Universul, iulie 1913 (Anul 31, nr. 178-207)
1913-07-22 / nr. 199
i 01 3 I RINȚA PENTRU FACE ■ Eien na seri de_courir il l'ant partir â point. Lafontaine. La 8 Aprilie M. S. Regele a hmaplinit 74 de ani, ministrul său d. Maiorescu a depășit 73 în luna Februarie trecut. Și unul și altul au lăsat de mult în urmă mijlocia vârstei omenești și chiar limita de care ne vorbește Biblia. Ei sunt bine cunoscuți pretutindeni: ministrul, până mai ori, mai ales ca învățat, ca profesor, ca filosof , Regele, negreșit din cauza înțelepciunii cu care a condus Statul român dela reîntemeierea sa și până astăzi. Ideia sau posibilitatea unei schimbări a persoanei ce ocupă tronul României, câtă vreme Regele Carol este in viață, nu mai trece prin mintea nimănui. Poate nouăzeci la sută din locuitorii patriei noastre sunt născuți de când Carol I stă pe scaunul domniei. Când generațiile de astăzi au deschis ochii pe Carol Tau văzul, cu El s’au deprins, figurațiî o întipărită, în imaginația poporului, sub El rin consolidat Unirea,, țărilor definitiv, cu dânsul împreună, după secole de asuprire și dim uixiiltiv, in care Românii păreau a fi uitat meseria armelor, s’au ■cus ostașii noștri, la bătălie și la biruință. Desființarea rel ițiunii de vasalitate ce lega rromii de imperiul otoman, a însemnat neatârnarea noastră, cord J în-i regulă nu împodobește numai pe lege, ci e pusă și pe fiu.ica o oră, la bine și di iele, la isprăvi ,și la noi zbânzî, bucuriile și suferințele sunt combed: ale dar sunt ale noastre, zile n aastre sunt ■>!•■ mir. Negreșit că într'o ironni!.» așa de lungă (căci niste puține luni vș fi cea mai brngfie,c' ia desv-81 it arc încoace) traduc să fie și zile de amărăciune. Pi.—dare» Răsura brii'a fost una, răscoală din 1907 a fost o mare durere, vor fi fost desigur și f ie puncte rome, dar peste tot, omul destul de înaintat in vârstă ca să compare ,cu ochii sî î proprii știrea, noastra de azi cu cea de odinioară,poate lingind să ume, crize imens i roastră propășire. Ca stare cu iii riiica economică, ca situație politică, că prestigiu, și r?**uiite al țării deosebirea intre atunci ,și «cum este, nainasmită. Totuși in cursul ultimelor opt luni câți uitase toate acestea! Câți șopteau cu amărăciune concentrată, ba unii nu se sfiaui sa strige în gura mare : „Păcatul nostru este că avem un ..Rege bătrân , păcătui este că ..'avem în fruntea guvernului,un ministru bătrân;' ce i, faci ..e.u oameni cari ad trecut anii „ste așa zisa înțelepciune când „mumni> este putere și voință . ..prea multă cumpănire, prea „puțină energie. Este un moment în viața popoarelor ca și „■a armatelor când comandan„tul nu are vreme de pierdut ,cu lungi chibzuiri dacă e mai bine să facă așa, sau mai bine altfel ei trebue să încalece, ,să tragă sabia, să se pue în fruntea oștirii și să se răpeadă ‘ laiinte, fie ce-o fi P Zadarnic d. Maiorescu declară în Adunarea țării celor ce ziceau că a pierdut trenul ,că : „Trenul nostru n’a sosit încă !” Ia fundul inimei, cei mai binevoitori gândeau cu mâhnire: „Am pierdut ceasul. La popor„w ca și la indivizi un moment ,,'este 'cel Ivotămâtor. De. pierzi „pe acesta adus nu mai vine”. Așa se exprimau cei binevoitori, , nu vorbesc de ceea ce ziceau naturile impulsive și mai ales cei învrăjmășiți.... "Care dintre cârtitori își dă seama deplin de greutățile ce au fost de învins? Cine știe exact prin ce piedici, prin ce mizerii, prin ce obstacole a trebuit să decem, ce "iisa a trebuit să evităm? Căci noi nu -iveam a face numai cu Bulgarii pe care—in ciuda gazetăriei străine—îi apreciam la adevărata lor vânare. Se uită ușor că țara noastră are la stânga și la dreapta câte o împărăție mare, și că o hotărâre nechibzuită sau pripită putea să ne facă un rău nemăsurat. Politica regeriri bulgarilor și a faimosului sau ministru ne dau îndestulă dovadă despre consecințele, ce pot avea un pas greșit. Dar momentul oportun a sosit, și bătrânii după ce au lăsat să treacă trenurile ordinare, au prins repede trenul Fulger, ei au pornit cu hotărâre ,fără a se mai opri răci, precum zice poetul Coșbuc anul trinu lr., IV iT ac pornit . Par când pornesc sun siren de oprit. Ei au pornit la război când totul era pregătit, când spatele ne erau asigurate, când nici o acuzare de viclenie, nu se putea fu :>. când izbânda era ,neiido Da, in război. Căci avem elementele războiului, a lobitizarea, convența:n ua.echiziționarea, oprirea rănită a întregei noastre vieți economice și culturale, avem marșurile forțate, toate operațiile tehnice, ca aruncare, grăbită e unui pod imens peste cel mai larg râu al Europei, năvălirea in țara dușmană, ocup:ă... de orașe străine, facerea de numeroși prizonieri... avem toate ale războiului afară de una de bătălii și aceasta nu din cauza noastră. Ce te faci la un duel când adversarul se derapeazăi ,Vârful săbiei mele nu poate atinge pe cel care dă fuga când mă apropiu. Dar vedeți, cu toată nevărsarea de sânge, cum mișcarea noastră militară este apreciată de alte națiuni, cum este considerat statul nostru major și șeful G< cum e privit Prințul moștenitor ce comandă armata întreagă, cum e judecat întregul nostru corp ofițeresc de la generali până la sublocotenenți , cum sunt admirați subofițerii și soldatul român cu disciplina și sobrietatea lor, cu avântul de care au dat dovadă, cu disprețul lor de moarte. Iată forțele latente ale poporului român pe care bătrânul Rege, ajutat de bătrânul său ministru a știut să le descopere și să le pue în evidență. In odaia tuturora Statul nostru s’a ridicat și, ceea ce e mai mult, ne-am ridicat în sentimentul nostru propriu, în încrederea ce avem în noi înșine. Campania aceasta așa cum a fost, ne-a întărit și a.mărit patria, ne-a făcut respectați și—lucru însemnat, *—ne-a arătat și lipsurile care existau și trebue îndeplinite cât de curând. Da, cât de curând, căci ciocnirea cea mare are să vie de acum înainte, poate peste câțiva ani, poate și mai devreme. Alună trebue să fim gata, atunci mult mai mult decât acum se vor cere strângerea tuturor energiilor, facerea tuturor sacrificiilor. Să dea Dumnezeu să avem și atunci bătrâni chibzuiți ca cei de astăzi! Dar știu ce zic unii: Meritul bătrânilor nu este mare. Ce făceau ei de nu veneau împrejurările așa cum au venit? Numai norocul i-a ajutat de au putut îndrepta greșalele făcute. Norocul! Mare vorbă e noroc!, bat-o norocul s’o bată ! Dar cine pe astă lume, care om de Stat cu renume, care general însemnat, care inventator sau descoperitor genial a putut vreodată săvârși fapte mari dacă tu l'ar fi slujit și norocul! De când e lumea norocul ajută pe cei cu mintea limpiede și inima voinică, Fortes fortuna adjurat. Poate că tocmai vârsta înaintată ! Regelui și a ministru** «ai săi» a fost cauza pentru care ei, în împrejurările cele mai grele, ■ au putut să-și păstreze sângele rece, limpezimea judecății, seninătatea vederii. Ei sut bătrâni,na. Insă înțelepciunea poporului român zice: Dacă nu ai un bătrân, trebue să-l cumpe “ ’S ■ wmnim ,cosmici- pisatrii, pace i ședință plenară la ministerul de externe la zona de operați ------ Din cadrilater însemnările trimisului nostru special — WWWWWWW Școala românească din Turtucaia. — Un focar național. — Cum privește populația ocupația noastră. — Fortul Medjidia-Tabia. Importanța lui.—Silistra s’a românizat.—Sunt in România ----------—-------------- Silistra, Marți 16 Iulie Um episod iaiexesant — „întâi școala vreau s’o văd, domnule Niculescu.... —,Acolo și mergem“, îmi luă vorba din gură însoțitorul meu. — „Pe drum, povestește 1,mi și mie episodul evadarei d-tale din închisoarea de la Rușciuk căci trebue să fie interesant“. — „După ce mă luptasem la Kirkise, Luhtíurgas și Bitsnausar am căzut rănit îa lupta din urmă și am fost internat în spitalul din Stara-Zagora de unde mai târziu fusei trimis la Sofia și de răcorii la Rușciuk. Vindecându-mă am trecut în România să-mi văd rudele și prietenii, când m’am întors am fost arestat, dar judecatei dar achitat. Generalul Drandarevski, secătura care spusese că in două ore se duce în București să.-.șî beai cafeaua la Capsa, dar care nu știut cum să fugă mai repede cum a auzit, că Românii au pus piciorul în Bulgari i - a făcut ce-a făcut ,și m'a adus dn nou înaintea tribunalului de astă dată sub învinuirea de spionaj. M’au condamnat la 2 ani închiso.ne și pierderea drepturilor polttce. Ni târziu au schimbat sentința, căci hotărând să mă trimeată în altă închisoare ,din interiorul țarei, hotărâse condamnarea mea la moarte, pe drum aveau intenția să mă facă scăpat și să mă împuște. Atunci m'am decis să evadez, într’o noapte întunecoasă, cu ajutorul unor prieteni, arp izbutit să scap dintre zidurile temniței, m’am aruncat în Dunăre, și in no am luat-o către țărmul românesc. Doamne! prin câte emoții am trecut! Sentinela de pe mal a vrut în câteva rânduri să mă înpuște , dar am avut noroc, și am scăpat și după cum vezi trăisc și acum. Dar iată și școala, am ajuns“. Școala românească O construcție frumoasă, mare, așezată în centrul orașului, cu o grădiniță în față, e școala românească din Turtucaia. Patru institutori : d. D. Niculescu, d-na Eugenia Niculescu, soția sa, d. D. Constantinescu și d-ra Visilica Ceapan, dau cultură celor 3.400 de elevi români ce o funcționează. Un focar național pentru ca renii in zadar s’au făcut sacrificii. Sumele ce se iheltuesc de Statul nostru cu această desti n v Ma^atil militari ne bordul yahtului,Ștefan cel Mare“ nație sunt bani dați cu dobândă, bani ce produc. Am convingerea că conservarea elementului românesc întru proporție așa de ridicată în Turtucaia se datorește în bună parte și școale. Sunt așa de mulți români în Turtucaia,' încât art impresia că te găsești în țară, nu auzi decât românjește vorbindu-se peste tot: „Bine ați venit“ ! „Sănătate și voe bună“! „Trăiască România !<c auzim la tot pasul. Prin oraș Trupele noastre au mai dat puțină viață orășelului din fața Olteniței și cănn caracter oriental te isfeește peste tot locul. Străzile strâmte, nealiniate, rău pavate, murdare zac într’o necurățenie revoltătoare ca și imobil die situate pe ele. Ici-colo câte o iasă mai curățită strică trista armonie. Dar a sunat în sfârșit și ceasul regenerare! pentru Turturaia; trecând în cuprinsul României va începe o viață nouă, civilizată, pentru binele și spre folosul locum trioret Această operă au inceput-o de pe acum comandai p' detaș amentelor militare. Se măturau străzile, fapt care purt.'.i .i, mare mirare pe un bulgar ,,fa ce să se lucreze zadarnic , cor tot are să se murdăree.sir 1 " Poate că de aceiași părere era și gnonarul doșie români, Nico după cum și secretarii' c Gheorghiu și 7 consilieri ăi». "«" 12. Atâta vreme printre bitireri le-o fi contractat o bioiulie. F V 'înde trecem populația ne saUitit *h bucurie tu»di mai ales f«> la tetineic de socotimo.Si "C unui din vioi l’.așe. îmi voii' ai' ;'fi multă »miie de dragostea. /-y care ne— • idámpinat. hog.-.. .%«• mare, Mehmet Sandâe Sotori când vream să visdsm tstoric'V'vtv i citea un lafb’t bucaria <*s. e scăpat’de bulgari Nu știa 0» cât turcește și mereu se rog." O fi Niculescu, «-o nu cunoa.Nu luxiba, si ne tălmăcească cuvintare de dragoste. O Tifîiie mare, nouă, e a lui Stoica Bravu, un prigonitor al românilor, și fiindcă veni vorbă de prigonire să nu uit pe ci. deputat Ivan Eneff, fost Ion Enciulescu și căruia acum i-a venit poftă să devie doniță Enescu. Fiu ai lui Brieiulescu, român, efor al școalei românești din Tulbăcăia, după ce s'a ales deputat prin ajutorul ailor noștri, și-a renegat naționalitatea și a devenit un prigonitor fără pereche al românilor. Tată-său i se zice :■a. murit de inimă rea. Și acum acest netrebnic a început să facă paradă de origina sa căutând să intre în bunele grații ale românilor. Iată cine este Ioniță Enescu de azi, care ne-a pisat mai mult ca un ceas cu fățărnicia lui. La Silistra Veni vremea să plecăm, vaporul pornește pe nesimțite să ne ducă la Silistra. Amurgește când intrăm în al doilea oraș ce trebue să vedem azi. După propunerea d-lui maior Trantomir, amriabilul nostru conducător, n< ducem cât mai o lumină să vizităm faimosul fort Medjidia-Tabia. Așezat in partea de est a orașului pe un mamelon de aproximativ 120 metri, il domină pe lemn regal. In 1828, când a fost construit, avea o importanță strategică, azi a pierdut o față cu progresele armelor noue de luptă. E mai mult un fortin decât un fort propriu zis cu un front aprox. 200 metrii adânc de 100 metri. Șanțul exterior aproape a dispărut parapetul din afară e amenajat pentru artilerie cu ambrazuri de pământ descoperite: reduitul e înconjurat cu o scarpă, zidită de aproape 5 metri înălțime, în reduit o cazarmă în care pot încăpea cu multă bunăvoință 100 de soldați. Fortul e azi o ruină și importanța ce i-o dădeau bulgarii în conferința de la Petersburg era false: această întărire pentru timpurile de acum nu mai are nici o valoare. Și populația de aci ne-a făcut o primire călduroasă; până și cadânele eșuau din casă și ne salutau cu voioșie. Un turc însă era grozav de supărat pe noi românii: să nu-o lăsăm, zicea el, sft gjit de câți-va bulgari, când bulgarii au lăsat numai jale și lacrimi pe unde au trecut; asta nu putea să priceapă cu nici un chip ! Să-și fi răcorit puțin sufletul, atâta numai ar fi vrut Adâncăli să-î îngădue soldații noștri. Silistra e un oraș drăguț, mai mare ca Turtucaia și mai bine întreținut. .Și aci elementul românesc spreponderează. In Silistra, ne-am instalat bine de, tot: poștă, telegraf, vamă, toată gospodăria am adus-o din țară. Lăutarii pe la berării și restaurante nu mai cântă „Șumi-Marița“ ci „Deșteoptâ-le Române"; la cinematografe filmele de sfârșit se termină cu „bună seara", s’a dus „dobrovecera”, ,,Universul“ are depozitar ca și la Turtucaia, parcă eram în țară. Auzi vorbă și la mine, „parcă“? Nu mă găseam doar în România?! Dar m’am luat cu scrisul și destul c’am stat în oraș până după miezul nopții, a venit și timpul de odihnă. Răcoarea și frumusețea nopței cu liniștea, ei fermecătoare nu mă lasă visă să intru în cabină, rămân pe punte,până începe să se risipească întunericul. Ciocârdia Consfătuirile" pentru pane W VvV Dăcă ar fi să judecăm după impresiunile ce au făcut asupra delegațiunei bulgare pretențiunile grecosârbe, ar trebui să Începem prin a ne mărturisi pesimismul in ce privește rezultatul. Pentru delegațiunea bulgară, pretențiunile sârbești, chiar după discuțiunea de Vineri seară, nu au o bază pe care să se poată fuma tratative. Unul dintre delegații bulgari, căruia ii spuneam că avem informațiuni că sârbii au mai cedat din pretențiunile lor mi-a răspuns prin următoarele cuvinte sugestive : —,,Da, ne înapoiază paltonul, dar ne ia cămașa“. Cu toate acestea im treime să disperăm. Când pentru chestiunile in litigiu, statele participante la conferința, nu sau dat înapoi dela imensele sacrificii ale războiului, numai naivii se pot aștepta ca dela prima întâlnire a plenipotențiarilor totul să dispară ca prin minune și cel mai perfect acord să se >estabilească. Contra-propunerea bulgară a fost comunicată ori in conferința deja externe. In Sisiî generals nenastă contra-propuiesie care v*? fi dată in scris va nuprinde o mare parti din Macedonia și Marea Egie cuprinzând și golful Orfano. Bulgarii vor pretinde astfel ca aproape toate orașele ■ carate de Sârbi și Breei să rămână Bulgariei. După cum am spus însă și ori dimineață, această contrapropunere cuprinde minimum pe care-l oferă Bulgaria. Consfătuirile vor urma, și daca va fi bunăvoință de-o parte și de alta, acordul se va stabili. ★ 6 ' ’ ' *• 4 Asupra modului cum ,s’a ajuns la hotărârea ca delegații bulgari să discute separat și cu sârbii și cu grecii, putem da un amănunt caracteristic. Delegații bulgari au propus delegațiunilor sârbogreacă ca aceste delegațiuni să facă propunerile separat. Atât d. Venizelos cât și d. Pasiéi au refuzat categoric această propunere. Atunci delegațiunea bulgară a propus ca cel puțin odată formulate în comun cererile sârbo-grecești, discuțiunea lor să se facă în mod separat. La această a doua propunere delegațiunile sârbogreacă au răspuns afirmativ,, dar — e un dar foarte caracteristic — au adăugat că tot ceea ce va discute delegațiunea sârbească cu cea bulgară va fi comunicat delegațiunei grecești și tot ce va discuta aceasta din urmă delegațiune se va comunica celei sârbe. După cum se vede, blocul sâibo-grec este inextricabil. După aceste discuțiuni separate — între greci și sârbi — a urmat o consfătuire comună și apoi rezultatul a fost adus în ședința plenară a conferinței. In chestiunea frontierei româno-bulgară, după cum am anunțat, o întrevedere a avut loc între generalii Fișer și Cocindă, cari au căutat ca de comun acord să fixeze linia de frontieră strategică dincolo de Turtucaia-Balcic. După un format timie ce avem, acordul este aproape stabilit. L linia strategică va fi în imneie locuri la 13 kilometri Departe De linia principală ürtucaía-Miíci-Jaírc, în altele la 1 kilometri, După topografia locului și După cerințele strategice. * 4 Bulgarii persistă în credința lor că chestiunea Cavalei va fi rezolvită de marile Puteri. Această solutium insă nu pare a cometa grecilor. Aceștia spun că delegațiunea a plecat hotărâtă din Atena de a nu renunța la Cavala. O asemenea renunțare ar fi privită ca o crimă in Grecia și în opinia publică grecească e nemulțumire chiar pentru faptul că d. Venizelos a renunțat la Dedeagaci. Grecii au insă credința că in urma intervențiunei României, chestiunea Carei ’ei va fi rezolvată în conferință, Bulgarii trebuind să cedeze în fața victoriilor armatei grecești care a luat de la bulgari zece mii prizonieri și 122 de tunuri. t ‘ ~k 4- 4 Delegațiunea bulgară a vizitat ori dimineață pe miniștrii plenipotențiari ai Austriei, Rusiei și Italiei. D. Pasici a vizitat pe d. Fuerstenberg, plenipotențiarul Austriei. * ★ 44] Din sursă diplomatică ni să dă ca o știre certă că Italia nu are o atitudine ostilă Greciei. Italia, ni se spune, urmărește pacea și sub formă de sfaturi caută să convingă și pe unii și pe alții ca să abțnă la o înțelegere. ,E* w*