Universul, aprilie 1930 (Anul 48, nr. 74-96)
1930-04-01 / nr. 74
CEI^ FONDATOR: LOJE! CAZZAVILtfclf TELEFON: OBIECŢIA ^3/72-364/64 ADMINISTRAŢIA 313/71 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti, Str. Brezoianu Nr. 9-11 SECRETARIATUL DE REDACŢIE 356/43 DIRECTOR: STELIAN POPESCU REDACȚIA: CORESP. CU PROVINCIA 302/98-335/31 il MHU—■— «SPIERRE-MAILIN Presa din Sărindar, a cărei „independenţă“ interesată faţă de guvern, este cunoscută, o presă, care alt dată striga, ca din gură de şarpe, la cea mai mică atingere adusă ei, şi ar fi fost în stare să verse valuri de cerneală, dacă altcuiva i-ar fi trecut prin cap să traducă oricât de pe departe în fapt, ceea ce a făcut guvernul fraţilor transilvăneni — scria ori că d. Maniu va fi fericit dacă vreodată va fi comparat cu Robespierre. Nu ne puteam aştepta la ceva mai bun de la cei pentru cari Lenin este un „profet“ şi bolşevismul raiul pe pământ! Pentru d. Mania, este chestie de gust... Nerone a dat foc Romei ca să aibă lumea ce vorbi de el. Jack spintecătorul a omorît zeci de femei, din sadism, iar în zilele noastre s’au descoperit atâtea perversități, încât n'ar fi nici o •-'irare să vedem una în plus, de vreme ce d. Mania seamănă cu Robespierre ca două picături de apă. ...Ph .iei de talie, ochi nerzi, sclipitori, într'un cap a cărui conformaţie te isbeşte din primul moment, figură felini -i expresiune de ghiaţă, simpli în obiceiuri, afectând oareca... eleganţă în îmbrăcăminte, locuind o cameră mică la o familie de prieteni, având ca mobilă un pat şi o măsuţă pe care era veşnic „Contractul social“ al lui Jean Jacques Rousseau, abstinent, bând numai apă, având o antipatie aproape instinctivă pentru femei, de un personalism exagerat, şi de un orgoliu nemăsurat , avocat mediocru — ju, decatorii şi colegii din localitatea unde îşi începuse cariera îl socoteau supărător ; găndirea înceată, oratorie lungă, deşănţată şi plicticoasă, când se urca la tribună se agăţa de ea cu o persistenţă diabolică socotind că din gura lui curg legi ca de pe muntele Sinai odinioară... El a incarnat oribilul regim al teroarei și a vărsat sângele conti manilor săi, fără scrupul și chiar fără pasiune, nu- ' Băi'." ţi®! EJasiffiKSKfflamummmmmmm mai dintr’un incomensurabil și imperturbabil orgoliu de nebun... Orgoliul era trăsura lui caracteristică şi el l-a şi pierdut... Acesta e portretul făcut de contimporani, lui Robespierre, care a terminat pe eşafod în ziua când conştiinţa publică, prin glasul lui Cambon, ameninţat şi el cu moartea, i-a strigat, în plina Cameră : „Înainte de a fi omorît eu, spun Franţei. Acest om desonorează azi Revoluţia, şi acela eşti tu Robespierre !" Comparaţi acest portret cu d. Maniu de astăzi. Acelaş om simplu şi afectat, aceeaş eleganţă forţată în îmbrăcăminte, aceeaş piaţa austeră de faţadă, locuind o simplă cameră la hotel sau la un prieten unde are grija să imite câte un partizan pentru a-l vedea că duce o viaţa austeră, având pe masa de lucru, in loc de „Contractul social“, Enciclopedia maghiară“, acelaş avocăţel de provincie, acelaş orator şters şi mediocru, aceeaş vorbă lungă şi plicticoasă, aceeaş predispoziţie faţă de femei, aceeaş scurtime de vedere, acelaş orgoliu de nemăsurat, îl fac pe d. Maniu să se creadă trimes din cer pentru „a fasona" pe regăţeni, după calapodul unguresc care i-a servit de prototip în viaţă... Democraţia răsare din toate discursurile sale. D-sa se crede apărător al poporului, deşi în realitate nu-l poate suferi... Omul acesta, incapabil, în loc să găsească mijlocul de a pedepsi abuzul ce se face cu libertatea presei — a acelei prese de pe nona căreia poporul român din sclavie a ajuns liber şi în situaţia unde e azi, — a sugrumat-o. D. Maniu a ucis presa, pe umerii căreia s’a ridicat, şi fără de care nu ar fi fost ceea ce este astăzi. Presa, mergând la eşafod, îi strigă, azi, d-lui Maniu cuvintele pe care Danton, titanul Revoluţiei Franceze, i le-a strigăt lui Robespierre, condamnat de el la moarte: „Assassin !.„ Tu me suivras!“. STELIAN POPESCU Constituirea guvernului german Berlin, 29 (Rador). — In cercuri’ politice se declară că guvernu B Buenning este virtualmente constituit. Noul guvern se va prezenta probabil cercuri în fața Reichstagului. Se asigură că d. Bruenning va căpăta din partea preşedintelui Hindenbourg puteri depline spre a dizolva Reichstagul, în cazul când nu va obţine în prima şedinţă un vot de încredere. D. Bruening va continua, după constituirea cabinetului, negocierile cu diferitele grupări, spre a-şi asigura un sprijin statornic în Parlament. LISTA NOULUI CABINET Berlin, 29 (telegr. particulară). — Deputatul Brünning s'a prezentat la ora 6 preşedintelui Hindenburg, spre a-i aduce la cunoştinţă că tratativele pentru alcătuirea cabinetului au fost terminate. B.Bling a prezentat preşedinteluiurmătoarea listă a noului Guvern : CANCELAR: Brunning (centru). INTERNE ŞI TERITORIILE OCUPATE: Wirth (centru). EXTERNE: Curtini (partidul popular germ ). ECONOMI NATIONALA : JDietrich (demolat). .. ! • Harer. JUSTIŢIA: Brecht (partidul economic). COMUNICAŢII: Von Guerard (centrul radical). MUNCA: Stegerwald (centru). ARMATA: Grüner (fără partid). POSTA: Schaetzler (partidul popular bavarez). MINISTRU FARA PORTOFOLIU: Trevirans (part. popular conserv.). Se crede că președintele Hindenburg va semna chiar azi decretele pentru numirea nouilor ministri. Cabinetul Brünning se va prezenta Miercuri pralamentului GUVERNUL SE VA PREZENTA MERCURI IN FAŢA REICHSTAGULUI Berlin, 29 (Da,nub.) — Cabinetul va redacta declaraţia ministerială Marţi şi se va prezintă Miercuri în faţa Reichstag-ului. D-nii Brünning, Schiele, Brecht şi Trevirans nu au mai fost miniştri. D. Schiele, spre a putea intra în guvern şi-a dat demisia din partidul naţionalist german. Cabinetul nu dispune de majoritate asigurată in Reichstag, dar se spune că dr. Brünning a primit decretul de dizolvare a Reichstag-ului, pentru cazul când acesta nu i-ar acorda încredere la prima şedinţă. fr •? ț» JJT. . - n *» • ip ' '1 MM 7111 WMHM' "■ ’ l V fagilii IjACiliprcU Ul !n .trăinătate 6 lei ^ ÎL CtgUlS IERI ŞI AZI A zecea şedinţă plenara a Congresului întrunit la Berlin avu loc la 1 Iulie 1878. In ajun, congresul începuse desbaterea chestiunii române şi după oarecari discuţiuni, hotărîse ca reprezentanţii României să fie admişi a-şi expune doleanţele în faţa areopagului european. Aşa că în ziua de Luni 1 Iulie, plenipotenţiarii marilor puteri se întruniră în sala cea mare a palatului Radziwill în aşteptarea delegaţilor români. Eau adunaţi acolo cei mai de seamă bărbaţi de stat ai Europei, alături de Bismarck, uriaş şi autoritar, luaseră loc teatralul comte Andrassy, octogenarul Gorgeacof, vanitos şi acru, întovărăşit de elegantul şi mlădiosul comte Şuvalof, bătrânul vulpoi Disraeli Beaconsfield, gârbovit dar majestuos când vorbea în numele Angliei, modestul şi lealul Waddington, pocitul dar spiritualul comte Corti. Iar la un capăt al mesei, levantinul Caratheodory- Paşa îşi plimba un zadar de la unul la altul privirea-i cercetătoare în speranţa de a găsi, în jocul intereselor sau patimilor, spărtura prin care ar fi putut sna soarta imperiului otoman. Căci, în fond, mai toţi erau deja înţeleşi ; Rusia ştia că pe lângă atâtea câştiguri, va mai lua şi judeţele basarabene frânte din trupul nostru; Austro-Ungaria ştia că va pune stăpânire pe Bosnia şi Herzegovina, iar Disraeli Beaconsfield, după ce luase apărarea academică a României, era grăbit a se reîntoarce la Londra, spre a aduce reginei Victoria într'o mână „pacea cu onoarea“, iar în cealaltă... insula Cypru. Chiar ceilalţi, francezul Waddington şi italianul Corti, deşi mai dezinteresaţi şi mai drepţi, se gândeau fireşte la perspectivele de mărire ale ţărilor lor, ispitiţi de „samsarul cinstit“, întrupat în principele de Bismarck. Deodată uşile se deschid şi în faţa adunării sclipitoare apar doi bărbaţi modeşti, îmbrăcaţi în negru. Ei păşesc sfioşi spre masa congresului, se înclină şi stau în picioare. Unul, mic la trup, cu barba şi părul încărunţit, cu ochii negri şi vioi, trădează energia stăpânită printr’o puternică emoţiune; cel mic, scurt şi gras, cu privirea pătrunzătoare sub ochelarii de aur, ţine în mână o hârtie. Bratianu şi Kogâlniceanu se reculeg o clipă: pe faţa lor palidă se citeşte durerea unui popor întreg care va vorbi astăzi prin gura lor. Ei ştiu că demersul lor, sfânt dar zadarnic, este ultima încercare a dreptăţii călcate în picioare, că totul s-a sfârşit, că protestările lor sunt o simplă formalitate in faţa unui tribunal care s a rostit înainte de a-i asculta. Dar, peste masa congresului, dincolo de zidurile palatului Radziwill, ei zăresc în depărtare chinul Patriei care le zâmbeşte şi le spune: ,,făceţi-vă datoria, vor veni şi zile mai bune....”. Cel dintâiu, Kogălniceanu citeşte memoriul întocmit de guvernul român , iar Brătianu adaugă cuvintele istorice : „răpirea unei părţi a patrimoniului naţional ar fi pentru noi mai mult decât o durere adâncă; ea ar distruge încrederea noastră în puterea tratatelor şi în respectul atât al echităţii cât şi al dreptului scris“. ...Trimişii României au terminat ; ei se înclină şi se retrag, iar congresul ratifică răpirea Basarabiei. Dar protocolul şedinţei din 1 iulie 1878 înregistrează la faţa lumii protestul solemn al României. Şi astfel, devotamentul lui Brătianu şi lui Kogâlniceanu nu va fi fost inutil, iar România va păstra pentru zile mai bune beneficiul demersului dureros făcut la Berlin. Şi dacă, după patruzeci de ani, zilele mai bune au venit, într’un gând şi suflet, Basarabia redeşteptată îşi proclamă unirea vecinică cu patria mumă alături de celelalte pământuri româneşti, iar izbânda strălucită nu se datoreşte nuimai oamenilor şi împrejurărilor din 1918; ea are ca temelie istorică şi juridică, ca pergament sacru şi etern, protestarea citită cu glas tremurător de patrioţii români în faţacongresului european din 1878. Evocăm aceste clipe istorice în momentul când chestiunea Basarabiei nu se mai pune de Puterile europene, ci de noi înşine. In 1878, istoria a luat act de nedreptatea Rusiei şi de protestul României. Ce ar putea înregistra oare astăzi, şi cu ce ne-aim justifica în ziua în care nedestoinicia noastră ar primejdui din nou şi iremediabil acest scump şi nenorocit pământ? Datoria ce ni se impune acum, când România este liberă şi întregită, este oare mai grea ca aceea a patrioţilor încovoiaţi sub povara durerilor şi răspunderilor din 1878, atunci când Patria despuiată nu se putea nici mişca, nici apăra? Oamenii de inimă să mediteze asupra trecutului şi să-şi dea mâna ca generaţia de astăzi să nu se arate mai prejos de acea care în împrejurări incomparabili mai grele a ştiut cu jertfă de sine şi energie neînfrântă să pună temelia României Mari de care ne bucurăm uneori cu prea multă uşurinţă. Gheorghe Derussi NOTE S’a mai aranjat încă o „mare problemă” S’a aranjat, în sfârşit, încă o foarte importantă chestiune, rezolvându-se, bineînţeles, — ca şi toate celelalte cari mai erau, — în acord cu „marile interese de ordin general“. Era „o mare preocupare“, născută din grija pentru binele unui popor care, ameţit de greutăţi de tot felul, aşteaptă să vadă ivindu-se o uşurare. Şi, slavă Domnului, s'a aranjat acuma şi asta... Un comunicat al direcţiei C. F. R. — instituţie devenită, precum ştiţi, autonomă, — reglementează chipul în care vor călători proaspeţii directori ministeriali. O înştiinţare, publicată nu de mult in ziare, anunţă că d-nii directori ministeriali au drept la vagoane speciale. Din dorinţa, poate, de a le acorda măcar aparenţa unui prestigiu pe care în realitate unii din ei nu-l vor avea niciodată, consiliul autonom a hotărît ca directorilor ministeriali să li se pună la dispoziţie vagoane-salon... Ştim că printre cititori vor fi unii cari vor cârti, şi alţii cari vor protesta direct. Ne vor întreba, de exemplu, şi unii şi alţii : „Mă rog, dar domnii în chestiune, n’ar fi putut merge şi într'un compartiment rezervat, într'un vagon de clasa I-a ? Ce rost are afectarea, pentru fiecare din domniile lor, a câte unui vagon salon ? Şi la urma urmii ce rost are chiar înfiinţarea a şapte directori cu lefuri de miniştri, azi când sute de mii de oameni, dornici de muncă, crapă de foame ?’’... Naivilor cari ne-ar adresa asemenea întrebări noi le-am răspunde exprimându-ne mirarea pentru lipsa lor de înţelegere faţă de „marile probleme de stat“. Chestiunea vagoanelor-saion pentru d-nii directori ministeriali este „o mare problemă socială“, şi, slavă Domnului, bine că s’a aranjat și asta, spre fericirea tării !.... — M. Negru. ni de la independenţa Greciei .is, ministrul Greciei la Paris, împreună cu personalul legaţiunii şi mai mulţi soldaţi greci, in pitorescul costum al „evzonîlor”, depune o coroană la mormântul eroului necunoscut nt Sub domnia „imperatorului“ — Se plătesc 20 milioane pentru exproproprierii şi furnizimi aşteaptă—■ Domnii cari girează încă conducerea primăriei de galben, sunt cuprinşi de o furie edilitară foarte suspectă. Credeam că odată alegerile trecute, un început de judecată şi de bună gospodărie îşi va face loc — cu multă greutate, recunoaştem — şi printre aceia cari fac cor în jurul „imperatorului“ Dobrescu. Ne-am înşelat şi nu ne sfiim s-o mărturisim. Sistemul edilitar, sângeros pentru finanţele comunei, se continuă tot fără nici o normă şi după capriciile, nu ştim dacă par sentimentale, aleunor consilieri cu pretenţia de esteţi. Acum s’a decis exproprierea de urgenţă, chiar din ordinul d-lui „Magnificenţiu” Dobrescu, a unor imobile din str. Academiei colţ cu str. Regală ,v. Proprietăţile aparţin d-lor Riek (imobil în valoare de 6 mii. 500.000 lei), Stoian (imobil în valoare de 10.700.000 lei) şi I. Stănescu (imobil în valoare de 2.500.000. In total 19.7000.000 lei. Că oraşul nostru are nevoie de aliniere şi de străzi largi nu putem tăgădui. Zelul d-lor edili la început ne atrăgea simpatia. Credeam, in laudele ,,imperato■ rului‘‘ Că finanţele primărieisunt într'o epocă de prosperitateşi socoteam, că în atari condiţiuni este bine că se dă atenţie laturei edilitare. Dar azi, când sunt la primărie ordonanţe de ale antreprenorilor şi furnizorilor în valoare de peste 60 de milioane, care aşteaptă de luni de zile să fie plătite, găsim nesocotită graba pusă în expropriere. Cum este permis să laşi mai departe în suferinţă oameni cari au furnizat materiale primăriei şi cari poate se ruinează prin dobânzile ce plătesc tot aşteptând încasarea ordonanţelor, şi să dai ordin să se plătească imediat 20 de milioane pentru exproprieri grăbite ? Când funcţionarii nu sunt plătiţi cu lunile şi când d. Romanescu a dat dispoziţii să nu se mai emită ordonanţe noui până ce nu se achită cele vechi, nu este suspect zorul care se pune la plata celor 20 de milioane ? Vor domnii edili cari simt că nu au încă mult de huzurit să lase urmaşilor o moştenire dezastruoasă ? Bunii gospodari democraţi să fi uitat oare că există şi sancţiuni pentru cei cari vor să se răsbune pe adversari, scctuind finanţele comunei ? Ne îndoim, li socotim doar atinşi de grandomanie edilitară şi, suspect, bine intenţionaţi. FILME De la lume adunate... Segălică şi madam Segălică se prăpădesc după fiul lor Segălel, foarte deştept şi foarte cuminte pentru vârsta de 17 ani. Dar zilele trecute, mama observă cu groază că băiatul nu se înapoiază de la plimbare, deşi se făcuse 12, 12 jumătate, 1, 1 jumătate, şi ştiuca umplută îl aştepta pe masă între două banane cumpărate din economiile ei. — Segălică ! Să te duci numaidecât după băiat ! — Lasă, că vine. — Nu lasă că vine. Eu am deja o spaimă aşa de mare ! Să-ți zic ceva : dacă nu mi-l găseşti imediat, leşin. Aşa o întârziere n-am văzut niciodată ! Dar tocmai când Segălică își lua pălăria plictisit, poarta se deschide și Segălel apare radios, târând după el o bicicletă de damă. — Ce-i asta, moi? strigă tatăl. — Lasă-l deja ! intervine mama, ca să-l ia dânsa la rost . — Se face așa ceva, să sperii pe papa și pe mamă ? Unde ai fost, ce-ai făcut, ce e cu bicicleta asta 7 Segălel sare când de gâtul unuia când de gâtul altuia povestind şi râzând : — Să vedeţi.... M‘am dus la Şosea... D’acolo m'am dus la Otopeni... D’acolo am intrat în pfidura... — In pădure î ? strigi înspăimintaţi părinţii. — Era fină, papă , nu-ţi fie frică mama ! — Și pe urmă ? — Acolo, ce să vezi ? Madam Solberman, prietena de la mama... — Cucoana frumoasă, confirmă Segălică, săgetat de ochii lui madam Segălică. Segălel urmează : — Era pe bicicletă... Când m-a văzut, mi-a zis : „Bravo Segălel ! Ce plăcere, puiule ! Ce mai face papa, ce mai face mama ?“ Şi deodată s’a desbrăcait... — De tot ? ! strigă părinţii. — De tot, mama. — Şi ? insistă Segălică. — Şi a întins braţele, a dat ochii peste cap şi mi-a zis dulce : „Segălel, eu sunt deja a ta... Ia tot ce vrei...“ Şi eu am luat... bicicleta ! Don Jose ----- O*------- f Accidentul aviatoarei Gladys Grace Londra. 29. (Rador). — Miss Gladys Grace, o cunoscută aviatoare, a avut un accident neobişnuit ori pe când făcea un sbor la Hamshire. Tocmai pe când terminase de făcut un „looping” motorul s’a oprit şi aeroplanul s’a prăbuşit dela o înălţime de 600 metri, înfigându-se cu partea din faţă în pământ în privirile înmărmurite ale spectatorilor înspăimântaţi. Miss Grace însă a putut îi scoasă de sub sfărâmăturile avionului fără ca ea să-şi, îi pierdut cunoştinţa şi plângându-se numai de unele conhiziuni şi de eşecul suferit. --------- - --------- CIRCULAŢIA IN CAPITALĂ Serviciul circulaţiei a luat măsuri să se însemneze prin ţinte metalice linia de oprire a vehiculelor, care indică in acelaş timp şi linia de traversare pentru pietoni. Atitudinea generalilor OXI — Stere vrea răsbunare. — D. g-ral Cihoski intre da şi nu. — Contagiunea — La festivalul pentru aniversarea unirii Basarabiei, ministrul instrucţiunii s’a plecat impunerii guvernului tuturor destrăbălărilor, să provoace o manifestare pentru cel mai înfierat dintre ticăloşii trădători, C. Stere. Manifestaţia pentru prototipul ticăloşilor a fost rânduită cu aceiaşi eleganţă, cu care au fost puşi măturătorii uliţelor să voteze pe „logodn brd aiurelii", cu cărţi de alegători, furate. Manifestaţia de clacă, manifestaţie de bâlciu , ministrul şcoalelor, care până mai ieri vomita dispreţul contra trădătorului, să provoace strigătul pentru Stere ; miniştrii să dea semnalul aplauzelor, cioştelnii să aplaude şi astfel să se facă o manifestaţie publică, în faţa unui reprezentan al Regenţei, pentru cel mai infam dintre infamii trădători. La acel festival, d. ministru de război i a invitat şi pe inspectorii de armată. A ştiut, sau n’a ştiut d. ministru de război că festivalul era organizat ca să fie o manifestaţie pentru Stere, nu ştim. Inspectorii armatei româneşti, — trei dintre ei, — s'au dus la festival. Când ministrul şcoalelor a provocat manifestaţia politică pentru prototipul trădătorilor, inspectorii generali ai armatei s-au retras. Demnitatea lor de ostaşi, înalta lor răspundere faţă de conştiinţa militară şi faţă de datoriile armatei de a osândi oricând, cu toată vehemenţa pe trădători şi apoi sentimentul datoriei de a sta departe de politică, i-au obligat să plece. Ostaşiiii glorioşi, comandanţi ai oştirii biruitoare, generali, cari şi-au cucerit galoanele prin devotament statornic şi credinţă faţă de Tron şi Ţară, n’au stat o clipă la îndoială , că între călcarea protocolului, — de a pleca din sală, înaintea plecării unuii membru al Regenţei, — şi datoria lor de oşteni încercaţi, de a nu fi părtaşi la demortalizatoarea manifestaţie pentru, trădător TREBUE SA-ŞI FACA DATORIA DE MILITARI. Şi au plecat. Comandanţii de oşti n’au putut să cadă în cursă şi să fie prizonierii ceilui maii mizerabil dintre infamii trădători. Au plecat, făcând să se vadă că au plecat. Au demascat viguros provocarea. Oficiosul guvernului reflectând inconştienţa guvernului, care ţine să reabiliteze pe ticălosul trădării, spune că aceasta e o născocire a ziarului nostru. Dar ce fel de născocire e, când mizerabilul trădător a cerut a doua zi guvernului satisfacţie ? Cum născocire, când trădătorul şi zipstennii săi au cerut măsuri contra inspectorilor generali ai armatei, fiindcă au refuzat categoric să asocieze oştirea, pe care o conduc, la manifestaţia pentru cea mai hidoasă conştiinţă din România ! Făcându-şi datoria de şefi militari, hotărîţi apărători ai jertfei pentru ţară, prin urmare duşmani ireductibili ai trădării, inspectorii generali ai armatei au călcat protocolul plecând dela manifestaţia stelistă înainte de plecarea Înaltului Regent Sărăţeanuu. Desigur, inspectorii generali ai armatei s’au prezentat apoi înaltul lui Regent, explicânduşi atitudinea. Stere vrea însă răsb’tare. Reprezentantul cont mişel ei ameninţă. Pe Ameninţă guvernul •ylfbred, fără reazwn moral şi fără sprijin propriu, de a înfrunta mişeii® trădătorului. Dar răsbunarea, dacă guvernul tuturor şubrezeniilor morale o primeşte, ar trebui satisfăcută prin d. ministru de războiu. D. ministru de războiu e general. D. ministru de războiu ca ostaş nu şi-a pus din primul moment, aşa cum şi-au pus camarazii d-sale întrebarea: dacă trebue să satisfacă protocolul, sau conştiinţa ostăşească, conştiinţă în care nu intră trădarea şi apărarea trădătorilor. D. ministru a întârzia!. Contagiunea dela d. Mamin, a prelungirii pertractărilor, chiar cu sine însuşi, e vădită. Dar cum va putea d. ministru de războiu să impute camarazilor săi generali (comandanţi de corpuri de aninate), mai ales după explicaţia faţă de înaltul Regent, că s’au retras dela o manifestaţie protivnnică spiritului militar şi datoriei ostăşeşti osândiitoare a trădării ? Logic nu poate să facă aceasta. D. g-ral Clhoskie, ca şi cawiBţiste tudio Inspectori armatei, decorat cu „Mihai Viteazul“ şi ca ministru al armatei nu poate să impute camarazilor, că s’au purtat ostășește, în contra trădătorului. Prin urmare, singura d-sare cale e să se solidarizeze cu inspectorii generali al armatei. Altă cale nu-i pentru decoratul cu cruciulița albastră „Mihai Viteazul", căci altă cale e aceea de a se alătura de Stere. Dar aceasta e calea politicianismului defetist, nu a ostaşului. B. R. T. * 1 P. S. Aflăm, că d. g-ral Cihoski era gata ori să demisioneze. Dar... a fost sfătuit să pună condiţie : dacă nu ■ demisionează d. Costăchescu, demisionează d-sa. Mare incendiu la Budapesta — Mai mulţi morţi şi răniţi — Budapesta, 29. (Rador). — Azi la amiază s'a declarat un incendiu la o clădire de cinci etaje, situată la colţul străzii Racoczi cu bulevardul, în faţa Teatrului Naţional, în punctul cel mai animat din Budapesta. Tot acoperişul clădirii este în flăcări. Trei monteuri electricieni, cari lucrau pe acoperiş, au pierit în flăcări. Până acum pompierii nau reuşit să localizeze focul. Două persoane au fost grav rănite în timpul lucrărilor de stingere. Budapesta, 29 (Rador). — Pompierii au făcut sforţări supraomeneşti pentru stingerea incendiului declarat la imobilul din faţa teatrului Naţional. In acest punct foarte frecventat, circulaţia a fost întrerupta mai multe ore spre a nu împiedeca lucrările de stingere a incendiului. Poliţia a arestat pe şeful întreprinderii de reclame luminoase ce se făceau pe acoperişul clădirii incenidate, deoarece se crede că focul a izbucnit din cauza instalaţiei defectuoase a reclamelor luminoase. Ancheta deschisă de poliţie, va stabili răspunderile. Lucrările de localizare a incendiului sunt în curs. Planul Young in Camera franceză — D. Tardieu a făcut o urmare la Paris, 29. (Rador). — Camera a discutat azi, în continuare, ratificarea acordurilor de la Haga. D. Tardieu, preşedintele consiliului, a ţinut un mare discurs, răspunzând diferitelor obiecţiuni aduse planului Young. D. Tardieu a expus pe larg negocierile urmate la Haga, dificultăţile Învinse şi rezultatele obţinute. A relevat faptul că acceptând planul Young, Franţa a dobândit şi semnarea unui preambul, prim care se specifică precis că de data aceasta problema reparaţiilor este regle expunere a negocierilor Haga — mentată complet şi definitiv, şi se asigură prioritatea pentru plăţile din reparaţiuni cuvenita Franţei. In cazul când planul Young nu ar fi respectat, Franţa Isi Jos capătă libertatea deplină de acţiune, putând lua măsuri de coerciţiune, pe care Germania l»-a recunoscut ca fiind legitim«. D. Tardieu, după explicaţie!« date, a încheiat făcând un apel la unirea tuturor partidelor, spre a pregăti un viitor material mai bun Franţei, Europei şi omenirii. ,ifi,k %