnalmente că hoțul e un dezertor din bat. 8 vânători, anume Emil Cornes­­cu, zis Eftimie Elefteriu, fost acum 4 ani în serviciul societă­­ței de iluminat de aici. S’a găsit la un prieten al lui o fotografie, după care a fost recunoscut de d. Boantă. In ur­mă s’a mai aflat că în intervalul furturilor comise la d-na Mareș și avocatul Boantă numitul hoț, prin acelaș procedeu, s’a in­trodus în locuința d-lui C. Co­­tiș din str. Gradinei publice, de unde a furat un ceas și niște butoni de valoare, furt nerecla­mat până acum. Toți agenții siguranței sunt în căutarea hoțului, care după toa­te probabilitățile nu a avut tim­pul de a eși din oraș. &«­S5Fatfa«a»te­ta­lii Fătt­masstal­ssröans Pentru bărbați Tgr.­Oona, școala de băetî No. î; Ga*­lafat, școala de băetî No. 2; Mișii, școala de băetî No. 2; Huși, școala de băetî No. 2; Piatra­ N., școala de băetî No. 3; Huși, școala de băețî No. 3; Par­ciü, școala de băețî; T.-Magritele, școala de băețî No. 2 ; Tulcea, școala de băetî No. 1; Tu­lcea, școala­ de băețî No. 2; Roșiori-de-Vodă, școa­la de băețî No. 2; Văleiu­l-de-Munte, pe 1 Octombrie 1910. Pentru fetei Tfs.­Ocna, școala de băețî No. 2; T#.­­Ocn­a, școala de băețî No. 2; Constan­ța, școala de fete No. 2; Cernavodă, școala de fete; Hârșova, școala de bă­ețî; Hârșova, școala de fete ; Medgi­dia, școala de fete; Calafat, școala de băețî No. î; Dorohoi, școala de băețî No. 2; Călărași, școala de băețî No. 1; Baia-de-Aramă, școala de fete; T. Mă­gurele, școala de băețî No. 2; T. Mă­gurele, școala de fete No. 1; I­osiari­de Veue, școala de băețî No. 2; Zimni­­cea, școala de băețî ; Tulcea, școala de băetî No. 3; Tulcea, școala de băetî No. 4; Tulcea, școala de băețî No. 4; Tulcea, școala de fete No. 2; Babadag, școala de baeți; Babadag, școala de fete; Isaceea, școala de băețî; Isaceea, școala de fete; Salina, școala­­ de băețî; Salina, școala de fete; R.­Vâlcea, șc. mixtă; Drăgășani, școala de fete; Giurgiu, școala de fete No. 2; Olteni­ța, școala de băețî; Alexandria, școa­la de băețî No. 1; Dorohoi, școala de fete No. 2, pe 1 Octombrie 1910; Constanța, școala de băețî No. 3; I­­saccea, școala de băețî;­­Buzău, școala de băețî No. 4; Buzău, școala de fete No. 4; Roșiori-de-Vode, ș­coad­a de bă­tăi No. 2; Zimnic­ca, școala de fete; A­­lexandria, școala de fete No. 1; Ale­xandria, școala de fete No. 2; școala de fet«* 1

Next