Universul, ianuarie 1927 (Anul 45, nr. 1-24)

1927-01-01 / nr. 1

SINECURIŞTII Guvernul pare hotărît să su­prime 75 la sută din numărul diurniştilor. Pare hotărît. Şi-l aşteptăm la lucru. Cu mult în­­nainte de pregătirea bugetului general al Statului, primul-mi­­j­istru Îşi luase angajamentul că nu va mai îngădui nici o numire de diurnist. Totuş, zil­nic, „Monitorul Oficial“ a arătat după declaraţia primului-minis­­tru alte numiri de diurnişti. Miniştrii nu stăteau la îndo­ială să aleagă între angajamen­tul şefului guvernului şi făgă­­duelile electorale, ca şi legătu­rile politice. Acestea din urmă dominau activitatea ministerială. Şi din acest punct de vedere socotim că şi acum, după vota­rea bugetului general, după necesarele pregătiri de a se re­glementa încadrarea funcţio­narilor şi unificarea salariilor, tot superstiţia electoralismului şi legăturile cu clientela politi­­că vor dicta atitudinea mini­­niştrilor faţă de problema sine­­curismului funcţionăresc. Problema aceasta s'a pus foarte adesea şi cu destulă tă­ria. Funcţionarii înşişi nu au şovăit o clipă să spună răspicat că si­­necurrciştii, adică acei funcţionari numiţi Pe temeiul hatârurilor ca diurn­işti, încurcă treburile, prejudiciată prestigiului func­ţionăresc şi ,fac să tânjească situaţia generala“ a funcţionaru­lui public. Din milioanele de lei care se cheltuiesc pentru favorizarea li­nei clientele politice, căreia i se dau funcţiuni publice pe care nu le îndeplineşte, s’ar putea într’o foarte interesantă măsu­ră îmbunătăţi situaţia funcţio­narilor de carieră. Dar aceasta nu s’a făcut. Sunt numiţi diurnişti, agenţi electo­­torali în posturi de inspectori generali, inspectori şi sub-ins­­pectori. La ministerul de do­menii de pildă, cu lefuri foarte mari şi cari nu îndeplinesc nici o însărcinare. Ba încă fac rău unor institu­ţii de la care sunt luaţi, de pil­dă de la şcoli, numimdu-se in locul lor suplinitori fără nici o pregătire şi fără nici o răspun­dere. D. ministru Manoilescu a fă­găduit că nu vor mai fi numiţi alţi funcţionari Credem că a înţeles că nu vor mai fi numiţi nici diurnişti,­­ deşi pe de altă parte suntem informaţi şi credem că d-sa nu ştie, că la unele instituţiuni se pregătesc numeroase numiri de funcţionari cu salarii respecta­bile, cari să fie plătite din... fonduri speciale. De aceea spuneam la început că guvernul pare hotărît să ia o atitudine în chestia sinecuriş­­tilor şi nu-i hotărît, — fiindcă nu îndrăsneşte să atace în fond racila clientelei electorale şi fa­voritismului politic. B. Cecropide Talanti Mai ili­man Roma, 29 (Rador). — Astăzi la orele 16 s'a semnat în pala­tul Chigi tratatul de conciliare şi de arbitragiu între Italia^ şi Germania. Din partea Italiei a semnat d.­­Mussolini, iar din rrt.* *a Germaniei ambasadorul, Neurath. ’ , Tratatul coprinde 16 articole. Părţile contractante se obliga să supună unei proceduri de conci­­liare diferendele cari ar putea surveni între ele și cari s ar fi putut fi rezolvate în mod ami­cal pe cale­ diplomatică ordinară. In acest set­op a fost constituită o comisie permanentă de conci­liare. Dacă pr­­ocedura de conci­liare nu ar reu­­şi, diferendul ar mintea îi adus­ii­nnaintea arbitri­­or sau înnaintea Curţii de Jus­tiţie internaţională ales la Haga. Tratatul stabileşte cu previ­ziune procedurile relative şi are o durată de zece ani. In chestia pânzelor Griorescu - Scandal politico-artistic la Bucureşti — Sub titlul acesta, cotidianul VEclaireur din Nissa publică în număru-i de la 21 Dec. următoa­rele comentarii privind: afacerea dispariţiei pânzelor Grigorescu : „Cinci pânze remarcabile, ope­ră a celui mai ilustru dintre pic­torii români, au dispărut în chip cu totul misterios din Muzeul Na­­ţional din Bucureşti. Furtul acesta provoacă un ade­vărat scandal în Capitală. Se pare că sunt serioase motive să se creadă că întreaga colecţie de tablouri ar fi fost transportată la Moscova în 1916, când România s’a avântat în război. Această co­lecţie ar fi fost escamotată de că­tre o personalitate care a profi­tat de situaţia sa spre a pune blana pe ea‘‘. Profit de morturarea aceasta spre a destăinui că chipul cum se ţineau la iteneu pânzele Gri­gorescu, a scandalizat pe toată lumea care le-a văzut: parte sus­pendate d­a­r peste grămadă in­tro încăpere improprie, parte în­ghesuite intr’un subsol egrasios. Am atras în astă privinţă a­­tunci atenţia regretatului Ştef. Sihleanu­­ mi-a răspuns că a­­ceasta nul priveşte, fiind în că­derea ministerului artelor. Nu ştiu în căderea cui era sar­cina conservării mai omeneşti a acestui tezaur naţional, dar ştiu bine că era o adevărată jale să’l vezi lăsat prafului şi egrasie. De aceea pe mine unul nu m’a surprins scandalul de astăzi şi nu mă surprinde nici răsunetul ce'l are în streinătate şi în­deo­sebi la Nissa unde se găsesc acum mulţi români, cari probabil că ştiu multe în această privinţă. V. B. -□ a □­Secretele Cominternului Stokholm, 29.-- „Daganes Ni­­heter" publică un articol despre organizaţia Comintenului. Auto­rul, dr. Karlgren, care este unul dintre cei mai buni cunoscători ai Rusiei sovietice, anunţă că în sânul Internaţionalei III, între altele, există şi o comisiune mili­tară, lucrând în legătură strânsă cu statul major al armatei ro­şii. Scopul acestei comisii este să furnizeze arme comuniştilor din străinătate şi de a pregăti detaşa­mente militare proletare. In fie­care secţie a Cominter­­nului există câte o organizaţie de spionaj şi contra spionaj. Bugetul Internaționalei III este acoperit, exclusiv, de către gn­omul sovietic. Bugetul anual se urcă la 120 miliome franci fran­cezi. Lupte grele în Brazilia Paris, 29 (Rador) .— „Matin“ • află din Buenos Aires că,­eri, s’a dat o luptă înverşunată între insurgenţii brazilieni şi trupele guvernamentale Trei mii de re­beli, dispunând de mitraliere, au silit să bată în retragere forţele guvernamentale, compuse din • 2000 oameni, cari au lăsat 60 de­­ morţi şi 200 răniţi pe câmpul de­­ lupta.---------sos----------­ Heth­frite naţional­ştilor indieni Londra, 30 (Rador). — Congre­sul naţionaliştilor indieni, finut la Gauhahti, s'a terminat. Rezolu­ţiile adoptate indică o revenire parţială la principiile şefului naţionalist Bandhi, care preconi­zează întrebuinţarea exclusivă a produselor indiene și boicotarea mărfurilor străine. ----------o m a----------­ Spion­aj în Silezia superioara Paris, 29 (Rador). — Din Var­şovia se anunţă că poliţia a des­coperit o gravă afacere de spio­naj în Silezia superioară. •---------o □ o--------— Muncitorii americani încep lupta împotriva comunismului Paris. — Ziarul rus „Poslednia Novosti" publică următoarea telegramă din New-York: .Federația muncitorilor din New-York a decis să înceapă o campanie intensivă contra co­munismului. La 21 Decembrie a fost organizată în Beethoven-ham o mare întrunire, la care au luat parte reprezentanţii câtorva su­te de organizaţii muncitoreşti din statele New-York, Boston, Chicago şi Filadelfia. întrunirea a votat o rezoluţie pentru înfiin­ţarea unui comitet permanent, care să lupte numai pentru combaterea comunismului. ----------□ ■ □-----­ Cu avionul din Anglia In India Londra, 30 (Radar). — Al trei­lea avion de pasageri plecat spre India a sosit eri după amiază la Malta, având printre călători­­i pe sir Robert Hoare, ministrul aeronauticii. Primul avion, care a început cursa, a sosit eri la Basra, în perfectă stare. Printre pasageri se afla și d. Branker, directorul aeronauticii civile. ----------Ono---------­ Procesul rebelilor din Albania CONDAMNAŢI LA MOARTE Tirana, 29. — La Scodra se judecă de câteva zile procesul, celor 690 arestaţi, acuzaţi că au luat parte în răscoala recentă din Albania de nord. Până în prezent au fost condamnaţi la moarte 5 acuzaţi şi la munca silnică vreo­ o 46. ----------o □ o----------­ Guvernul grec Si esperanto Printr o recentă circulară a mi­nisterului instrucţiunii publice din Atena, guvernul grec permite introducerea studiului limbii es­peranto în toate şcolile normale, pentru învăţământul primar şi secundar. In acelaş timp, d. dr. Anacreon Staiudtiadis, unul dintre promo­torii mișcării esperantiste în Gre­cia, a fost numit profesor și or­ganizator al acestor cursuri. La palm­ar, pe lacul Cismiplu ■ Prepararea revanşei gem­e „Corriere dTtalia" din 25 De­cembrie 1926, publică după un ziar din Paris întregul plan al înarmărilor din Germania şi­­ modul cum ar fi să se ia rervan­­ţ­­a, după visurile naţionaliştilor din Berlin. DOUA MILIOANE DE COMBA­TANŢI După aceste revelaţiuni mica armată germană de o sută de mii de oameni, botezată „Reichs­wehr“, lăsată de tratatul din Versailles Germaniei drept con­tingent indispensabil pentru ga­rantarea integrităţii ei, poate lua în mai puţin de o săptămâ­nă, proporţiunile unei masse u­­riaşe şi ameninţătoare. La aceşti o sută de mii de oameni, într’a­­devar, se vor putea adăuga, în mod automatic o sută cincizeci de mii de agenţi de poliţie de siguranţă şi numai­decât apoi două milioane de voluntari per­fect instruiţi şi echipaţi, mem­bri ai asociaţiunilor patriotice, ai asociaţiunilor de ofiţeri şi ai altor asociaţiuni deghizate, cu diferite numiri, azi în plină ac­tivitate. Oficii clandestine de recruta­re stau gata să săvârşească fu­zionarea acelor elemente dife­rite, după liste de conscripţie ce asociaţiunile sus arătate supun reviziei în fiecare lună. Instrucţia rezervelor este ast­fel organizată. Ofiţerii o pri­mesc la cursurile speciale din şcolile lor; oamenii de trupă sunt instruiţi la cursuri săptă­mânale in cazărmi. Ceilalţi lip­siţi de orice instrucţiune sunt supuşi unui period de instrucţi­une ce ţine patru până la două­sprezece săptămâni fie în „Reichswehr“ fie sub direcţiunea şefilor militari ai diferitelor a­­sociaţiuni. Un oficiu central, anexat, în secret, direcţiunea oficiale a „Reichswehrului“ se găseşte în raport cu comandele unor anu­mite armate străine, ca aceia a Sovietelor. Vechiul stat major german, în aparenţă desfiinţat, funcţionează in legătură cu di­recţiunea „Reichswehrului". ARMAMENTUL Tot după documentele revela­toare, Germania are arme din belşug, depozitate în casele pri­vate ale membrilor asociaţiuni­lor patriotice, în anume magazi­ne, ascunse la mari domenii ru­rale, în unele cazărmi ale „Reichswehrului“ şi ale poliţiei de siguranţă, sau pitite în ascun­zători cu porţile zidite Sunt cunoscute câteva asemenea as­cunzători la­ Kestrng, la Königs­berg, la Berlin, la Frankfurt. Mai vin apoi armele fabricate de case ce posed sucursale în străinătate, cu de­osebire in Rusia. Fiecare membru al asociaţi­­unei patriotice posedă o puşcă de mic calibru, uşor de transfor­mat în puşcă de război, şi nu­mărul tuturor membrilor se ur­că la vre­o două milioane. RĂZBOIUL AERIAN ŞI AL GAZELOR Germania a realizat progrese excepţionale în ce priveşte avia­­ţiunea. Aceleaşi fabrici, cari în intrul ţării, construesc, cu autorizaţie in regulă, aeroplane comerciale sunt astfel construite încât se pot uşor transforma pentru uzul războiului Se ştie între altele că două firme „Jun­kers“ şi „Rohrbach“ construiesc, chiar acum, în Rusia şi în Da­nemarca aeroplane armate cu câte cinci mitraliere, capabile de a transporta bombe, torpede ae­­riane şi un echipaj de şase până la opt oameni. Recrutarea piloţilor este asi­gurată de asociaţiunile sportive şi parcurile de aviaţie sunt a­­menajate în cele mai mari cen­tre din Germania. Nu mai încape îndoială că viitorul război are să fie războ­iul gazelor. Germania fabrică e­­norme cantităţi la Oppau şi Leu­na şi anume gaze asfixiante din care cu gazul II s’au făcut deja de două ori experienţe pe câm­pul de manevre dela Dockeritz. In afară de aceasta mai fabrică un produs de praf, care la sim­plul contact cu aerul devine to­xic. Dar mai sunt gata şi arme de alt gen. La München şi la Jo­­hanniataan se construeşte un aeroplan care să fie dirijat prin telemecanică. Experienţe făcute pe câmpul de aviaţie clandestin, ce posedă „Reichswehnil“ la Waren şi Mecklenburg au avut di­n plin suces. Tot aşa şi în a­­prro­pierea Nürnbergului nişte experienţe făcute au dovedit po­sibilitatea de a paraliza motoa­rele aparatelor duşmane diri­jând raze electromagnetice. Ni­şte aeroplane franceze în servi­ciul liniei Paris-Praga trecând pe la Nürnberg au fost victime ale efectelor acestor raze noul Examenul de definitivat al învăţătorilor şi învăţătoarelor de la şcolile primare şi grădinile de copii mici­ ­ Lămuririle ministerului instrucţiunii — Ministerul instrucţiunii a tri­mis următoarele indicaţiuni tu­turor revizorilor şcolari: In baza dispoziţiunilor din le­gea învăţământului primar şi din regulamentul de aplicare al aceleiaşi legi, toate revizoratele vor întocmi un tablou cu învă­ţătorii şi învăţătoarele de la şco­lile primare şi învăţătoarele de la şcolile de copii mici (grădini de copii), cari la 1 Martie 1927 au trei ani de funcţionare efec­tivă cu titlul provizoriu în în­văţământul rural şi care trebue să se prezinte la examenul de definitivat la data de mai sus, tablou care va fi înaintat inspec­toratului şcolar regional res­pectiv. De asemenea, în acest tablou se vor trece şi învăţătorii şi în­văţătoarele cari au fost respinşi de două ori la examen, pentru că n’au obţinut media cerută de lege (7.00) sau acei cari nu s’au prezentat de două ori nemotivat la examen. In tablou se va cuprinde nu­mele învăţătorului şcoala unde funcţionează: starea civilă, şcoa­la normală pe care a absolvît-o, data şi numărul ordinului de numire cu titlul provizoriu, pe­depsele suferite şi pentru al câ­­tea oară este chemat la exame­nul de definitivat fiecare can­didat.­­ Candidaţii trebue să fie pre­zenţi în dimineaţa zilei de 1 Martie­­1927­, la şcoala normală de la reşedinţa judeţului sau la şcoala care se va fixa ulterior. Nimeni nu se poate prezenta mai mult de trei ori la exame­nul pentru numirea cu titlu­ finitiv. Acei cari nici la al treilea exa-­ men nu au obţinut media şapte (7.00) sau au absentat de două ori şi odată au fost respinşi, fer­ respinşi de două ori şi absentat odată, sau au absentat de trei ori nemotivat, încetează în mod obligatoriu de a mai face parte din oortuvil didactic Toate aceste lucrări vor fi îna­intate inspectoratelor şcolare re­gionale, spre a fi trimise preşe­dinţilor comisiunilor examina­toare de la şcolile normale ce se vor fixa, până la data de 15 Fe­bruarie 1927. ­ono-Epilogul verdictului dela Germersheim Paris, 29 (Rador). — Ziarele a­­nunţă din Berlin, că pretextând verdictul consiliului de război francez, asupra incidentelor dela Germersheim, industriaşul rhe­­nan Fritz Thyssen a demisionat din comitetul cartelului interna­ţional al oţelului. In scrisoarea de demisie adresată preşedinte­lui cartelului, Thyssen califică de nedemnă sentinţa de achitare a locotenentului Rouzier şi de condamnare a unor germani. ----------n * □---------­ Ştiri din­ Grecia GUVERNUL SE CLĂTINĂ î Atena, 29. — Cu toate desmin­­ţirile oficiale, continuă să cir­cule svonurile despre o acţiune de răsturnare a guvernului na­ţional Şefii republicani Cafa­idaris, Mihalacopulos şi Papanastasiu ai avut o consfătuire în ches­tii­ militară. CE ZIC REGALIŞTII Atena, 29. — Şefii partidelor monarhiste, d-nii Me­ta­ras şi Tsaldaris, miniştri în actualul cabinet, au declarat că, conform cu scopul formărei cabinetului naţional, toţi şefii de partide ur­mează să se declare solidari în chestia militară. V . ^ CERERE A LUI PAN­GAL 4 p A Atena, 29. — Fostul dictat«­r ?Aalos a făcut o cerere corni- j UI de anchetă cerând epice­­* pe motiv că termenul I «rasuLej p^y­antivo a exylrat I ȘEFUL VE THEN: — Domnule ministru Vălleanu, ăi cu bilete de favoare dela d-voastră au umplut trenul. Unde-i punem pe cei cari au plătit ? D. MINISTRU VÂLEANU:­­ La clasa IV cu ei!.. Proectul de lege privitor la garantarea şi reglementarea li­bertăţii de răspândire a ideilor şi opiniunilor — Câteva observaţiuni în ce priveşte redactarea şi redactorul său — In introducerea anteproectului, ^.are­me aerul­ unei expuneri de­­m­otive, aflăm că d. V. V. Pellu este acela, care studiând în prea­labil, doctrina, jurisprudenţa şi legislaţia comparată, a redactat două sute de articole, în care se ocupă detailat de multe şi va­riate chestiuni. După citirea articolelor Insă, se constată că viitoarea lege cu­prinde dispoziţiuni mai mult sau mai puţin, in contingenţă cu viaţa noastră socială şi foarte pu­ţin cercetate din punct de vedere al principiilor juridice. Noul legiuitor are inovaţiuni, nu numai în ce priveşte materia, dar inovează asupra principiilor fundamentale de drept. Să vedem cum şi ce inovează. In parg. 2 al secţiunea a Il-a de sub­capitolul IV, a titlului II, legiuitorul se ocupă de rectificări, răspunsuri şi inserţii obligatorii După ce, intr’o serie de articole stabileşte dreptul de răspuns al celor pretinşi lezaţi, arată în­­ art. 63, în cazul când răspunsul ■ este făcut la o inserţie, având de obiect discutarea obiectivă a acti­­­­vităţii unei anumite persoane, sau­­ critica obiectivă a unei soluţiuni de interes general (art. 62), sau „inserţia nu era de natură a , aduce un prejudiciu direct de ordin moral sau material persoa­nei care se pretinde lezată etc.“,­­ directorul răspunzător se va pu­tea adresa tribunalului în termen de două zile libere de la notifi­carea răspunsului. Art. 64 arată ce se întâmplă dacă directorul responsabil, nu sa adresat in termenul de două zile libere justiției , este obligat să publice răspunsul. Pentru toți cei cari cunosc ga­zetăria, acest principiu, care tin­de să ajungă lege, ar însemna : transformarea unei redacţii în- I tr’un contencios, permanent pe­­ drumul i In rezolvarea acestor pricini.­­ Noul legiuitor trebuie să ştie,­­ că în fiece zi poşta unei gazete cuprinde, în regimul de azi, nenu­mărate răspunsuri şi explicaţiuni, cam­ sub regimul vitor desigur, că se vor transforma, in tot atâ­tea notificări. Iată-l deci pe di­rectorul răspunzător, in alterna­tiva de a umple gazeta de răs­punsuri, sau să alerge toată ziua pe sălile tribunalului, spre a se conforma art. 63 din lege. Să vedem acum în ce constă inovaţia. D. V. V. Pelin transformă pur şi simplu pe reclamant în pârâi şi viceversa. In dreptul comun, dacă am a­­plica acelaş principiu ar veni cam aşa : X face Ini Y o noti­ficare, prin care se pretinde pro­prietar al unui imobil stăpânit de acesta. Y trebue să dea fuga la tribunal in termen util și să dea în judecată pe X, pentru a-i com­bate pretențiile. In justiție, având rolul de reclamant va trebui să facă dovada negativă, adică a­­ceea că X nu e proprietar. Să fie sigur noul legiuitor, că această dispozițiune, va creea cea mai formidabilă serie de şicane, pe care a cunoscut-o istoria drep­tului, care pentru prima oară su­feră o asemenea inovaţie funda­mentală-In «tttbwM I « MplWald­ I de sub titlul IV, proectul se o­curtă de delictele de preşă să­vârşite de publicaţiuni perio­dice. In art. 126 'se înşiră cazurile în cari directorul răspunzător, va fi urmărit pentru delictul de presă. Intre aceste Cazuri, aliniatul l prevede: „Dacă autorul, deşi cunos­cut, se află în străinătate şi „nu s’a prezentat spre a fi ju­­­decat, în termen de 15 zile de ,,la deschiderea acţiunei publi­ce“, directorul ii va lua locul în instanţa penală. Iată pe autor pus în plăcuta situaţia de a face un mic voiaj de agrement, fie chiar la Rus­­ciuk şi aşteptând să treacă cele 15 zile legale, apoi să se îna­poieze odihnit şi nevătămat, spre a repeta operaţia. Şi aci s'a inovat şi anume s’a desfiinţat judecarea în lipsă a inculpatului. Trebue ca inculpatul să fie de faţă, fiindcă altfel nu poate fi pedepsit, se pedepseşte directorul în locul său. Dar dacă şi directorului îi trece prin minte, că ar fi bine sa ia puţin aer in Elveţia de pildă, şi stă acolo vreo 15 zile, pe cine mai pedepseşti, domnule legiui­pedepseşte cu asprime altele uiai îndepărtate- incftwţ’' Cum ? In acelaş sensul cu aceiaşi lu­minată cercetare, sunt redactate art. (19, 150 şi 15), având de o­­bââci prescripţiunii în ce priveşte publicarea hotărîrilor condamna­­toare. Şi acum va trebui să dăm în întregime textele. Art.149.— Dacă delictul a fost săvârşit printr’o publicaţiune pe­riodică, directorul sau redactorul răspunzător al acelei publicaţi­­uni este dator a însera in între­gime hotărîrea condamnatoare, fără de nici o intercalare sau co­­mentar, în prima coloană a celei dintâiu pagini din acea publica­­țiune. Inserarea hotărîrilor condam­natoare va fi făcută în primul număr care urmează să apară dela data când hotărîrea rămăse­se irevocabilă sau în termen de 5 zile libere dela această dată pen­­tru publicațiunile cari apar zil­nic. Art. 150.— Directorii sau redac­­torii răspunzători ai ziarelor co­­tidiane, in cazul prevăzut de art. 149 cari vor refuza să publice ho­­tărîrile condamnatoare, vor fi pe­depsiți cu amenda dela 2000—10 mii lei. Art. 151. Acei ce vor contraveni dispozițiunilor art. 149 vor fi pe­tor? Poate aci principiul revine depsiti cu amenda de­ 5.000-20 la dreptul comun, pe director care nu e făptaş, îl va judeca şi in lipsă. Sub titlul V Capitolul I în art. 147, se vorbeşte despre recidivă şi se fixează sancţiunile. Vom da în întregime primele două ali­­niate ale art. 147. Art. 147. — Acei condamnați pentru unul sau mai multe de­licte, prevăzute prin legea de fa­ță, dacă în termen de 3 ani, so­cotiți din ziua în care hotărârea condamnatoare a rămas irevoca­bilă, vor săvârși un nou delict pe­depsit de această lege, se vor so­coti ca recidivişti şi li se vor a­­plica maximum pedepsei prevă­zut de lege pentru ultimul delict, la care se va adăuga încă o jumă­­t­ate din acel maximum. Se va aplica îndoitul maximu­lui pedepsei dacă ultimul delict a fost săvârşit în termen de trei ani de la data când condamnatul îşi executase în întregime prima pedeapsă sau de când fusese gra­țiat. Pentru a ilustra acest text, săi luăm un exemplu. I X este recidivist prevăzut îra primul aliniat. Adică recidivist la­ hotărîrea rămasă dfinitivă la 1 Decembrie 1927. Dacă până la T1 Decembrie 1930 se face vin­ovu­t de alt delict va fi condamnat în cazul când maximul pedepsei , doi ani, la trei ani , condamnat în aceea? zi pentru acelaș fapt, face închisoare 6 luni, adică pâ­nă la 1 Iunie 1928. Dacă comite un alt delict până la 1 Iunie 1931, va lua 4 ani închisoare, a­­dică dublul maximului. Deși faptul va fi ulterior pri­mului, deşi faptele sunt aceleaş,­­ va avea un un an în plus. Iată încă o serioasă inovaţie. Până acum, ştiam că princi­piile de drept, când fixează un termen de prescripţie îi pun un maxim, care se calculează mate­matic şi­­ identic pentru toţi. Noul legiuitor însă favorizează recidiva mai proaspete 11 mii lei și cu închisoarea politic f­irească dela 5—15 zile. Care e concluzia acestor texte. Directorul, care nu vrea să pu­blice de loc hotărîrea condamna­­toare, va fi obligat sa plătească o taxă (legiuitorul o numește a-A­mendă) dela 2000 la 10.000 lei, conform art. 150. ^ Pe un alt director, un geniu­­ rău, îl îndeamnă să publice ho­tărîrea condamnatoare, însă nu în pagina 1 în prima coloană ci în coloana a 2-a, sau nu chiar în 5­re libere, ci în şase. Ei bine, ştiţi ce ia făcut acest director? A contravenit dispoziţiunilor art. 149 şi atunci conform articolului 151, va plăti dela 5.000 la 20.000 lei amendă şi va suferi şi închi­soare poliţieneassca dela. la 15 zile. Credcem că era bine, să nu se mai­ facă nici un fel de introdu­cer, c­ât nici o inovaţie în pro­­ectul de lege. pro- ŞTEFAN C. BRAILOIU -OX 5XO­ Guvernul român şi doliul Japoniei . Drept răspuns la telegrama adresată guvernului Japoniei din partea guvernului român, minis­tru nostru de externe a primit următorul răspuns : _­­În numele guvernului impe­rial rog pe Excelenţa voastră să transmită guvernului regal viile noastre mulţumiri pentru since­­ril sale condoleanţe cu ocazia de­cesului Maiestăţii Sale Impara-t­ului. (ss) Baron Shidehara Ministrul afacerilor străine

Next