Universul, septembrie 1924 (Anul 42, nr. 198-222)

1924-09-15 / nr. 210

Fraidele In administraţie p iniiiifii publici Zilnic primim ştiri că noui­­ fraude s'au săvârşit in diferitei administraţiuni publice, — ceea ce însemnează că lanţul ispră­vilor rele nu se mai isprăveşte. O ciudată nepăsare domneşte par'că în rândurile celor che-­­ maţi să facă ordine în admi-­­ nistrafie. Lumea a aj­uns să nu se mai • impresioneze de asemenea fap­te, decât atunci când ele iau proporţia unei panamale ne­mai auzite, astfel că fraudele de sute de mii de lei sau nu­mai de câteva milioane par, la ordinea zilei, simple mărunţi­şuri, ce s’ar putea încadra la rubrica diver­selor în spaţiu de câteva linii. Dar nu e bine ca starea nor­mală a administraţiei noastre să fie tocmai aceasta, când ştim că marea majoritatea a func­ţionarilor e harnică şi de bună credinţă. Ei bine, această majoritate cinstită, harnică şi de bună credinţă nu poate să rabde ne­­demnitatea cu care tinde s’o a­­copere funcţionarii de rea cre­dinţă şi abuzivi. De aceea e timpul ca func­ţionarii de treabă, această e­­lită nedreptăţită a societăţii, să­­ înceapă ei opera de valute mo-­­ rală a biuroveraţiei româneşti. Ei ştiu bine că funcţionarii­­ necinstiţi nu le aparţin, că sunt ■ clientelă politică sau rubede-­ nească a puternicilor zilei, că , au fost cocoţaţi în rangurile lor de capriciul intereselor lă­­turalnice sau familiare ale po­­liticianilor. Funcţionarii necinstiţi se cu-­ nosc după starea lor materială de azi, în antiteză flagrantă cu aceea dinaintea războiului. Funcţionarii buni nu se pot îmbogăţi cu atâta repeziciune , decât prin căsătorii norocoase sau graţie moştenirilor rămase de la rude bogate. Alt chip de pricopsire rapidă, de îmbogăţire prin muncă, fă­ră ca la baza ei să stea un fond I de susţinere apreciabil, nu-1 ve­­­­dem. In atari condiţiuni, nu-i de­­■ loc greu să stabileşti compara-­ tiv situaţia bunurilor materia-­­ le ale funcţionarilor publici di­nainte şi de după război. Legea lăsată în adormire a d-lui Titulescu imaginase un mijloc admirabil pentru dove­direa acestui fel de averi. Se vede însă că interese nemărtu­risite au împiedicat punerea în aplicare a acelei legi. In Iugoslavia, sub noul re­gim, vedem că se purcede cu grabă şi foarte drastic la pu­rificarea moravurilor.. Acolo s’a şi admis o lege împotriva co­­rupţiunei, cu cercetarea origi­nii unor averi şi cu sancţiuni severe pentru cei vinovaţi. Dar ce pot face funcţionarii publici de la noi? Ei pot pune în valoare rezoluţiunile luate tot de ei în diferitele congrese­­ şi întruniri ce le-au ţinut. In acele rezoluţii şi moţiuni ei ce- i reau imperativ examinarea. ! stării materiale a funcţionari­lor publici.­­ Tot ei pot pune la îndemâna ■ celor ce urmăresc lumină în a­■ ceastă direcţiune, acte şi docu-­­ mente, dovezi sigure de frau­­­­dele ce nu sunt încă în cunoş­tinţa opiniei publice, pentru că­­ peste ele s’a întins muşamaua I milostivă a celor mari.­­ Când s-ar şti adevărul ade­vărat în aceste lucruri, poate că abia atunci ar veni şi strigă­­­­tul de îndreptare, un strigăt pornit din inimă şi hotărit. Horia li spun­ «Ari secrete cu sovietele ruseşti Conferinţa dintre d-rul Rakovsch­i şi d-rul Gratz — In acelaşi timp ungurii se plâng la Liga Naţiunilor — In urma instrucţiunilor pri­mite din Budapesta, ministrul Ungariei la Londra a intrat în tratative cu d-rul Rakovsky reprezentantul sovietelor, în ve­derea strângerei relaţiunilor şi sprijinirea intereselor reciproce. In vederea strângerei relaţiu-­­ nilor dintre aceste două ţări au­­ ceva. mai fost convorbiri şi chiar s-au­­ semnat oarecari tratate între, pe deoparte reprezentantul Krestinsky reprezentantul boli­i Ungariei ,a conferinţă din Ge­­nevicilor la Berlin şi dr. Gratz,­ însărcinat special din Ungariei. __________..­­­neva insinuează că doleanţele pa­rte al minorităţilor nu găsesc ecou in sânul Societăţii Naţiunilor, iar vietelor chestiuni cari prin na­tura lor aduc o atingere rolului pe care îl are Liga Naţiunilor. Acum dr. Rakovsky a fost în-1 pe apa Ungaria oficială tra -sărcinat de soviete să lărgească tează, în secret, cu delegaţii sa­­bazele înţelegerii, semnată de reprezentanţii autorizaţi ai celor două guverne. In Ungaria cei mai aprigi sus­ţinători ai unui acord perfect cu sovietele sunt ministrul afa­cerilor străine şi ministrul de război contele Csáky. Ca urmar­e acordului stabilit între dr. Rakowski şi dr. Gratz, în ziua de 7 Septembrie, a fost la Budapesta chiar în casa driuilui Gratz, o conferinţă în­tre Cersky, secretarul­ ambasa­dei sovietice la Viena, Osipoff, secretarul d-rului Rakovsky, Egon Muller şi generalul Dobro­volski delegaţi sovietici veniţi cu instrucţii speciale din Mos­cova. In urma acestei conferinţe d. Nemessegyi, prim-secretar al le­gaţiei ungare din Berlin a pri­­mit însărcinarea să plece ime­diat în misiune secretă la Mos­ O regiune din Ruhr evacuată Berlin, 12 (Rador). — Întreaga regiune Bocuvti din Ruh­r a fost evacuată de trupele franceze de ocupaţie; se anunţă de asemenea începerea operaţiunilor de retra­gere în regiunea Gelsenkirchen,­­ -----------XXX----------­ MOZAICURI TARIFUL APLAUZELOR. — Se plătea In Franţa — spune un bătrân actor — acum 50 de ani . Pentru o salvă ordinară 5 ranci, salvă îndoită 20, iar în­­reită 25; pentru chemări la aripă repetate 50 de franci; murmurele de spaimă sau de admiraţie 15; aplauze crescând lână la paroxism 32 franci; ge­m­ete urmate de clacă după o icenă de omor 12 fr. 50; râsuri 1 franci, râsuri cu hohote 10 fr. 0; exclamaţii superlative 20 de ranci. UN TELESCOP GIGANTIC.— După 13 ani de aşteptare, uni­versitatea din Michigan va in­­tra în sfârşit în stăpânirea u­­nui nou telescop, care va fi cel mai puternic din Statele­ Unite. Din pricina numeroaselor di­ficultăţi, montarea aparatului a fost întârziată. Pe de altă par­te, războiul a împiedicat pre­darea lentilei, comandată în străinătate in 1911. Specialistul, care era însărcinat cu şlefui­rea ei, a murit în 1923 şi abia s’a putut găsi un lucrător, ca­re să ducă la bun sfârşit opera aceasta. După câteva observaţii în Statele­ Unite, telescopul uriaş va fi demontat şi transportat in Africa de sud, unde va fi ţinut opt, sau zece ani. In timpul acesta, telescopul va sluji la examinarea cerului mstral de către astronomii u­­niversității din Michigan. Asasinarea unui deputat fascist Roma, 13. — Deputatul fas­cist Armando Casalini, vice-­­ secretarul corporaţiei sindica-­­ le, a fost atacat cu focuri de I revolver de comunista Giova-­­ ni, pe când se afla la Monte-, mario. Grav rănit, el a fost tran-­­ sportat imediat la spital, unde a murit fără să-şi poată relua Cunoştinţa.­­La întrunirea consiliului de miniştri, aducându-se ştirea a­­sasinatului, consiliul a trimis condoleanţele sale văduvei de­functului. Apoi s-au luat mă­suri spre a se păstra ordinea, evitându-se excesele pe care le-ar fi putut provoca această crimă­. Defunctul lasă o văduvă și 5 copii. ---------XXX----------­ Consilia) de miniştri francez Paris, 13 (Rador). — La Ram­­bouilot s'a ţinut un consiliu de miniştri. D. Herriot a făcut o expunere a­ situaţiei externe, in deosebi a activităţii Societăţii Naţiunilor. Ministrul de finanţe a făcut o expunere a pregătirilor bugetare şi a dispoziţiilor ce le va lua spre a prezenta in curând un budget echilibrat şi real. S'au făcut reduceri importante în cheltueiile fiecărui minister, re­ducând aceste cheltueli la cifre­le din 192­9—1951, cu toate spo­ririle de credit provenite din ho­­tăririle precedente. Ministrul de marină a, obţinut aprobarea decretului relativ la reorganizarea comandamentului suprem al forţelor maritime. Ministrul de lucrări publice a arătat că muncitorii de la căile ferate au fost aproape toţi rein­tegraţi. ----------XXX -----------­ T ! înarmările secrete ale Ungariei — Descoperirea unul depo­­art din arma.— Organala «N­« dala maghiara TncaarcA al zădărnicească o percheziţie. Vau traa locuri asupra aule*­mobilului comisiei Interaliata — In ziua de 6 Septembrie a. a, comisia Interaliată de control din Budapesta a descoperit in clădirea Institutului colecţionar din Czegléd un mare depozit de arme. Cu ocaziunea perchiziţiei, ca­re s'a făcut pe neaşteptate, or­ganele oficiale maghiare au fă­cut tot posibilul, spre a întârzia perch­uţia, in scop de a putea ascunde armele. S‘au tras chiar tocuri asupra automobilului co­misiei. Şoferul a fost rănit. Cu toate acestea, comisia a isbutit să şî Îndeplinească mi­siunea. S'au găsit la acel insti­tut arme şi efecte pentru un re­­giment. Această descoperire este o nouă dovadă că Ungaria nu se conformează obligaţiunile pre­văzute In tratatul de pace. Dela Liga Noţiunilor Lucrările comisiei de dezarmare Geneva, *3 (Rador). — Co­­misiunea pentru dezarmare s’a întrunit ori după amiaz, sub preşidenția d-lui Duca, minis­trul de externe al României. Delegatul Franţei, d. Jou­­haux, a arătat că proectul a­­sistenţei mutuale, nu implică de loc sporirea sarcinilor mi­litare, ci urmăreşte, în limi­tele stipulaţiilor pactului, să garanteze siguranţa Europei. Arbitrajul nu exclude sancţi­uni. Popoarele trebue să fie supuse sancţiunilor de ordin legislativ, economic şi finan­ciar şi eventual unor sancţi­uni de ordin militar în limite­le pactului. D. Jouhaux a su­gerat ideia ca tratatele poli­­tice şi comerciale să fie înre­gistrate şi controlate de către Societatea Naţiunilor până la înfiinţarea unui consiliu eco­nomic internaţional. După ce chestia siguranţei va fi rezol­vată, va fi nevoe de­ a se tran­şa şi chestiile economice de care depinde asigurarea păcii. România și arbitrajul — Cuvântul d-lui Duca în comisia dezarmării - Geneva, 12. — D. Duca a­l Duca. Dacă vom reuşi anul a­­rostit la comisia dezarmării a­­­cesta să găsim bazele unui cuvântare, viu aplaudată, ară-­j sistem, desvoltând şi combi­­nând punctul de vedere al Ro­­i­nând aceste trei idei, arbitra­­mâniei faţă de această însem- j jul, siguranţa şi tratate regi-nată problemă . România primeşte bucuros principiul arbitrajului obliga­tor , cere numai să se preci­zeze sfera de aplicare. Consi­deră arbitrajul fără sancţiuni­­ ca inoperant- Sancţiunile ar­­ trebui să fie militare şi econo­onale, vom fi făcut un pas în­semnat şi progresele omenirei se întăresc treptat. Greutăţile de învins sunt încă desigur nu­meroase ; n’am pătruns în templul păcei, dar simţim cu toţii că-i urcăm treptele, împotriva discursului lui Apponyi Sofia, 13 Septembrie. — Se ştie că autorităţile bulgare au des­coperit o cantitate de arme şi de muniţii adusă din Ruşia so­vietică. Instrucţia a putut stabili a­­­cum vinovăţia câtorva persoane implicate în această afacere. Mărturisiri formale au fost fă­cute in fața judecătorului de im- i PRAGA, 12. — „Prager Presse“ |­strucție dirt Vaxna, care instru­­, informează că „Asociația mici* | iește cazul acesta, de către I lor fermieri și agricultori repu- divizii Cristo V^-fiheneieit i blicani maghiari“ din Cehoslo­­j Piidop, student aeriterat in I­vacia a hotărit să protesteze sia, în Septembrie 1923 . 2) A- contra discursului ţinut de Ap.­­lexis Grabowski, rus supus bul­­ponyi la Geneva, declarând că mare membru al partidului cu Apponyi nu poseda legitimaţia j­omunist din Burgas, 3) din Cehoslovacia care au trecut împreună cu celelalte naţiuni a­­suprite prin toate suferinţele cauzate de Habsburg­, se bucură acum de o egalitate de drepturi garantată prin Constituţie. De aice , punctul de plecare tre­bue sa fie pactul Societăţei _____ _ _______ Naţiunilor, care poate fi com-­­ aceia, se ridică cu toată energia pletat şi precizat printr’un ! contra discursului d-lui Ap­­protocol adiţional. ‘ pcnyL România cere menţinerea tratatelor regionale cât timp nu se obţine adeziunea tuturor­­ statelor la pactul de asistenţă ■ MlSCSFeD­reV0lHl!01I3ra tTSi. .. există oarecare! - «1» P»rtBBal18 oarecare prevenţiune împotriva acestor tratate regionale, nu trebue uitat însă că toate statele nu fac parte din Liga Naţiunilor, că unele din ele o consideră ca o neputinţă organizată şi pe când noi studiem proiecte de dezarmare ele creiază mari flote aeriene şi clădesc nenu­mărate fabrici de gaze asfi­xiante. Nu trebue mai cu sea­mă uitat că aceste state au vecini. Dacă nu puteţi ajuta fie aceşti vecini, lăsaţi-i să se ajute ei singuri. Nu suspectaţi, ci înţelegeţi, — a spus­­. ----------XXX topiri comunisti i Mm INSTRUCTIA in chestia u­­NUI TRANSPORT DE MUNITI­­UNI DIN RUSIA SOVIETISTA -----, ------------------numărul 204. Acest permis a fost găsit în u­r- * mă printre hârtiile barcagiului ’ Zekeria Ghirid­i. La 10 August conspiratorii au ajuns cu un vaporaş pe ţărmul Bulgariei lângă localitatea Bu­­nardjic. Aici s’au întâlnit cu alţi tovarăşi cu cari s’au înţeles în privinţa măsurilor ce tre­buiau luate ca să poată trimite la destinaţie armele. Se cunosc Împrejurările in ca­re armele au fost confiscate. Un mare număr din membrii organizaţiei acestui transport, au fost arestaţi. Pe de altă parte, judecătorul de instrucţie a semnat un man­dat pentru infracţiune la art. 1, 2, 3, 4, 10 din legea apărării statului împotriva altor conspi­ratori ulterior­ din Burgas. 3) Zekeria de a lua cuvântul în numele po-1 Osman Ghiritli, turc, barcagiu. „„li.«. «yw«!lrÂS “csn succesoare şi că declaraţiunile­­ cfitre avocatul Tutungiev, Gri­­sale nu sunt făcute decât un nu- i gore Ciociov fost primar la Var­­mele clasei marilor proprietari­­ na şi de un evreu, cari caută să provoace turbu- j La plecarea lor din Sebasto­­rări în statele succesoare pen- pol, persoanele, care purtau ar-( tru ca prin aceasta să împiedice ’ mele s au prezentat la postul de : DIRECTORUL LICEULUI DIN executarea reformei funciare. j control rus și au arătat un per- 1 BOLGRAD SPRIJINITORUL Clasele muncitoreşti maghiare­­ care purta numărul 204. , „NEFERICIŢILOR MINORI- XXX 1 Paris, 13 (Rador). — Din Lisa­ I­bona se anunţă, că elementele­­ radicale, compuse din civili şi­­ militari, au încercat o nouă log­i vltură revoluţionară, asaltând I ministerul de război şi postul I central de telegrafie. încerca­rea a dat greu, sau făcut mul­te arestări. Guvernul e stăpân pe situaţie. Trupele revoltate s-au intors in cazărmi. Mulţi revoluţionari au fugit Liniştea In oraş a fost res­tabilită. XXX întâlnirea premierilor englez şi egiptean Londra, 13. — Zaghlul Pasha răspunzând scrisorii d-lui Ram­say Macdonald, ii face cunoscut că va fi in Londra la 23 Septem­brie. Primul-ministru britanic se va întoarce şi el din călăto­ria în Scoţia, astfel că ambii primi-ministrii se vor întâlni in Londra le 25 Septembrie. învăţământul în sudul Basarabiei — Pe mâna cui e lâsatâ uneori pregăti­rea viitorilor cetăţeni. — Un caz carac­teristic: liceul din Bolgrad — Centrul acestui colţ de ţară­­ nă. Dacă nu-l pot compromite e Bolgradul, cu majoritatea­­ prin Înscenări sau calomnii, cei populaţiei bulgară, sau bulgari-­­ de aci fac cor cu elevii, să-i rată. Bulgarizate sunt şi satele,­­ alunge, semănate din apropierea Ode-­­sei şi până la Dunăre. Vechile­ CUM PIERDE INVAŢAMAN sate moldoveneşti, dar numele şi documentele ni le mai arată, — cum e Tabacul, locul copilă­riei prea învăţătului domn D. Cantemir. Din conglomeratul de naţi­uni, la care şovinismul şi anti­­românismul se văd la orice p­Aşa, la Cahul, d-lui Surucianu, moldovean din Basarabia, pen­tru că-şi trecuse examenul de capacitate, la Bucureşti, i s’au făcut zile fripte, în frunte cu di­­cizie, cei mai Îndrăzneţi — da- i rectorul — care n’are nici licen­­ţă fiind originea lor —- sunt ! — şi omul a trebuit să plece, bulgarii. Ei se sforţau, în 1917,­­ unde venise, cu drag, să lu­­să creeze republica „Bugeagul“ , creze pentru fraţii lui rămaşi cu Bolgradul capitală. Azi, de- ’ un veac in mntuneric. I putatul lor vrea jud. Bolgrad! , T „ . . ...... Bazat pe imensa avere a liceu-­i La Bolgrad, când toate zvâr­­lii de băeţi, ce pe nedrept au colirafi lor & «J® politicienilor exploatat-o 64 de ani, în folosul lor, făcând aci, cel mai vechiu şi puternic focar de cultură — ei ar avea mulţi sorţi de iz-­­ bândă, de­oarece absolvenţii li­ceului au plecat şi pleacă în­­ rau to Rusia. Balcani.­­ Rezultatul? Elevii buni sunt Directorul liceului, considerat­e terorizaţi, moldoveanul Buru­­„demisionat“ din fruntea şco-t rină, din cl. 8-a, e huiduit şi lo­jilor basarabene, pentru că în- • v’i* barbar.... când încă nu se trecuse chiar pe faimosul Er­­i ştia de congresul din Viena... han, n’are decât 2 ţinte: a) sa ! Mentalitatea nouei generaţii se îmbogăţească secătuind fon-1 şcollare şi sufletul ei, lasă mult durile liceului; b) rusificarea şi’ de dorit, atât in licee cât şi in bolşevizarea liceului. El a des­ şcolile primare. Cauza? Străinii fiinţat o sală de clasă, spre a­­ predau limba, istoria şi geogra­­­finea în gazdă elevi şi eleve din fia românilor, în dauna celor în cursul superior, având totul ■ drept, gratuit de la epitropie. Legile şi­ regulamentele şcolare, le uită.: O DATORIE A MINISTERULUI le eludează sau le ia ni deru­l INSTRUCŢIUNII PUBLICE dere. Profesorii unii cu diplo- a­rturii.­­ La examinarea elevilor şcoalei de fantome, alţii cu mărturii,­­ ba unii îşi trec liceul prin Ba­sarabia, — cum a fost cazul de la Cahul, rămas de pomină, 1­ 8-a,— ;ă­­ele­­nr. 5 din Bolgrad, absolvenţii nu ştiau de Ştefan cel Mare,, Mihai­ Viteazul, nici de ultimele noastre războaie, iar dirigintele nu deosebia fraza de propoziţi­­une. B I Revizorul Întreabă pe elevii şcoalei primare din com. Etulea (găgăuţi şi moldoveni) ce ştiu despre răpirea Basarabiei. I-au răspuns : „Românii au răpit de la ruşi Basarabia, în 1918, şi e de datoria lor să o redea Ru­siei !“. Suntem în preziua numirii suplinitorilor. Să se desfacă cer­curile dintre elevi şi profesori, numindu-i pe aceştia in alte lo­calităţi, ca şi pe cei compromişi şi nedemni. Iar titularii lor, cari cer Basa­rabia, să li se facă înlesniri, dar nu să fie puşi să lucreze, sub ordinele celor ce nu au dat dovezi de cinste, pricepere şi dragoste de neamul nostru, ci dimpotrivă. Căci răul tratament a forţat, multe elemente bune să plece, iar puţinii rămaşi nu vor putea indura mult, şi tocmai acesta e scopul vrăjmaşilor noş­tri .real&^USMi sunt d­irecte. Parte din elevi gravitează în­tre anarhie şi bolşevism, împie­decând pe alţii de la datorie. Din internatul liceului, a fost scos I. Ciupercă condamnat — pare-mi-se, la 10 ani muncă sil­nică pentru bolşevism! Pentru curmarea aceluiaş rău, a intervenit şi corpul III armată. şR... .cG,u cart apru martau„ TARI“ DIN BASARABIA In toamna trecută a venit un titular, dar elevii preparaţi de persoana de încredere a direc­torului au fost examinaţi de o profesoară din... Tulcea şi la Bol­grad e obiceiul de a se da ga­ranţii de promovare! S’a dat ti­tularului cursul inferior, iar celui cu 8 clase din Cahul i s’au dat clasele 7 şi 8, deşi nici exa­minatorii lui nu cunoşteau ma­teria de predat! Dacă directorul liceului — în casa căruia, crezi că te afli in Odesa sau Moscova întovărăşit cu deputatul local, ar Încasa şi ar ofta după cei pe cari ţi aş­teaptă, n’ar fi mare pericol. Dar d-sa se erijează în apără­torul minorităţilor — cari tră­­esc bine la noi. La banchetul din 15 Martie a. c. d-sa a spus: închin acest pahar în sănătatea acestei populaţii, atât de mult suspecta­tă!“ Populaţia „suspectată" e a­­ceea din sânul căreia au eşit criminalii cari în noaptea de 25 Mai, ştiind bine că sunt, 2 regimente în Bolgrad, totuşi a atacat patrula, rănind mortal pe oamenii datoriei? In Basarabia, dacă un pro­fesor aşa zis „regăţean“ vrea, să-şi îndeplinească datoria cin­stit şi demn e pus la caranti­­ nUL ROMANESC (ELEMENTE­LE BUNE dau greş, ei uneltesc cu elevii, deprinşi a trece fără învăţătură­ prin mistificare, fals etc. Casa directorului întărește a­­cest sistem scump de când e­ XXX Populaţia Rusiei scade — In 1921 au murit 5.206.000 locuitori de foame. — O nouă foamete se anunţă — Comisariatul finanţelor din Rusia publică nişte cifre, de unde rezultă că populaţia era de 135.600.000 locuitori in 1914, apoi de 131.600,OOQ in 1920 si de 126.300.000 la­­ sfârşitul lui 1922. Au murit numai din cauza foa­metei în 1921, peste 5.290.000 locuitori. Se speră că foametea de anul acesta, care atinge o zonă locuită de 16—17 milioane, va face mai puţine victime de­cât cea din 1921, când suferea o zonă locuită de peste 25 mili­oane locuitori. ---------- XXX ---------­ CRONICA ACTUAUTATII EUROPA ŞI RAMURA DE MĂSLIN. — Marele Pascal sta­bilea odată pricinile nefericirii omeneşti, formulând adevărul nediscutabil că toate durerile noastre nasc din faptul că nu putem să stăm închişi între cei patru pereţi ai casei. Nenoroci­rea omului de sigur că a luat forme precise în momentul când, dându-şi seama de infir­mitatea lui originară, — care e sociabilitatea, — a procedat la organizarea şî sistematizarea vieţii in­deobşte In acelaş moment trebuie să se şi fi spus, pentru întâia oa­ră, „al meu“ şi „al tău“, şi fie­­care a voit să fie „al său“ ceea­­ce era „al altuia“. Europa mângâie azi visul ge­neros al statornicirii unui re­gim de pace. Dar, pentru ca un asemenea regim să fie realme­n­te şi durabil aşezat, n’ar trebui ca una din părţi să se găsească în postura permanentului soli­citant Până la atingerea unui atare nerealizabil postulat, cea mai solemnă declaraţie­ pacifică, chiar a Socialistului­ Mac-Do­­nald, este simultană cu gândul intim că marina britanică mai are nevoie de ceva credite... D. Herriot însuşi, nădejdea avan­saţilor din democratica Franţă, întinzând ramura de­ măslin nu poate’ nutri decât speranţa că, într‘o zi, pregătirea militară a Germaniei se va dovedi inferi*­o:, ră pregătirei Franţei! Războiul se organizează în zilele noastre, prin cele mai pa­cifice declaraţi­uni... documente ale anului 1924. I) Fragment din­tr’o scri­soare, pe care o poate vedea ori­cine : — Astfel că, vă ru­găm, încă odată, ca pe unii cari ne-aţi mai rămas ca singură nă­dejde... Am voi să se ştie că noi funcţionarii, am ajuns acuma cu adevărat la aman, cum se zice. Ultimul val de scumpete ne a demoralizat cu totul. Nu mai avem nici ce vinde, ca să put­em trăi; în casele noastre au statornicit boala şi desnădejdea; şi mâine, iată, bate iarna la u­­şe, şi nu ştim ce să facem. Cel care vă scrie aceste rân­duri, ori n’a mâncat decât pâi­ne cu ceai. Împreună cu trei co­pilaşi şi soţia, iar mâine poate nu vom avea nici atât... Vă în­chipuiţi d­v. cu ce suflet şi cu ce putere vă scriu ? Nu suntem pentru greve sau alte măsuri de desordine; sun­tem dintre funcţionarii cinstiţi şi cu dragoste de ţară. Dar, pen­tru Dumnezeu, nimeni nu mai vede preţurile — prin nimic jus­tificate, — cari ni se cer azi ?... Nimeni nu se mai gândeşte la noi ?... L L (îi am numele în­treg, dar şovăesc să-l amărăsc pe om, punându-i-1 aci. N. A.) din ministerul agriculturii şi do­­meniilor“. II) Crâmpeia dintrio convorbi­re avută alaltăeri, la redacţie :— „... Nu pot zice că nu s’a făcut nimic pentru noi. Dar, gândiţi­­vă şi d-voastră, sunt soţia u­­nui căpitan, de activitate, mort li timpul şi din cauza serviciu­lui; eu însumi sunt fiică de mi­litar. Ştiţi ce primesc ? Primesc o pensie de 63 lei care, cu spor şi cu tot ce voiţi, a ajuns la­ 200 lei ! Două sute de lei pe lună, in ziua de astăzi... Am cerut bine Înţeles să mi se dea o slujbă oarecare; slujbă, mi s’a spus, e greu de­­oarece, fiind vorba de Transilvania „trebuie“ să ştiu nemţeşte, — ori ruseşte dacă e vorba de Basarabia. Nu credeam că voiu avea nevoie de aşa ceva, în România, după războiu. ....Şi-acum, domnule, trăiesc vânzând din lucrurile ce mi-au mai rămas... Vă interesează, poate, să ştiţi cu cine vorbiţi... Sunt d-na Căpitan Aricescu Ma­ria, din aleea Alexe Marin, 8, Bucureşti... Nu mă opun să mi se spună numele...“ SARACU’ BARBU CATAR­GII— — Cine are vreme să se uite în curtea Mitropoliei, când trece pe bulevardul Maria, poate să se încredinţeze încă odată, nu numai de „rigoarea“ cu care re­gulamentele comunale sunt apli­cate, dar şi de atmosfera de „so­lemnitate“ în care, uneori, sunt întreţinute chiar instituiţiuni foarte respectabile. Nu e multă vreme de când co­muna a dat o ordonanţă amin­tind, — în termeni de un inevi­tabil prozaism, — că ţinerea porcilor este interzisă în ocolul I şi II al Capitalei. O asemenea măsură, foarte la locul ei, ar fi fost bine dacă nu mai era ne­voie să fie amintită. Cum în­să, — ca o urmare a apucături­lor unora, — a trebuit să fie re­petată este cel puţin curios că nimeni n’o ia in seamă. Curtea Mitropoliei noastre, partea dinspre bulevardul Ma­ria, pusă în văzul şi al drume­ţilor pe jos şi al şirului de tramvaie înţesate de pasageri, oferă crudul spectacol al unei turme de porci care paşte in modul cel mai... porcesc cu pu­tinţă. Ierburile grase de acolo tr îmbie, cum îmbie încă pe vre-o câteva vaci cu viţeii lor, cari acum zburdă, acum rume­gă, şi un cârd întreg de gâşte dolofane... Lângă această ceată de dobi­toace, — care, cine ştie, poate că mâine va fi sporită, — stă, printr’o vinovată impietate şi printr‘o insultătoare nepăsare statua lui Barbu Catargi, a o­­mului cu sufletul mare şi gene­ros, răpus acum câteva decenii chiar pe acel loc. Parcuri prea multe, noi n’a­­Vem. Deschiderea, pentru public, a unuia nou, anume amenajat, ar fi fort o binecuvAaUiS­Şi cu toate, acolo unde s’ar putea face aşa ceva, râmă por­cii in turmă şi pasc vitele, ală­turi de cârduri de gâşte... TOATA LUMEA MULŢUMI­TĂ». — S’au pus in vânzare şi nouile ţigarete „specialitate”; înşelând aşteptările, la ce pri­veşte calitatea tutunului, ele se vând cu preţ de emisiune 1 leu bucata, 1 leu 20 la Mircea şil,30 la Capşa. , întrucât din primul moment s’a răspândit falsă versiune că nouile ţigarete ar fi foarte bune, ele iar nu se mai găsesc la de­bite. Şi toată lumea e mulţumi­tă , R. M. S., că s’a ţinut de fă­­găduială, debitanţii că nu stau de pomană, chelnerii că sunt mereu solicitaţi, iar publicul pentru ca nu a fost turburat In străvechia deprindere de a plă­ti, mai scump decât s’ar cuve­ni, un tutun mai prost decât s’ar fi aşteptat... UN SERGENT DE STRADA ŞI O BATISTA PIERDUTA.­­ Pe foarte populata stradă pe care locuiesc, am văzut mai zilele trecut o scenă foarte măruntă dar care merită să fie totuşi a­­rătată aci. O doamnă în vârstă, cu um­­brela subsoară, voia să se suie în tramvaiul cu cai­­etatea ei şi graba ce punea să ajungă mai curând la tramvaiul gata să pornească, au făcut-o, prin­tr-o mişcare neatentă, să-şi piardă batiste­le urmele bătrânei, care nu izbutise să se suie în vagon, şi care, la distanţă, aştepta acum alt tramvai, a apărut, călcând rar şi tacticos, sergentul da stradă. El a luat batista căzută pe trotuar, s’a uitat împrejur, şi după ce a aruncat o privire şi spre doamna care şedea depar­te a băgat batista in buzunar. Nimeni, afară de mine care,— întâmplător sau poate şi din obicinuinţă, — priveam împre­jur, n’a observat lucrul. Aşa cred, cel puţin. Am avut atunci un regret pe care-1 am si in momentul de faţă , fără să uit că sergentul,­­­pus să păzească ordinea, viaţa şî avutul cetăţenilor. — s’a fă­cut serios vinovat, nu pot să nu înţeleg că sărăcia lui a fost tare ispitită de cei cfttîva lei, preţul unei batiste mai bune da cât şi-ar fi putut cumpăra sin­gur. Pricinile unei asemenea re­gretabile stări de lucruri, dacă ar trebui găsite, sunt de căutat mult mai departe... Sigur este însă că are dreptate cine spune că „odinioară par’că era altfel“. M. NEGRU ZIARUL UNIVERSUL“ [lin Ir.­­ Pentru marile premii ii toamnă Cititorii cari vor si par­ticipe la marile premii de Ioanei vor strânge co­coanele ce vor fi publicate zilnic In acest loc. 1924

Next