Universul, septembrie 1926 (Anul 44, nr. 201-226)
1926-09-15 / nr. 213
Universităţile populare In Statele Unite ale Americei și in Marea Britanie, adică în tarile anglo-saxone, a luat naștere Universitatea populară. „University Extension Movement“ a contribuit intr'o măsură foarte mare, la crearea de curente puternice culturale în massele populare. După războiul franco-german din 1870, asociaţiunile particulare şi marii industriaşi, ca să înlăture primejdia propagandei social-revoluţionare, au organizat în Germania numeroase biblioteci populare şi săli de lectură pentru lucrători. După aceea a început să se vorbească în Germania—militarizată până la saturaţie,—de învăţământul public în afară de şcoala statului, de răspândirea cunoştinţelor ştiinţifice şi artistice, prin mijlocul universităţilor populare. E adevărat că la început Universitatea populară, în Germania, a întâmpinat o opoziţie destul de vie din partea oficialităţii şcolare. Senatul universităţii din berlin, la sfârşitul secolului trecut, a refuzat să organizeze Conferinţe populare, sub motiv că numai învăţământul organizat de stat, bine disciplinat şi controlat, poate oferi garanţii serioase, pe când instruirea masselor pe cale de cursuri, sau conferinţe populare, de multe ori fără legătură între ele şi fără metodă pedagogică, nu poate să dea rezultate satisfăcătoare. Cu toate acestea curentul în favoarea Universităţii populare a prins şi în Germania, mai cu seamă după război, când Constituţia de la Weimar a proclamat dreptul poporului suveran şi când noua concepţie politică cadrează mai bine cu răspândirea culturei în massele sociale. Meritul principal revine profesorilor universitari din München şi Leipzig, cari, împotriva punctului de vedere al colegilor lor din Berlin, s-au declarat partizanii Universităţii populare şi au desfaşurat o întinsă activitate in direcţia popularizării ştiinţelor şi artelor, sub forma de cursuri, sau de conferinţe populare. Guvernul german a înţeles ce importanţă prezintă şi pentru statul politic, extensiunea culturală în massele adânci ale poopulaţi linii şi de aceea el o patronează şi o încurajează direct, iar prin acordarea de subvijiuni, o controlează... Această intervenţune a statului german, necombătută de nimeni, oferă o stranie contrazicere. . ................. Pe când organizatorii şi sprijinitorii intelectuali ai Universităţii populare, pornesc de la ideea „culturei intelectuale personale“, conform „axiomei“ filosofului prof. Paulsen : „Nu există cultură generală, ci numai o cultură personală“, aducându-se prin această formulă un omagiu spiritului individualist, statul porneşte de la aceeaş premiză spre a ajunge la o altă formulă (axiomă pentru dânsul) : „nu există o cultură personală, ci numai o cultură generală“. Se impune însă întrebarea : Pentru ce statul german, încurajează Universitatea populară, dacă printr’însa se urmăreşte formarea unei culturi individuale, care ar putea crea o stare de spirit periculoasă, căci ar dezrobi individul de sub imperiul intereselor colectivităţii ? Răspunsul îl găsim în modul cum sunt organizate Universităţile populare. Conducătorul lor de la 1919, este un funcţionar superior al ministerului instrucţiunii publice, von Erdberg, care are titlul de „director al departamentului Universităţilor populare“. De altă parte, metodele întrebuinţate în aceste universităţi, cu toate că pornesc de la ideea instrucţiei individuale — ca şi în armată — conduc la instrucţia pe grupe, pe secţii şi pe comunităţi. Cu alte cuvinte el porneşte de la cultura individualistă spre a ajunge la cultura masselor prin mai multe etape. Faptul amintit că în ministerul instrucţiunei germane, funcţionează un director al departamentului Universităţilor populare, dovedeşte până la evidenţă că statul german înţelege să dirijeze şi să controleze activitatea acestor instituţii, cari la origina lor, au fost sortite să aplice metode în învăţământul popular, care să favorizeze emanciparea completă a individului, dar care, în realitate, favorizează şi disciplinează cultura masselor. Avem şi noi, de câtva timp Universităţi populare, cum e Universitatea liberă, Universitatea populară din Capitală, care sunt organizate în scopul de a favoriza extensiunea culturei în masse ; avem şistenee populare, în Bucureşti şi în câteva oraşe din provincie, care urmăresc acelaş scop. Orice activitate pe terenul cultural trebue încurajată, dar ceea ce se impune, mai întâi, este spiritual metodic în organizarea conferinţelor-cursuri, ca rezultatele să fie practice şi numărul celor care urmăresc conferinţele să se înmulţească an după an. R. SEIŞANU R CURIOZITĂŢI GLUME. — Unul se scuză că nu poate veni la întâlnire de afaceri fiind ziua nevestii. „Este — explică el — a 20-a aniversare de când tot împlineşte 30 de ani“. SPANIA IŞI APARA COMORILE ARTISTICE. — Iată câteva dispoziţii luate de guvernul din Madrid relative la conservarea şi protecţia tezaurului artistic spaniol. Se declară de utilitate publică păstrarea, protejarea şi paza monumentelor de arhitectură, ce fac parte din tezaurul istorico-artistic al naţiunii. Ele nu vor putea fi dărîmate fără autorizare nici exportate în totalitate sau în parte. Statul poate expropria edificiile cari împiedică vederea unui monument. Se interzice exportarea operelor a căror ieşire din ţară ar constitui un prejudiciu istoriei arheologiei şi artei naţionale, iar vânzarea lor se va declara nulă. Guvernul se va sili să obţină de la alte naţiuni repatrierea obiectelor sau documentelor vândute fără autorizare. ---------------------------------- Aviatorii Challe şi Weiser din nou oaspeţii noştrii Celebrii aşi francezi, Challe şi Weiser, cari au bătut recordul lumei de cel mai lung sbor în linie dreaptă, plecând dela Paris la Beuderabas (golful persic 5200 km), au revenit în Bucureşti. Dela Beuderabas s’au oprit la Întoarcere 2 zile la Teheran unde au fost primiţi de şahul Persiei. Au mai făcut o oprire la Bagdat şi alta la Alep. De aci au venit direct la Bucureşti, unde s-au înscris pentru a concura la câştigarea „Cupei Bibescu“. Sborul spre Paris îl fac pe acelaş avion Breguet 19 cu motor Farman de 500 hp, cu care au făcut raidul. Vor pleca de la Băneasa, probabil, Miercuri dimineaţă. Spaţiul de la Paris la Beuderabas l-au străbătut în 30 ore cu viteza medie de 175 km. la oră. La Beuderabas au fost primiţi de singurul francez prin acele părţi şi acela originar din Belgia. --------------------------------- Expozie zootehnică la Iaşi La 17 cor. se va inaugura pe terenul fostei expoziţii de la Copul (Iaşi) o expoziţie zootehnică. eţeaua căilor de comunicaţie aeriene in Germania Prmna Eumn silit D. Herbert Adams Gibbons, cunoscutul profesor american, distins prieten al ţării noastre, a vizitat Basarabia spre a-şi forma o convingere personală despre starea de lucruri dintre Prut şi Nistru. Din declaraţiile făcute de d. Gibbons ziarului nostru, reiese că starea reală a Basarabiei, caracterul ei românesc, structura ei generală, nu sunt prea bine cunoscute peste ocean. Vina nu este desigur, a celor cari nu ne cunosc. Marele păcat csre lipsa de propagandiști, determinată de prea neînsemnatele sacrificii ce le fac guvernele noastre pe acest tărâm. In timpul neutralităţii, ca şi în vremea răsboiului, o vie propagandă s‘a făcut în străinătate in favoarea intereselor româneşti, de către românii de inimă, cari ne-au creeat simpatii evidente pe continent ca şi peste ocean. In anii din urmă însă, nu s‘a făcut prea mult în această direcţiune, sa făcut chiar foarte puţin în raport cu acţiunea altor state în favoarea intereselor lor. Acţiunea particularilor, adică a românilor şi a filo-românilor, cari n’au învestiri oficiale, trebue sprijinită de stat, susţinută cu energie şi cu jertfe. Economiile nu au ce căuta în acest domeniu. Pe de altă parte, activitatea ataşaţilor de presă, trebue preţuită în sensul ca statul să pună la dispoziţia acestora toate mijloacele necesare propagandei lor şi ei să fie bine selecţionaţi. Să nu uităm că popoarele nemulţumite de resultatele răsboiului stau încă la pândă şi întreţin pretutindeni o propagandă bine susţinută în favoarea lor, asigurându-şi uneori simpatii neîntemeiate şi concursuri protivnice păcii. Iată pentru ce e de absolută nevoie ca factorii răspunzători să mediteze mai îndelung asupra acestei probleme şi să găsească negreşit mijloacele ca propaganda noastră în străinătate să nu suferim. Afară de aceasta, va mai trebui să se ia măsuri pentru normalizarea treptată şi fără sguduiri a stărilor din cuprinsul românesc, căutându-se, în acelaş timp, posibilitatea de a se pune mai curând in valoare bogăţiile ţării, pentru ca astfel, printr’o serie de bune măsuri economicosociale, să se îndrepteze, pe deoparte, starea de lucruri dela noi, iar, pe de altă parte, să ne asigurăm armătura, graţie căreia propaganda noastră în străinătate să învedereze tuturora că suntem întradevăr o ţară pacinică, de civilizaţie şi progres. Uneltirile protivnicilor noştri nu vor mai avea atunci nici un rost, iar opinia publică din ţările înaintate le va întâmpina cu neîncredere şi dispreţ. L. I. Comentarii in Franţa asupra discursului lui Mussolini Lion, 13 (Rador). — Referindu-se la anumite comentarii date consecutiv de presa italiană, cu prilejul atentatului împotriva lui Mussolini şi care vorbesc despre „toleranţe vinovate de dincolo de frontieră“, reclamând totdeodată ca Franţa să predea refugiaţii politici italieni, ziarul „Gaulois“ remarcă următoarele : „Singurul lucru, pe care îl cerem este ca frontiera italiană, să fie redeschisă elementelor indezirabile a căror prezenţă la noi o regretăm îndeajuns“. „Nouveau Siècle“ constată, că atentatele urzite în Franţa de revoluţionarii expulzaţi de fascismul italian, nu implică intru nimic răspunderea diriguitorilor noştri. Toată răspunderea cade numai asupra acelor cari abuzează de ospitalitatea noastră. —--------□ ■ □---------- Tifos exantematic la Oradea — 50 de cazuri — Sâmbătă a sosit din Oradea inspectorul general sanitar spre a lua măsuri cu medicii din localitate, pentru combaterea tifosului exantematic, care a luat proporţii îngrijitoare. A vizitat secţia internă a spitalului judeţean condusă de medicul acestei secţi, d-rul Ciupea. S-a început o acțiune energică pentru combaterea acestei epidemi. ----------00 : 00---------- japoneză în Turcia Angora, 13 (Rador). — Eri, au sosit la Angora ambasadorul japonez Obata, şi amiralul japonez Yamanato cu suita sa. Oaspeţii au fost primiţi cu deosebită pompă. Ministerul marinei le-a oferit un dejun oficial, iar ministerul de externe a oferit în cinstea lor un dejun oficial, iar ministerul de externe a oferit în cinstea lor un dineu urmat de o strălucită recepție. Misiunea japoneză a fost primită ori după amiază de președintele Republicei. j- In chestia facultăţii de teologia Iaşi, 12 Din ştirile sosite aci rezultă, că zilele acestea va fi numit corpul didactic al facultăţii de teologie de la Chişinău. Pentru fiecare obiect au fost propuse câte 2—4 persoane. Numirile vor fi provizorii (suplinitori), urmând a se face numirile definitive după ce catedrele respective vor fi scoase la concurs. Dintre persoanele propuse până acum menţionăm: preotul Galaction, arh. Scriban, Uie Tocan, preotul Radu (Paris), Th. Popescu, Şt. Berechet, Stancu Brădişteanu, Şt. Ciobanu, Lucian Blaga, M. Rădulescu, Nichifor Crainic, Toma Chiriicuţă, Onisifor Ghibu, Sergiu Bojan, preotul Ghia, Valeriu Iordăchescu, Cicerone Iordăchescu, Gioni Peretz, M. Buzea etc. Regulamentul de funcţionare a nouiei facultăţi a şi fost aprobat. Consiliul eparhial din Chişinău a luat ultimele pregătiri în vederea apropiatei funcţio- I nări a facultăţii. Corpul didactic va fi plătit până la 31 Decembrie a. c. din fondurile acestei eparhii. CONSFĂTUIREA DE LA MITROPOLIA DIN IAŞI Iaşi, 13 Sept. la Mitropolie s-a ţinut o nouă consfătuire între I. P. S. S. Mitropolitul Pimen şi fruntaşii clerului ieşan. S’a hotărît a se atrage atenţia guvernului asupra spiritului care domneşte în toate cercurile, din cauza hotăririi de a se înfiinţa facultatea de teologie la Chişinău. După ce s'a redactat un nou protest, s’a mai decis : 1) convocarea adunării eparhiale a Mitropoliei Moldovei în şedinţă extraordinară ; 2) să se facă intervenţii pe lângă Senatul şi marele colegiu universitar, în vederea obţinerii reîntregirii Universităţii din Iaşi cu facultatea de teologie ; 3) să se înainteze o adresă d-lui prof. dr. Al. Slătineanu, rectorul Universităţii, spre a se decide în comun intervenţiile necesare în favoarea creiării facultăţii de teologie la Iaşi. Este probabil că la palatul mitropolitan se va ţine în curând o consfătuire cu parlamentarii Iaşilor, fără deosebire de partide, când Mitropolitul va expune necesitatea intervenţilor parlamentarilor, în vedrea revenirii guvernului asupra deciziei luate în chestia facultăţii teologice. - -------- TUNSE, SIIU CU COSIE! La şcoalele „Legiunii de onoare“— Paris, Sept. In vecinătatea anticei catedrale de Sain-Denis, unde regii Franţei dorm somnul lor de veci, se întinde imensa clădire a şcoalelor de fete a Legiunii de Onoare. Aci a fost vechea monastire a Benedectinilor, cărora era încredinţată paza mormintelor regale din bazilica. Secularizat în timpul revoluţiunei franceze, palatul monacal a fost transfor- mat, prin ordinul lui Napoleon, din sediul şcoalelor de fete a Legiunii de Onoare. Decretul, prin care împăratul decise fundaţia şcoalei pentru orfanele ofiţerilor căzuţi sau mutilaţi, decoraţi cu Legiunea de Onoare, Napoleon l’a semnat în palatul din Schoenbrunn, a doua zi după glorioasa bătălie dela Austerlitz (1806). In acest sanctuar al educaţiunei femenine franceze, care adăposteşte regulat 400 până la 500 eleve, am avut ori prilejul, sau mai bine zis favoarea unei convorbiri asupra chestiunii atât de actuale (la Bucureşti) : „Tunse sau cu cosiţe Doamna intendentă,titlul de directoare, cu pieptul decorat cu crucea Legiunei, mă primeşte cu graţia afabilă înăscută femeelor superioare franceze, şi mă conduce în sala de recepţie, al cărei perete frontal e ornat cu portretul lui Napoleon în costumul imperial. O plachetă, la baza portretului, aminteşte vizita împăratului la şcoala fetelor în luna Aprilie 1811. In această sulă, sub ochii lui Napoleon, am vorbit ori de moda modernă a părului tuns şi a rochiilor scurte. „Chestiunea părului tuns“, explică doamna intendentă, „a preocupat la un moment dat, şi direcţiunea şcoalelor noastre. Elevele sunt primite la noi începând de la etatea de 12 ani. Cele tinere, adică elevele claselor inferioare, purtau întotdeauna, pentru motive higienice, părul tuns, bine înţeles tuns moderat până la ceafă. De la vârsta de 15 ani înainte, obligaţia părului tuns înceta, şi domnişoarele noastre lăsau părul sa crească. Cosiţele lungi erau podoaba elevelor celor mari. Deodată însă a venit invaziunea modei părului scurt. Deşi palatul nostru seamănă cu o mânăstire, nu-l puteam totuşi înconjura cu un zid spre a împedica intrarea modei. Am fost obligate şi noi să permitem elevelor claselor superioare să urmeze moda. De atunci, toate elevele Legiunei de onoare poartă părul scurt; cele cu cosiţe fac excepţie. Oroarea părului tuns „à la gartonne“ însă n’a trecut pragul şcoalelor noastre. Nu numai că această caricatură a capului femeesc nu ar fi de loc tolerată aci, dar nici măcar unei singure eleve nu i-ar trece prin gând să-şi tunză părul până a-şi da faţă de băiat; nu domnişoarele noastre primesc o educaţie, care le protejează contra excentricităţelor modei. „Cât priveşte rochia, ea este ain realitate o uniformă egală pentru toate elevele, împăratul prescrise uniforma de culoare neagră. Dar după războiul mondial, acum şapte ani, marele cancelar al Legiunei de onoare, socotind vechea culoare prea tristă, a schimbat-o în albastru, puţin mai închis ca celebrul „bleu-horizon“ militar. Rochiile elevelor trec câteva centimetri peste genunchi, reunind astfel decenţa cu capriciile modei. Se poate, că unele eleve, petrecând vacanţele în familiile sau la rudele lor, se îmbracă cu rochie scurtă „dernier ori“, dar întorcăndu-se la şcoală, ele sunt ţinute să depună toiletele orăşene in vestiar şi să îmbrace uniforma. „învăţământul se predă în institutul nostru numai de „dameprofesoare“. Ele sunt în număr de 49, dintre care mai multe fiind „stagiare“, se prepară pentru cariera învăţământului. Toate profesoarele se recrutează din foste eleve ale Legiunei. Printre stagiarele şi profesoarele cele mai tinere sunt unele, care poartă părul tuns. Dar nu poate fi vorba de părul retezat sau tuns „à la gartone", asta niciodată! De asemeni, rochile profesoarelor, deşi nu pot evita moda, trec peste genunchi şi păstrează decenţa. „Nu trebuie uitat, că institutoarea şi profesoara au în general , în şcoalele de fete din lumea întreagă, o misiune morală şi socială. De aceea ele au datoria să apară în clasele lor într’o ţinută corectă, evitând tot ce este excentric, atât pentru prestigiul funcţiunei, pe care o ocupă, cât şi interesul moral al elevelor, care nu trebuie să cunoască prea devreme luxul şi extravaganţele modei. Există ceva, ce s’ar putea chema „eleganţa decenţei“, şi sunt sigură că o profesoară posedând ceva bun gust poate să-şi păstreze e-leganţa şi într’o rochie sau într’un „tailleur“ de aparenţă simplă şi corectă. Prin astfel de ţinută, profesoarele împlinesc un învăţământ de cea mai bună calitate asupra elevelor : le învaţă eleganţa prin simplicitate... „Iată opinia mea personală", conchide afabila intendentă, „şi cred că e,şi aceea a întregului corp didactic al şcoalelor Legiunei de onoare“... Nobila doamnă a fundaţiei imperiale m’a concediat cu cuvinte de mare simpatie pentru institutoarele şi elevele române. G. Vallianny • ■ t.-; ■ W'7’ S.--,, ‘ ------------ Mare furt la Academia de drept din Oradea CU DINAMITA AU SPART CASSA ŞI AU RIDICAT 100.000 LEI Vineri noapte, spărgătorii au pătruns în birourile Academiei de drept din Oradea şi, spărgând cassa de fier într’un mod foarte îndrăzneţ, au ridicat 100 mii lei. Poliţia a constatat, că numiţii au intrat din grădina Academiei pe geam în pivniţă, iar de acolo cu chei false, uşor au putut ajunge în birou. Au spart sertarul de la masa decanului, apoi au intrat în sala de şedinţe, unde se afla cassa. Au pus 6 pături jos pe care au aşezat partea de fer a cassei, au pus dinamită sau ecrasită în găurile cheilor şi după explozie cu uşurinţă au putut deschide, de unde au ridicat banii, lăsând libretul de depuneri de 500 mii lei. Poliţia se află în fața unei periculoase bande. S-au făcut unele arestări ------------------------------ Pacificarea regiunilor ocupate în Renania SE VA DA AMNISTIE Berlin, 13 (Rador). — Intre guvernul Reichului și guvernele reprezentate în comisiunea renană, s’a încheiat o învoială cu privire la pacificarea regiunilor ocupate. După această învoială, ambele părfi vor acorda completa amnistie, pentru toate crimele comise în teritoriul ocupat de la inceperea ocupaţiei până la 1 Februarie 1926, sau în timpul incidentelor din regiunea Ruhr, cu excepţia crimelor de drept comun, sau a spionajului. Cei aflători încă în temniţe vor fi liberaţi. (Continuare in pag. 17 sus) j B in săptămână In săptămână m ifw Viata franceză: Oameni şi fapte Deauville, August Lumea care figurează în ziarele mondene la rubrica „deplasări şi vilegiaturi" ori sub decorativul titlu de „Tout-Paris“ (reprezentând „floarea“ întregei societăţi aristocratice şi cosmopolite a Parisului), lumea bogata sau care pare astfel fiindcă cheltueşte ca cea bogată (dela război lumile se amestecă într atâta că nici nu te mai poţi întreba ca Dumas-fiul: în ce lume mă aflu ?), lumea a cărei îndeletnicire imtemnitentă ori lucrativă profesiune e de a „vâna fericirea" (cum spunea Stendhal, filosoful voluptărei şi aventurei), lumea aceasta eterogenă (asemenea unei trupe heteroclite de acrolfi şi de mimi) a luat „trenul albastru“ (există şi un tren care e fhiamă, după exemplul unei operete a lui Hallvy, trenul galben“, însă acest tren e de obicei rezervat, precum arată coloarea, bărbaţilor care obişnuesc să-şi revadă Sâmbăta nevestele), dacă n’a luat automobilul (automobilele au ajuns can America puricii drumurilor), a luat trenul sau automobilul cu destinaţia , la Deauville (propoziţiile incidente fiind odiiioară ca perifrazele de rigoare în „stilul nobil", e firesc să reapară când tratăm un subiect aşa de „select“ ca al vieţei elegante la Deauville). La Deauville năvăleşte vesel trupa elegantă şi cheltuitoare pentru că trebue „să fie văzută“ în cursul „marei săptămâni . Marea săptămână la Deauville are acum însemnătatea pe care o avea altă dată la Niea, carnavalul. Să vadă „carnavalul“ de pe „Riviera normandă” aleargă deasemeni în cursul „marei săptămâni" micii burghezi și proletarii chiar ; un bilet „dus și ’ntors” îngădue publicului parizian să figureze ca într’un spectacol pus în scenă de d. Geinier, „mişcările mulţimei” în fastele ce se desfăşoară pe scena noului teatru liber „Folies-Babylon”. In anticul teatru al plăcerilor de pe malurile Eufratului regina Semiramis construise grădini suspendate şi în etaje; somptuoase pajişti de flori încadrează artistic, marea la Deauville, justificând numele ce i s'a dat de „Plage fleurie”. Flori împodobesc curţile, balcoanele şi faţadele vilelor de lemn ce par un graţios decor de operă comică pentru o rafinată pastorală, însuşi celebrul hotel „Normandy“, unde ca într’un „palace” ce se respectă, o cameră costă pe zi o mie de franci, e o mare şi cochetă casă ţărănească în stilul normand, a cărui modă cucereşte de câţiva ani Parisul. In decorul acesta rustic are loc spectacolul de salon pe care-1 constitue aici viața. Spectacolul începea la ora aperitivului în mica stradă Gontaut-Biron cunoscută sub numele de „la Potiniere“. „Potiniera“ era un salon deschis: în acompaniamentul negrilor ce cântau din banjo la terasa cafenelelor, limbile oaspeţilor nepoftiţi se deslegau improvizând cronica zilei, precum Cyrano de Bergerac îşi „făcea” gazeta. „Gazeta vorbită“ de la „Potiniera” purta „marca fabricei“ formând o bogată colecţie de comentarii maliţioase şi spirituale, de intrigi amoroase şi aventuri. „Potiniera“ era şi o expoziţie vie, unde se arătau în libertate şi fără plută celebrităţile Parisului. Expoziţia-salon din mica stradă Gontaut-Biron a căzut în anul acesta în completă părăsire, pentru că’n anul acesta s’a făcut la Deauville o senzaţională descoperire. Dacă europei au descoperit pe vremuri America, americanii au descoperit acum la Deauville, marea. Această nesperată descoperire a fost primită cu acelaş entuziasm cu care grecii conduşi de Xenofon au salutat apariţia neaşteptată a Pontului Euxin . Thalassa ! thalassa ! a devenit „te dernier cri“, strigătul la modă. Pe „Scânduri”, între cabinele pompoane de piatră şi nisipul în care s-au plantat ca nişte imense ciuperci multicolore umbrelele de soare, se plimbă lumea ori lumea ia în muzica apropiată a nemărginirii mişcătoare un pahar de Porto sau de cocktail la „American bar“ după baie şi un costum de baie, fiindcă baia s’a ridicat la rangul unei obligaţiuni mondene. Această nouă obligaţiune se împlineşte ca o ceremonie ; primarul Letellier a venit partea special s’o prezideze, iar membrii Jockey-clubului să împartă premii şi recompense. Arbitrul elegantelor, d. de Fouquieres, conduce baletul nautic, ce face deliciile „invitaţilor de marcă“ , ca la o reprezentaţie de gală la Operă, iată-l pe marchizul Boni die Castellane, pe ducele ile Grammont, pe contele de Poarta Ies sau pe prinţul Murat. Fiecare il arată pe Maharageacul de Kapultbala. Nu lipsesc nici Aga Khan, nici d. Cohn, faimosul sportsman. Desenatorul humorist Sem îşi fixează „victimele“ . Maurice de Waleffe îşi scrie cu creionul cronica să nu scape poşta, iar romancierul „Boemei galante şi internaţionale“ Michel Georges Michel, surâde profesional, compunând în gând un capitol inedit pentru ediţia revăzută din „Pall Mail Deauville”. Moda de a se scălda, „lansată” aici de americani, a reînoit moda costumului de baie. Moda actuală e „nature“ : un simplu tricou scurt, cu picioarele goale şi pielea nefardată. Pentru femeile excentrice pictorul van Dongen a combinat, ce e drept, surprinzătoare costume din scoici şi solzi de sidef, ori de „crepe de chine“ imitând panterele. Nici o femeie excentrică însă nu-şi mai tatuiază sau vopseşte în culori aprinse corpul. In schimb, toate şi-l bronzesc la soare : astăzi Venus nu se mulţumeşte să iasă goală din spuma mapei; ii place de asemeni să se întindă leneş ceasuri întregi pe covorul cald de nisip în care i se sculptează formele. Priveliştea plăjei îmbogăţeşte viziunile noastre edenice; paradisul, căruia nu-i presupuneam decât un pământ cu luxuriantă vegetaţie, încorporează acum deşertul. In Sahara aceasta colonizată cu mondeni, d. Citroen şi-a adus „automobilele-omizi“ cu care a străbătut nisipurile africane ; când marea fuge de ţărm, ţărmul ajunge în fugă marea. La Deauville nu se umblă, dealtminteri, decât în automobil, în automobil trebue să treci strada dela „Normandy“ la casino, în automobil trebue să mergi dela casino la băile din faţă. „Confortul modern“, indispensabil viesei „tres sport” de aici, s’a introdus chiar pe larga şi animata scenă de nisip ce oferă spectacolul unui primitiv Eden. Plăcerile existenţei libere şi naturale, care caracterizează sezonul actual la Deauville, nu ofensează nici o pudoare ; moraliştii se întreabă dacă acest fapt nu relevează o transformare a moravurilor. După Jean Jacques Rousseau, vremurile primitive erau pline de toate virtuţile ; puritatea oamenilor din vârsta de aur să fi reapărut odată cu plăcile mărei ? Plăcerile măriei, pe care obligaţiunile mondene le-au pus acum în onoare, răspund poate în fond unor influenţe ereditare, chemărilor atavice. Mitologia antică atribuia mării naşterea celei mai frumoase dintre zeiţe; savantul René Quinton a stabilit origina marină a tuturor fiinţelor. Printr’o secretă alchimie apa marei prepară misterul viejei omeneşti; din picăturile valurilor ce spală nisipul plăjei se compune sângele nostru. Orice organism constitue în esenţă un fel de „aquarium marin“; activitatea celulelor, care alcătuesc organismul, variază după curăţenia apei de mare ce posedă ; reuipind apa din propriul nostim aquarium, ne întreţinem sănătatea. Contra microbilor care distrug organismul, Pasteur a inventat serurile:, René. Quinton a prescris injecțiile marine de câte ori lichidul de cultură al celulelor organice s’a viciat prin otrăvire chimică sau microbiană, prin oboseală sau 4