Universul, octombrie 1916 (Anul 34, nr. 272-302)
1916-10-14 / nr. 285
a incredere! Un lucru care nu trebuie să se piardă din vedere, este că presiunea ce se exercită acuma asupra forțelor noastre, ese tot ce se poate pune în linie în contra noastră de către inamicii noștri, că este din partea lor o sforțare extremă, dincolo de care nu mai este nicio rezervă, niciun izvor de reîmprospătare de, forte. I este un joc de ultima carte, cum se zice. Iar din această constatare, sunt concluzii cari se impun, și trebuie să avem atențiunea îndreptată asupra lor. Cea dinții este că o împotrivire eficace din partea noastră va echivala cu o victorie decisivă. Odată iacest asalt de extremă încordare sfărîmîndu-se de împotrivirea bărbătească a oștilor noastre, el nu va mai putea fi alimentat de nicăierea, nu va putea fi reluat „cu noul forțe“, ci după primele simptome de obosire, de slăbire — cari sperăm că nu vor întîrzia să se „producă — partida va fi iremediabil pierdută pentru inamic,și la rîndul său el nu va mai fi in stare să opună serioasă rezistentă reluării ofensivei și presiunii din partea noastră. Pierderile ce am pricinuit și pină acuma inamicilor, judecind după comunicatele oficiale despre luptele din Urmă, și chiar după unele mărturisiri din partea cealaltă, au fost foarte însemnate și vor continua a" spori in masur "ă tot mai mare. Pe de altă parte este evident că marea presiune îndreptată împotriva noastră e cu neputință să fie de durată, deoarece în acest timp puterile centrele au nevoie de forțele lor spre a face față și in alte puncte vulnerabile ale hărțuitului și puternic sguduitului lor front. Intr’aceasta stă însemnătatea decizivă a rezisenței noastre oțelite, și fără nicio îndoială că dela cei dinții și pina la cel din urmă din oștenii noștrii cu toții sunt pătrunși de marele, de epocalul rol ce le incumbă, nu numai pentru apărarea de știrbire a pămîntului strămoșesc, dar și pentru grăbirea întorsăturii hotărîtoare a marelui răsboiu al popoarelor.La rîndul lor, aliații noștri prețuiesc, desigur, nu mai puțin însemnătatea puternicei împotriviri române și necesitatea, pentru cauza comună, de a-și reînoi atacurile viguroase din partea lor. Italienii au făcut-o și o fac, ceilalți nu vor întîrzia desigur de a prinde momentul pe care, îl aduce cu sine ținerea în loc din partea noastră și fărâmițarea acelor forțe al căror scop și plănuire era, după tactica cunoscută, o înaintare, o lovitura repede. Calculul cu repeziciunia dînd greș, repezeala ,se va găsi intrăun spas din care toată organizația de balotaire a trupelor de pe un front pe altul nu va mai putea scoate pe inamic, nu-i va mai putea fi de folos. Această îndoită încredere, încrederea în vîrtoșia și virtutea oștirilor Române în primul rind, apoi și încrederea în acțiunea aliaților, într-o nouă și curîndă deslănțuire a tuturor formidabilelor lor preparățiuni, despre a căror hotărîtă superioritate au și dat atît de puternice dovezi. în luptele din urmă, — trebuie să fie sentimentul cu care cu toții avem să’ privim în fața desfășurării evenimentelor ce au să vină. „Victoria noastră poate fi întîrziată, ea nu poate fi înlăturată“, — e cuvîntul sfînt, în a cărui împlinire nu putem să avem nici cea mai mică îndoială. Nicio slăbire în sentimentul public, după cum nicio slăbire nu este în brațul apărătorilor patriei. Cu încredere încă odată și întotdeauna, sts inimele al. i. ii. X Ofensiva franco-sigisza francezii bombardează încontinuu Karnarvon, II— Comunicatul oficial britanic cu data de scara, anunța ca totalul prizonieritai luați in operațiunile de la 8 dintre reduta Schwaben și Le Lars, pînă acuma este de 1018, dintre cari 16 ofițeri. Dis dedimineață, în ziua de 9 inamicul a provocat explozia a doua mine ia sud de 1 pres, ocupind marginea polniei formate noi, care a fost supusă unei continue bombardări. In cursul luptelor dela aeroplanele noastre au executat lucrări însemnate* stalibil poiițiunile buteliilor vrăjmașe. De asemenea au fost distruse mai multe aparate inamice, alte patru au fost doborâte Ca avarii. Trei din aparatele noastre lipsesc- Comunicatul oficial din dimineața de 10 arată că în noaptea de 9 vrăjmașul a bombardat cu tărie frontul nostru dintre, Le Lars și Gueudecourt. Trupele noastre ocupă acum 'marginea a două' plinii formata după explozii de mine vrăjmașe lay, stabilindu-și pozițiunea fie chip satisfăcător- Corespondentul de la Marele Catier General al ziarului ,Daily News', spune va ai noștri au pus mina pe un ziar al unui locotenent german căzut ,prizonier din regimentul I SS, care luase acum doi ani Thiepval. I Extragem următoarele din tosest carnet : ,,12 August. Thiepval și înălțimea 100, pierdute, sunt acum un infern, cum nu-și poate cineva închipui. Din cauza bombardărilor au fost distruse tranșee, nu mai există decit niște gropi făcute de bombe care se schimbă U fiece minut- Din această pricină și comunicata- 0 pierdem, repede. Zilnic sufeream o bombardare inspăimintă bori. p.: cînd artileria noastră nurăspundea la fel- Am stat aci sub cel mai grozav foc de artilerie, care s-a pomenit vreodată în Iunie, dirijat intrun mod desăvîrșit de baloane captive și de aviatori Dacă îndrăznesc baloanele noastre captive să sa ridice pînă la 900 melți, sunt is gonite, de la cel vrăjmaș: «Șa Că la drept , servatori aerieni. ,Corespondentul continuă, reproducând un alt document confiscat, anume un ordin al generalului von Galwitz, cu privire la pierdeea tunurilor. Prin acest ordin arată că s-au găsit defecte multe tunuri, cu deosebire din cele de cirnp, din cauze, minuției lipsite de îndemânare-Progrese franceze la Morvai Paris, 11. La nordul Sommei o operațiune de detaliu a permis francezilor să progreseze simțitor la nord-est de Morvai. Francezii au făcut, ca. 80 prizonieri germani la nord-est de Sailly-s Saillisel. La sudul Sommei lupta de artilerie a ost vie, în deosebi in regiunea pădurei Channnes. Peste tot, locul ziua a fost calmă. Aviatorii germani au aruncat, mai multe bombe la Nancy. Nu e nici o victimă. Stricăciunile materiale sunt fără importanță. Luptă aprigă de artilerie pe Somme. Lupte aeriene la Verdun Paris. 11. — Pe frontul Sommei luptă de artilerie foarte violentă la regiunea Biaches și Ablaincourt, fără acțiuni de infanterie. Nimic de semnalat pe restul frontului. Un avion francez a atacat cu focuri de mitraliere tranșeele germane pe frontul Sommei, în pădurea St.-Pierre-Vaast. Pe frontul Verdunului cu toate că era ceață deasă, aviatorii francezi au fost activieri. Un avion german a căzut la nord de Azannes, un altul lângă Qrises și al treilea a fost văzut cu o aripă sfarmată. in trecut temelie noastre lucrau singure ciorapi și flanele de lână. Acelaș lucru se poate face și astăzi pentru armată, Loc.col. Gh. Iacobini șeful Statului-major al diviziei IV-a Loc. Alex. Tutunaru din reg. 19 artilerie S.loc. Gh. Constantinescu din reg. 43 infanterie Loc. Gh. Costache din reg. 40 Călugăreni Loc. rez. V. Georgescu din reg. 72 infanterie ASASINAREA LUI La Londra. 9. — O telegramă din Londra anunță că asasinarea lui Stueligich, primul ministru austriac, comis de Fredrich Adler, a produs o profunda impresie la Berlin, Viena și Budapesta. Corespondentul ungar al ziarului „Morning Post“ spune că Friedrich Adler este evreu, dr. în drept și fiul faimosul lui dr. Victor Adler, care împreună cu dr. Ellenbogen și deputatul Pernesdorfer a întemeiat partidul socialdemocrat în Austria. Fr. Adler este editorul unei reviste socialiste săptamînale, este cunoscut ca un politician înflăcărat care a luptat ani de zile contra influenței lui Stuergkh. Acelaș corespondent spune că criza politică a intrat într-o fază și mai periculoasă, cu toate ca am fi putut crede că din momentul ce un obstacol al guvernului constituțional a fost înlăturat, situația ar putea să se clarifice. Cu siguranță că acest fapt nu este făcut să ridice moralul populației austro-ungare, ci el este mai degrabă consecința politicei de opresiune de pînă acum; revoluția are să înceapă dacă delegațiile nu sunt convocate și dacă țara nu este guvernată în mod constituțional Corespondentul din Roma al ziarului „Morning Post“ spunea că asasinarea d-lui Stuergkh a produs o mare impresie la Roma. Asasinul este o persoană cunoscută, traducătorul lui Carducci, Parini ,și Fusinato sen. Deputatul iredentist, Ex ministru Bairzilai spune ca Stuergkh este responsabil, că prințul de Hohenlohe. a lansat decretul contra italienilor din Trieste și totdeodată el este autorul notei către Serbia care a provocat războiul actual. D. Barzilai vede în acest asasinat o probă a marii nemulțumiri a poporului austriac, care nu putind să-și manifeste prin vin grai, sentimentele lui, le exprimă în mod violent prin gura revolverului. „Giornale ditalia“ spune ca Adler nu este nici anarhist, nici un paria, el a fost împins de motive politice pentru a răzbuna trădarea poporului bohem, pentru a protesta contra politicei fatale care conduce Imperiul la ruină și mai cu seamă pentru că Stuerglolt voia să suprime orice manifestare a opiniei publice. (A. T. E.). COESNM CÂT a Marstal Cartier CSe» ra ©§,ajons Petrograd, IA.—Frontul apusan.—Au s-a petrecut nimic. Important. Frontul Caucazului. —Spre nord de Burghity, la sud-vest de lacul Wan, trupele rusești au respins cete puternice de curzi, tunuri munifiuni și lipsi mult de 401 arme, frontul României.—Pe linia dela nord-est de, valea Trotușului, inamicul stă inactiv-Pe frontul viului Bazau, la Dobrana-Cimrpulumg, focuri de artilerie. Ofensiva inamicului din regiunea Orșova s’a respins. In Dobrogea, cedind presiunii inamicului,, trupele rusești și rominești ’’'au retras pe dealuri spre nord de Constanța și Medgidia. Amîndouă aceste orașe nu pM pomati ismislâi ofisial !©. 19 FRONTUL Ke i ® si NORD-VEST Bicaz șî Valea La Tulgheș Trotuși ihn situația am înaintat 100 neschimbată. In valea Uzului, lupta continuă spre Vest și am luat prizonieri 3 oameni de trupă. La Oituz, inamicul a fost respins cu totul peste frontieră, inira mai 150 prizonieri. In valea Buzăului, la Tabîa-Buțîi, Bratocea șî Predeluș, situația neschimbată. Lupte în localitatea Predeal, la regiunea Dragoslatele, lupte violente, sau respins atacuri inamice. La Est de Olt, continuam a respinge pe iiaic spre Mori; ia mi ie Olt acțiuni mici. La Vest de Jiu, am cedat puțin teren în regiunea pasului Vulcan. La Orșova, foc de aziHeir, frontul iesii și Sii-Yosi Nimic nou în lungul Dunărei. In Dobrogea, ne-am retras la Nord de Cerna- Vodă._______ Din 12 Oct. 1918, ora 7 dim. Menirea lelinalei IN BALCANI Italia și România — RARELE CARTIER GENERAL Intr’un articol însuflețit de dragoste către România și de căldura latinitatel, ziarul italian ,»Ordine" ilustrează luptele din sectorul dobrogean și di n Carapăți- Observind că oastea română s'a sprijinit, în operațun 'n'le sale, de acea linie de apărare naturală, care se întinde de la Dunăre la mare» și pe care împăratul Traian a transformatt-o într'un vallum“ puternic, ziarul sus pomenit scrie : >,Gîndul părintesc al lui Traian ocrotește și astăzi pe strănepoții săi de la Dunăre, lucrările militare presărate de el dealungul hotarelor Daciei „felix" ca să o ferească de răutatea dușmanilor, apără încă și acuma pe moștenitoarea Daciei, pe România de astăzi, de sălbăticia barbarilor moderni. Tot Roma încă o apără sub aripele sale nemuritoare! " „Ce știu ucenicii culturei gotico-saxone de acest fir tainic care unește« dealungul veacurilor» dealungul mileniilor, cugetări, inimi, lucruri? ».Mai deunăzi, organiul financiarilor și speculatorilor evreogermani, — „Frankfurter Zeitung“ — își batea joc de entuziasmul care a cuprins întreaga suflare italienească cînd s'a aflat la noi de hotărîrea bărbătească a Regelui și a guvernului român, și scria cu cinism inconștient„Roma e în sărbătoare în urma isprăvei tâlhărești a coloniei dacă, care și-a regăsit astfel menirea strămoșească. Numele României e astăzi pe buzele, celui din urmă necărturar din Roma. Trimiterea Lupoaicei la București e (?) un caraghioslâc- Cete două popoare se vor căi“.•„Deplângem pe acești idolatri ai materialismului istoric și ai realismului monetar, dar, ca buni la uni» ne bucurăm de orbirea lor. N'au crezut ei pare că Billow cu cîteva lăzi de decorații și cîteva milioane de mărci va înlănțui pornirea care împingea Italia spre întregirea neamului și făurirea nouei sale puteri? Nu au crezut oare că prin amenințări, momeli și corupții, vor putea împiedica pe români să se reîntoarcă la leagănul naționalității lor, realcătuind« Dacia lui Tei Traian», reînoind minunea lui Mihai, înfăptuind visul secular al neamului românesc? „Ceea ce nu se vede la Frankfurt și la Berlin» se simte la Roma și la București Italia și România au regăsit urmele Romei și le vor călca împreună, îndeplinindu-și noua lor menire- E orb acela care nu vede că Italia- de pe malurile Adriaticei și România de pe coastele mării Negre sunt ursite să pregătească o nouă istorie în Orientul european. „Tată de ce nici o țară din lume nu se bucură ca Italia din adâncul inimei, de succesele României, socotindu-se ca succesele sale proprii. Nu e numai o țară latină care se bucură de o nouă izbândă a întristăței, nu e numai bătrîna mamă care se fălește de vrednicia fiicei sale depărtate; nu e numai aliata care e mulțumită de progresele aliatei sale; dar e „Italia de mâine“care vrea ca ,»România de inșine“ să Re tare și mare, ca să poată împărtăși cu dinsa opera de civilizație pe care amândouă sunt chemate, să o îndeplinească, dela Alpi la Carpati’.“ SIEME MM RĂZBOI lin călugăr pe front Diaconul Sf. Mitropolit din Iași, călugărul Filotei Moroșanu, cuprins de sentimentul patriotic ce încolțește in inimele tuturor adevăraților români, in aceste clipe, a voit să părăsească haina monahală și să pornească pe cintpld de luptă. , In acest scop, dinstil a adresat o cerere prea înălțătoare ca formă și gîndire patriotică, prin care cere I. P. S. S. Mitropolitului să-i slobeadă înalta sa încuviințare. Călugărul Filotei Moroșanu arată în aceste momente că in aite p precepte din cartea cărților, din Evanghelie, ne învăța dragostea de patrie, dovedind că însuși mîntuitorul nostru, Titus Cristos și-a vărsat singuri pentru binele omenirii întregi, și stăruind asupra rolului ce î’a avut clerul roman, în toate vremurile, pentru săvîrșirea marilor acte patriotice ale acestui neam,• înaltul păstor al bisericei noastre ortodoxe din Moldova, el însuși un mare român și distins patriot, a intervenit pe lingă autoritățile militare ca călugărul acesta sa fie primit in rindurile oștirei. . Cum însă înaltul comandament l'a repartizat la serviciul sanitar călugărul Fotei a revenit arăting că aci n’ar putea servi în destul interesele țarei și au obținut din nou intervenția I. p. S. S. Mitropolitului Pionen, ca să fie trimes pe front, unde s'a și dus. Din clipa în care călugărul Filotei a îmbrăcat haina ostășească, comandanții săi afirmă că e printre, cei mai bravi soldați mergînd cu curaj și sînge rece in fața morței. Bun slujitor al altarului sfînt, în închinăciunile sale față de Dumnezeu, călugărul Filotei a devenit un erou în luptă în potriva vrăjmașului, din ceasul în care și-a preschimbat sfintele odăjdii în haina de apărător al patriei-Gestul măreț al acestui călugăr patriot ne amintește faptele eroice ale prea sfinților noștri prelați de altă dată, cari au apărat cu piepturile lor, in rindurile oastelor bravilor noștri căpitani de altă dată, moșia strămoșeasca pentru care și-au vărsat sîngele. Dar, și de acolo, de pe front, din mijlocul viitoarei luptelor, bravul călugăr Pilotei, prefăcut în luptătorul Fügtei Moroșanu, j>» !dßar»te la am dikixețimt cari dovedesc înălțarea sa sufletească. Dinstil a adresat o petiție I. P. S. S. Mitropolitului Pimen prin care cere că dacă va putea să fie menținut în statele clarului salariul ca îl primea, în trecut de la cancelaria mitropoliei, de 117 lei lunar, să se dea lunar 21 lei societăței „Crucea Roșia”, 25 societăței „Familia Luptătorilor”, iar restul de 67 lei să se dea latrinei sale mâine care e văduvă. Această situație nouă a călugărului-diacon, Filotei Moroșanu, a îndreptățit pe I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei să adreseze o cerere ministerului cultelor, pentru a cere regularea poziției călugărului în chestiune, din care extragem următoarele pasagii de înalt patriotism: „Examinînd această cerere am găsit, că e însuflețită de cel mai înalt avint patriotic, mai ales, că ea vine în aceste vremuri grele, din partea unui român, fiu cl țârei, care a fost ostaș, dăr prin intrarea «… în călugărie și hirotonia sa în diacon, deși șters din controalele armatei, totuși, acum, ci de la sine hotărîre, cere învoirea de a schimba haina călugărească in cea ostiișescă, pentru a merge în război. . Această dorință a călugărului Filotei, devenită fapt, ne-a fost confirmată de comandamentul regimentului Ștefan cel Mare No. 13, infanterie P. L. prin adresa No. 2332 a. c. care ne asigură că într'adevăr numitul diacon, s'a înrolat în acel regiment cu gradul de sergent, la compania de mitraliere și a fost trimis pe frontul de luptă in ziua de AJi Septembrie a. e. ,,Faptul, cu drept cuvînt fiind socotit mai presus de orice laudă, noi, am dat călugărului Filotei binecuvântarea metropolitană și cu toată convingerea i-am acordat învoirea cerută, menținîndu-l in postul de diacon la Mitropolie, pînă la sfirșitul războiului, cină, întorcîndu-se sănătos , va reocupa, fiind suplinit în timpul lipsei, de diaconul Ghedeon Verenciuc, canonarh”. Fiecar pilda înălțătoare a acestui slujitor al bisericei noastre să găsească imitatori cît de mulți, mai ales în aceste momente cînd toate brațele, valide trebue să fie închinate sprijinireițârei auxșființate "de cotropitorii străini " T , SMIU,NlfigfcAJL. MenfuMim întrebări, cereri și plângeri D-na Maria N. O.popescu din Star-Chiojd, Prahova, sa plînge că trimitind soțului d-asle sublocat, pe front, 3 colete cu obiecte strict necesare îmbrăcămintei, acesta nu Jc-a, primit: * D-nei Ecaterina Mihăilescu din Galați, îi răspundem, că are dreptate, dar, „dura lex sed lex’’.* la numele tuturor, refugiaților adăpostiți în hotelul Dacia,J. Chirian Adămoiu, mulțumește călduros, d-nei Elisa Corbescu, ri-lor insp. Buzescu și comisar Melidoneanu, precum și tuturor generoșilor donatori cari le-au pwftM de grija to îțș«î<s vremi ‘ fi. ", ' ' f' '?i- ,X « te ns m Acte de eroism"Avântul solaților"Părerile inamiculor O spadă de onoare generalului Gocorăscu Tg.-Jiu, 2 Octombrie Un comitet compus din fruntașii orașului. ..a hotărât să ofere o spadă de onoare bravului colonel D.. Gocorăscu, avansat general de brigadă, pe cîmpul de luptă. Orașul Tg.-Jiu vrea să-și manifesteze în acest chip recunoștința și admirația pentru priceperea și energia cu care a gonit în zilele de 10--11 Septembrie pe „tigrii rebegiți“ cari reușiseră, un moment, să se apropie de frontiera județului nostru, având ca obiectiv Tîrgu-Jiu. Această victorie a fost anunțată de comunicatul oficial în două cuvinte: »,inamicul a fost respins ,și se retrage în grabă"; totuși sub stilul laconic, prea laconic al oficialității, se poate întrevedea importanța acestui fapt de arme. Noi în special cari am trăit în apropierea bubuitului tunurilor am simțit și văzut multe ce nu stă scris în comunicare. Am simțit cât de mare este iubirea pe care conducătorii și ostașii noștri o au pentru tară.. Am văzut perindindu-se eroi necunoscuți și modești, morți sau răniți, cari au făcut, fapte de bravură legendar;. Am văzut pe locotenentul Popovici Emil,, din reg. 18 infanterie, care fiind rănit la mină și picior, a plecat din spital cu rănile necomplet vindecate» spre lupta din nou, cînd a auzit că dușmanul se apropie de frontieră. In drum a fost reținut la un spital mobil, unde a dormit, o noapte, dar a plecat și de acolo, făcîndu-i-se numai un pansament» căci rănile încă supurau. A plecat, înflăcărat sau mai bine zis a fugit — legîndu-se să moară ,ori să ajungă acolo unde înaintase cu regimentul său, cînd a fost rănit.» A luptat ca un leu. Dușmanul a fost pus pe fugă, însă el n‘a avut fericirea să-și vază visul împlinit, căci" un obuz i-a dat moartea. Camarazii săi — în urma luptei — i-au căutat corpul, l'au trimes în oraș, unde i s‘a făcut o simplă, dar măreață, înmormântare. Iată o scrisoare a unui camarad» care în cîteva cuvinte" scrise în urma luptei, în pripă, arată tot întinsul eroismului său: .14 Septembre ,1.... Cred că ai aflat de moartea lui Popovic. După încetarea luptelor i-am găsit corpul în tranșeele dușmane. Vă temeiem la Tîrgu-Jiu pentru a-i face o înmormântare demnă de vitejia lui. Tîrgu-Jiu nu va ști niciodată cît datorește acestui erou și oricit de măreață îi va fi înmormîntarea, tot va fi un slab omagiu amintirii lui. Curajul și hotărîrea pe care a arătat-o a fost de mare folos pentru respingerea dușmanului în momentele cele mai critice. Inamicul a fost gonit și acum puteți rămîne pe la casele voastre,, fără teamă“. Generalul Gogorăscu a adresat bătrânului Popovici o scrisoare arătîndu-i cît de mare a fost fiul său care într'un moment critic pentru noi, în luptele dela pasul Buliga» între 5 și 10 Septembre a salvat situația prin îmbărbătarea ce a dat trupelor de sub comanda sa, precum și camarazilor săi. Ca un omagiu, va propune ca regimentul 18 infanterie să poarte numele de: „Locotenentul Emil Popovici". Am văzut pe alt erou, sublocotenentul Bălăceanu, din acelaș regiment, distins ofițer, care din prima zi cînd a trecut. Garpații, a mers mereu în fruntea trupelor sale, avînd alături ordonanța care-i purta cele patru arme cu care trăgea consecutiv, spre a nu pierde vremea cu încărcatul. El era cel mai bun trăgător și, deși admonestat de generalul Cocorăscu, pe atunci colonel, totuși, în capul, trupei, înaintau deschizînd cel dinții focul. Intro luptă mai aprigă a fost străpuns de mai multe focuri de mitralieră. Dorința lui a fost să fie înmormântat în biserica unită din satul p... de Ungă frontieră, cu o palmă mai încoace. Am văzut pe ofițerul de rezervă Ionel Slăvescu, care desprețuind moartea, a plecat, printre focuri, în timpul unei lupte grele, ca, împreună cu un caporal să ridice închizătorul unui tun ce-i perdusesp. Altă dată s’a repezit cu alți puțini ostași să apere o mitralieră capturată de la dușman, dar pe care inamicul vroia să o reia. întreprinderea a reușit, dar el a fost rănit mortal la cap. Am auzit pe bravul general Cocorăscu vorbind de maiorul Truțescu din reg. 26 Rovine, față de care nu găsea cuvinte ca să-l admire eroismul. L'a propus pentru avansare la gradul de locotenent colonel. Maiorul îîț AIM BigdSlstțst generalul Cocorascu în ziua Del 15 Septembrie, cînd au fost Shi oraș cu automobilul pentru un scurt timp. Adresîndu-se unui grup de cunoscuți, le-a spus: ,»Vă prezint un erou, înaintea căruia se cui vine să ne descoperim.“.Am mai văzut pe sublocotenentul de rezervă Tiberiu Popesseu» fost director al gimnaziU» din Tîrgu-Jiu, care, muribund» spunea că nu regretă viața, căci cel puțin a făcut 100 prizonieri. Am văzut pe sublocotenentul V. Solomon, care» deși bolnav și reformat, totuși a plecat la raz*boi, iar într'o luptă aprigă, căpăstînd două răni a sucombat dincauza complicațiilor provocate laW boala lui anterioară. Am văzut pe căpitanul State, seu din artileria de munte, care în focul mitralierelor și-a așezat tunurile în baterie, acoperind tragerea unui regiment de infanterie. Misiunea a reușit • pe, deplin, dar el a avut două gloanțe cari i-au perforat .plămînîî. Din fericire nu s-au ivit complicații și zilele acestea va părăsispitalul, în concediu de convalescență. A fost decorat., Iată în fugă cîțiva din eroii cari au luptat sub generalul Cocorașcu, pe care vrem să-l sârbă,torim, pentru victoria din zilele de 10—15 Septembrie. El însuși, a fost un vileag printre viteji și spada ceri vom oferim va fi numai un slab prinos de admirația și recunoștința ce-Și păstrăm. ț u Avântul soldaților români în atac Soldații noștri sunt admirabili la atac. Dușmanul se înfioară1, văzîndu-i cum se reped cu chiote și strigăte de»,Ură“ înverșunată,. Unii pun mîna și lovesc cu patur1 puștii. Cînd se înfierbîntă, nimic nu-i oprește, îmi relata un ofițer că în furia unui atac, deși s’a sunat încetarea, ei tot au continuat- La asemenea luptă.» dușmanul nu rezistă. De altfel, o evită. Cum îi vede venind pe ai noștri, o ia la fugă. Acestea sunt impresiile, unanime ale soldaților cu cari vorbesc. Ei ziceau că, de n‘ar fi tunurile și celelalte mașinării nemățești» .de mult am fi isprăvit cu ei!! Convorbire cu un locotenent ungur In spitalele de aici sunt mulții soldați unguri răniți. în spitalul societății „Crucea Roșie“ se ingrijesc trei soldați germani, un soldat ungur și un locotenent ungur. Acesta a fost făcut prizonier de colonelul Scărlătescu cu care a fost camarad într'un regiment în Austria. Am avut cu el o convorbire foarte interesantă. Mi-a spus că a luptat în Muntenegru. De acolo a fost adus acio unde a dlat piept cu o armată a cărei infanterie i-a produs toată admirația»! Recunoștea și el că ai noștri, merg la atac ca nebunii, cari nu știu ce este frica sau pericolul. Cu un vădit regret, îmi spunea că în armata austro-germanâ, începe să se simtă lipsa de oameni. Mi-a afirmat că serviciile auxiliare, precum : "bucătăria, conducerea trăsurilor de subsistență, etc., se fac prizonierii. A încercat să-și apere armata de ororile pe cari le-a săvârșit în Muntenegru, spunîndu-mi că au fost excepțiuni regretabile. Vorbind de România, mi-a spus că a găsit o țară mult mai superioară de cum o credea și despre care acum are impresiii excelente. In acest sens a și scrisfamiliei sale, arătând că este îngrijit de suflete civilizate și caritabile. . . ’ Ge spun soldații germani Am vorbit și cu cei trei soldați.'' germani. 'Sunt în vârstă de ÎS ani. i Unul este fierar, iar ceilalți comercianți. Par să fie mirați de spiritul de umanitate ce au întâlnit aci. Sunt mulțumiți că au dat de mîncare bună. Toată ziuă Se uită’în oglindă, și se miră cît da bine 1 © mergeîmi spun că a început și în ar., mata lor să se sântă lipsa de mîncare- In ziua cînd sunt în patrulă, uu mănîncă» Uneori au răbdat zile întregi de foame, din această caliză.. La încăput camarazii lor din spital se uitau cam urât.Astăzi însă—cum este firea românului— s'au apropiat și fac haz învățîndu-i să vorbească românește, iar ei învață, nemțește« In general» sunt mîndri și răspund totdeauna când li se pare că sunt jicniți. În schimb, prizonierii austriac sunt mai umiliți și descurajați. Abia merg, abia vorbesc și par mulțumiți că au scăpat de corvads războiului De ?.! țfri.ti .m ’ 9â , j ’