Universul, decembrie 1922 (Anul 40, nr. 273-299)

1922-12-01 / nr. 273

SMțMflDIiflfțflMft ELÉG I IțOlTft TÖÄTS lilMS^iSmWlJLß fM&ROS ÖSM OPOZIT i. NACH Í Sac9 In nyme c©!ecti^ SSUaa iLs Sîraria C. a. fcosaííi Wo. 7. - YeS .?« < 59 2S 0$P0ZITUL : SSrad s LaWttni No. 00. - Tel jfon 29,29 FiUAi : A<MDV Bä$ SOV si CLUJ .. VS6TORBEI 57££: Un n&is transport cäs: VALV0&ÍN4 OiilfllNUil 1 sosit din AMERICA ia Jacques PâtJCICER București, Str. Smârdan 27 Sucursale: Timișoara, Giuism­an, Sofia VERITABIL NUMAI CU MARCA IHtt SMSBORGs tre torm­ife&tsâna. O IPOZI­TUL 'HLrmerstn­ir*)’ 8191SCV MOOs LIQUEMUL AVOCAT PREPARAT DIN GĂLBENUȘ DE OUĂ DE StiFit M tin Win 11TO 1ȘT1 BE8V11 Acest figner este preferabil tuturor alim­ențelor și băuturilor întăritoare Deposit Referat lacob Deutsch 8 Co. București, Șoseaua Ștefan cel Mare S3 focuri și lipi de Cauciuc sunt mai ieftine și mai durabile decât pielea. Cele mai indicate contra ambzelei și frigului Reclama este"sufletul comerțului pantru atssiri supra­încălziți 13) RCs iastic de Fisioterapie AL­O­ TR.VIS’.I C­RAIOVA Strada Ju’es Midimet No. 4. (lân­gă Bellevue) Instalație compte­tă pentru Elec­­­tricitate și Hydrotherapie Secție Radiologică (Raz * x) pen­tru diagnostic și trat­ment Raze U­tra-Violete - C­athermie- Ina­tă freqvență ;ai Electrice-3ul de Acid Carbonic, lenisări Hydroth­rarie- vlecanoiherapie 1314 BUNTE Jiamante, Perle, Stanralde ] și crize pietre fine Aur, Argint, Platină CUI­EPAR slutesc p­­e turbie «ele mai mic MAX WillSSM AHN St­a ia Ca­pl 23­­174 An Soft Parisien 33 Calea Victoriei 33 (l­ângâ Ci iima Colo[)­n Crepe Marocain Mătase Velein iUK­S 195 p, haine Biberet * Lutri negru fin de Mar­mita p. Mantouri Velpars ?.“* Crepe fn Hanelate Miliami Mătasea prima I3âi*FgH de cearceafuri lOu­M dublă Lei baiadere p­­roch'i Jerseari­a„e"a“” 508 Groaze ■Si 131 Elf de m se (Damasc) lat 1 vi cm Lei 205 mm 275 205 2452V 75 235’ 78 48 Paltoane Căptușita cu Satin, haraidul și mătase Demis Paltoane Kimono Raglane Haine gata și Spori Coiofacîi una Superioară pentru bărbați, băști și copii, asortiment totdea­una complect. Prin flirta EK-lm­pssstf H C 9nfe Si‘iu*?i «la MAWS & RCATSȘTI­I București, Str. Benei 01­961 (Maladie Măre­anu) MINISTERUL­ JUSTIȚIEI Direcțiunea judiciară D­ i Max Pfefferman, domici­liat în Bacău a făcut cerere a­­cestui minister de a fi autorizat să schimbe numele său patro­nimic de Pfefferman în acela de Ardeiano spre a se numi Max Ardeiano. Ministerul publică aceasta conform art. 9 din legea asu­pra numelui, spre știința ace­lora cari ar voi sa facă opoziți­­une în termenul prevăzut de a­­liniatul II al zisului articol. 8S25 •ÍNIVF*? Mussolini la Senat Declarațiile lui Barzilai.­~Ra$|­unsul guvernului Bom­a. 2$.-~ Senatul a discu­tă­ declarațiile guvernului. După mai multe discursuri, ia general favirable, a vorbit Bar­­zîlaî asupra politicei externe, de­­clarându-se de acord cu Musso­lini. Oratorul a subliniat, ca du­pă insuccesul conferinței de l­a Genua, Italia se mărgini la rolul de intermediar, ca să domolîgs­­efi discuțiunile dintre Anglia și Franța. In fața acestei politici sterile,­­Mussolini s’a înfățișat cu un program precis șî începu prin afirmarea egalității intre aliați. Deși e greu să se ajunge la rezultate remarcabile în poli­tica internațională, oratorul nă­d­âjduește în mâna guvernului și șî exprimă încrederea ca Londra și Parisul își vor anunți de­zistența armatei italiene la P li­ve, oprind, pa .austr­iaci sa în­tărească Germania pe câmpul de lupta francez. Condiț­uunile economice și fi­nanciare ale Italiei sunt un ti­tlu de glorie, care demonstrea­ză­ că Italia a dat tot ce a pu­tut pentru marele războia. A in­halat, declarând că la con­fer­nțele de la Lausanne și Bruxelles, se prezintă, cele mai importante probleme politice de rezolvit. Declarația nime lui MaKol­ni Mussolini a răspuns diverși­lor oratori, pronunțând un im­portant discurs des întrerupt de aplauze. El a declarat că liberalismul e fiul a două revoluții, consti­tuționalismul englez și liberalis­mul francez, — care au eșit din mișcările­­ revoluționare ale popoarelor, , „„... . NU SE MAI PUTEA GUVERN DE TRANSIȚIE In Italia nu mai era cu pu­tință un guvern de trans­i­ie, care să amâne problema cu câteva luni. Trebuia să se în­drăznească totul, spre a salva națiunea. ACȚIUNEA ILEGALA După o lungă meditație, am impus ac­țunea ilega­l. Alt chip nu era de a introduce o torță nouă în clasa politică, enorm de obosită. Dar îndată i-am pus bariere. Acțiunea mea n'a abuzat. Biruitor ași fi putut să închid Parlamentul și să proclam dictatura. Dar nu, am subor­donat totul intereselor națiu­nii. GUVERNUL. LIBERTATEA ȘI LEGEA Mussolini continuă. Când­ e vorba de interesele patriei guvernul are dreptul să inter­vină, chiar când presa uită ca libertatea își are datoriile ei. Declară că nu se gândește să iasă de sub scutul legilor, că nu-i plac improvizațiile. Sunt în viața popoarelor legi funda­mentale, care trebue respec­tate, dar el vrea disciplina na­țională, imperiul legii, liberta­tea, dar nu scen­a. PENTRU PROLETARIAT Mussolini declară că e impo­sibil să păstreze neutralitatea intre cei cari muncesc și-s,gab» să se sacrifice pentru patrie și intre dușmanii națiune!. Nimeni nu poate spune, că a­­ceasta e pel­uica reacționară. Noi nu vrem sa oprimăm prole­­tar­atul, să-l reducem la con­diți­invechite și umilitoare. Voim să-l ridicăm materialiceș­te și sufletește. Vom­ face o op­is­i­că de bună stare pentru pro­letariat, având convingerea, că aceasta va uni națiunea, Iniș­­tind-o. Și aceasta va fi mai spre folosința munc­torilor de­cât po­litica social­ită mistificatoare. El declară că va supune fas­cismului sfârșitul oricărei ac­țiuni ilegale. POLITICA EXTERNA In politica externă declară că tratatele vor fi respectate, neadmirind nici o ilegalitate în­­ politica­ externă. Nefăcând o politică de aven­turi, guvernul nu renunță la­ i­­dealul care trebue să fie men­ținerea păcii. Nu va face o po­litică imperialistă, căutând lu­cruri imposibile, dar nu tre­bue să renunțe la folosința forței, pentru că atunci Italia ar fi dezarmată în fața altor națiuni. Eu vre­au să fac pe aliați și pe celelalte popoare să înțe­leagă, că Italia e un organism plin de viață puternică, do­rind­­­ să-și croiască prin for­țele ei, viitorul. POLITICA DEMNITAIȚII NA­­ȚIONALE Italia nu vrea să urmeze pe ceilalți ca o slujitoare uitată. V rea să-și răsvendice toate drep­turile și să-și apere toate inte­resele; răspunderea guvernului declară că­ și, vă păstra por­tofoliul externelor și încheie: , Răspunderea, pe care mi-am luat-o e enormă, căci e vorba de nevoile, interesele, viitor­ul patriei. Nu-i vorba de persoa­na mea, ci de soarta natiunei". DISPUS LA COLABORĂRI Voi accepta bucuros colabo­rarea celor cari vor voi să mun­cească cu mine. La Cameră, am­ invocat pe Dzeu,­aci invoc poporul ita­lian. Dacă­­ va fi di­sciplinat, monotor și mândru de admira­bila sa renaștere, s­unt că nu voi greși în țelurile mele. (O­vații). ) * Senatul a adoptat în unani­mitate ordinea de zi a genera­lului Giadino, pentru încrede­rea în guvern și-a acorda una­nim douăsprezecimile provizorii, până la 30 iunie 1923. , iu­ag» »* • flaw—.... l ' Ijk áTtSTneS rMíi^DiER OÜCr*,'k FAMMÁtul I­­ fvnCn._NA. N E VRA LGMJ tp) gripa,friguri.­­gh O Acțiune impriiata, ra­r­ează nici o oboseală 1^3 pentru stomac.­­9 Jj­­ képesít. Farmacia Berbier­­^1 11,f.9 B’aiea Moșilor Bucuresti I EBEaaai^a«^ aesistent. f. !?att,£ fi i'.cureșt Capitala v a rămâne fără lumină Societatea generală de gaz și electricitate a adus la cunoștiin­ța primăriei, că direcția mine­lor de cărbuni din Lupeni a a­­viza­t-o telegrafic că nu-i mai poate expedia nici o cantitate de cărbuni, trebuind, să încarce numai pentru caile ferate. Uzina neputând utiliza alți cărbuni decât dela această mină din țară, căci numai din aceș­tia se poate extrage gazul și coxul, suntem amenințați din această prică nu să rămânem pe întuneric și în acelaș timp să nu mai avem nici cox. D. Șt. Burcuș, vicepreședin­tele comitet 'interimare a în­­tervenit er' la căile ferate și la ministerul de industrie, spre a le pune de u­rgență vagoanele necesare la dispoziția mjivig ț­entru transportarea cărbunmlor p. uzinei de gaz Societatea de gaz, în adresa trimeasă primăriei, spune că nu mai garantează continuitatea î­­l­uminatului Capitalei.. De vre­o câteva zile se simte o mare lipsă de curent electric. Această lipsă se datorește faptului că lucrările pentru in­stalarea grupului de 4000 de kilowați, care ne-a­ sosit din El­­veți­a, la uzina electrică de la C­­izărești, au încetat, din cau­ză că primăria n’a avut cu ce plăti lucrările executate până azi și nici n’are cu ce să-și pro­cure piesele necesare. üu­ excrocherie de milioane co­cckau fai$e — Escroaca arestată la drum spre Paris —•­ ­n urma plâng- Hor câtor­va comercianți, între cari: dl Luca (magazinul de mo­bili) Emanuel“), d. Jean Bally (magazin de galante­rie bărbătească), d. Kamer­­ling (blănar), cum că o d-nă Leonescu i­a excrocat cu câ­teva milioane,­­ siguranța generală a statului a­ reușit prin d. comisar Vladimires­­cu să prindă în gara Salz­burg pe numita doamnă îm­preună cu soțul și cumna­tul ei. Numiții călătoreau spre Paris­ unde spuneau că se duc să facă afaceri cu banii obținuți de la recla­manți. In urma acestor arestări, siguranța a înaintat parche­tului Ilfov actele necesare pentru ca justiția să facă formalitățile necesare obți­nerii de la guvernul austriac, a extrădării celor trei per­soane. Afacerea a fost repartizată ori la cabinetul de instrucție, pi rotul titular, d. judecător Dristoreanu, va­ proceda la rele legale. După ce arestaț­ii vor fi a­­­l­și în țară, ceea ce nu se va întâmpla înainte de o lună, instrucția va începe cercetările referitoare la fap­tele reclamate. Din plângerea victimelor rezultă că d-na Leonescu le-a propus să-i dea bani cu cari va face afaceri strălucite, fă­­cându-i să câștige câte 2 mi­lioane la un milion. Pentru ca să-și liniștească victimele în ce privește siguranța ba­nilor ce avansau, d-na Leo­nescu le-ar fi dat cercuri false dintr-un carnet de ceriuri ce-l avea de la Banca Națională dintr’o afacere de depozit a­­vută anterior cu această bancă. Dintre reclamanți, cel mai rău păsrobit este d. Daily care a dat 4 milioane. r.UniH­­ n) dat între 1 milion, și două. Cekurită primite' ‘­*-re­asigurare, reprezentau de­sigur o „valoare“ cu mult mai mare și purtau termen cam până la data când acei comercianți contau că d-na Leonescu — care nu avea alt­ceva de­cât un atelier de croitorie — se va întoarce cu câștigurile fabuloase. •» Abonamente: Un ® n Lei 3^1 § Guni - 15, 3 tuni - 75 timii XL- 2/3 Cine vî­­iînmira, cu taiere­ Heia 1 Dacemb­rie a. c., ab asun­îr al ziarului „UflHV si HSUl.“ nu îi asipra îi «sfatul» con­tra accidentelor de cui lerate, vrjjira tramvaie si au omor file. ba se cere. Nici o taxa. Nici o formalitate Slarul sem­n­at de cititori constitue de-a dreptul i­postid de dsionare la sosietitea „SfE^UJI­SIO* co ri Bnl­lu­ftarești, str. Carol No. 19. Abona[ii sunt scutifi de ionun­iitatea semnării zia­­ruiții. fondurile dela externe Câteva reflexiuni „Monitorul Oficial“ nr. 183, din 21 Noembrie a, crt., publica decretul pentru descinderea u­­nui credit extraordinar de doua mii­oane lei la loniturile diplo­matice ale ministerului de ex­terne. Iată in mai puțin de un an al doilea credit extraordinar a­­cordat acelui minister. Noi, In­să, nu facem­ imputări minis­trului respectiv pentru aceste cheltueli ,cu toate că știm că, la venirea sa la cârmă, în ia­nuarie trecut, a găsit disponi­bilități de peste un milion și jumătate lăsate de predecesorul său din fondurile diplomatice și de propagandă. Ne mai amintim că în afară de aceste disponibilități regre­tatul Take Ionescu anulase din fondul de propagandă o su­mă de DP«t­e un milion și șase sute mii lei. Dar în afară de milionul și jumătate rămas disponibil pen­tru cele două luni și ceva până la noul an bugetar, d. Duca, in chiar primele zile ale ministe­rialului său, mai ceruse un cre­dit extraordinar de trei mili­oane ceeaca face peste patru milioane șî jumătate cheltueli in interval de câteva săptămâni. Din­ noul buget de la 1 Apri­lie 1922, fondul de propagandă a fost suprimat și trecut la cheltuelile diplomatice cari în­sumează șapte milioane, și a­­ceastă măsură s’a luat pentru a înlesni ministrului mânuirea acestor fonduri căci cheltuelile diplomatice rămân secrete și fă­ră control fie când cele de pro­pagandă urmau să fie justifi­cate în majoritatea cazurilor. Se vede că această cifră de 7 milioane nu a fost suficientă, de­oarece nu găsim astăzi in prezența unui nou credit de două milioane. In total dar, d. Duca a avut la dispoziția d-sale: circa 1.500 MO lăsat deja prede­cesorul său,3.000.000 T-­ul cre­dit extraordinar , 7.000.000 fon­dul diplomatic pe exercițiul cu­rent și 2 000.000 al doilea credit extraordinar. Total circa 13.500.000 în zece luni de guvernare ! Să vedem cât cheltu­ie prede­cesorul său în intervalul dela adică 6 bird și sumă-1 Aprilie 1921 până la 17 Ianua­rie 1922. .......­ ‘ ~ tate: Cheltueli diplomatice con­form bugetului circa 3.400.00 Cheltueli de propagandă con­form bugetului circa 1.400.000 .Total lei 4.S00.000 adică o treime din cât a cheltuit d. Dura.­ și să notam că mai avem patru luni întregi până la expirarea anului bugetar­­ . Noi expunem aceste cifre fă­ră cel mai mic gând de a ridica imputări în contra ministrului nostru de externe. Dimpotrivă recunoaștem că ministrul afacerilor străine are nu numai dreptul dar și obliga­țiunea de a­ cheltui larg acolo unde demnitatea și interesele țarei reclamă astfel de cheltueli. O țară ca a noastră trebue să-­și susțină­ prestigiul și când este necesar ca ea să fie bine reprezentată, fie la conferințele din străinătate, fie cu ocaziunea venind la noi a unor oaspeți de seamă, sau pentru apărarea intereselor noastre prin propa­gandă și publicitate, noi sun­tem cei dintâi a­ aproba tot ceea ce sa face în acest sens. Ba­nii astfel cheltuiți sunt bine plasați și nu putem decât să re­gretăm ca d­ u fondurile de cari dispunea ministerul nostru nu s’a găsit și suma necesară­ pentru plata cotizației datorită de Ro­mânia la Societatea Națiunlor, ceea ce a provocat afișarea noas­tră alături de republice­le Hon­duras Stoeria și alte Stătulețe insolvabile... Dar dacă iui aducem nici o imputare d-lui ministru de ex­terne, nu putem să nu ne a­­mintim cu durere și revoltă sa-> fir­ească de campania de pone­grire dusă de presa liberală în contra lui Take Ionescu pe chestia fondurilor de la externe. Șî astăzi când publicarea m­­­entariului moștenire i acestui mare și cinstit­­ patriot aduce i supremă și palpabilă dosmin­­ț­­ir­e acestor bârfeli și calomnii ne gând in lu toate amăruejunt. le ce acest nobil și curat an*­alet a avut­ de indurat din par­tea unor oameni cari terfelesc tuiul la adversarul politic și-și permit totul când au puterea in mână. Fie ca secțiunea postumă ce se desprinde din această Dubli* care sa­ contribue cel puț­n pen­tru viitor la îndulcirea mora­vurilor noastre și la stârpirea calomniei mânuită cu atâta măe­­strie de anumite partide poli­tice... Dip, Legătura directa cu Iugoslavia in zilele da 22—21 Noembrie s'aiu urmat in orașul Margaiere­­ziopol. traiulivc între dasp­ ju­­ii cl­or ferate iugoslave si româ­ne. Obiceiul acestor tratative a fost sla­­ U­i­rea unei legături di­recte de comun­care, pe căile fe­­rate. Au fost stabilite taxele pentru transporturi personale și de mai suț­i și modalitățile de circ cuhnia trenurilor. Proiectele de­ru­late și accep­tate pe ambele părți au fost îna­intate guvernelor de la Belgrad și București spre aprobare. Se cre­de, că leg­atura directă între ar­ceste două state de ca piuea în­cepe la 1 Feb­r­uie 1926. QBW ■ incendiul din P.-Scams In noaptea de 27 Noembrie un mare incendiu a isbucn­t la de­pozitul de coloniale al d-lui A­­dollf Wexler. Pompierii sosind la timp, au reușit să salveze casele înveci­nate, cari erau în mare pericol. Magaz­a, plină de uleiuri și sub­stanțe chimice, coloniale și di­ferite mărfuri, a ars complet fă­ră a se putea salva ceva de mărfuri. Pagubele trec de o jumătate milion. Panica a fost mare, având in vedere ca depozitul se află la centrul orașului și zgomotul de­tunăturilor uleiurilor ce explo­dau a băgat groaza în populația vecină. Se crede că focul a luat naș­tere din cauza unui răufăcător care ar fi intrat în magazie cu o lumânare spre a fura. Se fac cercetări. Măr­f­urile erau asigurata la Naționala și Dacia România Aniversarea ieâepen­­teței Albaniei implinindu -se 10 ani de la­ proclamarea independenței Al­baniei, colonia albaneză din­ Capitală a serbat eri această aniversare printr’un To-Deuru la biserica albaneză din strada Enei: ........ i­ Mami-i­.­..."" Au luat parte la solemn­ia­­te reprezentanții ministerului de externe, ministerului de in­terne, al prefecturei de poliție, ai legației Angliei, Italiei, Iu­goslaviei, consulul general al­banez d. Dogani, etc. A oficiat arhimandritul Iur­­iu Șa îban care a ținut o cu­­vântare. Apoi a vorbit d. d­r. Măciucă, președintele Coloniei albaneze albaneze. Incendiul d a lui Hotin Un groaznic incendiu a dis­trus fabrica de uleiu din corn. Porcovăț (juc. Hotin) cu care ocazie au fost arși doi munci­tori. Pagubele sunt de 500 mii lei EMI 8 © C .STELAR Povestea artei inimi — Că niște aripi grozave a unor monștrii neihaivă­­i­i, ca niște vampiri, au a­­rs fruntea bieților negri, cari au de gardă. — Tocmai așa. — Că arborii au produs în cui fructelor, capete de mor­­luminate,de scântei sinistre î­n focuri jucătoare. — Da, da. — Că aceste genii ale răului I lovit tare De toți aceia cari cereau să le urmărească în fumul lor sau să le închidă irea. — Totul e foarte adevărat, jamnă! — Și nu te temi ? — Nu. — N‘a! simțit fiori de spat­ă? — Am simțit, dar m-am stâ­rpi.­­­o — Ești tare. — Trebue să-mi fac dato­ria. sfi vă apăr pe d-v și pe fiul d-v. Carolina se așeză pe bancă, emoțională, îngrijirea mula­trului o emoționa. — Cine ar fi avut curajul să vgheze asupra somnului d-v? Cine s'ar fi gândit că acele nă­luciri ar fi putut să deștepte pe Ricard . Cine și-ar fi pus pieptul lui pavăză între duș­manii noștri nevăzuți și inima stăpânei mele ? Cine ? Acest, sărman mulatru, fiul nopții ca și negrii, și al zilei ca și albii, slugă și rob în moșia aceasta, d­ar și sclavul d-v., doamnă. — Sclav al soțului meu, — zise Carolina. Acest cuvânt lovi în inima lui Antonio. Un muget, ca a­­cel al unu­i tigru, eși din piep­tul lui; ochii, până acum, de o­­ exprsiune imfabilă de duioșiei, trecură la o expresiune sălba­tică de furie. Părea în acel moment, prin atitudinea lui amenințătoare, prin privirea lui încruntată, și prin agitația pieptului său, un tigru sau un leu. Carolina cunoscu că ceva dureros se petrecea in inima aceia; ceva teribil cșia în mintea lui; și totuși el îi para frumos. Fața mulatrului era aprin­să, buzele tremurau, ochii lui străluceau cu luciri de fulger, era în el multă tragedie, era cu adva­rar frumos. — Ce ai, Antonio ? — Nimic, doamnă, — răs­punse­­ acesta, liniștit de acea întrebare, care arăta grije și o oarecare afecție. — Credeam că te va fi cu­prins vre­o viziune din nopțile trecute. — Totul e limpede în jurul meu, totul are pentru mine un farmec deosebit, dar nu am dor­mit toată noaptea. — Ce ai făcut ? — Am cutreerat împreju­rimile, am cercetat locurile cele mai ascunse, am stat cu urechea atentă și aproape 1­ pH. de ușă ca să aud dacă plânge copilul, sau dacă vreuna din spaimele sinistre, cari ne ur­măresc pe noi, iar tulbura somnul. — Mulțumesc, Antonio. — Ce a spus, doamna ? — Iți mulțumesc. — Vă rog, repetați-mi.­­ — Ai sunt recunoscătoare. — Visez ? — Iți spun ceea ce simt. — Recunoștință, unui biet, sclav, recunoștință unui biet vierme ca mine! — Toți sunt sclavi, toți a­­veau datoria să vegheze asu­pra mea și toți au fugit. — Instinctul animație al con­servării a fost un el mai puter­nic de­cât impulsul datoriei. — $1 în tine, nu­ trebue deci să-ți fiu recunoscătoare .— Eu, eu Antonio bâlbâia și nu știu ce să mai spună. -- In această singurătate in care m­ă găsesc, tu ești o pro­vidență. — Eu, eu... bâlbâi iarăși An­tonio­— Da, o providență. Bietul mulatru abia putu să se sprijin casca­de un arbore ca să nu cadă, atât era de feri­cit. — Abia întors ce va fi soțul meu, voi face să fi recompen­sat cu belșug pentru serviciile tale. Figura lui Antonio se schim­bă la această făgăduială­— Și vr­eau să-i scriu ca să vină. —- Pentru ce să i deranjați? — E necesar. Atâtea lucruri ciudate în lipsa lui.. — Interesele patriei îl rețin. Dar și,familia lui, care e patria m­imei... — Națiunea are i­ivoc de dânsul. — Dar și soț­a lui. — Concetățorii săi­­ cer a­­ceastă absență. — Copilul cere prezența lui. — De ce să-l deranjați ? — Nu trebue să se întâmple nimic important intrin casă, pe care stăpânul să nu-l vadă­ nimic în Pasa lui, care să nu știe­— Doamna s’ar arăta egois­tă, chemându-l — M‘aș chema vinovată în cazul contrar. — Nimic nu s‘a petrecut în prezența doamnei. — Dar s‘a întâmplat totul în prezența familiei. — Așteptați, doamnă, să ve­deți dacă se mai r repeta­— Te mai îndoești de asta? — Nu­ știm nimic și nu pu­tem să afirmăm nimic. — In toate astea trebue să fie vreo intenție ascunsă. — Nu mă îndoesc. — Și cum trebue să fi ° aici vreun scop secret, n'are să în­ceteze până când nu-și va fi împlinit scopul sau nu se va fi descoperit pricina. — Dar­—- Pentru a împiedica răul sau pentru a descoperi prici­na, e necesară prezența soțu­lui meu. — Eu jur... *- Ce ? -- Eu jur pe memoria ma­mei că oricine ar încerca, om sau diavol, să se apropie de doamna, va trebui să treacă peste cadavrul sclavului său­— Știu asta, și­ țî sunt recu­noscătoare. — Prin urmare, doamna poate să doarmă liniștită... •— Imposibil. — Și lăsați pe stăpânul meu să-și îndeplinească însărcina­rea primită de la concetățenii săi, să-și facă datoria de pa­triot. — A-i ascunde aceia ce s-a întâmplat e o faptă rea : a-i spune acestea și a-î împiedi­ca să vină este imposibil. Dar, gândiți vă, doamnă­, eu nu dorm, eu veghez încon­tinuu ; eu văd totul: simt cel mai mic sgomot Nu se mișcă frunza unui arbore fără ca eu să observ, nu trece o pasăre de noapte ca eu să n­u văd. Credința mea artă obligă să mă multiplic ca o legiune pen­tru a fi pretutindeni. — Mulțumesc, Antonio, — zise Carolina cu totul emoțio­nată. — Pentru ce doamna imi mulțumește ? Nu merit... Eu ti’abue să fac ceea ce fac:* chiar dacă n'aș voi, o forță superioa­ră voinței mele m‘ar obi’sta să veghez pe când dormiți d-v. sa veghez când vă odihniți­— Un premiu, o recompen­sa.... — Nu-mi vorbiți de> aceasta. Libertatea, care este unica re­­con­pensa a sclavului, nu o do­resc, o detest.. M'am convins că mi exstă mai mare bun ?pe lume, îmi place robia, o do­resc, o iubesc , a deven­t în pieptul meu o relegime.Vreau sa vă servesc, vreau sa servesc pe fiul d-v. — Vrei sa­ servești și pa so­țul meu, ne e așa ? pe toată, toată fam­ilia. — Afară de aceasta curva nu aș putea să traesc. Mă­ bucur chiar de ceea ce e­ mai anevo­ios, mă distrează chiar nopțile acelea de groază și de dezor­dine. Gândesc că pot să fiu fo­­loșitor; eu pot să mor pentru stăpânii mei, pentru aceste ființe aproape supranaturale pentru mine, pe cari le iubesc, le venerez ca pe niște zei­. Ești un sclav bun, Anto­nio, (Va urma)

Next