Universul, martie 1925 (Anul 43, nr. 49-74)
1925-03-01 / nr. 49
Anun XLUL Nr. 49 TELEFON: Direcţia 13/72-64/64 8 Pagini EIEMPUNL DE ŢÂRÂ 2 LEI O STRAISATATE 4 LEI 8 Pagini Duminică 1 Martie 1925 Administraţia 13/71 Secretariatul de redacţie 56/43 Redacţia : «Press*, cu provincia 2/98- 35/31 Libertatea locaţiiilor şi prăvăliile . Se miţei ţi proprietarii, se miţc& ?1 comercianţii chiriaşi In chestia vadului comercial. Credeam că ultima' lege ne va scuti paptru trei ani de frământările aeaertea.-^ine-am Înşelat. ' S drept să' nu, se generalizeze. . Numai unii comercianţi se agită. Cunosc mulţi cari recunosc efi trebue să ne apropiem de hornyai, cu neplăcerile inerente oricărei convalescente. . Din orice parte ar fi oamenii , cari stau să chitbzească nu pot să nege că dreptul ' de propriertate trebue să-şi" reia libertatea, fiinocă de libertatea funcţiunii ''dar atârni in parte' dezveltarea economică şi acordă. ' 11 1 Eu sunt comerciarii şi\mi dau seama de aceasta mal bine de oricine, fiindcă 1 am ‘ văzut printr’o cuperoasa experienţă ce neajunsuri ni-au provocat diferitele rretrîeţii mi adus« exerciţiului «w^ului, . materie, prelungirea peste. măsură a regimuriloranormale e păgubitoare și împiedică, In loc să Înlesnească restabilirea ve- I chilor stări. ‘ ' Tot în calitate de comerciant voi pune trei tntrowi t Prima: ^ mordanţii chiriaşi nu se rndeac şl la colaboratorii lor, k. cei cari au crescut lângă ei ţi i-au ajutat, şi cari au dreptul să facă comerţ, dar n’au putinţa din lipsă de prăvălii, odată ce starea actuală se permanentizează? Trebue să fim drepţi cu toată lumea. A doua: comercianţii cari s’au văzut evacuaţi din cauza unor dispoziţiuni speciale din legile excepţionale, nu mai au dreptul să facă comerţ? Dacă prăvăliile rămân aceloraşi deţinători, ceilalţi ce se fac? ! A treia: se poate susţine in mod serios că comercianţii cari au beneficiat da prelungiri şi deci de chirii mici s’au comportat astfel, in cât au justificat aceaastă favoare, spre a cere prelungirea ei? Egalitatea de preţuri la articole identice, In prăvălii cu chirii mici şi în prăvălii cu chirii mari, nu pledează in favoarea celor dintâi Societatea a*a simţit efectul prelungirilor bazate pe interesul social, iar proprietarii cari le-au suferit n’au avut compensaţia morală că în prăvăliile din imobilele lor publicul e avantajat. Nu. Comercianţii nu trebuesc împărţiţi în două categorii: chiriaşi oftini şi chiriaşi scumpi. ’Ei formează alte două categorii: oameni conştiincioşi şi oameni neconştiincioşi, cu specificarea că cei dintâi sunt In general cel vechi, pe când printre cei din urmă intră, mulţi din cei improvizaţi recent. In general, vechii negustori înţeleg .Că morf * malul trebue să revie. i.. , tj j î Motivul invocat de ceilalţi este pericolul’ unor chirii exagerată. Şi se adaugă, spre a se provoca un sprijin public, că ele vor da un impuls grav, preţurilor. ’ : '■ Mi-aş permite o obiecţiune la această teamă. Diferenţa de chirie nu se poate resimţi la fiecare articol în parte, astfel Incât să fie loc a se vorbi de o creştere ă preţurilor actuale. Dovada s’a făcut In ultimii ani, când s’a văzut că în prăvăliile cu contracte noui nu erau obiectele mai scumpe de câ* '■«la cu contracte vechi O a doua cMecțiune: preten__. 0p frate ale proprietarilor se vor întoarce în contra lor. Nu sunt astăzi ,jrăvălii goale numai pentrucă proprietarii, după ce şi-au evacuat chiriaşii, au cerut chirii prea mari? Dacă am cita numai cazul restaurantului ,,Maiorul Mura“, unde localul nu s’a închiriat după ce chiriaşul s’a mutat când i sa cerut o chirie enormă, şî ar fi de ajuna Proprietarii cari vor proceda la fel,, vor obţine aceleaşi rezultate. Iată atâtea consideraţiuni din care se vede că în chestia vadului comercial se dau unele argumente discutabile şi se exprimă temeri exagerate. De un lucru trebue să ne pătrundem şi anume, că e nevoie să colaborăm cu toţii la normalizare pe toate tărâmurile şi comercianţii serioşi, cari au ţinut piept cu succes atâtor greutăţi, nu vor fi atinşi in profesiunea lor de o libertate pe cari şi ei o invoacă cu dreptate în exerciţiul acestei profesiuni. Un vechin negustor român însemnările mele împroprietăriri la oraşe ,di a multor oraşe s'au silit să împlinească actul de dreptate socială de a Împroprietări cu loturi de, casă,— fie in cuprinsul oraşelor, fie la margini — anume categorii de cetăţeni locuitori ai oraşelor (demobilizaţi, funcţionari, ofiţeri, reangajaţi in armată). In oraşele, unde s'a făcut această împroprietărire, conducătorii intereselor comunale au dat dovadă, că ştiu să fie folositori obştii şi in măsura in care au făcut mai dreaptă împroprietărirea, şi-au legat numele de un act important public. Fără indoială, că împroprietăririle in oraşele din nouile ţinuturi, au avut şi o însemnătate naţională, fiindcă mai toate aceste oraşe sunt năpădite de locuitori minoritari. Dar dacă nu unele oraşe, edilii au arătat bună înţelegere în aplicarea unei măsuri, foarte necesară, nn altele, edilii întâmplători, numiţi după recomandaţii de legături guvernamentale, au căutat să facă numeroase piedici, ori să caricaturnese împroprietărirea. In acest sens, primim la redacţie numeroase plângeri. Relevăm dintre acestea, pe aceea a unor ofiţeri şi reangajaţi de la Bârlad, unde li s-a hărăzit ca locuri de casă,un teren mlăştinos. Ce să facă bieţii oameni cu un, atare teren, impreriu pentru construcţii? Să-şi risipească întâi toată agonisita, spre a asana locul, ca pe urmă să crească pe el, bălării? Dar şi pentru aceasta ar trebui sume extraordinare, deoarece locul oferit ofiţerilor şi reangajaţilor din Bdrlad, e pe malurile Bdr- i Iadului. Desigttr, ■ că siar putea arăta mai multă bună voinţă, când se execută un act de interes obş- j tesc. 'V.' , ** ■ I ------ XXX' ------ ; C. Cro. Preşedintele Ebert al Germaniei pe moarte Berlin, 27 (Rador). — Medicii au publicat eri la ora 10 dimineaţa următorul comunicat despre starea preşedintelui Ebert Preşedintele Reichului s-a îmbolnăvit subit de apendicită la amiaza zilei de 23. Starea lui fiind gravă, a fost operat încă în aceiaşi noapte. S’a constatat că apendicele era cangrenat ş’i că preşedintele suferă de peritonită. După operaţie starea preşedintelui s’a îmbunătăţi, a treia zi însă a intervenit o înrăutăţire a stărei sale din cauza peritoniteî. Pacientul a avut o noapte foarte grea. Eri dimi nsată starea lui s’a îmbunată tit în mod simţitor fără a înceta să fie gravă. Berlin, 27. — După ultimul buletin, boala preşedintelui Ebert s'a agravat. Sunt temeri de un desnodământ fatal. EBERT mmmusuimiasmmmmm memma Adevăratul curaj nu consistă nu a-ți chemat mereu moartea, ci nu lupta împotriva necazurilor. SENECA I mi franceza despre nil nit dintre România şi Germania - Aprecierile ziarului „.’information” - In ediţia sa financiară-economică de la 20.Februarie crt., iiarul parizian VInformation, face, sub titlu] „Grandeur et servitude roumaines“, următoarele aprecieri asupra noului conflict dintre România și Germania : , , ■ i\ *Spre a înţelege conflictul ce a s izbit,cn|t 'intre România şi Ger- I 'mania, e'de amintit puţină isto ,'rie, trecutul luminează prezentul. Pentru executarea tratatului dela 4 August 1916, semnat , cu Franţa, Anglia, Italia şi Rusia, România Întreagă, armata Intâiu, după acea ţara,, se aruncă în marele războiu. România fu Învinsă, ca şi Belgia în 1914, ca şi Serbia In 1915; ea suportă toate dezastrele pricinuite de armatele lui Falkenhayn şi Makensem. Au trebuit cu toate astea aproape doi ani, ca să-i fie impusă sclavia. Trădată de conservatorii germano-ni,om. Marghiloman, ea trebui să semneze la 7 Mai 1918 tratatul din București, care o umilea. Nimic mai mult decât acest tratat nu arată mai bine de ce a fost capabilă atunci Germania victorioasă JAFURILE NĂVĂLITORILOR Demobilizarea armatei, amputarea teritoriului naţional, Dobrogea, văile superioare moldoveneşti şi munteneşti, gratuitatea rechiziţiilor pentru armata duşmană, plata de către România a cheltuelelor de ocupaţie, ataşarea unui funcţionar german la fiecare minister român, controlul tuturor comunicaţiilor, naturalizarea acelora cari primeau bucuroşi pe năvălitori. Acestea sunt condiţii grele, fără îndoială, însă care nu întrece însă aceea ce este permis Învingătorilor. Ceva mai mult: „România renunţă la despăgubiri pentru neajunsurile pricinuite pe teritoriul său prin marşurile militare germane“; germanii primesc despăgubiri pentru stricăciunile datorite operaţiilor militare ; amnistia e pretinsă chiar „pentru violările de legi excepţionale îndreptate contra străinilor inamici"; parohiile şi şcolile germane sunt scoase de sub tutela Statului român; creditele deschise şi sumele depuse de Banca Naţională sunt imobilizate ; societăţile au existenţă legală în România; supuşii şi societăţile germane pot să cumpere în plină proprietate bunuri mobile şi imobile; Germania se va bucura de clauza naţiunii celei mai favorizate; petrolul va fi cu desăvârşire liber să iasă din ţară; căile ferate române vor trece la „Uniunea administraţiilor căilor ferate germane“; linile principale aeriene, cablurile marine, un port la Dunăre sunt concesionate Germaniei. Dar încă nu-i de ajuns. Timp de 7 ani, România va trebui să livreze Germaniei şi Austriei supraproducţia ţării de cereale, oleaginoase, fâneţuri, legume, vite, păsări şi textile. Statul român e jefuit de orice proprietate asupra petrolului, cedează monopolul zăcămintelor, aşezămintelor şi drumurilor publice unei „Societăţi fermiere“, pusă sub protecţia legilor române şi scutită de aplicarea regulamentelor poliţiei româneşti, diferendele vor fi judecate în ultimă instanţă de către Tribunalul Imperiului de la Lipsea. Punct cu punct, România este deposedată de cea mai mare parte din drepturile sale suverane. TRATATUL DE LA BUCUREŞTI Condiţiile tratatului din Bucureşti au fost agravate încă prin felul cum s’a înţeles executarea lor: Mackensen şi dublul său stat major, administrativ şi economic, guvernează ţara; poliţia e germană, limba germană devine obligatorie în şcoli;'germanii încasează impozitele româneşti, vărsământul celor două împrumuturi forţate de o jumătate de miliard şi rambursarea hârtiei monetă emisă de Banca generală, care era filiala lui Diskonto-Gesellschaft; ei au emis prin Banca generală bilete — aşa zis — acoperite cu aur german. Ţara e nenorocită. • Populaţia redusă la sclavie, mi- , itai’izată şi constrânsă să Iu- , crez© pământul, a cărui întreagă recoltă e trimisă in Gerat- . nia. Pădurile sunt tăiate. Proprietăţile emigraţilor sunt confiscate şi încredinţate la sechestre, nobili prusieni, cari fac averi. Astfel un regizor anume Inncher încasa, din veniturile sechestrului, 500 franci pe lună pe seama fiicii sale pentru rufărie, 1100 de franci pe lună pentru soţie, drept leafă pentru diverse nevoi (astfel o proprietate de 100 mii franci a raportat în acel an, 1918, suma de 131 fr. 751). Materialul spitalelor este expediat în Germania şi, din lipsă de medicamente şi îngrijiri, tifosul exantematic — 2000 de cazuri pe săptămână în Aprilie 1918 —, face ravagii printre români. Rechiziţia este ridicată la rangul de instituţie, un furt organizat. Se ia totul, până la clanţele uşilor: la Brăila sunt lăsate fî-ox-'î locuitor 4 cămăşi, o pereche de peltide şi o saltea. ..la ue jugul german, ajunsa, prin tripla dislocare a Rusiei, Bulgariei şi Ungariei, la unitatea sa naţională, însă secătuită de cereale, vite şi combustibil, a avut să-şi panseze rănile, reparând ruinile sale şi lucrând în pace. Astăzi, ea reclamă Germaniei: restituirea bunurilor luate de năvălitori, vite, vagoane, etc., rambursarea nu a tuturor biletelor emise în timpul ocupaţiei, care s’ar ridica la cifra de 350.000.000 mărci-aur, ci, dintr’un spirit conciliant, numai 100.000.000 mărciaur. La această cerere, formulată de curând ,de d. Vintilă Brătianu, ministrul de finanţe,, d. Stresemann răspunde interpretând şi ameninţând:„Prin tratatul de la Versailles, Germania nu este de loc obligată să ramburseze aceste bilete“, spune el. Să citească încă odată textul tratatului art. 259. 6. „Germania se angajează să transfere respectiv fie României, fie principalelorputeri aliate și asociate, toate instrumentele monetare, monete, valori şi instrumente negociabile sau produse, pe care ea le-a primit în executarea tratatelor de mai sus". (De la Bucureşti şi Brest-Litovsk). Cu toate astea Germania nu este destul de tare pe drepturile ce-şi arogă, ca să nu ofere decât 50 milioane mărci-aur! Ea se trudeşte să încurce România şi pe aliaţii acesteia, spunând că „exigenţele" române sunt inconciliabile ctr planul Dawes. In sfârşit, bancherii berlinezi refuză să coteze leul. Şi e acuzată România, că p.^gineşte România n’are nici un interes să ajungă la o luptă economică cu Germania, cumpărătoarea grâului şi petrolului, său. Germania zăpăceşte cărţile, şi acum ca şi altă dată. Dacă este sigură de cauza sa, de ce n’a recurs ea la tribunalul de la Ilaga 7“. CE SPUNE PRESA ELVEŢIANA Berna, 27 (Rador). — Mai multe ziare elveţiene, în special „National Zeitung" din Basel și „Tribune de Geneva", publică articole de fond în care arată că în conflictul româno-german dreptatea este de partea României. „National Zeitung“ califică procedeurile germane ca nereale. LirtjFitî alamarei — Psihologia filo-Rsamtului. D. Crlesuiu la dispoziţia d-lui Stere — Preşedintele Adunării deputaţilor, d. Mihai Orleanu, a dovedit cu prisosinţă, că nu ştie să fie un conducător al desbaterilor parlamentare, fiindcă nu se poate scutura de legăturile cu nemţofilia, al cărei conducător e d. Stere. E îndeobşte cunoscut, că neamţofilul nu poate fi obiectiv, că neamţofilul e insul care mocneşte duşmănia şi şi-o manifestă tocmai când trebue seninătate, constatare limpede şi judicioasă, apreciere justă. Şi atunci neamţofilul încearcă să-şi creeze iluzia, că iese din atmosfera, în care fusese cufundat de uitare, ori de îngăduinţă- Neamţofilul, ca şi neamţul, urmăreşte disocierea, ca „amicii“ săi să poată găsi noui prilejuri de turburări şi învrăjbiri. . D. Mihai Orleanu n‘a voit, după cum n‘a voit d. Stere, să pornească acţiunea românească pentru unitatea naţională, liberând ţinuturile româneşti din iobăgia ungurilor şi austriacilor patronaţi de nemţi. D. Orleanu îşi îndeplinea astfel misiunea de filo-neamţ cu ordin şi program, aşa cum i se recomanda prin d. Stere. D. Orleanu, în vremea, când Regele, guvernul ţării şi armata erau în înghesuiala din Moldova, trimitea ultimatumuri acuzând că nu s'a urmat politica neamţo-filă de slugărnicie. De-atunci a trecut vreme, d. Orleanu părea răpus de izbânda politicei naţionale anti-nemţeşti şi s'ar fi crezut că s'a resemnat. Totuşi sub îndemnurile de ură de continuă tulburare, de înverşunată dorinţă de învrăjbire ale agentului trupelor de ocupaţie şi acoliţilor săi cu legături bolşevice, d. M. Orleanu a fost impins să se răzbune pe furiş, — ca orice neamţofil, — împotriva ziarului nostru, purtătorul de cuvânt şi de îndemn pentru năzuinţele naţionale, împotriva nemţilor. D. Orleanu, ca preşedinte al Samerii, deşi a constatat, că rezumatul făcut în ziarul nostru asupra unor desbateri din Cameră — dintr'o şedinţă în care ţărăniştii afirmai« că nu sunt a dispoziţia unei bănci — oflindea exact ceea ce se spusese n Cameră, şi-a îngăduit totuşi, ca să-şi îndeplinească ordinul dat de d. Stere — să spună că ar fi voit „mai multă preci- jiune". Ar fi voit d. Orleanu, ca teamtofil, patronat de d. Stere. Ca probă, câ-i aşa, e că d. Orleanu n'a voit nimic , atunci, când d. Stere nu i-a spus să vrea ceva faţă de inadvertenţa unor ziare de a publica ştiri inexacte asupra chestiunilor de apărare naţională, discutate într-o şedinţă secretă a Camerii. Dar cum să vrea d. Orleanu ce nu vrea fostul agent al lui Mackensen ? I s'a spus însă, să se răzbune contra „Universului" fiindcă demască politica antinaţională şi antidinastică a ţărăniştilor şi s'a executat călcându-şi atribuţiile de preşedinte al Camerei. D. Orleanu a isbutit astfel să iasă din echivocul în care îşi mocnea „revanşa" de filo-neamţ. 1 fi murit |Mac Cormik La Washington a murit subit senatorul Mac Cormick, în vârstă de 48 de ani. Era candidat —cu multe perspective__pentru postul de ambasador la Berlin, ca succesor a lui Hughton. Alianțai greco-iugoslavă Atena, 2S. — In urma regulării tuturor diferendelor dintre Grecia şi Iugoslavia, s a iscălit astăzi un protocol provizoriu al alianţei defensive dintre cele două state, până la definitiva scutire a tratatului de alianţă. Mi Misrina alsyri spulberat® STRESIMAN. - Cumt Domn Sikere, In 1917 ziceai ca n’o să rambursăm bieSea!@? STERE... — Ehei, stăpâne... acum văd că trebue să plătim... D. Iorga la Bruxelles Bruxelles, 87 (llador). — D. profesor Iorga a sosit din Paris la Bruxelles. In onoarea d-sale a fost organizat cu acest prilej o recepţie la care au asistat d. Hymans, consulul României şi numeroase notabilităţi. FILAE — Mimi Rătoescu! — Prezent. — Iacovache Răţoescu ! — Nu răspunde. — Prezinte soţia, lipsă soţul. La pronunţare! explică grefierul. — Citeşte depoziţiile martorilor, zice preşedintele. Grefierul cântă pe nas, vârât în dosar: — Am văzut când soţul bătea pe soţie. Altul, am văzut când soţia era bătută de soţ. Altul.... — Destul. Tribunalul e luminat. Pentru motivele ce se vor vedea, tribunalul admite.... — Daţi-mi voe, domnule preşedinte, întrerupe reclamanta. — Ce doreşti ? — îmi retrag acţiunea de divorţ. — De ce n-ai spus de la început ? — Am crezut c'o să mă întrebaţi ,dacă stărui îi divorţ, ca ia celelalte Înfăţişări. Nu mai stărui. — V'aţi împăcat ? — Da. — Nu te mai bate ? — Nu. — Cum l-ai domesticit ? — Păi să vedeţi, domnule preşedinte. Intr-o zi mă plângeam unei babe că mă bate bărbatul. .Ea mi-a spus: „aşa păţeam, şi eu, maică, cu răposatul dar l-am dichisit“. Şi mi-a povestit anume cum: „Răposatul se tot repezea la mine şi mă dedea tava. imio zi, nu ştiu ce mi-a venit, că tocmai când să m'apuce de beregată, am pus mâna pe lampă — şi era cât p'aci să dau cu ea. Pai vă l-am fermecat, maică! Din momentul acela, a devenit mie luşel. Ce şi-a zis el: asta e'n stare să mi-o arunce ‘n cap, să facă scandal, să se strângă lumea. D’atunci nu s-a mai flieget de mine şi am trăit în pace până când Dumnezeu mi l-a luat pe el şi mi-a lăsat lampa. Mai bine făcea altminteri!“. Reclamanta se opri din istorisire, răsuflă şi pe urmă încheia : — Tribunalul m-a autorizat să mă mut la mama. După ce ne-am înfăţişat, rândul trecut, soţul meu a venit la noi, tot cu gura mare, cu ameninţări.. Eu lucram. După câteva minute, s‘a repezit la mine. Atunci, nici una nici alta, am apucat de pe masă lampa cu picior greu, cu abajur mare. și ne am făcut că i-o trântesc în cap. A holbat ochii, s'a dat înapoi, i-a pierit glasul și ne semne că lampa... l-a luminat. Căci d'atunci e altul. M‘a rugat să mă ‘ntorc acasă. Am încercat. Stăm de ,o tună împreună și nu-1 mai cunosc. Cum îl pune dracu să ridice glasul, ochii îi fug la abajur şi se domoleşte pe loc. D'aia, vă rog să luaţi act că-mi retrag acţiunea. „ Tribunalul a închis dosarul şi a hotărât să aducă la cunoştinţa viitoarelor perechi beligerante reţeta cu lampa. Don José. I Mişcările studenţeşti Cause şi efecte. - Senatul universitar confirmă neajunsurile semnalate de studenţi. Cum se va potoli criza Articolul publicat ori în „Universul" sub titlu ,„Greve studenţeşti" constată 'un fapt unaniim recunoscut, că grevele sunt regretabile şi olţumitoare. Mai puţin indiscutabile sunt cauzele pe care le atribue mişcărilor studenţeşti. In adevăr, atunci când se găseşte că greva pare a nu apăra o idee mare, ci una egoistă, se privesc lucrurile numai la suprafaţă. Actea cari stând aproape de ■ studenţi, cunosc gretăţiiie materiale şi morale care-i covârşesc, le vor face dreptatea sa confirm că, departe dea fi conduşi de interese mărunte, ei se sbat să îmbunătăţească o situaţie de nivelul căreia depinde insăş starea culturală a ţării. Căci atunci când tinerimea universitară cere cursuri regulate, laboratorii înzestrate, profesori cu autoritate morală, cantine şi căminuri pentru uşurarea existenţei, exemene serioase pentru asistenţi şi preparatori, nu se va tăgădui că formulează postu- late cu caracter general, a căror dreaptă soluţionare poate asi- gura învăţământului un cadru mai prielnic pentru rezultate pozitive. Cine n’ar vrea să se încăl- I zească de idei largi ,şi frumoase, cine n’ar fi bucuros să se Învioreze de sentimente, înalte, proprii tineretului! Dar e posi- bilă această exuberanţă fără existenţa de toate zilele, fără locuri în universitate, fără a- i dăpost şi fără mâncare, fără a- i cel minimum de condiţiuni în care lumina nu se, poate des- volta ? Prin urmare, grevele nu sunt decât un efect fatal al unor cauze triste. îşi avea dreptate „Uni-versul“ când spunea deunăzi, cu concepţia şi simţimântul ce i l-au condus mereu, ca să suprimaţi grevele, desfinţaţi cauzele lor. Altfel, criza, când mai stăpânită, când mai violentă, va dura. Ce dovadă mai isbitoare că aceasta este situaţia reală, decât felul cum Senatul universitar, s'a pronunţat în ultima-i şedinţă asupra revendicărilor stu- denţilor. Atâta timp s'au plâns vno.d’c'-: n’ştii, fără să-i asculte nimeni.] în chestiunea cadavrelor. Târ- ziu s’a recunoscut, că au deep- j late. Senatul universitar s’a vă- zut constrâns să meargă mai departe şi să constate că cei datori să se supue dispoziţiimilor luate pentru îndreptarea răului, sunt de rea credinţă, tergiver- ■ spază. Au cerut să se facă o selec- tiune serioasă a asistenţilor şi preparatorilor. Senatul li-a recunoscut dreptatea in întregime. Au cerut anularea unui examen de tetralogia şi li s’a admis. Au cerut reintroducerea re- | durerilor pe c. f. r. și li s'a ad- j mis, cu corectivul foarte justifi-! cat să nu se uzeze de avanta jul acesta spre a se face propagandă pentru ideile d-rului Lupu sau ale altor instigatori. Au cerut să nu se includă că, [ minurile și caninele, să se ri- dice pedepsele, să se aducă u-nele modificări regulamentului. Senatul a admis prima cerere, a condiţionat pe a doua de res-s tabilirea liniştei, a luat dispoziţii pentru a treia. Era sau nu un substrat serios la baza frământărilor st mierneşti . Era ol de ordin cultural, sau era egoist ? Era greva capriţiul unor naturi nechibzuite, sau era ultimul mijloc de alarmă pentru lecuirea unei stau de neîndurat ? „Universul“ acum câtevazile a răspuns complet şi motivaţia aceste întrebări, indicând în mai toate privinţele soluţiuni i- identice cu cele date pe urmă de senatul universitar. ^ Dacă se va continua să se judece lucrurile cu bunăvoinţă şi să se pue stăruinţă în realizarea dispoziţiunilor soco^te necesare pentru suprimarea crizei din învăţământ, mişcările vor dispare cu totul, fiindcă,î şi apelăm la cei cari nu sunt printre noi, să ne creadă. — nime nu stă mai sus în sufletul tinerimei universitare de cât dorinţa de a nu aduce statului niciun neajuns şi hotărâre,de a nu se mişca decât în interesul general al promovăriiculture! naţionale. Un student dela Politechnică Bugetul aviaţiei — Anglia — CAMERA COMUNELOR A RESPINS MOŢIUNEA LABURIŞTILOR, CARI CEREAU REDUCEREA EFECTIVULUI FLOTEI AERIENE - Londra, 27 (Rador). — Camera Comunelor a discutat budgetul aeronauticei. Ministrul de la departamentul aeronauticei a declarat că Anglia posedă actualmente 18 esc. pentru apărarea sa. Până la sfârşitul anului fiscal, Anglia va avea 26 escadrile. Până la fişele lupei Martie, 15 din cele 18 escadrile vor fi prevăzute ca aparatele moderne inventat© după război. Camera comunelor a respins cu 20 contra 25 de voturi moţiunea laburiştilor care cerea o reducere a efectivelor flotei aeriene d® război. Bugetul rainisterului aeronauticei a fost votat prin ridicare de mâini. IUPOHdIPPCMII I MTRE CARI TREI CASE • PRIMĂVARĂ A