Universul, martie 1937 (Anul 54, nr. 59-73)
1937-03-01 / nr. 59
w Anul al S4-163 LUIGI CAZZAVILLAN 16 Pagini / In Româniara I In străinătate: Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării dir. G I. P. T. T. No. 120.288/932. 16 Pagini CELE DIN URMA $TIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $I TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 __________CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10 . SECRETARIATUL PE REDACTIEI 3.30 ÎS ___________ Nr. 1 9 Luni Martie 1920 DIRECTOR: STELIAN POPESCU O acţiune criminală 1. Două fapte, deopotrivă de serioase şi de semnificative — înregistrate zilele acestea de presa bucureşteană — ne-au atras în chip stăruitor atenţia. Primul fapt: desfiinţarea organizaţiei secrete a loj şi masoneriei naţionale române, întărită şi prin declaraţia solemnă de lepădare totală şi definitivă a membrilor ei făcută înaintea capilor supremi ai bisericii creştine — ortodoxă, unită şi catolică — şi al doilea fapt: înmulţirea cazurilor de părăsire a credinţei strămoşeşti, sub influenţa unei blestemate propagande anticreştine şi antinaţionale, părăsire, care, spre mai categorică afirmare, se desăvârşeşte prin declaraţii autentice in faţa instanţelor judecătoreşti. " Dacă primul fapt înseamnă o reintegrare a celor rătăciţi în unitatea de conştiinţă a neamului românesc şi în disciplinele eterne impuse de fiinţa şi năzuinţele statului tutor, dacă el ne bucură prin sporul de credinţă şi de forţă centripetală redat colectivităţii româneşti, cel de-al doilea fapt ne întristează şi ne îngrijorează şi asupra lui e nevoe să stăruim. Ziarul care semnalează acest fapt, dând alarma, a constatat din proprii cercetări, că la tribunalul Ilfov, secţia notariat, se prezintă, de o bună bucată de vreme, tot mai numeroase declaraţii în formă autentică, prin care cetăţeni creştini ortodoxi din straturile inferioare saumedii ale societăţii se leapădă de religia lor. Interesant de reţinut e faptul că aceste declaraţii se fac pe nişte formulare tip, semnate prin semnătură proprie sau punere de deget de cei duşi în rătăcire şi contrasemnate ca redactor şi pentru identitate de un anume avocat. Reproducem şi noi, după ziarul, care a înregistrat cazul, textul unuia din aceste formulare: „Subsemnatul Marin Nicolau, de profesiune comerciant, domiciliat în București, strada Dumitrescu, conform art. 45 din legea cultelor și art. 44 din regulamentul privitor la actele de stare civilă, publicat în Monit. Oficial No. 229 din 14 Oct. 1936, declar că am părăsit cultul ortodox, nemaiţinând de vreun cult din cele oficiale“. Dar mişelia nu se opreşte aci. După ce nefericitul apostat a fost împins să se lepede de credinţa în care s’a născut şi a crescut, de credinţa în care s’au închinat moşii şi strămoşii lui — şi ai noştri — blestemata declaraţie-formular îi pune pe suflet încă o nemernicie : angajamentul că îşi va creşte copiii fără confesiune (aconfesionat). Aci e mai ales primejdia, marea primejdie. Pentru că lepădarea nu se limitează numai la individul izolat, căzut în ghiarele unor agenţi criminali, în slujba operei de destrămare naţională, ci angajează şi copilăreţul, generaţiile ce se ridică, spre a le îmbolnăvi din faşă sufletul, pregătindu-i să îngroaşe mâine rândurile negatorilor şi protestatarilor de meserie, numărul desperaţilor anormali sau comunişti, spre pierzarea sufletului, unităţii şi siguranţei noastre naţionale, încercarea întruneşte toate elementele unui atentat, făţiş şi organizat, împotriva sănătăţii morale a poporului român, împotriva unităţii naţiunii şi a statului român. Pe firele acestor uneltiri criminale se pot urmări oficinile de unde pornesc, cu toate filiaţiunile ei nevăzute şi camuflate, mai depărtate sau mai apropiate. Nici o zi de întârziere nu mai poate fi îngăduită. Autorităţile administrative şi judecătoreşti să ancheteze, să judece şi să reprime. Autoritatea bisericească, prin cei mai buni făclieri misionari ai ei, să împartă poporului hrana sufletească, pe care negăsind-o unde trebue, o ia de unde i se oferă, fără să se întrebe şi fără să-şi dea seama de ceea ce i se oferă, de către cine şi în ce scop i se oferă. Iată datele largi ale problemei. La Senă s’a votat proectul de lege pentru organizarea muncii de folos obștesc Modificările aduse proectului cu ocazia votării Vineri s’a votat la Senat proectul de lege cu privire la munca de folos obștesc. La votarea pe artcole s’au admis și unele amendamente. Astfel, la art. 3 s’a prevăzut că la munca de folos obştesc, împreună cu pregătirea premilitară, tânărul nu va putea fi întrebuinţat mai mult de 60 zile. La art. 5 s’a admis că, voluntarii la munca obştească pot fi persoane de orice vârstă, nu numai până la 25 ani, iar obligativitate este între 18—20 an. La articolele 8 şi 27 s’au modificat textele cari dizolvau de drept tabere de muncă actuale, admiţându-se dizolvarea numai pentru cele ce n’au ob-ţinut autorizaţii din partea guvernului. La art. 15 s’a admis un amendament după care tinerii meseriaşi nu pot fi concentraţi ca să lucreze în întreprinderile particulare ci numai pentru stabilimentele industriale ale statului sau pentru fundaţiile regate. In fine, s’a prevăzut că, pentru tinerii chemaţi la munca obştească traiul să fie, pe cât posibil, în comun. Prinţul Victor Emanuel, fiul perechei princiare moşteni-toare a Italiei. Lângă micul prinţ, sora sa Maria-Pia / j,\nuvmc EXEMPLARUL 1 In România ■A CASA D-LUI PROF. NICOLAE IORGA (VĂLENI) MARIA CHELSOIU Marea desbatere din Camera franceză — Interpelarea d-lui Flandin asupra politicei generale a guvernului — Paris, 26 (Rador). — In şedinţa de azi după amiază a Camerei — aşteptată cu mult interes de toate cercurile politice — primul orator care a luat ; cuvântul a fost d. Flandin, care a declarat următoarele : „Atunci când am anunţat interpelarea mea, preşedintele consiliului pronunţase trei discursuri, unul adresat lucrătorilor de pe şantierele viitoarei Expoziţii, altul prin radio adresat funcţionarilor şi al treilea adresat membrilor consiliului național al partidului socialist. Aceste declaraţii ale d-lui Blum au fost comentate pe larg şi în diferite chipuri. In privinţa lor au circulat cele mai fanteziste ştiri. S’a vorbit astfel despre numirea unui nou guvernator la Banca Franţei, completată prin numirea unui ministru al tezaurului, ales dintre membrii Senatului. Avonurile acestea, au dat loc la o acţiune de speculă în bursă. Persoane bine informate afirmau că se ţin consfătuiri între unii membri aî guvernului şi unele personalităţi din opoziţie, în cursul cărora s’ar fi pus la cale o eventuală lărgire a majorităţii guvernamentale. In publican va pieri prin greşeala I cadrul Parlamentului, nu a în dv. dacă stăruiţi pe calea pe care aţi apucat-o. „Recunoaşteţi-mi şi mie meritai că ridicând astăzi această desbatere, nu-mi depăşesc drepturile mele de opoziţie care, înmulţit desbaterile pentru a complica sarcina guvernului şi nici nu a creiat o obstrucţie pentru a determina, căderea proceselor dv. Pentru lămurirea opinei publice „De aceea, a continuat d. Flandin, am socotit că este necesar să provoc o discuţie în Cameră pentru a lămuri opinia publică. Camera, până la noui dispoziţii, este competentă să cunoască toate intenţiunile guvernului”. D. Flandin mulţumeşte d-lui Blum de a fi acceptat, fără nici o întârziere, discuţia acestei chestiuni. Oratorul constată apoi că în discursurile pronunţate Duminica trecută la Saint Nazaire şi Nantes, d. Blum a răspuns cu multă claritate şi sinceritate la multe din chestiunile pe care eu le-am ridicat. D-sa a adus elogii activităţii guvernului său, şi acest lucru este natural. De asemenea, a afirmat că evenimentele i-au confirmat punctele sale de vedere şi că guvernarea sa este pe calea cea bună. D. Blum a mai spus că voieşte să execute dorinţele masselor populare, pentru a se ajunge la noui cuceriri. D. Flandin a amintit apoi că preşedintele consiliului a arătat în recentele sale discursuri că nouile realizări ale guvernului vor fi făcute ca şi în trecut cu concursul unanim al tuturor organizaţiilor Frontului Popular, deci şi al Confederaţiei Generale a Muncii. Or, d. Jouhaux, secretarul general al Confederaţiei Generale a Muncii, a precizat că în cursul lunii Mai ar trebui să se treacă la executarea planului organizaţiei sale. Această dată coincide cu viitoarea întrunire a congresului partidului socialist. D. Flandin socoteşte că în luna Mai pactul de unitate de acţiune dintre partidul socialist şi partidul comunist va fi ajuns la constituirea unui partid muncitoresc unificat, al cărui şef va fi d. Blum. „Camera şi ţara, continuă d. Flandin, vor primi cu un deosebit interes desminţirea dv. sau chiar numai rezervele dv. asupra acestui punct precis. „Din programul Frontului popular nu mai rămâne de realizat decât fondul naţional pentru şomaj, asigurarea împotriva calamităţilor agricole şi pensiile pentru lucrătorii bătrâni. „Guvernul trebuie să aibă o poltică bine precizată, iar nu să lase loc la incertitudini cu privire la reformele pe care vrea să le realizeze. D. Flandin a făcut apoi un tablou al situaţiei financiare a Franţei, afirmând că tezaurul cunoaşte cele mai grave dificultăţi şi că este în întârziere cu aproape toate plăţile. Guvernul, a adăugat d. Flandin, caută să negocieze un nou împrumut în străinătate, dar nu mai găseşte împrumutători. Un sfert din subscriitorii „bonurilor Auriol“ au refuzat consolidarea. Bonurile oferite deţinătorilor de aur au adus tezaurului numai 172 milioane franci aur. Dobânda bonurilor de tezaur a fost ridicată degeaba, iar pe piaţa Londrei francul nu se bucură de primă. Guvernul invoacă, ceea ce el numeşte „semne favorabile“, adică excedentul depozitelor caselor de economii. Dar acest excedent este numai un efect trecător, iar guvernul a uitat să ne spună că de la Mai 1936, depozitele caselor de economii au scăzut cu patru miliarde. Produsul taxei pe cifra de afaceri a sporit numai în urma devalorizării şi a creşterii preţurilor. Încasările căilor ferate au crescut în urma transporturilor suplimentare de cărbuni englezeşti, de curând importaţi. Continua ridicare a preţurilor va sili guvernul să mărească lefurile funcţionarilor, cari sunt acum în stare de inferioritate vădită faţă de salariile funcţionarilor din întreprinderile particulare. încă din 1936, exigenţele tezaurului nu au putut fi satisfăcute în mare parte decât prin avansurile Băncii Franţei. In sfârşit, intenţia care v-a fost atribuită, cred pe nedrept, de a devaloriza francul până la greutatea minimă de 43 miligrame aur, presupune o nouă convenţie cu Banca Franţei, supusă ratificării parlamentului. Din această cauză, moneda poate suferi o lovitură îngrozitoare. Fondurile de egalizare a schimburilor s-a terminat la 29 ianuarie. Ca urmare se va înregistra o scădere a rezervelor de aur ale Băncii Franţei, scădere care, apărând în bilanţul băncii, va accentua neîncrederea faţă de franc. D. Flandin susţine apoi că deficitul balanţei comerciale se agravează şi se va agrava din ce în ce mai mult, dacă guvernul va introduce contingentările şi va aplica taxe vamale pentru a lupta împotriva urcării preţurilor. Acest deficit se cifrează, de la devalorizare şi până azi, la 4 miliarde 700 milioane franci. Guvernul, continuă oratorul,“se bizue pe mişcarea turistică, determinată de Expoziţia internaţională. Presupunând că străinii vor schimba în Franţa 4 miliarde de devize străine, luând franci, aceste 4 miliarde nu vor fi suficiente pentru a rambursa în Noembrie împrumutul căilor ferate contractat în Anglia. Dacă ne raportăm la bilanţurile Băncii Franţei, se constată că politica zisă de deflaţie costă 7 miliarde de „franci Poincaré“, şi după devalorizare, încă 7 miliarde de „franci Auriol“. Gravele dificultăți ale tezaurului D. FLANDIN. Experienţa Blum „Indrăsnesc să vă spun, domnule prim-ministru, că vă pregătiţi majoritatea necesară cu acea artă desăvârşită care nu lasă aproape nici o speranţă prizonierilor dv. de a vă scăpa. Ii î 4V leţi în această dilemă, sau reuşeşte experienţa mea, deci aveam dreptate şi vă rog să mă urmaţi pe calea succesului, sau experienţa mea nu reuşeşte, deci aceasta înseamnă, după formula unuia din miniştrii dv., că democraţia socială nu este compatibilă cu regimul, capitalist şi atunci trebuie ca acesta să fie doborît. „Iată de ce o desbatere este absolut necesară. Nu ne amăgim : împrejurările vă vor împiedica cu asprime să aşteptaţi până în Mai pentru a lua o atitudine. Ştiu că unii îmi vor spune : nu ridicaţi această chestiune. Aşteptaţi ca evenimentele să se precipite... Intr’o bună zi, când tezaurul va fi gol, a doua zi după ce rezervele de aur vor fi fost topite, veţi putea face operaţia. Nu, domnilor, nu fac astfel de operaţii. Nu este demn să aşteptaţi catastrofa pentru a te salva din ea. Dacă o catastrofă va trebui să se producă, ea nu va cruţa nici oameni nici partide, deoarece va lovi întreaga naţiune. Ori dv. vă măguliţi cu gândul că veţi evita nu numai catastrofa, dar că veţi isbuti să duceţi democraţia spre un viitor măreţ. Recunosc că sunteţi cu totul sinceri în această părere şi că vă socotiţi întemeiaţi să realizaţi programul dv. „Credem dimpotrivă că duceţi ţara spre o catastrofă şi că în această catastrofă regimul re- Greşeli de guvernare Guvernul, a continuat d. Flandin, va trebui să facă astfel faţă unei crize de tezaur, cât şi unei crize monetare. Pentru a finanţa aceste datorii el nu va putea să folosească decât inflaţia şi pentru a se apăra economia ţării guvernul nu va putea utiliza decât controlul schimburilor. Dv. aţi respins solemn ambele măsuri. Mai aveaţi posibilitatea unei alegeri atunci când vi s-a propus să reveniţi la adevărata politică a liberei mişcări a aurului şi capitalurilor în cadrul unei politici generale a libertăţii preţurilor şi a ordinei sociale. Ştiţi că stabilirea controlului schimburilor ar îndepărta de dv. două democraţii pe sprijinul cărora contaţi pentru a garanta pacea. Nu ştiu sigur, dar cred că ghicesc ce angajamente formale aţi luat în această privinţă cu Londra şi Washington. De aceea unii au putut să creadă, d-le Blum, că la Saint Nazaire veţi spune următoarele lucruri lucrătorilor: „Pentru pacea la care ţineţi mai mult ca la orice trebue să renunţăm pentru moment la programul nostru de luptă şi de constrângere”. Credeam că veţi putea să-i convingeţi tot aşa cum în cuvântarea de la Luna Park l-aţi făcut să vadă că pentru a salva pacea Europei trebuia la nevoe să fie sacrificată democraţia spaniolă. Dar aţi ales altă cale. Pentru a creia încrederea ar fi trebuit să lansaţi un apel la uniune şi să încetaţi de a mai obine capitalul, muncei. Primul ministru a socotit tocmai atunci că este cazul să declare că nu are de gând să se roage de capitalişti şi aceasta chiar în clipa când era mai mare nevoe de ei. Dacă guvernul nu a obţinut o redresare financiară, aceasta nu se datoreşte unor greşeli tehnice comise, ci prejudecăţilor defavorabile pe care capitaliştii le-au avut faţă de guvern. Pornind de la o definiţie falsă a situaţiei, guvernul nu va putea readuce încrederea naţională şi internaţională în Franţa şi nici nu va putea să facă astfel ca Franţa să înregistreze din nou afluxul capitalurilor. Guvernul va fi silit în cele din urmă să j cedeze în faţa celora cari-1 în- I deamnă să intre pe calea con- strângerilor şi astfel Franţa va j ajunge la o dictatură politică, I deoarece constrângerile econo- j mice şi fiscale n’au nevoe decât j de cetăţeni pasivi. ................■*— I (Continuare in pag. 2-a) j Obligaţiile Austriei şi Ungariei faţă de România Prin tratatele de pace semnate la Trianon şi Saint-Germain, Ungaria şi Austria şi-au luat obligaţiunea să restitue României fără întârziere, arhivele, registrele, planurile, documentele, memoriile, actele istorice, obiectele antice şi colecţiile de artă, ce interesează Transilvania, Banatul şi Bucovina. Cu Austria am încheiat şi o convenţie specială la 5 octombrie 1921 cu privire la restituirea archivelor din Viena, care interesează aceleaşi teritorii. In art. 77 din tratatul de la Trianon se spune : „Ungaria va remite fără întârziere guvernelor aliate, sau asociate interesate, archivele, registrele, planurile, titlurile şi documentele de orice natură ce aparţin administraţiunilor civile, militare, financiare, judecătoreşti, sau altele ale teritoriilor cedate. Dacă unele din aceste documente, arhive, registre, titluri, sau planuri au fost ridicate, ele vor fi restituite de către Ungaria la cererea guvernelor aliate sau asociate interesate“. Iar In art. 177 al aceluiaș tratat, se spune : „Ungaria va restitui fiecăruia din guvernele aliate, sau asociate interesate, toate actele, documentele şi memoriile istorice aflate în stabilimentele ei publice, cari au o legătură directă cu istoria teritoriilor cedate şi care au fost ridicate din aceste teritorii de la 1 ianuarie 1868“. Ungaria şi-a luat apoi obligaţiunea să nu înstrăineze, sau să nu împrăştie nimic din acele archive şi colecţii, să nu dispună de nici unul din actele şi obiectele ce fac parte din ele timp de 20 de ani, — decât numai în cazul când ar fi intervenit un aranjament special înaintea exprirării termenului prevăzut — şi până atunci să asigure păstrarea şi buna lor conservare. Dispoziţii asemănătoare sunt cuprinse şi în tratatul dela Saint Germain. Au trecut dela intrarea în vigoare a celor două tratate, 16 ani. Cum se explică faptul că nici până azi noi n’am intrat în posesiunea tuturor archivelor, colecţiilor, documentelor istorice şi obiectelor de artă, privitoare la Transilvania, Banat şi Bucovina, când ele trebuia — după dispoziţiile tratatelor de pace — să ne fie remise fără întârziere ? N’a trecut un an, doi, trei, ci şaptesprezece ani de-atunci! Şi mai sunt numai câţiva ani până la expirarea termenului fixat pentru predarea acestui preţios material, României. E adevărat că a fost trimis, la Viena, un agent special, cu misiunea de a cerceta archivele ce ne interesează din acest oraş şi să obţină remiterea lor din partea autorităţilor competinţe austriace. N’a fost însă trimis un arhivist, sau istoric român, la Viena, ci un minoritar sas din Transilvania, care nu ştim ce a făcut acolo, cum şi-a îndeplinit el misiunea cu care a fost însărcinat, ce ne-a trimis din noianul de documente, de acte istorice, de colecţii şi obiecte de artă şi ce a rămas necercetat în arhivele austriace. Şi nu se pot invoca, drept scuză, dificultăţile ce le-am fi putut avea în această operaţiune de intrare în posesiune a arhivelor, din moment ce ţările respective sunt obligate prin tratate — după cum reese din textul citat — să le remită „fără întârziere“ şi în bună stare. Mai este apoi o altă chestiune importantă, care nici ea, până azi, n’a fost rezolvată. Este vorba de Fundaţiunea Gojdu din Budapesta, care dispune de o avere însemnată, asupra căreia avem şi noi drepturi. Nici Românii din Ungaria, nu beneficiază, după încheerea păcii, de bunurile acesteifundaţii, în scopuri culturale , nici statul român n’a încheiat un aranjament cu statul ungar, cu privire la valorificarea drepturilor sale asupra părţii ce i se cuvine din acele bunuri. In schimb, România, care a avut drepturi asupra bunurilor aşa ziselor composesorate din judeţul Ciuc, a fost nevoită să accepte soluţia dată de Geneva, în 1932, în urma reclamaţiunilor adresate Societăţii Naţiunilor de interesaţii in cauză (secuii), — reînfiinţând fosta administraţie a bunurilor din jud. Ciuc şi luându-ne obligaţia să pensionăm pe toţi foştii săi funcţionari secui şi maghiari! . Iată cum, pe deo parte, nici până azi n’am impus Austriei şi Ungariei să respecte obligaţiilor ce le-au luat prin tratate, cu privire la remiterea archivelor istorice şi artistice , iar, pe de altă parte, minoritatea maghiaro-secuiască, prin Geneva, a reuşit să ne ştirbească drepturile ce le-am avut asupra bunurilor din Ciuc şi să ne impună anumite obligaţiuni! Nu numai atât. După ce am acceptat soluţia Genevei şi afacerea bunurilor din Ciuc a fost considerată definitiv lichidată, pe ordinea de zi a viitoarei sesiuni a Societăţii Naţiunilor, este trecută o altă reclamaţiune a secuilor, înlegătură cu această afacere ! România nu poate să admită redeschiderea unei afaceri ce a fost definitiv lichidată la Geneva şi ea urmează, printr’o acţiune diplomatică energică, să obţină, fără întârziere, din partea Austriei şi Ungariei, respectarea obligaţiunilor lor prevăzute în tratatele de pace. R. SEIŞANU --------xox®xcx------- Zăpadă mare şi viscol lângă Magdeburg Berlin, 26 (Radio Central). — Din Magdeburg, se anunţă că in regiunea Harz s'a deslănţuit un viscol puternic însoţit de zăpadă. Zăpada a atins, pe alocuri, înălţimea de 2 metri. Multe localităţi sunt complet izolate. ---------------XOX0XOX-------------- Avion militar prăbuşit in Japonia Tokio, 26 (Radar). — Un avion al şcoalei militare de aviaţie de la Shimoshizu s-a prăbuşit în districtul Chiba, din cauza unei pane de motor. Pilotul a încetat din viaţă. Statul cumpără casa lui Cuza-Vodă din Iaşi . Mircea Cancicov, ministrul finanţelor, a depus Vineri la Cameră printre alte proecte şi unul prin care se autoriză ministerul de finanţe să ia asupra statului împrumutul de 50 milioane contractat de şoc. „Creditul funciar urban român” din Iaşi, la Casa de depineri, în schimbul imobilului din Iaşi, strada Lăpuşneanu 37, proprietatea societăţii, care a fost reşedinţa ultimului Domnitor Alexandru Ioan Cuza cum şi a Regelui Ferdinand, în timpul războiului pentru întregirea neamului. Casa este monument istoric şi i se va da o întrebuințare adequată. Vase de război ruseşti vor trece prin Dardanele Istambul, 26 (Rador). — Ziarele de dimineaţă anunţă că guvernul sovietic a comunicat guvernului turc că mai multe vase ale flotei sovietice din Marea Neagră vor trece prin Strâmtori. Vasele sovietice sunt în număr de şase, dintre care două crucişetoare mici şi patru torpiloare. Această notificare este prima de acest fel de la încheerea convenţiei de la Montreux. -----------