Universul, octombrie 1935 (Anul 52, nr. 270-284)
1935-10-01 / nr. 270
DATORIA NOASTRĂ | _ t ----- Dacă vizita pe care un grup de parlamentari francezi a făcut-o, recent, la Budapesta s’ar fi redus la o simplă excursiune, desigur că ea ar fi trecut neobservată în afară de frontierele Ungariei. S’a întâmplat însă ceeace au era greu de prevăzut. Partizanii d-lui Gömbös, împreună cu conducătorii Ligii revizioniste din Budapesta, au organizat cu acel prilej câteva manifestaţiuni şi demonstraţii revizioniste cu scopul de a impresiona şi a câştiga sentimentele oaspeţilor francezi în favoarea tezei lor. Nu ştiu întrucât au reuşit şi nu pot face decât trista constatare că se găsesc parlamentari francezi, cari să se mai îndoiască de dreptatea cauzei noastre, care a fost definitiv soluţionată prin triumful principiului naţionalităţilor, prin triumful libertăţei şi al dreptăţei. Acestora însă le-au răspuns cu autoritate doi distinşi ziarişti francezi, adânc cunoscători ai situaţiei : d-nul Emil Buré, directorul ziarului „l’Ordre“ şi Albert Mousset prim redactor la „Journal des Debats“. Opinia publică franceză va şti să aleagă desigur intre cuvintele rostite la Budapesta de acel deputat francez care s’a lăsat impresionat de ipocritele lamentări ungureşti şi intervenţia energică, patriotică, luminată şi sinceră a d-lui Emil Boré, a cărui prietenie neclintită faţă de România, nu numai că nu i-a slăbit nici odată patriotismul lui de francez, dar tocmai în acest patriotism a găsit justificarea sentimentelor lui pentru ţara noastră. Ar fi deci de prisos să insist 43,*n ryoA asupra lui proste dureroase** pe care -1- după cum a spus d. Buré — a produs-o, In statele Micii înţelegeri, vizita deputaţilor francezi. Această vizită a fost calificată de distinsul ziarist drept o „deplină uşurinţă politică“, iar de confratele său d. Mousset, drept o „gravă greşală menită să servească propaganda revizionistă“. In această privinţă sentimentele noastre de prietenie şi de încredere faţă de Franţa, au căpătat deplină satisfacţie şi, după cum, acum câtva timp, n’am confundat opinia publică engleză cu „uşurinţa“ unor parlamentari englezi căzuţi şi ei în cursa maghiară, tot aşa, şi cu atât mai puţin acum, nu vom confunda opinia publică franceză — pe care o cunoaştem şi care ne cunoaşte — cu „uşurinţa politică“ a câtorva deputaţi francezi. Dar, acest „scandal de la Budapesta“, cum 11 califică d. Boré Inadmirabilul şi energicul d-sale articol, ne dă prilejul să facem din nou o constatare: e vorba de indolenţa oficialităţii noastre faţă de propaganda revizionistă din ce în ce mai activă. Noi stăm cu braţele încrucişate. Oficialitatea noastră lasă pe I duşmanii unităţii noastre naţionale să strecoare în sufle- I tele naivilor îndoiala asupra I justiţiei pe care se razămă această sfântă unitate. Pro- I paganda revizionistă nu găseşte în calea ei nici o împotrivire — sau aproape nici una — din partea propagandei oficiale româneşti care e datoare să ţie trează opinia publică din ţările străine, să înpedice răspândirea minciunnei şi să întrebuinţeze toate mijloacele ce-i stau la îndemână spre a distruge intriga, calomnia şi otrava revizionismului maghiar. Ne-am spus de multe ori părerea în această privinţă. Glasul nostru, din nefericire, a răsunat în pustiu. Guvernele noastre au alte preocupări. Dar, dacă oficialitatea nu-şi face datoria, să ne-o facem noi, cei din jurul „Ligii Antirevizioniste“, cu o îndoită energie, cu şi mai multă tragere de inimă, cu şi mai multă hotărîre. Să ne strângem rândurile, să ne simţim cot la cot unul lângă altul şi printr’o activitate zilnică, atentă şi de o intensă propagandă, să dăm amicilor noştri din străinăta-te, cari — ca d. Emil Burea şi alţii — ne susţin cu atâta căl- I dură şi desinteresare, concursul nostru obligatoriu şi eficace. . Să nu luăm lucrurile în glumă. Propaganda revizionistă nu-şi alege mijloacele şi nu doarme. Tari pe dreptul nostru, hotărîţi să-l apărăm cu orice sacrificiu, să nu tolerăm duşmanilor noştri nici un pas înainte. De nenumărate ori am sfătuit pe oficialii noştri să invite la rândul Ar şi toţi acei parlamentari din alte ţări cari vor să fie edificaţi, să viziteze regiunile peste carie se întind privirile lacome ale ungurilor, să vadă realitatea. Noi nu avem nimic de ascuns şi nu pe vorbe ci pe realitate se reazumă unitatea noastră naţională. Dacă n’a făcut această invitaţie oficialitatea, să pornească atunci din iniţiativa poporului. Invitaţi ai naţiunii române să fie toţi acei pe cari îi vom primi cu braţele deschise şi îi vom lăsa să cu- treera ţara şi să vadă cât de îndrăzneţe sunt minciunile ungureşti şi cât de mare este dreptatea noastră. Fac un călduros apel la toţi românii să se strângă în jurul „Ligii antirevizioniste“ astfel încât, prin contribuţia tuturor, să se asigure mijloacele spre a face să triumfe adevărul în faţa reprezentanţilor opiniei publice străi- ne — parlamentari, ziarişti, publicişti — pe cari iî vom invita să ne viziteze. Fac acest apel cu convingerea că el va avea răsunet în sufletul românesc. STELIAN POPESCU 7~WT▼ D. Mussolini explică pretențiile Italiei Anglia reccutase împărțirea Abisiniei Paris. 28Radorfy- „Până în ultimul timpAnglia era prima care cohidera că independenţa Aisiniei constitue oarecum o surpare“, a declarat d. Mussolini într’un interviu acordat lui Alfred Molet, corespondentul din Romiul lui „Petit Journal“. „In 1925 am discutat cererile mele cu ambasadora Angliei, sir Ronald Grabham. Atunci s’a vorbit despre un act care să aducă o împărţire a Abisiniei — auzi, d-le? — să împărţim Abisinia“. întrebat dacă s’a vorbit despre împărţirea Abisiniei şi cu prilejul conversaţiilor avute cu d. Laval, ducele a răspuns: „Desigur că nu. Laval nu avea nimic să-mi permită pentru că chestiunea era deja soluţionată cu Anglia. Laval nu apăra decât drepturile economice ale Franţei în Abisinia, în zona căiei ferate, Djibuti-Addis Abeba“. NEVOIA UNEI OCUPAŢII MILITARE Şeful guvernului italian a vorbit apoi de silinţele date pentru stabilirea unor raporturi de bună vecinătate cu Abisinia. D-sa a amintit semnarea tratatului din 1928 şi decepţia Italiei, despre imposibilitatea unor asemenea raporturi şi despre absoluta necesitate a unei forţe care să garanteze securitatea Somaliei şi Eritreei. „Negusul, care e mai bine sfătuit, pare să dea dovadă de oarecare supleţă. Cum să ne apărăm însă contra sălbăticiei şi anarhiei Ruşilor? „In Irak, ca şi în Maroc, a fost pus în practică singurul mijloc, căci nu mai era altul. In ce priveşte rolul Franţei, şeful guvernului a declarat: „Mulţumesc Franţei că a făcut totul pentru a împiedica iocnirea între două mari puţin. In modul acesta, Iavai a levit şi cauza păcii şi Interesel ţării sale. Păstrez pentru acel mare om de stat — şi eunu cântăresc cuvintele — o pricenie profundă”, „ ocupaţia militară“. D. Mussolini a făcut apoi istoricul întregei chestiuni pe tărâmul diplomatic spunând că Anglia a fost înştiinţată de intenţiile Italiei la 29 Ianuarie şi la 1 Mai. „Am trimis în mod făţiş trupe prin canalul de Suez şi cu toate acestea, până la vizita d-lui Eden, Anglia nu a protestat“. Ducele a criticat apoi Societatea Naţiunilor, care nu a intervenit până acum în nici un conflict : „nici în Europa, contra Germaniei care a nesocotit pactul, nici în Orient, pentru apărarea unei ţări cu o civilizaţie atât de veche şi de perfectă cum e China, şi nici măcar în America de Sud”. Ducele mulţumeşte Franţei şi critică Soc. Naţiunilor Italia nu e ditându-şi întrebarea dacă talia e agresoare pe tărâmul dreptului, şeful guvernului subliniază că nu poate fi vorba de aşa ceva şi că cei 250.000 de italieni stau faţă în faţă cu 800.000 abisinieni. „Cine urmăreşte pregătirile militare ale Abisiniei poate vedea de ce parte se află spiritul ofensivei și agresiunei“. agresoare „ANGLIA SA NE LASE IN PACE“ După ce a amintit insuficienţa propunerilor comitetului de cinci, ducele a răspuns la o întrebare în legătură cu svon 11 rile despre o nouă conferinţă tripartită. „Nu refuz. In fond, cel mai nimerit lucru ar fi ca Anglia să ne lase în pace, cum am lăsat şi noi în pace totdeauna pe englezi“. D. Mussolini a încheiat cu o notă optimistă, evocând „moralul de neînvins“ al pepotului italian. întrevederile d-lui Goemboes la Berlin — ■' ' . — _ V. — . 'V .. iţia „D. N. B.“ comunică : \ D. Goemboes, primul ministru al Ungariei, însoţit de generalul Goering, primul ministru al Prusiei, a sosit azi pe aerodmwul Tempehof, venind cu avionul de la Insterburg. D. Goemboes va fi primit, mâine în audienţă de Fuehre- Irer. După a opta, d-sa se va întâlni cu mai mulţi miniştri ai Reichului, cu care va avea conversaţiuni. * Se urmăreşte realizarea unuii bloc aerian Berlin. 28 (Rador). — D. von Ribbentropp va lua parte mâine la întrevederea pe care d. Hitler o va avea cu d. Goemboes, preşedintele consiliului de miniştri al Ungariei. Săptămâna viitoare, d. von Ribbentropp va pleca împreună cu d. Lipski, ambasadorul Poloniei la Berlin, în Polonia pentru a lua parte la o vânătoare INFORMAŢIILE PRESEI ENGLEZE Londra, 28 (Rador). — Deşi ! Ie dau mai puţină importanţă, ziarele publică totuşi ştiri referitoare la Vizita d-lui Goemboes în Germania şi la călătoriilea d-lui von Ribbentropp în diferite capitale europene. „Morning Post“ semnalează faptul că la aceste întâlniri va asista şi un general finlandez I şi afirmă că ar fi vorba de forbloc ieffen^^rW intrat pe lângă Germania, Polonia, Ungaria şi Finlanda. Răsplata pe care d. Goering, scrie „Morning Post”, o promite d-lui Goemboes în schimbul pactului aeran, este uşor de ghicit. Statul major german este convins, adaogă ziarul, că mai curând sau mai târziu un război cu Rusia Sovietelor va fi de dorit, dacă nu este inevitabil. „Morning Post“ afirmă că prezenţa generalului finlandez arată că este vorba de pregătirea unor aerodromuri pentru aviaţia germană în toate statele care iau parte la discuţiile în curs. OBSERVAŢIILE PRESEI CEHE Praga, 28 (Radio-Central).-r- Corespondentul lui „Lidove Novini‘ la Budapesta, comentând comunicatul oficial dat ieri în legătură cu vizita d-lui Gömbös la Berlin, face următoarele observaţii: Şeful biroului presei din ministerul de externe ungar şi şeful secţiunii politice din acelaş minister de externe, nu iau parte la vânătoarea la care a fost invitat d. Gömbös, ci au plecat la Berlin, unde urmează să trateze cu cercurile oficiale germane. Pe de altă parte, subsecretarul de stat al aviaţiei germane, Münch, care se află în Ungaria, n’a sosit cu un singur avion, ci este însoţit de o escadrilă compusă din şase avioane, cu care va inspecta toate aerodromurile ungare dela graniţele acesteia. Opoziţia ungară aşteaptă cu îngrijorare înapoerea d-lui Gömbös de la Berlin, temându-se că acesta va începe împotriva ei o campanie fără cruţare, în ce priveşte asuprirea libertăţilor politice, sub motivul că această acţiune este necesară din cauza gravelor evenimente externe la ordinea zilei. Opoziţia ungară susţine că ştirile oficiale în legătură cu vizita d-lui Gömbös In Germania au fost publicate numai spre a induce în eroare opinia publică ungară şi străinătatea. CE SCRIE PRESA Paris, 28 (Radio-Central). — Vizita d-lui Gömbös în Germania şi misterioasele tratative germano-polono-ungare puse în legătură cu această vizită sunt urmărite cu cea mai mare atenţie de presa parisiană. Cu toate desminţirile, se crede că Berlinul-Varşovia şi Budapesta vor să speculeze situaţia creată în urma conflictului italo-abisinian în favoarea unor noui atacuri revizioniste. Dacă intenţia Ungariei şi Germaniei nu surprinde pe nimeni, pare însă extrem de surprinzător faptul că Polonia, unul din principalii profitori ai tratatelor de pace, se încumetă să participe la o asemenea acţiune. In această privinţă, Mousset, spune următoarele în „Journal des Débats” : Este clar că puterile cu tendinţe revizioniste vor să speculeze momentul, spre a-şi concentra acţiunea în sensul realizârii intereselor lor. Ungaria, care persistă în planul ei revizionist, şi-a îndreptat speranţele spre Berlin, de când Italia s’a apropiat de Franţa şi de când situaţia europeană s’a complicat. „Mai greu e de explicat atitudinea Poloniei. Prin politică şi alături de Germania, Polonia şi- a înrăutăţit relaţiile cu toate statele vecine. Politica externă a Poloniei îndreptăţită cu atâta duşmănie împotriva Micii înţelegeri este greu de explicat Pare că oamenii politici cari conduc azi această ţară , se conduc după principiile lui Studnickî, al cărui plan prevede constituirea unei continuităţi teritoriale între Ungaria, Germania, Polonia şi stabilirea unei graniţe comune între Polonia şi Ungaria. Participarea Poloniei la o acţiune menită să schimbe actuala stare de lucruri din Europa, aliindu-se cu stat care vor să distrugă tratatele de pace este atât de monstruoasă încât nici nu îndrăsnim s’o credem”. INCENDIU CATASTROFAL LA LONDRA Depozite de cauciuc şi ceai în flăcări FILME — Ce crezi despre situația Gxmă ? — Nu cred nimic. N’am timp să mă ocup de ea, fiindcă sunt poptesiită de situația înteţită. Ca să-ți fac plăcere, adaog că cunosc un singur lucru de politică externă. Este reluarea raporturilor cu Rusia. ■ i- ■ .k ‘r ■ ' -lilUilUtJ. ovowp*. Uw-iAl ILSt'îA US—A impresionat ? — Nu m’a impresionat. M’a lovit. — ? ! — Nu te mira. E foarte serios şi foarte trist. O să convii numaidecât că am dreptate să vorbesc aşa. îşi pipăe nervos omdulaţiunile permanente, îşi trozneşte degetele, tuşeşte sec şi spune colegei de şcoală şi de bancă, pe care n’o văzuse de mult: — De tine nu mâ feresc. Ştiu câtă încredere aveam una în alta. N’am motive să mă indoesc nici astăzi de diseneţiunea ta. Simt că îmi uşurez puţin suferinţa dacă mă compătimeşte cineva. Ai cunoscut pe bărbatul meu. II aprecia, şi cu drept cuvânt. Avea şi are toate calităţile, — afară de una singură, n’a putut să mă facă să-l iubesc. In locul lăsat gol în inima mea, a intrat altul. II ştii. Sunt vinovată, de sigur, dar şi el are vina lui. Cum spuneam noi la Drept, pe care niciuna nu l-am terminat: culpă comună. După câţiva ani de convieţuire, el mi-a propus să ne facem testament reciproc, pentru ca averile noastre să n’ajungă în alte mâini. Am găsit că ideea este dreaptă, logică şi cuminte. Nu ne-am obligat să nu mai facem alte testamente fără consimţimântu! amândorora; ar fi fost o jignire. Pasiunea mea pentru celalt m’a învins şi i-am încredinţat un alt testament, pe care jur că nu mi l-a sugerat niciodată, lăsându-i tot ce aveam. Ei bine, astăzi, printre hârtiile nenumărate venite din Rusia, s’a găsit şi testamentul meu! Pe semne că, spre mai mare siguranţă, îl depusese undeva şi fusese trimis acolo în timpul războiului. Când soţul meu a aflat aceasta din ziare, s’a dus şi l-a citit. Deatunci, nu mai îmi vorbeşte. Dacă m’ar certa sau m’ar lovi, m’aş uşura. Aşa, mă umileşte şi mă consum! Nu ştiu unde-o să ajung... Iată de ce reconcilierea cu Rusia mi-a distrus concilireea în căsnicie! Don Jose Londra, Septembrie Judecând imparţial elementele situaţiei internaţionale, ajungem ■ ‘trt ' SV' *' —if f*i ■*£*’?* A *“»' .-vw U *r* «iv .v i, .î V. .V-*» --t •“'••*•/ • ţia unuia singur, fac neprobabilă transformarea campaniei în Etiopia într’un război general în Europa. Căci la urma urmei, faptul fundamental e că în actualul conflict între Italia şi Liga Naţiunilor, membrii acesteia sunt, şi nu pot sa nu fie însufleţiţi de dorinţa de a evita orice apel la forţa. Căci un atare apel, oricare ar fi rezultatul, ar îndepărta Italia de Geneva pentru totdeauna. Cu alte cuvinte, că chiar victoria membrilor Ligii n’ar putea, fi altceva decât semnalul peiril organizaţiei lor internaţionale. Apoi, interese puternice în Europa, ca şi în Statele Unite, sunt de acord spre a se opune la tot ce poate reprezenta o piedică la reluarea prosperităţii economice, care începe să se facă simţită în lumea întreagă. Bancherii şi oamenii de afaceri nu se bucură în vremurile acestea anticapitaliste de o favoare deosebită. Totuş, în ocazia aceasta, sunt purtătorii de cuvânt ai masselor populaţiei, pentru apărarea principiilor pactelor Ligii Naţiunilor, nu agrează războiul şi toată lumea ştie că nu e pregătită pentru el. Aşadar, după cum am spus, — în ciuda strigătelor şi a zvonurilor alarmiste —, nu e probabil că vom avea un conflict sângeros în Europa de dragul I Etiopiei. Totuş, elementelor care înclină balanţă pentru pace,se opune alt element, de temut acela, care ar putea răsturna complet situaţia. Acest element redutabil, duşman al soluţiei paşnice, e posibilitatea unui incident ce s’ar putea ivi. Massele se pot speria uşor, iar politicianii nu posedă deobicei curajul necesar spre a înfrâna opinia publică înflăcărată brusc de o ştire care pare adevărată• Ajunge o scânteie ca să provoace o explozie. Cel puţin, incendiul s’a declarat. Dar opinia pu- Continuare in pagina ?-a SCRISORI DIN LONDRA Incidentul redutabil de AUGUR Negusul vorbind la postul de radio din Addis* Abeba, făcând apel la pace secretar literar pe lângă cardinalii Richelieu iar prin glumele şi ştirile vesele pe care le aduna din oraş descreţea de multe ori fruntea patronului. Uneori medicul de casă al cardinalului prescria în reţetele lui, când Richelieu nu se simţea tocmai bine dispus şi „două drachme de Boisrobert“. La început când abatele a auzit de această reuniune, a considerat-o cam suspectă cu toate explicaţiile pe care se străduia să le dea Faret, că în adevăr e o reuniune de oameni de bine cu scopul atât de nobil de a se cultiva. Ceia ce îl făcea şi mai bănuitor pe abate era faptul că în această reuniune erau membri ca Jean Chapelain și Jean Desmarets de Saint Sornin, prieteni buni ai lui și care nu i-au vorbit nimic despre reuniunea de la Conrart. Când însă a cercetat de aproape modul cum era compusă această reuniune, bănuelile începură să i se risipească. In cele din urmă a ajuns la hotărârea de a lua parte şi el la o şedinţă. Vizită abatelui, cu toate că contraria ne mulii, s’a făcut cu oarecare solemnitate, cum ’ nu se obişnuise până atunci. Salutat de către Gombauld, cel mai în vârstă dintre cei nouă, abatele din primul moment s’a convins că nu era de loc vorba de o reuniune periculoasă şi că secretul se păstra numai pentru ca să se cultive mai bine „amiciţia“. In şedinţa la care luă parte şi abatele, poetul de Malleville a citit lucrarea „Stances sur une belleaucuse“ în care rezintă pe o femeie tânără şi frumoasă silită să cerşească, din cauza mizeriei. După o discuţie destul d agitată în care s’a arătat defectele şi calităţile acestei lucrări, Louis Giry a citit timp de o oră o producţie a sa intitulată Apologie de Vamitié“. Şedinţa s’a terminat cu un comentar făcut de Chapelain, a unei lucrări apărută cu câteva zile înainte, intitula tă .Xes amours des déesses“ serise de Puget de La Serre. Abatele a plecat încântat de la această şedinţă unde a petrecut atât de plăcut câteva ore încât nici nu şi-a dat seama cum au trecut în drum spre casă, după cum spune el într’o scrisoare adresată lui Faret, i-a venit în gând ideii de a transforma această reuniune restrânsă într’o Academie căreia, pe lângă preocupările literare pe care le avea până atunci, sa i se dea în sarcină purificarea limbei franceze, precum şi publicarea unui dicţionar complet. Ideia aceasta voia să o expună Latâi cardinalului Richelieu care trebuia să fie şi „mecena“ acestei instituţii. Chiar a doua zi i-a vorbit cardinalului de reuniunea secretă de la Conrart, fapt ce la început nu a impresionat prea bine pe cardinal, care nu putea să înţeleagă cum de mai bint de patru ani era posibila o reuniune secretă care sâ îi scapat splasas lui după o expunere însă făcută , abate în care a arătat că nu e vorba de politică, cardinalul, foarte interesat și dornic de glorie, s’a lăsat convins de necesitatea transformării acestei reu.iuni într’o Academie care să strângă la un loc pe cei mai de seamă reprezentanţi ai literelor şi ştiinţei franceze. Cei nouă însă de la Conrart au primit această hotărâre a cardinalului nu fără oarecare îngrijorare, însă faţă de autoritatea cardinalului au trebuit să se supună. Faret a remis abatelui următorul răspuns: „Reuniunea mulţumeşte foarte umil d-lui cardinal de marea onoare ce o face şi îl asigură că niciodată nu a avut o aşa înaltă năzuinţă şi că se va supune, fără vreo obiecţiune, la toate hotărârile Eminenţei Sale“. Ducând acest răspuns cardinalului, abatele, cu toate greutăţile pe care le prevedea, se simţea fericit că a putut să ia parte la racheerea actor rostituţiuni. Dar, după cum prevăzuse abatele, greutăţile abea acum începeau. * Prima hotărâre a cardinalului a fost ca să se ridice numărul membrilor Academiei de la 10, adică primii nouă, cu Boisrobert al zecelea, la 40, iar a doua, să primească la început opt propuşi de cardinal prin abatele Boisrobert. Aceste două hotărîri, cu toate că nu au plăcut de loc celor nouă dela început, au fost acceptate în speranţa că au mai rămas încă 22 locuri pentru ca să aleagă şi ei. Alegerea însă a nouilor membri a schimbat cu totul caracterul iniţial al reuniunii, toţi membrii fiind preocupaţi de a face propuneri şi a discuta apoi pe cei propuşi. Au durat aceste şedinţe până la 22 Februarie 1634 când Conrart s-a căsătorit cu d-ra Madeleine Muisson, literată şi ea, şi au plecat în călătorie de nuntă şi când Academia a rămas fără domiciliu. După câtva timp se reiau discuţiunile în casele lui Desmarets, în strada Roi-de-Scele, colţ cu strada Tison. In una din şedinţele în care se discuta primirea lui Guez de Balzac în Academia (să nu se confunde cu Honoré de Balzac 1799-1850) abatele comunică colegilor lui că Eminenţa Sa, Cardinalul doreşte ca însăşi Academia să-şi formuleze decretul care să fie supus M. S. Regelui spre aprobare. Intr’o serie de şedinţe s’a discutat numele pe care urma sâ-î poarte noua instituţie. Unii dintre membri susţineau ca instituţia să poarte un nume diferit, cum era în Italia şi să-i aparţină. ‘Spre ex, unii susţineau titlul „L’Academie des beaux esprits“, alţii L’Academie de„ polis“ sau L’Academie éminente“ sau „L’Academie de l’éloquence“. In cele din urmă, inlăturându-se toate aceste propuner s’a hotărât să se numeas-* Continuare la pagina in spaniol