Universul, iunie 1936 (Anul 53, nr. 164-178)
1936-06-16 / nr. 164
Anul al 53-lea Nr. 164 Marți 16 Iunie 1936 Demascarea ziarelor comuniste „Adevărului,,Dimineaţa“ DATORIA GUVERNULUI Pauker», Brauer» şi Labinii monitoarelor comuniste „Adevărul“ şi La Dimineaţa“ îşi continuă perfida lor acţiune inspirată de duşmanii ţării româneşti. Am reprodus ieri precizarea consiliului de război al corpului 2 de armată, că în raportul organizaţiei comuniste centrale, găsit asupra Anei Pauker în momentul arestării ei, „ziua de 8 Iunie e decretată de comunişti, zi de luptă contra Monarhiei“. Consiliul de război făcea această constatare în Noembrie 1935 şi exact în ziua de 8 Iunie, ţara a fost îndoliată din cauza unui groaznic accident petrecut cu prilejul serbărilor Restauraţiei, în prezenţa M. S. Regele! Guvernul are datoria să ordone ca, paralel cu ancheta administrativă şi judecătorească în curs, să se cerceteze şi această latură, întrucât ştim cu toţii, din amintirea groaznicului atentat de la Senat, de câtă mişelie sunt capabili comuniştii din Gold-categoria lui Max Goldstein. Cu atât mai imperioasă e datoria guvernului, cu cât ordonanţa definitivă a consiliului de război al corpului 2 de armată precizează astfel ţelurile norei lui Pauker, coproprietarul ziarelor „Adevărul“ şi „Dimineaţa“. „De aceea ziua de 8 iunie a fost transformată în zi de luptă contra Monarhiei, pentru România sovietică, contra aşa zisului fascism, scoţânduse 2500 manifeste împotriva Regelui şi a Monarhiei, 3000 manifeste-lozinci, 3000 fluturaşi cu lozinci; s’au pus steguleţe şi steaguri mai mari roşii cu lozinci în diferite puncte ale Capitalei; pe pereţii caselor în apropiere de fabrici s’au scris lozinci ca: „Jos Regele Carol, călăul!“ — continuă ordonanţa definitivă — şi altele în proporţii mari (6 m. lungime pe 3/4 m. lăţime)“. Autorităţile superioare au îndatorirea să ia îndeaproape cercetare şi pe acel domn Al. Sahia, redactor la „Adevărul“ şi „Dimineaţa“, care făcea — cum constată procesele verbale, actele şi fotografiile oficiale — legătura şi corespondenţa între puşcăriaşa Ana Pauker şi inspiratorii ori salariaţii ei din afară. D. comisar regal al consiliului de război din Craiova, care judecă pe Ana Pauker şi pe ceilalţi coreligionari ai lui Const. Graur, a confirmat absoluta autenticitate a tuturor detaliilor relatate de noi, ieri. Ne mulţumim deocamdată să atragem atenţia celor în drept asupra acestor două fapte de o gravitate fără seamăn şi nădăjduim că alarma noastră va determina ancheta impusă de grija pe care cu toţii trebue să o avem pentru menţinerea actualei forme de guvernământ. Ticăloşii străini, cari luptă pentru destrămarea ţării care i-a primit şi i-a tolerat cu o regretabilă generozitate, trebue sâ fie puşi în situaţia de a nu desăvârşi răul pe care vor să-l facă unui neam mult prea blând şi prea iertător. MMM XOX MMM Privilegiile bandei din Sărindar 1o O o Noua lovitură Încercată la Creditul Industrial 20 milioane. — Semne bune Cititorii au văzut, din cele denunţate de noi aci, cum izbutesc să agonisească milioane patronii foilor evreocomuniste din Sărindar, exploatând cu neruşinare această calitate a lor, şi reţinând pentru buzunarele lor fără fund tot grosul câştigurilor — normale şi anormale, avuabile şi neavuabile — în timp ce întreprinderea e adusă în sapă de lemn şi lăsată să trăiască numai din datorii, din păsuiri şi chiuluri, cum numai într’un sat fără câini, cum a ajuns azi ţara noastră, se poate tolera aşa ceva. Aşa au izbutit Grauerii şi Paukerii să treacă Băncii Naţionale datoria masivă de 57.628.790 lei, pe care o aveau la Banca Marmorosch Blank, aşa au izbutit să schimbe condiţiunile de plată ale acestei datorii, care erau pe termen scurt (3 luni), în datorie pe termen lung (10 ani); aşa au izbutit să obţină în acelaş timp reducerea dobânzilor de la 10%, la 4,50%, cât este azi cursul scontului, pentru ca la data exigibilităţii — şi e vorba numai de dobânzi, de capital nici atât — în loc să plătească, să emită moui poliţe cu plata eşalonată. Şi tot aşa au izbutit mai târziu să bage pe gât Băncii Naţionale încă o datorie de 1.200.000, pe care o aveau la Banca Moldova şi pentru care solicită de zor păsuiri şi noui avantagii la fiecare scadenţă. Şi ca să nu se creadă că inventăm sau recurgem la plăsmuiri aranjate în redacţie, aşa cum aceşti gangsteri obicinuesc să fabrice aşa zisele „documente“ împotriva noastră, le vom servi chiar documentele emanate de la ei şi subscrise de ei. Iată intervenţia pe care o făceau patronii „Adevărului“ către Banca Naţională, la 22 Oct. 1935, pentru păsuirea şi eşalonarea în rate lunare a celei de a doua datorii a lor: Bucureşti, 22 Oct. 1935 Onor. BANCA NAŢIONALA A ROMÂNIEI Loco Ne referim la adresa dv. din 21 crt. prin care ne faceţi cunoscut că la 31 Octombrie 1935 scad acceptele noastre în ordinul Băncii Moldova în sumă de : Lei 1.200.000 (un milion douăsute mii). Pentru regidarea acestei creanţe, ne permitem a vă ruga să binevoiţi a primi în schimb un alt accept de aceeaşi valoare, semnat de noi, in ordinul dv., cu scadenţa la 31 Ianuarie 1936, URMÂND CA DELA ACEASTA DATA SA VA DEPUNEM RATE LUNARE DE DATE LEI 100.000 PANA LA COMPLECTA ACHITARE A SUMEI DE MAI SUS. Vă vom bonifica o dobândă pe care veţi binevoi a ne-o fixa. Aşteptăm răspunsul dv. şi vă rugăm să primiţi asigurarea deosebitei noastre consideraţiuni. „ADEVARUL“ soc. anon. pe acţiuni Să ni se arate acum, ce întreprindere românească— industrială sau comercială — se poate bucura de atâtea înlesniri şi privilegii. In timp ce negustorul, meseriaşul şi întreprinzătorul român — de agricultori nu mai vorbim — nu izbutesc să obţină creditele minimale de care au nevoe, chiar când prezintă cele mai solide garanţii de solvabilitate, lepădăturile galiţiene din Sărindar au porţile deschise pentru credite de milioane. Banca Naţională, pe care au încurcat-o atât de rău, încât Dumnezeu ştie dacă-şi va mai recupera vreodată capitalul, continuă să-i sprijine cu creditul ei, cu păsuiri şi înlesniri de plată, de care nu se bucură nici una din ramurile cu adevărat productive şi utile ale ţării. Şi ca şi când atâta n’ar fi fost de ajuns, exploatatorii tarabei din Sărindar, văzând asaltul ce începe să se deslănţue împotriva lor şi simţind că le fuge terenul de sub picioare, s-au gândit să dea o nouă lovitură, înainte de a evacua „cetatea“, înţelegând să tragă ultimele profituri, umblă după noui împrumuturi. Aşa au ajuns deunăzi şi la porţile Societăţii naţionale de Credit Industrial, căreia i-au solicitat un împrumut pentru suma respectabilă de 20 (douăzeci) milioane. Nici mai mult, nici mai puţin. Suntem informaţi însă, că dela primul examen cererea a fost respinsă de conducerea acestui institut, când s'a văzut putregaiul ce stă la baza întreprinderilor sărindăreşti. Bine că s’a făcut, în sfârşit, ruptura. Bine că influenţele, ameninţările şi şantajul gangsterilor din Sărindar nu-şi mai produc efectul şi nu mai sperie pe nimeni. Bine că începe desmeticirea românului. Sunt semne bune, care ne dau speranţa că ogorul presei româneşti va fi în curând curăţit de netrebnici şi de impostori, de teapa Graurilor, Paukerilor şi Labinilor cari se vor vedea astfel siliţi să se reîntoarcă la comerţul de mărunţişuri, de unde s’au ridicat şi s’au îmbogăţit, prin slăbiciunea şi toleranţa noastră, cu obrăznicia de a ne da directive şi a ne impune atitudini în toate chestiunile mari cari privesc existenţa şi onoarea starei şi neamului nostru. Nu e român adevărat care să nu aştepte ziua aceasta. Dar pentru a ajunge aci, trebue să luptăm cu îndârjire, să simţim cotul, român lângă român, fără coade de topor între noi, fără lichele şi canalii, care să cânte în drâmba duşmanilor declaraţi ai acestui neam prea răbdător. Noi ne legăm să ducem lupta cu aceeaşi hotărîre împotriva uneltitorilor principali şi împotriva nemernicelor cozi de topor. 1 Cuvântul ofiţerilor invalizi de război Mult stimate d-le preşedinte, I Ca membru al „Ligii Antirevizioniste“, ca invalid din război, I nu pot să mai sufăr lupta sufle- tului meu, în ceia ce văd şi cons- , tat că ziarele „Dimineaţa“ şi „Adevărul“ se luptă ca să distrugă tot ceia ce este mai bun şi mai înălţător în această ţară. Sunt un revoltat asupra acestei stări imorale, cu atât mai mult sufăr când constat indolenţa celor cărora le-aţi luat apărarea în dreptele lor revendicări, că stau impasibili. Noi, cei cari ne-am dat din belşug sângele pentru creiarea acestei ţări, nu mai putem tolera continuarea acestei batjocoriri a neamului nostru. Nu pentru Graurii, Paukerii şi Labinii, s’au sacrificat cei 36.000 invalizi şi luptat cei 800.000 de ostaşi români. „Cine a îndrăgit străinii, „Mânca-i-ar inima câinii“, — a scris Eminescu. Sub ochii noştri, ai unui popor prea tolerant, vedem cum liftele tolerate au început să ne insulte : neamul, biserica, eroii şi pe toţi adevăraţii buni români ! Pe studenţii creştini îi insultă şi îi calomniază, pe d. Stelian Popescu îl calomniază, pe d. profesor Marin Ştefănescu asemenea. A mai rămas oare cineva din ţara asta necelomni at fi neterfelit fi. Invalizii din război, văduvele şi orfanii au datoria de conştiinţă naţională să facă zid de apărare în jurul ziarului „Universul“ şi al d-lui Stelian Popescu. Căpitan invalid STELIAN PARVAN ----------XXX 9 XXX------- Frontul Românesc din Orăştie Orăştie, 13 Iunie Românii din Orăştie şi împrejurimi înfierează cu toată indignarea, campania de ponegrire îndreptată împotriva dv. şi împotriva conducătorilor naţionalişti români, de către ziarele comuniste „Dimineaţa” şi „Adevărul”. In semn de protest au fost aprinse astăzi, înainte de masă, exemplarele ziarelor comuniste din Sărindar. Continuaţi lupta cu dârzenie. Noi vom fi alături de dvs. pentru a curăţi ţara de ticăloşi şi comunişti. Să trăiţi intru mulţi ani Frontul Românesc, or- 4ganizaţia~ Orăştie UNIVERSUL! CINE SUNT! îndrumătorii, dascălii, mentorii poporului român, cei cari ne dau lecţii nouă românilor, cei cari injuriind naţionalismul autohtonilor pregătesc României altă soartă, cei cari vor să comunizeze ţara ospitalieră care îi hrăneşte din belşug, sunt următorii „neaoşii“ de la „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ . Avrum Brauer Rosenfeld (zis Const. Graur) Emil Pauker (Emil Pauker) Săniel Labin (zis Traian Vlad, Matei Basarab) Burăh Braunstein (zis B. Brănişteanu) Ghidale Ghers Brauer (Gr. Graur) Aisig Brauer (Alex. Graur) Avrum Cohler (Alexandru Călin) M. Könitz (C. Martin, Mister Walk) Kalman Blumenfeld (Scrutator, Sever, Bornă) Burăh Leizerovici (Barbu Lăzăreanu) Alter Moise sin Ghidale (Alex. Gruia) Avram Schuldman, (A. Sandu) Leon Hechter (Lascăr Sebastian) Samson Avramovici (A. P. Samson) Burăh Rosenberg (B. Râpeanu) Goldner Nathan (N. Aurescu) Ilii Rosenfeld (I. Ross) Gsias Kendler (O. Cernea) Rosenthal (Ralea) Nathan Kanner (N. Constantin) M. Finkelstein (F. Economu) Haim Schor (H. Soreanu) Ana Brauer (Ana Canarache) Ervinia Osterzetzer (E. Marghita) Avrum Leibovici (A. Haralambie) I. Gliksman (Dr. Ygrec) David Fuchs (F. Dima) Arthur Bergman (A. Munte) A. Falkenfluck (A. Fălceanu) F. Brauner (F. Brunea-Fox) I. Schwartz (I. Negreanu) Kliener Josef (I. Petea) I. Blumenfeld (I. B. Florian) L. Blum (L. Florin) C. Shonfeld (C. Săteanu) Avrum Rosenthal (A. Relea) B. Wolff, A. Fridman, Stromingher, M. Sheenfeld, L. Ettingher, Marcel Marcus, lánca I. Segal, E. Knodt, L. Rozenfeld, Otilia Grimberg, Carola Blank, Emil Goldman, August Moritz, Schwartzenfeld, I. Berman, Bloch Heinrich, Alfons Vogel, Artur Vogel, O. Marcovici, I. Massot, H. Sanielevici. Revolta unui muncitor român Mult stimate domnule Stelian Popescu Organizaţia lucrătorilor măcelari din abatorul Bucureşti vă rugăm să binevoiţi a înfiera în preţiosul şi cinstitul d-voastră ziar „Universul“, ce cu mare onoare şi cinste- conduceţi, mârşeviile şi ticăloşiile jidovilor din Sărindar de la „Adevărul“ şi „Dimineaţa“, care au îndrăsnit să calomnieze pe cel mai mare om şi patriot, ce-l are ţara noastră. Astfel, citind în ziarul „Universul“ uneltirile jidovilor, care şi-au luat nume româneşti, vă întrebăm atât pe d-voastră cât şi poporul românesc, cum au îndrăsnit fără ruşine să-şi schimbe numele din : Avrum Leibovici în Haralambie (pe acesta cum îl rabdă Sft. Arhanghel), Avrum Brauer în C. Graur, Samiel Labin în Traian Vlad, Matei Basarab (ticălosul şi-a luat nume de Domn al ţării româneşti), Burăh Braunstein în Brănişteanu. Ghidale Gherşi în Graur. Natan Caner în N. Constantin. Avram Coler în Alex. Călin, şi alţii şi alţii. Cu ertare vă rugăm, aceşti ticăloşi pentru că au îndrăsnit să-şi ia nume românesc, s’au botezat în legea creştină ? Trimitem aceasta ca să ştie jidovii că nu-i poate suferi nici muncitorimea de clasa de jos. Jos presa jidovească, jos comunismul, jos jidovii din Sărindar ! Trăiască Universul! Trăiască domnul Stelian Popescu ! Trăiască d. director al abatorului Th. Ionescu, iniţiatorul organizaţiei noastre ! Cu toată stima, NICULAE IORDANESCU Un comunicat al studenţilor in drept Primim următorul comunicat: „Studenţimea română creştină de la facultatea de drept din Bucureşti protestează vehement contra presei jidoveşti şi comuniste din str. Sărindar, înfierează apoi cu toată energia atacurile meschine ale acestor mercenari ai scrisului îndreptate contra marelui pion 12 al luptei pentru redeşteptarea naţională, ziarul „Universul“, cât şi contra directorului său, strălucitul patriot Stelian Popescu, declarând totodată că va fi solidară şi îşi va da sprijinul ei neprecupeţit pentru tot ce va fi izbândă românească“. Preşedinte, IL. COVACI Secretar gen. GEORGE DINU De unde banii? Aţi putut constata valul de entuziasm şi de bucurie, de simpatie pentru dv. şi „Universul“, pe care l-a ridicat în sufletele româneşti conştiente, lupta pe care aţi pornit-o împotriva bastioanelor comunismului evreiesc de la „Adevărul“. Nu ne îndoim că satisfacţia unei mari datorii împlinite şi conştiinţa misiunii de conducător ale singurului mare şi puternic cotidian românesc, vă va fi făcut să suportaţi mult mai uşor injuriile „spurcatelor canalii“. Venite acum, în aceste împrejurări, de acolo, semnificaţia lor e de fapt, o laudă din partea neamului românesc, semnul că aţi lovit unde trebue şi în plin pe unii din cei mai aprigi duşmani ai românismului. In astfel de împrejurări, recunoaşteri, îmbărbătări şi omagii individuale nu mai însemnează mare lucru : sunt zeci de mii şi vor fi în curând sute de mii de oameni de bunăcredinţă cari să vă mulţumească pentru opera pe care o faceţi. Oricât de mare a fost bucuria noastră, poate că n’am fi crezut că mai e necesar să vă scrim şi noi neînsemnata noastră îmbărbătare individuală, dacă n’am fi avut datoria să vă ajutăm în lupta dv., cu unele elemente noui, cu informaţii culese din cursul luptei noastre mai vechi, pe acest teren. Zicem „mai vechi pe acest teren“ de luptă dârje cu „Adevărul“, pentru că încă din ianuarie 1935, prin lunarul nostru „Revista Mea“ şi alte publicaţii naţioanliste provinciale, ne aflăm în avangardă pe terenul pe care a intrat azi în luptă marea unitate a „Universului“, sub comanda dv. Tocmai în această calitate de franctirori avansaţi pe linie , deci vechi cunoscători ai terenului şi ai armelor şi poziţiilor de luptă ale duşmanului, vă scrim cele ce urmează. Domnule Director, „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ instrumentele otrăvite ale comunismului evreiesc, organele camuflate ale Paukerilor masculi şi femeii, sunt expediat gratis în câteva mii de comune rurale ale ţării româneşti, primăriilor, preoţilor şi cluburilor naţional-ţarăniste săteşti. Cănoi au şi ce scop se urmăreşte prea evident ca să mai insistăm. Dată fiind mărimea primejdiei şi importanţa ţintelor de itins, poate s’ar găsi mijlocul să faceţi să apară o ediţie de Duminică (ediţie care să fie Duminică dimineaţa la sate), care să ajungă să paralizeze oferava jidovească. Noi vă supunem această sugestie şi aceste informaţii şi vă rugăm totdeodată să primiţi şi felicitările noastre sincere şi cordiale de vechi luptători ai unei tabere care nu va dezarma cât timp va avea suflare. Noi privim acţiunea „Universului“ pe teren cultural ziaristic naţional, drept o dată tot atât de importantă ca intrarea d-lui Vaida în arenă, pe teren politic , pietre de hotar şi de răscruce în drumul politicei româneşti naţionale. Cu experesiunea celor mai distinse sentimente Prof. S. DAN RADULESCU, profesor universitar; MARTA D. RADULESCU-MOGA, scriitoare, directoarea „Revistei mele“; FLUOR D. RADULESCU, scriitor, redactor la „Revista mea“. l Arderea ziarelor „Adevărul“ şi „Dimineaţa" Sibiu, 13 Iunie Astăseară au fost arse în piaţa Regele Ferdinand, de o mulţime de intelectuali ziarele „Adevărul“ şi „Dimineaţa“. O mulţime de cetăţeni aplaudau. Din toate părţile de desluşiau strigăte: „Trăiască „Universul"! Trăiască marele român Stelian Popescu! Jos presa din Sărindar! Niciun român să nu mai citească ziarele jidoveşti! Românul bun citeşte numai „Universul"! Mulţimea s'a împrăştiat în ordine cântând „Deşteaptă-te române". LA BEAD Brad, 13 Iunie Tineretul constructiv din Brad a ars ziarele comuniste „Adevărul“ şi „Dimineaţa“. s PI NISTRU PAN’LA TISA aspre cu cuibu'n drum IX. — Program edilitar De când am început ancheta aceasta şi până acum, am fost la Cernăuţi de trei ori. Nu ştiu de ce, mă atrage capitala Bucovinei în mod cu totul ciudat. Am impresia că de mult, — poate în frageda copilărie, poate într’o altă viaţă, — am trăit la Cernăuţi. Cu prilejul ultimei şederi acolo, am verificat şi mai bine sentimentul de care vă vorbesc, îmi amintesc, de pildă, că astă iarnă, unele străzi erau pavate mediocru. Le-am regăsit acum asfaltate ori acoperite cu granit. Şi m’a cuprins o mare bucurie, ca şi cum străzile acelea ar fi ale mele. Acelaş sentiment m’a îndemnat, desigur, să mă duc la primărie, să scotocesc prin cartoanele serviciului tehnic, să pun tot felul de întrebări d-lui prof. Marmeliuc, părintele edilitar al Cernăuţilor şi unul din oamenii cei mai afabili pe cari îi cunosc. Numai că întrebările mele nu prea erau „chestionar“ de interview. Ci un fel de interogatoriu al cetățeanului îngrijorat de soarta urbei sale. — Ce s’aude, domnule profesor cu apa ?... Mult o să ne mai „uscam“ ? — De loc ! mi-a răspuns primarul, blajin. Problema apei la Cernăuți este ca şi rezolvată. S’a şi început construirea unei conducte de captare de o jumătate kilometru pe întinsul căreia vor fi cincisprezece fântâni cu apă trfaundenta. Cernăuţenii vor avea apă zi şi noapte... Ce vrei, eu nu-s vinovat dacă vechile uzine dela Mahala şi Rogozna erau prevăzute pentru a alimenta 50.000 locuitori, pe când azi populaţia oraşului depăşeşte 120 mii suflete!... De la început aveam în programul de lucru porblema apei. Am trecut la execuţie. — Bravo ! Am zis încruntat. Vorba e că, dacă nu puneţi apometri, până în câţiva ani, cum populaţia va creşte mereu, iarăş va lipsi apa. — Nu te teme ! mi-a spus d. prof. Marmeliuc. Zilele acestea se va publica licitaţie pentru o mie apometri, cari, de altfel, trebuesc introduşi potrivit nouei legi administrative. începem cu centrul şi vom continua cu celelalte cartiere... Fără să vreau, am respirat uşurat. Prin urmare, data viitoare, când voi veni la Cernăuţi, nu voi mai păţi ce-am păţit zilele trecute. Era pe la cinci după amiazi. Mă spălam pe dinţi. Deodată, robinetul a prins a sforăi şi până să iau seama, apa s’a oprit, lăsându-mă cu gura plină de pastă. Socotiţi câtă voluptate gustativă simte nenorocitul nevoit să înghită dentificiul fără apă... — Dar cu pavajul, ce-aţi plănuit ? — O! avem un întreg program !... Pe strada Iancu Flondor voi pune mozaic, ca la Reşedinţă. Vechiul pavaj de pe această arteră principală îmi va servi spre a pietrui strada Romană, până la urcuşul spre cimitir... E nevoe să avem acolo o stradă cuviincioasă, căci toate înmormântările trec prin acel loc. — Va să zică, vă îngrijiţi nu numai de cei vii, ci şi de morţi? — Desigur !... Au morţii nu-s ai noştri ? — Sunt, domnule primar, cum să nu fie !... Cel puţin dv. o să aveţi tot dreptul să le cereţi, la nevoe, să vă voteze. D. prof. Marmeliuc râde, fără să se supere de nesărata mea glumă. De alminteri, sunt încredinţat, că nu d-sa ar uza vreo- i dată de votul morţilor. Destui sunt viii cari-l iubesc. Continuând să discutăm asupra programului edilitar, aflu că la Cernăuţi se va ridica o statue echestră a Regelui Ferdinand I întregitorul. — O vom pune în mijlocul parcului englezesc pe care-l voiu face în piaţa Alexandru, din faţa teatrului. — Şi va fi, nădăjduesc, o statue măreaţă, demnă de regele pe care-l va glorifica. „ Da! a răspuns primarul. Vom face o statue cum nu e alta în ţară... Mi-a vorbit apoi despre mutarea pieţei de alimente în piaţa Grigore Ghica Vodă care va fi asfaltată cu bazalt şi împrejmuită cu bordură lată, despre împietruirea şi amenajarea pieţii Decebal unde se vor aşeza gherete uniforme construite după un plan al primăriei, sfârşinduse astfel cu şandramalele de pe b-dul Regele Carol II; despre construirea unei nouii gherete de aşteptare a tramvaiului în piaţa Unirii, gheretă care va fi împrejmuită cu pergolă; despre lucrările de canalizare, apă şi pavaj cari se fac în întregul cartier al vilelor, fost câmp de exerciţii austriac... Un program de lucru uluitor, care este în curs de execuţie. — Dar cu târgul de Sân-Pietru, ce faceţi? Se va mai ţine sau nu ?... — Desigur!... Oraşul nostru nu poate renunţa la o asemenea înviorătoare mişcare... Târgul însă va fi înlocuit printr-o lună a Cernăuţilor, care se va desfăşura între 15 iunie şi 15 iulie... Cred că vom fi la înălţime, căci în cadrul acestei luni se vor ţine la Cernăuţi o seamă de expoziţii : comercială şi industrială, municipală, sanitară, a cadastrului bucovinean, a lemnului şi a vânătorii, culturală, de animale mici, de arte şi pictură, de acvarii şi piscicultură. Fără să uităm un târg de vite cu premii... începusem prin a lua d-lui profesor Marmeliuc un interogatoriu, ca un cetăţean pretenţios. Am sfârşit prin a-l felicita cu toată căldura şi sinceritatea. — Domnule primar, oameni ca dv. ar trebui permanentizaţi la conducerea oraşelor. — Vai de mine ! a sărit în sus ca ars d-sa. Nu mă blestema. Ce crezi că puţină bătae de cap îmi dă funcţia de primar ?... De-abia aştept să mă odihnesc... Ciudat. Oamenii de ispravă nu sunt ahtiaţi după măriri şi onoruri. Poate pentru că le cunosc povara... ION DRAGOMIR Palatul Reşedinţei mitropoliei din Cernăuţi. Şovinism in muzica Câteva observaţiuni in legătură cu concertul violonistului Telmanyi la Arad Arad, 12 Iunie Printre bucăţile executate de violonistul Telmanyi au fost şi „Jocurile Poporale Româneşti” culese de compozitorul ungur Béla Bartók. Am putea spune că e foarte frumos din partea artistului ungur executarea acestor bucăţi. Da, dar aceste ,,Jocuri” în program au fost trecute sub numele „Jocuri ardeleneşti” (pe ungureşte „Erdélyi táncok“). De ce s’a făcut aceasta? Pentru a nu jigni sentimentele naţionale ale publicului minoritar ? Probabil! Insă în felul acesta ne-a jignit — şi ne-a jignit adânc — pe noi românii, iar pentru a ne jigni, au întrebuinţat un mic fals, desigur, cu bună ştiinţă. Să vedeţi. Aceste jocuri, culese, — cum am spus şi mai sus — de Béla Bartók, au apărut în anul 1918 într-o mare editură vieneză, purtând titlul în trei limbi: „Rumänische Volkstänze” — „ROMAN NÉPI TÁNCOK” şi „Jocuri Poporale Româneşti”. Numai atât de ar fi fost, organizatorii concertului — inclusiv violonistul Telmanyi — n’ar putea invoca nici o scuză pentru jignirea adusă prin prezentarea jocurilor româneşti CA ARDELENEŞTI, fiind siguri că vor fi considerate de publicul minoritar CA ARDELENEŞ TI - UNGUREŞTI. Dar mai este ceva, care aerraveaza: fapta organizatorilor şi jignirea CG ne-au adus-o, autorul, Bela Bartók, în colecţia sa, pe lângă numirea româneasca a jocului. Indică şi locul de origine lui Astfel jocurile executat® s® Telmanyi, sunt următoarele: „Jocul cu bâta" din Turda; „Brâul“ din comuna Igriş, (Torontal) ; „Buciumeana“ din Bistra, (Turda); „Poarta românească“ din Beiuş şi Mănunţel“ din comuna Neagra (Turda). După cum se vede, jocuri culese din ţinuturi curat româneşti. Şi cu toate acestea, ungurii nu s’au sfiit să le falsifice numele, numai cu scopul de a jigni pe români. Amânările pentru studii Tinerii clasei 1937 însumaţi cu termen redus, cari doresc să fie amânaţi de serviciul militar pentru continuarea de studii, vor depune sau trimite prin scrisoare recomandată la Cercul de recrutare respectiv: 1) Până la 15 August inclusiv: O cerere timbrată care va cuprinde obligatoriu următoarele date: Numele şi prenumele — domiciliul stabil (unde va primi comunicările), data şi locul naşterei, contingentul, Cercul de recrutare, şcoala pentru care cere amânarea, localitatea unde se află acea şcoală, anul şcolar în care este înscris. Tinerii cari nu depun cererea de amânare până la data de 15 August 1936 inclusiv, pierd dreptul la amânare şi vor fi încorporaţi la 1 Noembrie 1936. 2) Până la 30 Iulie al anului următor celui care a depus cererea de amânare (adică până la 30 Iulie 1937): a) Un certificat unic de înscriere, frecvenţă şi activitate şcolară (după modelul trimis facultăţilor şi academiilor din ţară precum şi Ataşaţilor militari). b) Declaraţiile Md. „A“ şi „B“ şi recipisa de plata taxei militare pe anul pentru care au cerut amânarea. Tinerii care nu depun aceste acte, vor fi încorporaţi la 1 Noembrie 1937. * Tinerii claselor mai vechi decât clasa 1937 cari au solicitat amânarea de studii pentru anul 1935—1936, vor trebui să depună până la 30 Iulie 1936 actele arătate la punctul 2. Cei ce nu le depun, vor pierde dreptul la amânarea pentru viitor şi vor fi încorporaţi la 1 Noembrie 1936. Aceşti tineri dacă nu împlinesc până la 1 Noembrie 1936 vârsta de 27 ani, iar mediciniştii, veterinarii şi farmaciştii 29 ani, şi mai au nevoie de amânare pentru continuare de studii şi în anul 1936—1937 pentru a obţine această amânare trebuie să depună sau să trimită recomandat la Cercul de recrutare respectiv: 1) Până la 15 August Inclusiv, o cerere timbrată care va cuprinde obligatoriu următoarele date: Numele și prenumele, domiciliul stabil (unde va primi comunicările), data și locul nașterii, contingentul, cercul de recrutare, şcoala pentru care cere amânarea, localitatea unde se află acea şcoală, anul şcolar îi care este înscris. Tinerii cari nu depun cererea de amânare până la data de 15 August 1936 inclusiv, pierd dreptul la amânare şi vor fi încorporaţi la 1 Noembrie 1936. 2) Până la 30 Iulie al anului următor celui care a depus cererea de amânare (adică până la 30 Iulie 1937): a) Un certificat unic de înscriere, freqvenţă şi activitate şcolară (după modelul trimis facultăţilor şi academiilor din ţară precum şi ataşaţilor militari) . b) Declaraţiile Md. „A“ şi „B“ şi recipisa de plata taxei militare pe anul pentru care a cerut amânarea. Cei ce nu depun cererea de amânare dela punctul 1, vor fi încorporaţi la 1 Noembrie 1936. Cei ce depun cererea dela punctul 1 dar nu depun până la 30 Iulie 1937 actele dela punctul 2, vor fi încorporaţi la 1 Noembrie 1937. * Certificatele de studii şi cererile de amânare trebue depuse sau trimise numai la cercurile de recrutare. Cele depuse la minister, nu vor fi luate în considerare. * Aceste dispoziţiuni privesc şi sunt obligatorii şi pentru tinerii cari studiază in străinătate. Domnii abonaţi sunt rugaţi ca la orice reclamaţie sau schimbare de adresă să binevoiască a ne trimite eticheta cu care primesc ziarul, iar spre a fi prompt serviţi la reînoirea abonamentului să lipească pe cuponul mandatului poştal eticheta abonamentului expirat.