Universul, noiembrie 1931 (Anul 49, nr. 295-324)
1931-11-01 / nr. 295
Asigurarea „FRANSO-ROMÂNA“ _________Bucureşti, Oriviţei 23, Fondată 1920. Cine se gândeşte la familia sa, face o asigurare. Pe lângă economie şi amortizare îşi asigură familia, căci, în caz de deces, ea primeşte capitalul asigurat, în condiţiunile generale de asigurare. Bonurile speciale ale „Universului*" A. B. C. vă dă posibilitatea asigurării fără formalități și în cele mai bune condițiuni. rks. LA EXPOZIŢIA f n IA FIE MEU II» fiecare zi Ia Barai .^Tivoli’* din Expoziţie. Ceai dansat dela 5—7 ’j* cu renumitul Jazz dela Lîtio în K4A 1UL CICLOP Expoziţia este deschisă dela orele IO dim. până la 8 seara. MOBILE MODERNE, Instalaţiuni terinice şi sanitare bucătării şi articole de menaj, Muzică în casă, covoare, perdele vase porcelanuri, interioare moderne. 24 Octombrie—15 Noembrie Intrarea Lei 20.— AVIZ IMPORTANT Cel mai sigur şi bun plasament, astăzi, este cumpărarea unei vile: modernă, elegantă şi solidă, în Calea Dorobanei 124. Preţul variază ( 709.000 până la 1,350.000) costă numărul 45 al excelentei reviste Oglinda Lumii care cuprinde : ISscent la Brăila de Panait Istrati Alain Gerbault reîncepe aventura Profesorul Piccard în Bucureşti Satul oamenilor fără glas Nuvelă inedită Numeroase instantanee fotografice de la congresele Partidului Poporului, învăţătorilor şi al funcţionarilor publici. Jocuri. Umor. — Actualităţi din toată lumea. 4141 APARE IN FIECARE VINERI Casa de retrageri şi pensiuni a ziariştilor In conformitate cu art. 49 din legea pentru înfiinţarea Casei de retrageri şi pensiuni a ziariştilor, comvocăim adminerea generală a membrilor Duminică, 1 Noembrie ora 9 dim, în palatul sindicatului ziariştilor, str. G. G. Cantacuzino nr. 2, Bucureşti. ORDINEA DE ZI: e) Darea de seamă privitoare la situaţie financiară a Casei; b) Votarea bugetului pe anul 1931; c) Alegerea a patru membri şi patru supleanţi în consiliul de administraţie; d) Alegerea a doi membri în comisia de pantted; e) Alegerea a trei membri şi trei supleanţi în comisia de judecată. Votarea va avea, loc dela orele 10 până la 17 din acea zi. In cazul când la data sus arătată nu se va întruni cel puţin jumătate din numărul membrilor asiguraţii, adunarea va avea loc în ziua de Duminică, 8 Noembrie 1931 în aceleş lipe şi oră, cu aceeaş ordine ele zi fără iniei o e altă convocare, cu orice număr de membri prezenţi. -Preşedintele consiliului de administraţie provizoriu. Alexandru Marxodii. Membri N. Batzaria, N. Georgescu, V. Ionescu-Vion, I. Clopoţel, I. Argeşeanu. •------------«O X---------- Piaţa internaţională 99 a grâului In general, piaţa internaţională a grâului a rămas sub influenţa fluctuaţiunilor monedei şi a bursei de valori. Situaţia statistică arată o uşoară ameliorare. In ceea ce priveşte însămânţările din Statele Unite, reducerile vor fi aproximativ 15%. In Canada, rendementul oficial este evaluat la 230 milioane bushels faţă de 246 milioane bushels evaluări oficiale la 1 Septembrie. In Argentina, ministerul de agricultură publică un raport, arătând că suprafeţele însămânţate pentru campania anului 1931—32 este de 17.228.000 ani, faţă de 20.140.000 în 1930 (14% reducere). Prevederile pentru anul viitor 1931-32 sunt: producţia mondială de cereale va fi sensibil scăzută, astfel că stocurile vizibile de grâu din recolta actuală se crede că vor fi diminuate în puţin timp. Aceasta pentru aprovizionări. Piaţa franceză. Ofertele de grâu indigen sunt numeroase la preţuri aproape neschimbate de la o zi la alta. Tranzacţiunile cu grâu de provenienţă străină sunt oprite, deoarece nevoile au fost acoperite. Piaţa nord-africană. Ofertele susţinute. Comisiunea reunită la Paris zilele trecute a decis să menţină procentul de 10% pentru grâul de provenienţă străină la măciniş. Pe piaţa americană cantităţile sunt în bushels, iar valorile în cenţi. Pe piaţa Parisului, cantităţile în chintale, iar valorile în franci. 0X3 Reconfirmarea mandatului de arestare al comisarului Filimon Cluj. 29 octombrie Joi dimineaţă a fost trimis spre reconfirmare, mandatul de arestare al comisarului Filimon, tovarăşul de afaceri al fostului inspector de poliţie Cornel Sava, implicat şi el în fraudele cu spirtul negru. Tribunalul, după o scurtă deliberare, a reconfirmat mandatul de arestare al comisarului, astfel că va rămâne închis din nou, pentru 30 de zile. ---------x 0 x--------- Casa de adăpost pe muntele Postăvarul Societatea sportivă a Turingclubului, secţia Braişov, a ridicat pe vârful muntelui Postava, nuu o casă de adăpost. Inaugurarea acestei case, cuprinzând peste 20 de camere, destinate excursioniştilor cari vor să rămână peste noapte pe munte, se va face în ziua de 15 Noembrie, la 9 dimineața. 165 u m HUR Roman de LEWIS WALLACE UNIVERSUM Să se consolideze controlul legal — Una din răspunderi in dezastrele financiare — îii Cu prilejul aprofundării adevăratelor situaţiuni ale unora din marile societăţi financiare şi economice prăbuşite, se constată că pricinile rezultatelor jalnice pentru atâta lume nu se datoresc totdeauna numai crizei agravată de neprevederi şi incapacitate. Se descoperă şi alte cauze, care nu mai pot şi nu mai trebue să fie tratate cu acea indulgenţă, care a produs exemplaritatea negativă, manifestată prin mulţimea cracurilor, unele mai surprinzătoare decât altele. Când se procedează de experţi şi de justiţie la autopsia unor corpuri ce beneficiau de un prestigiu care se dovedeşte că era mai presus de temeiurile presupuse, se dă uneori peste procedee, operaţii, artificii mai mult sau mai puţin ingenioase, spre a se eluda garanţiile legale şi statutare, pentru încheeri de transacţii inadmisibile într’o concepţie respectuoasă de garanţiile indispensabile şi celor cari le fac şi celor cu cari se fac. De aci, profunzimea de amăgiri a ispitiţilor de magnetismul prosperărilor aparente, cu pierderi imense când naufragiul se produce. De aci, ezitarea altora de a se adresa aşezămintelor similare, chiar când sunt mai solide şi mai serioase decât cele dărămate prin propriile lor greşeli. In asemenea condiţiuni, creditul nu poate să se desvolte, încrederea nu poate să crească, finanţele şi economia generală suferă, indivizi şi colectivitate se resimt profund. Spre a se înfrâna aceste stări dăunătoare ţării, trebue să se accentueze până la maximum mijloacele de rezistenţă, control şi sancţiuni. Chiar în unele mari societăţi, acţionarii nu ştiu adesea ce se petrece. Consiliile de administraţie, cel puţin în parte, sunt de multe ori simple figurante pentru avantajul de a participa la tantieme exagerate, uneori revoltătoare, faţă de randamentul lor negativ. Acolo, direcţiunile tac şi spânzură, uneori cu pricepere şi tact, dar alteori fără însuşirile necesare, de multe ori subiectiv şi personal. Administraţiile de felul acesta nu pot să meargă pe teren sigur. Belşuguri trecătoare sunt urmate de desnodăminte inevitabile, premature sau tardive. Şi odată cu uimirea şi consternarea produse de rostogoliri prevăzute sau spontane, intervin pierderi enorme, suferinţe grozave în massele celor cari au crezut că-şi folosesc capitalurile mari sau mici ajutând în acelaş timp nişte instrumente de progres economic. Asta nu mai poate continua. Oamenii trebue să fie apăraţi de deziluziile în care n’au nici o vină. ” Controlul: iată ce trebue să se intensifice în primul rând. Control când li se admite funcţionarea. Control în tot cursul funcţionării. Dar real, profund, integral, pe tot frontul activităţii, nu formalităţi anodine, pasivitate încurajatoare de greşeli şi abuzuri. Legile obligă pe comercianţi şi societăţile comerciale să ţină la curent justiţia în mod sincer, cu toate evoluţiunile şi fluctuaţiunile lor. Modificările capitalului, consiliilor de administraţie, direcţiilor, centralelor şi sucursalelor, încheerile adunărilor generale, fuziunile şi dijungerile, bilanţurile, toate trebuesc comunicate justiţiei, în caz contrariu ea fiind în drept şi obligată să aplice rigorile legale. Legea n’a văzut însă în aceste garanţii numai nişte forme amorfe, uzuale şi inoperante. Ea a văzut în ele mijlocul de a menţine în realitate şi conştiinciozitate funcţiunile financiare, şi de a asigura şi apăra resursele încredinţate. Ca atare, ea le-a conceput efective în cel maistrict interes al cuvântului. Cum se explică atunci, că unele dezastre descoperă operaţiuni abuzive, ilegalităţi cronice, derogări flagrante de la statute, camuflări nepermise, manopere care nu puteau şi nu trebuiau să scape, a căror prevenire sau înfrâmare ar fi cruţat şi distrugerea unor întreprinderi care ar fi meritat să trăiască, şi catastrofale pierderi în marele public ? Faptul nu se explică decât prin desuetudinea controlului prevăzut de legi. Că justiţia este aglomerată şi multe atribuţiuni se îndeplinesc într’un ritm inferior celui obligatoriu şi necesar; că unele organe îndatorate să acţioneze serios în direcţiunile impuse de funcţiunile lor, o fac cu mai puţină vigoare decât ar trebui, pentru ca rolul lor să aibă în adevăr efect, că reglementarea acestei tutele judiciare asupra laturei financiare a comerţului este insuficientă şi prin ea însăşi şi prin modul de executare, este în afară de orice îndoială. Aci trebue să se caute o parte din răspunderi în tragicele întâmplări la care asistăm. Spre a stârpi efectul, trebue să se înceapă cu cauzele. Pe de o parte, să se completeze aparatul legal, punându-l în situaţiune să împiedice şi să reprime şi ingeniozităţile neprevăzute la data edictării lui. Căci rafineriile şi perversităţile progresează, pe când legile care ar trebui să le urmărească pas cu pas, stau pe loc, în acelaş timp când se modifică cele care n’au nevoe. Pe de altă parte, să se dea viaţă aparatului legal, printr’o veghere mai strictă, printr’o atenţie mai profundă, printr’o manevrare mai promptă, prin scoaterea acestei mari misiuni din domeniul obicinuinţelor superficiale, al clişeelor scăpate de sub cenzura seriozităţii. Organele justiţiei să fie sporite şi întărite cu drepturile şi obligaţiunile necesare, pentru ca exerciţiul tutelei legale să nu fie o impotenţă care apare tragicomică atunci când, odată naufragiile produse, se constată că s’au făcut lucruri care n’ar fi fost permis să scape şi să se repete fără nicio supărare ! Câtă vreme cele mai delicate îndeletniciri se vor bucura de o imunitate transformată în uz, rezultatele penibile îşi vor continua seria funestă. Nu mai trebue să asistăm la umilitoarea situaţiune de a auzi in momentul prăbuşirilor şi desperărilor, strigătul sfâşietor şi îndreptăţit: — Cum ? N’a văzut nimeni ? Nu ştia nimeni ? Cum s’a îngăduit şi cum s’a perpetuat? Unde şi pe ce vremuri trăim ? Să ia aminte toţi acei cari n’au făcut-o până acum, pentruca răspunderile es rând pe rând la iveală şi sancţiunile vor trebui să privească toate cauzele acestor nenorociri. Cornel Sava in faţa tribunalului — După vechiul obicei, el se sustrage mereu de la desbateri — Cluj, 29 Oct. Joi urma să se judece, în faţa tribunalului *. IIH-a, procesam fostului inspector general de poliţie Cornel Sava, cunoscut publicului în legătură cu afacerea spirtului negru. După cum se ştie, Sava a fost dat în judecată de agentul de poliţie Petre Pop, pentru abuz de putere, fals în acte publice şi leziuni corporale. Procesul a fost amânat de vreo zece ori până acum, din cauza lipsei acuzatului, care refuza mereu să se prezinte în faţa justiţiei. Tribunalul, constituit din d-nii președinte Hortopan și judecător Breban, înainte de a fi început desbaterea procesului, a primit un certificat medical, eliberat de d. dr. Minea, directorul clinicii de nervi, prin care d-sa constată că acuzatul nu se poate prezenta la proces, fiind bolnav. D. procuror Colfescu a cerut ca tribunalul să constate, în mod oficial, starea sănătăţii acuzatului şi să trimită, în acest scop, la clinică, unde este internat Sava, un medic legist al tribunalului. S-a admis cererea reprezentantului parchetului, astfel că, la faţa locului au plecat d-nii: prim-procuror: Filipescu, dr. Hossu, medic legist şi A. Drăghiciu, şeful biroului judiciar al chestunii de poliţie. Comisia a stabilit că Sava are o temperatură de 57,5 grade, fiind bolnav şi nu se poate prezenta la desbateri. Din acest motiv, tribunalul a amânat procesul pentru ziua de 11 Noembrie. I Anul XLIX Nr. 295 Duminica 1 Noembrie 1931 Un raid aviatic românesc la (ilia (ai (Hi-ila) După raidul făcut la Karkmn (Sudiainuil englez), înteeiprinzătorul nostru aviator, d. Ionel Ghika, prepară un nou raid, de data asta spre a bate recordul ţinut de englezi. Distanţa de la Londra la Colonia Cap a fost străbătută în 9 ziile. — „Am credinţa, ne spune d. Ghifea, să sbor această distanţă (aproape 15.000 km.) în 7 zile. RECORD CU AVION ROMANESC ,,Am mare ambiţie să fac acest sbor cu un avion românesc. In acest scop, m-am gândit să întrebuinţiez un avion Set, pur românesc, conceput şi lucrat în Bucureşti. Cu un astfel de avion, montat cu un motor Jaguar de 300 h. p., provenit diin stopul aviaţiei militare, sper să bat recordul englez. Avionul are viteza de aproape 240 km. pe oră şi o rază de acţiune de 1700 km.", TOT SINGUR... D. Ghitka intenţionează să plece tot singur la bord, aşa cum a sburat de la Bucureşti la Kartum şi înapoi. Preparativele vor începe chiar în luna viitoare. Pentru sborul pe deasupra atâtor regiuni, este nevoe de permisuri speciale obţinute de la diferite ţări, pe unde sboară. Până la obţinerea hârtiilor necesare trebue 2-3 luni. Conferinţa miniştrilor de aviaţiei, ţinută la BucCureşti, a avut tocmai rostul de a căuta soluţia pentru simplificarea călătoriilor cu avionul. D. Ionel Ghilig crede, că în Aprilie viitor, va fi complet gata de plecare. Această lună e una din cele mai favorabile pentru raidurile pe distanţa spre Africa de sud. Dacă iniţiativa de record va fi oficială, d. Ghika va pleca de la Londra, de unde va începe cronometrarea , iar dacă încercarea nu va fi oficială, d-sa va pleca direct de la Bucureşti. Nu va mai trece însă pe coasta Asiei, aşa cum a făcut în raidul spre Kartum, ci va suira direct peste Meditonana. Etapele vor fi stabilite după raza de acţiune a avionului. Timpul de odihnă la dus va fi de cât mai mică durată spre a putea face acest lung traect în 7 zile. Şi această încercare a d-lui Ionel Ghika, de natură să adauge renumelui aviaţiei noastre, este încă un prilej de cinste pentru noi. OK. Procesul Plavschi - Curcioglu — Şedinţa secretă.—unilor in Cernăuţi, 29 Oct. Cunoaştem din reportagiile precedente, mersul interesantului proces Plavschi-Curcioglu, care se desbate de ani de zile la Curtea de apel din localitate. Să recapitulăm în mod succint. Curcioglu, originar din Tiflis (Georgia) fost mare bogătaş, a fost nevoit să părăsească Rusia încă de la începutul revoluţiei. La plecare, a lăsat în mâinile amicului său Plavschi, cu procură autentificată şi înregistrată la tribunal, întreaga sa avere. După ani de rătăcire şi grea mizerie, îşi întâlni prietenul la Constantinopol. Cerându-i restituirea averii, acesta declară că nu mai are nimic. Plavschi dispăru din nou, iar după căutări trudnice Curcioglu îl întâlni în România. Plavschi se căsătorise cu fica generalului Lischin, moșier din Nordul Basarabiei. Descoperind că o mare parte din bijuteriile sale au fost de- Fotografierea bijuteriugiu — puse de Plavschi în safeurile unor bănci din localitate, Curcioglu intentă proces, iar întreaga avere a lui Plavschi fu pusă sub sechestru. In jurul bijuteriilor se dă de ani de zile o grea luptă, iar procesul se tot amână din cauză că ambii împricinaţi nu pot aduce dovezi concludente de proprietate. In şedinţa secretă a fost au- I diat ori martorul Carura, care a făcut depoziţii de mică însemnătate. Preşedintele Curţii de apel a dispus fotografierea unor bijuterii în scopul de a cere bijutierilor Favier şi Marchart din Paris informaţiunea dacă acestea au fost cumpărate de generalul Lischin, de la dânşii. Plavschi afirmă că bijuteriile aparţin socrului său generalului Lischin, decedat nu de multă vreme. Bijuteriile au fost fotografiate azi dimineață, iar fotografiile au fost trimise bijutierilor parizieni. Se pune mare greutate pe răspunsul ce va sosi din Paris. De la Teatrul Naţional din Cernăuţi — ,,Madame sans gene”, comedie in 4 acte de V. Sardou şi Em. Moreau — Cernăuţi, 29 Oct.. Prima premieră a , teatrului Naţional a fost împrumutată repertoriului francez. Este comedia „Madame Sans Gene“ de Sardou şi Moreau, comedie scrisă In genul comediei franceze, exuberând de spirit viciu, de scene emoţionante, de situaţiuni dramatice şi forţând un pronunţat accent de simpatie pentru cei de jos, pentru cei ce se ridică prin vrednicie proprie şi se menţin, acolo unde au ajuns, prin meritele lor. Este povestea istorică a sergentului ajuns mareşal al Franţei (Lefèvre) şi a soţiei sale, „Madame Sans Gene“, provenită din simplă spălătoreasă. Evident că aceasta s-a putut întâmpla numai sub împăratul democrat Napoleon, care şi el a urcat treptele tronului, pornind dela simplu sublocotenent. Ascensiunea extraordinară a lui Lefèvre şi a soţiei sale este povestea ascensiunii celor vreo- nici, cari, deşi de origină umilă, I ajung la cele mai înalte situatuni sociale numai graţie meritelor lor. Acolo întâmpină invidia şi dispreţul celor căzuţi cu harizobul din cer, dar in ciuda acestora, sunt vrednici să-şi păstreze situaţiunile dobândite. Este în aceastăpiesă sănătate morală, proslăvirea calităţilor rasei franceze, aşa că constituie un preţios şi veridic capitol al istoriei Franţei Napolioniene. Piesa s’a bucurat de interpretare bună. Incontestabil în fruntea ei trebuie să punem pe ci-ne .4. Capustin Fotino, nu numai fiindcă „Madame Sans Gene“, pe care a incarnat-o, este rolul principal, dar ?i fiindcă ne-a oferit un joc de clasă superioară. Din cauza unor împrejurări, independente de voința d-sale, în stagiunea trecută n’a jucat aproape deloc. Şi a fost o pierdere mare pentru teatrul Naţional din Cernăuţi, căci d-na Carpustin ne-a oferit totdeauna precum şi la ultima premieră un joc distins prin inteligenţă, naturaleţă, volubilitate şi emotivitate. A fost secondată în această piesă de jocul talentat al d-lui I. Cernea (Lefèvre), de jocul degajat all d-lui Economui (Fouchét, de jocul elegant al d-lui L Aureliande Neipperg) şi integrată de jocul bărbătesc al d-lui N. Bulandra, un adevărat Napoleon ca mască şi joc. D-nele J. Moruzan şi N. Cososchi în regina Carolina şi principesa Eliza au fost o pereche de surori (ale lui Napoleon), cari au ştiut să evenţieze, prin jocul lor, parvenitismului dublat de veleităţi de nobleţă. Piesa a fost pusă în scenă de d. S Alexandrescu. D-sa mai are un merit la reuşita acestui spectacol: acela de a fi tradus piesa, și a tradus-o bine. De astădată publicul a fost foarte numeros, dovedind încăodată că înțelege să sprijine numai spectacole bune. P. L. Din doleanţele salariaţilor publici __ Propunerea d-lui prof. Sp. Iacobescu dela Academia comercială, făcute la congresul ţinut de curând — A trecut aproape neobservată comunicarea făcută recentului congres al salariaţilor publici de către d. prof. Sp. Iacobescu dela Academia de înalte situle comerciale şi industriale din Bucureşti. Şi totuş, comunicarea are o importanţă deosebită pentru că priveşte fundamentul economic al revendicărilor funcţionăreşti. Oricâte vorbe s’ar vântura pe tema curbei de sacrificiu, a revizuirii averilor salariaţilor publici şi a altor probleme de interes negreşit palpitant nu numai pentru slujitorii ţării, dar chiar pentru ţara însăşi, adevăratele leacuri pentru tămăduirea necazurilor funcţionăreşti nu pot fi găsite decât întrun sistem de organizare economică, graţie căruia salariile actuale să capete—prin metodele nnrei cooperări solidariste — o mai mare putere de cumpărare ca azi. D. Sp. Iacobescu a propus în congres o serie de soluţiuni menite să satisfacă exigenţele cele mai grele şi anume aprovizionarea salariaţilor publici cu ajutorul unei instituţiuni financiare existente, căreia statul să-i dea însă un efectiv sprijin legiferat. Acest institut ar servi interesele funcţionarilor, finanţând—în colaborare cu alte forţe financiare din ţară şi chiar din străinătate — diferite întreprinderi privind construirea de locuinţe ieftine în condiţiuni suportabile, cu anuităţi mici şi pe termene lungi, cum şi organizând nu numai aprovizionarea în rate, dar şi asigurarea funcţionarilor publici, printr’un sistem combinat, care să permită slujbaşilor eforturi financiare minime pentru realizarea morui trafiu cât mai ferit de necazuri. D. prof. Sp. Iacobescu a propus chiar textul unui ante-proiect de lege, care să asigure posibilitatea acestor realizări, graţie cărora o epocă de înviorare economică să înceapă pentru salariaţii publici, suprimând multiplele pricini de nemulţumiri şi amărăciuni, ce dăunau nu numai funcţionarilor ca familişti îşi energii sociale, dar păgubitu chiar mecanismului administrativ al ţării, care se cere bine întreţinut şi susţinut de elemente fără preocupări cotidiane de credin mărunt. Iată de ce spunem că n’ar fi trebuit să treacă neobservată propunerea făcută congresului de d. prof. Sp. Iacobescu, comunicare asupra căreia vom avea prilejul să revenim pe temei de date statistice cât de curând. L. Iliescu, Decadenţa „gheişelor” japoneze — De la duioşia de altădată, la ravagiile jazzului — Sindicatul „Gheişelor” din Tokio şi Osaka se pregăteşte de luptă contra concurenţei servitoarelor de cafenele care, de câtva timp, le ameninţă liniştita lor existenţă. Nu cred în triumful absolut al acestor servitoare de cafenele, ca este noul gheişe din 1931. Gheişele vor rămâne pururea ghieşe, iar servitoarele vor fi vecinie servitoare. Un fapt de felul acesta s’a petrecut acum 17 ani. In acel moment, am văzut apărând un tip nou de femee, acele „jovn”, actriţe. Ele aveau atracţiunea noutăţii şi creiară o nouă estetică femenină japoneză. Mare fu emoţia în lumea „florilor şi sălciilor“, adică printre gheişele care se îngrijorau de ideea că actriţele o să le înlocuiască. N’a fost nimic. Mai târziu, apăru un gen nou de gheişe. Erau femeile care se dedeau pur şi simplu la prostituţie, neglijând complet graţioasele talente de cântăreţe şi dansatoare ale gheişelor tradiţionale. Rezultatul fu acelaş. Gheişele tradiţionale, cu aerul lor atât de graţios şi mlădios, „umerii lor de sălcii“ eşiră victorioase din luptă. Totuşi, ameninţarea servitoarelor de cafenele japoneze nu este de dispreţuit. Femeile acestea se dedau cu plăcere la exigenţele vieţii moderne. Or,clienţii sunt din ce în ce mai câştigaţi gusturilor şi obiceiurilor occidentului. Chiar în casele de ceai tradiţionale, dansează tango şi foxtrot, pe mese şi aduc discuri de jazz, cer să li se cânte ariile zilei. Vremurile s’au schimbat! Acum zece ani, te duceai în casele de ceai din Tokio cu câţiva pinteni din Osaka veniţi înadins să asculte cântecele delicioase ale faimoasei gheişe Kanetmatson şi ştiu clienţi cari treceau nopţi albe, în reverie, ca să audă cântând pe celebra gheişă, Fujimura din Niponbashi... care are astăzi 70 ani! Astăzi, tineri fără număr dispreţuesc aceste vechi obiceiuri şi muzica nostalgică a gheişelor care se asculta altă dată până in zorii zilei cu cântecul cucului. Ei sunt din vremea „iuţelei“ şi „rezultatelor“. Ei îşi cheltuesc paralele la cafenea, se duc la dancing, unde găsesc imediat 40—50 dansatoare de meserie. Dau năvală spre plăceri, nu au timp nici să aştepte, nici să savureze lucrurile delicate. De aceea, Sindicatul gheişelor a vroit să lupte contra acestei concurenţe într’un chip practic şi inteligent: a hotărît creiarea unei şcoli de gheişe, unde profesori ar învăţa pe tinerele femei modele epocii noastre, adaptarea cântecelor clasice la ritmul jazzurilor, noţiuni generale de muzică şi de cântece occidentale. „Samisepa“, acea ghitară uşoară, cu trei coarde a gheişelor tradiţionale, va cânta de acum arii venite din Europa şi America. Criza economică a mai ac centuat conflictul. In casele de ceai, clientul ca să asculte gheişa favorită, trebue să plă- tească 15 yeni (aproape 1300 lei), pe când în cafenelele din Guinea, marele bulevard din Tokio, nu cheltueşte decât costul unui cognac şi al unui whisky şi bacşişul lăsat la apreciere. Consecinţa a fost că clienţii s’au dus din ce in ce mai mult la cafenea, unde e mai puţină ceremonie, mai multă libertate şi veselie. Casele de ceai îşi scăzură preţuţurile, dar, vai! jertfa aceasta nu le vedete vechile succese. Fără îndoială, gheişele noastre sunt tot încântătoare, dar viaţa modernă ispiteşte oamenii, mai ales tineretul. Este la fel cu concurenţa cinematografului pentru vechiul şi clasicul nostru teatru Kabuki. Modernismul tinde să invadeze totul: gândiţi-vă că 80 la sută din japonezi se îmbracă europeneşte şi că cinematografele numără peste 180 milioane spectatori pe an. Spectacolele artistice şi rafinate ce le oferă gheişele şi kabukiul nu mai sunt de loc de acord cu vremea noastră. Cea mai bună soluţie ar fi, după părerea mea, să se dea gheişelor noastre ceva mai multă libertate, să fie liberate de regulamente demodate. Niţel aer curat în sânul sindicatului chiar n’ar strica („Kaizo“, din Tokio). Roko Hirayama ---------:x:q:x:-------- Procesul ibovnicei fiorosului asasin Teodorovîci Cernăuţi, 29 Oct. Elisabeta Baranovsca., ibovnica fiorosului asasin Teodoroj viei, a fost arestată şi dată in I judecată, învinuită că a tăijnuit şi ascuns pe amantul ei, pe mult temutul asasin şi criminal Teodorovici, în timp ce poliţia îl căuta peste tot. In faţa tribunalului, Elisabeta Baronovska se desvinovăţeşte declarând că a ţinut ascuns pe bandit numai de frică, deoarece acesta o ameninţa cu moartea în caz că-l va trăda. Din lipsă de martori procesul a fost amânat. Preţul abonamentului la ziarul UNIVERSUL este Lei 750 pe un an „ 380 pe 6 luni .. 200 pe 3 ’ '•1 La marile sărbători religioase din Ierusalim, veneau în ordine şi orânduială ostăşească , şi totuşi nu erau înguşti la suflet, ba dimpotrivă îngăduitori chiar faţă de păgâni. Priveau cu mândrie la Septoris şi Tiberias, oraşe curat romane, ridicate de irod la a căror zidire dăduseră şi ei ajutor. Trăiau în pace cu toţi ceilalţi concetăţeni, ori de ce neam şi religie ar fi fost aceştia. Ei au dat poporului evreu poeţi tot aşa de mari ca şi autorul Cântării Cântărilor şi profeţi, ca Osias. Pentru un popor aşa de viteaz şi mândru, plin de fantazie şi desinteres, de bună seamă că o istore, ca aceea privitoare la noul rege, trebuia să aibă o deosebita însemnătate. Nădejdea că acest rege va nimici Roma, a fost deajuns pentru ca Ben Hur să-i câştige de partea sa, iar credinţa că se va întemeia o împărăţie universală, mult mai puternică decât a Cesarilor şi mai vestită decât a lui Solomon, mai mult încă, o împărăţie vecinică, credinţa aceasta a fost un imbold neîncetat, făcându-i să-şi dea şi trupul şi sufletul pentru cauza noului Rege. In sprijinul spuselor lui, Ben Hur aducea ca mărturie pe profeţi şi istoria lui Balthazar, care aştepta în Antiohia, venirea Regelui. Şi ei erau mulţumiţi, cu atât mai mult, cu cât aceasta era vechea istorie despre Messia, cunoscută lor tot atât de bine ca şi numele Domnului, era visul pe care-l visaseră de atâta vreme şi pe care acum aveau să-l vadă cu ochii. Venirea Regelui nu era o întrebare pentru viitor . Regele venise chiar şi doar avea numai să se arate. Astfel au trecut foarte repede pentru Ben Hur, lunile de iarnă şi veni primăvara cu ploile ei binefăcătoare, pe cari Ie aducea dinspre mare, vântul de apus. Lucrase cu atâta sârguinţă şi cu atâta isbândă, încât putea să spună cu deplină bucurie tovarăşilor săi : „Acum poate să vină Regele ! N’are decât să ne spună unde doreşte să-şi aşeze tronul, căci suntem destul de tari să i-l ridicăm şi să-l susţinem. Mulţimea numeroasă, care venise în legătură cu el, îl cunoştea numai sub numele de fiul lui Iuda, fără să ştie mai mult. Intr’o seară, pe când Ben Hur şedea cu câţiva din Galileeni săi în Trahomitida, la intrarea peşterii, care-i servea drept locuinţă, veni la el un Arab şi-i aduse o scrisoare, în care citi cele de mai jos : Ierusalim, Nisan IVA S’a ridicat ar profet, despre care luipea zice că scrie. Ani dera rândul, el a trăit în pustie şi noi îl socotim cu adevărat un profet. . . Şi lucrul acesta se vede din chiar cuvintele lui, căci neîncetat, el vorbeşte despre un altul, cu mult mai mare decât el, care, după spusele lui, va veni în curând ■ el îl aşteaptă acum pe ţărmul de răsărit al Iordanului. L-am auzit şi l-am văzut şi eu, şi sunt încredinţat că acela pe care-l aşteaptă este Regele pe care-l aştepţi şi tu. Vino deci, şi vezi. Tot Ierusalimul iese să vadă pe profet, iar malurile Iordanului sunt pline de lume, ca Muntele Măslinilor în zilele Paştilor”. Malluch Faţa lui Ben Hur se lumină de bucurie. „O, iubiţi prieteni”, strigă el, „scrisoarea aceasta pune capăt aşteptării şi aspiraţiunilor noastre ; crainicul Regelui s’a ivit şi-i vesteşte venirea”. Ben Hur citi scrisoarea, înaintea lor şi toţi se bucurară împreună, de frăduiala cuprinsă în ea. „Pregătiţi-vă”, continuă el, „şi mâine să plecaţi acasă. Acolo daţi de ştire alor noştri, să fie gata şi să se adune când voiu porunci. In interesul meu şi al vostru, voiu cerceta dacă omul acesta este într'adevăr noul Rege şi vă voiu înştiinţa numaidecât. Până atunci să ne bucurăm de fericita veste”. Innapoindu-se în peşteră, Ben Hur făcu o scrisoare lui Ilderim şi alta lui Simonide, comunicându-le înştiinţarea primită, precum şi gândul lui de a se înnapoia imediat la Ierusalim- Scrisorile fură trimise prin curieri speciali. După ce se înnoptă şi stelele-i putură lumina calea, se sui pe mal şi porni spre Iordan, cu arabul care-l Însoţea, pentru ca să apuce drumul caravanelor dintre Rabbath-Ammon şi Damasc. Călăuza ştia bine calea, iar Aldebaram era destul de iute, aşa că spre miezul nopţii, erau departe de ţinutul vulcanic al Trahonitidei. 2. O SURPRIZA Ben Hur voia ca mai ’nainte de a se face ziuă, să poposească undeva, în vreun loc sigur, unde să se poată odihni, dar zorile îl apucară pe drumul pustiului. Ţinu deci drumul înainte, deoarece călăuza îi făgădui că peste puţin vor ajunge într’o vale înconjurată de stânci înnalte, unde se află un isvor, câţiva duzi şi iarbă verde, loc de odihnă pentru oameni şi iarbă pentru dobitoace. Pe când Ben Hur se gândea la evenimentele minunate, care socotea că vor avea loc în curând, şi vor schimba din temelie atât viaţa individului cât şi pe a popoarelor, pururea trează, privea cu atenţiune de jur împrejur. Deodată strigă la tânăr : nişte streini se iviseră înapoia lor. Cât puteai cuprinde cu ochiul se vedea întinsul nemărginit al pustiului nisipos , doar la stânga se zărea în depărtare, un lanţ de munţi, par’că nesfârşit. Intr’un ţinut ca acesta ochiul lor putea să deosebească uşor obiectul ce se apropia de ei. „E o cămila cu călători”, trîse Arabul, după câteva etipe. „Mai e altcineva în urma ei ?*’ întrebă Fen Hur.v.E singură. Ba, nu, mai este un om călare, proibil, călăuza”. (Va urma). .