Universul, ianuarie 1938 (Anul 55, nr. 1-14)
1938-01-01 / nr. 1
Anul al 55»l@a FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN 18 Pagini ffVffilOT AfiTYY f 1* AcAInii? Vlâ i&AliMâ. LiAfcfUJL . In străinătate; * ie*, Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. GI. I*. T. ,T. No. 120.588/032 18 Pagini CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Sl REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 mummm STELIAN POPESCU Tot progresul, toată civilizaţia de azi se datoresc acelei dorinii de mai bine cu care, de la creaţiune, a fost înzestrat omul. De aceea, în ziua convenţională a reînoirii anului, nu este nimeni care să nu-şi dorească, lui şi prietenilor lui, un nou an, mai bun decât acel care a trecut. In clipa de faţă, când toată creştinătatea serbează Anul nou, fiecare cere un an mai bun, îndemnat nu numai fie dorinţa mai binelui, ci şi de instinctul de conservare care îi pune înainte îngrijorarea generală sub care trăeşte, că poate dintr’un moment într’altul să ia parte la un măcel cum n’a mai cunoscut lumea. Când un om de talia d-lui J’andin, fost prim ministru în Franţa, spune în Parlament şi scrie în presă, aşa f&ca să fie auzit nu numai pe Franţa, dar de lumea întreagă: ,,S’UNIR DU MOURIR“, UNIRE ORI MOARTE, înseamnă că anul începe sub perspective dintre cele mai negre. In aproape douăzeci de ani, câţi s’au scurs dela încetarea răsboiului, Franţa a făcut tot ceea ce i-a stat 'Aftă putere, a făcut toate concesiunile, a suferit chiar atingeri dăunătoare prestigiului său, dela ei prieteni şi aliaţi, nuca să menţină pacea. Da'ă ea scoate azi strigătul de itTsimsii whîtu ea dar şi pentru alţii, ca să fie auzită de toţi amicii păcii, înseamnă că suntem prea aproape de prăpastie şi s’a dat alarma spre a fi auzită mai ales de acei cari, dintr’un egoism rău înţeles, au pus piedică sforţărilor ei de a consolida pacea. Dacă privim înlăuntrul hotarelor noastre, vedem că nici aci Anul nou nu începe cu perspective îmbucurătoare. Dovadă frământările la care a fost supusă opinia publică în zilele din urmă. Am făcut de nenumărate ori apel la cuminţenia oamenilor noştri politiei, mai ales a guvernanţilor, ca să nu piardă timpul în certuri inutile, să privească problemele naţionale SUB SPECIE AETERNITATIS, să stârpească abuzurile şi fărădelegile, şi pregătească temeinic a- ipararea externă şi internă, să facă CEVA NOU spre binele neamului întreg, nu numai al partizanilor. Ţara curată doreşte din răsputeri CEVA NOU, CEVA BUN, însuşi CAPUL STATULUI, MAIESTATEA SA REGELE, convins de cele ce personal a putut constata, ura, într’un mesaj de început de an, „Ceva nou“. Sfârşitul anului acesta indică zorile a CEVA NOU, a ■ două fapte noi, cari pot avea repercusiuni generale şi binefăcătoare. Primul fapt: O MANIFESTARE PUTERNICA A CONŞTIINŢEI NAŢIONALE — la a cărei redeşteptare se va recunoaşte într’o zi şi partea noastră de contribuţiune — şi pe care o fatalitate, născută dintr’o vanitate rău făcătoare, încearcă s’o împiedice a fi pusă în valoare tocmai atunci când este mai mare nevoie de puternicul ei sprijin. Al doilea fanţ, o anulare făcută de ÎNSUŞI M. S. REGELE a unui DECRET-LEGE spre a repara o greşală capitală, care punea în pericol o instituţie de temelie a Statului. Am voit în nenumărate rânduri, — cu dorinţa care este caracteristica scrisului nostru, pentru ordine, pentru binele general, desbrăcaţi de orice patimă din momentul ce nu aparţinem nici unui partid sau clan politic — să atragem atenţia asupra greşelilor cuprinse în unele dispoziţii guvernamentale sau decretelegi, din cauza abuzurilor cuprinse în ele, dar vocea noasstră a fost înăbuşită fiindcă o greşită concepţie de guvernare a dus la credinţa că acel care spune adevărul neprihănit poate fi împiedicat. Anumite persoane erau tabu, de ele nimeni neputând să se ( ii). atingă, deşi fac parte dintre muritorii de rând ai acestui neam. In ţări ca Franţa, Anglia, Statele Unite, preocuparea permanentă de mai bine pune în discuţie publică, prin presă şi parlament, toate problemele privind mersul instituţiilor statului. Graţie piedicilor, concretizate într’o guvernare care n’a înţeles mersul vremii şi a trăit dintr’o voită eroare psihologică asupra oamenilor şi dintr’o greşită interpretare a faptelor ce i-au stat sub ochi, apărată de mijloace de care s’a abuzat, cum n’au abuzat nici tiraniile făţişe, începem azi Anul nou sub auspicii pe care tot cauzele de mai sus ne împiedică să le dăm în vileag. Acum criza s’a rezolvat şi un nou guvern s’a constituit. II aşteptăm la lucru. Pentru noi însă, ori ce guvern nou — afară de unul cu tendinţe bolşevice sau internaţionaliste inconştiente — este binevenit şi are tot concursul pentru înfăptuirile bune, dar şi critica sinceră, desinteresată, nepătată de patima politicianistă, pentru greşelile, abuzurile sau tolerarea fărădelegilor şi nepedepsirea promptă a vinovaţilor. Vor spune mulţi din cei vinovaţi, citindu-mă, că sunt o Cassandră şi că nici măoV.,*- «1«, Atrnl «nil sau sunt lîi stare să încetez cu pesimismul ce arăt cu atâta persistenţă. Optimism am arătat cu toţii prea multă vreme şi nu ne-a folosit la mare lucru. Pesimismul meu n’a fost o utopie. El s’a întemeiat pe greşelile săvârşite de alţii, cu toate avertismentele ce au avut şi timpul mi-a dat mie dreptate. Din această cauză, eu prefer să fiu socotit o Cassandră, dar măcar acum să fiu ascultat, pentru ca să nu se întâmple şi neamului românesc aceea ce s’a întâmplat celor dela Troia, cari n’au ascultat de Cassandra lor. Suntem pe punctul de a spune, ca şi d. Flandin în Franţa, să unit cu moarire celor de un crez politic naţional, ca să poată înlătura factorii abuzivi şi să pregătească neamul pentru ceasul cel mare, care bate la uşă şi în care se vor ciocni din nou toate popoarele. Anul în care intrăm este anul uneia din cele mai mari crize. Opinia publică este datoare să înţeleagă, să reacţioneze şi să ajute ca guvernul să fie acel care ne trecie pentru a putea învinge dificultăţile cari ne stau înainte, atât din punct de vedere extern, cât şi intern. Acei cari au luat asupra lor sarcina guvernării, sunt şi ei datori, acum mai mult decât oricând, să-şi deschidă ochii, şi să înţeleagă că au venit la guvern nu pentru a-şi satisface vanitatea sau alte interese, fiindcă atunci, în loc de acel CEVA NOU ŞI BUN pe care-l doreşte tot omul de Anul nou ca şi la ocaziunea schimbărilor de guvern, va veni CEVA, dar va fi o frământare cum nu s’a mai văzut, de care să ne păzească Dumnezeu. Istoria popoarelor se compune mai ales din evenimente cari s’au produs fiindcă nimeni nu se credea, căci erau socotite imposibile. MITUL, departe de a fi o invenţie, este o realitate, datorită dorinţei de mai bine a oamenilor, cari în însetări de dreptate şi de o soartă mai bună se agaţă de orice iluzie. Să ţinem in seamă deci şi MITUL, dar să căutăm a înfăptui cât mai mult binele şi a trăi în realitate, spre a nu trece prin deziluzia pe care o produce la sfârșit orice MIT. " Dixî et salvavi animam ! meam.H . i COMPOZIȚIE DE IOANA GIOAN A.lM O HI An nou!.. Speranţe noi şi roze vise Necunoscut neant fermecător, Tu eşti zăpada paginei nescrise Şi semnul de ’ntrebare viitor... Ca ’n saturnalii vechi şi bacanale, Cu amfore şi cu nectar divin, Inghirlandaţi noi îţi ieşim în cale Ciocnind sonore cupele cu vin!... Bine-ai venit pe româneşti ogoare, Zeu tânăr, răsărit din largi genuni, Să ne preschimbi viaţa ’n sărbătoare Şi să ne mântui brazda de furtuni. Vrem să uităm trecutul ce ne-apasă, Cu ’ntreg monumentalu-i ţintirim: Cu cât minciuna e mai dureroasă Cu-atâta mai vârtos nădăjduim!... Vrem să ne-aprinzi podgorii noi, pe dealuri De galben chihlibar şi de rubin, Şi oameni noi cu mândre idealuri Vrem să-şi înalţe fruntea spre senin... Vrem holdele de aur să răsară In lanuri clătinate de belşug; Iubirea de moşie şi de ţară Să cânte ’n ritmul rodnicului plug... Vrem, pe pământul nostru milenar, Să înflorească dragostea frăţească Şi-un singur vis, de la hotar pân’ la hotar, Să lumineze Ţara Românească... Bine-ai venit cu sfintele-ţi lumini, An nou, ce zâmbitor răsări din ceaţă, Ca pe străvechi şi putrede ruini Să reclădim din nou, o nouă viaţă! MIRCEA DEM. RADULESCU Anul internaţional 1937 de R. SEIŞANU Acţiunea diplomatică şi rezultatele sale. — Crizaşi reforma Societăţii Naţiunilor. — Pretenţiile Germaniei. — Frontul anticomunist. — Războiul din Spania şi din Extremul Orient Politica internaţională în cursul anului ce s’a sfârşit, a avut de scop să înlăture agravarea neînţelegerilor şi a rivalităţilor dintre state, care ar putea să creeze conflicte armate. In faţa spectrului războiului, mai toate statele, fie mari, fie mici, au căutat să practice o politică prudentă, din care au înlăturat elementele ce ar fi putut să agraveze situaţia internaţională. De astă dată nu s’a mai făcut apel la Geneva, din cauza crizei prin care trece Societatea Naţiunilor, ci la mijloacele de care dispune diplomaţia: întrevederi dese între miniştrii afacerilor străine, sau între personalităţile politice autorizate de guverne, ca să trateze anumite probleme, comitetul de neintervenţie în afacerile spaniole, călătorii de informaţii şi pentru schimburi de vederi, — cum a fost călătoria d-lui Delbos, ministrul afacerilor străine al Franţei, în capitalele Angliei, Poloniei, României, Iugoslaviei şi Cehoslovaciei în cursul lunei Decembrie , precum şi obicinuitele conferinţe ale Micei înţelegeri şi înţelegerii Balcanice în cadrul intereselor regionale. Comitetul de neintervenţie de la Londra, în afacerile spaniole, a adus servicii păcei, în sensul că a reuşit să localizeze războiul din Spania. Societatea Naţiunilor n’a avut niciun rol în această gravă problemă. CRIZA ŞI REFORMA SOCIETATEI NAŢIUNILOR Criza Societăţea Naţiunilor s’a agravat prin retragerea Italiei. Dacă ţinem seama de numărul statelor ce s’au retras, sau, care nu fac parte din Societatea Naţiunilor, constatăm absenţa de la Geneva a majorităţii marilor puteri mondiale : Statele Unite ale Americei de Nord, Brazilia, Germania, Italia, Japonia. In asemenea condiţii S. N. a perdut caracterul universalităţii. Ea nu cuprinde nici totalitatea statelor europene. Dar, Societatea Naţiunilor a suferit şi alte grave încercări, care i-au slăbit organismul şi i-au redus mult din autoritatea sa. Cea mai gravă încercare a fost aplicarea pactului, atât în ce priveşte limitarea armamentelor, cât şi în ce priveşte înlăturarea războaelor şi aplicarea sancţiunilor împotriva agresorilor. (Continuare în pag. 2-a) xox 1 * Mss. 1 Sambata 1 ianuarie 1938 DIRECTORI ORI NOUI de EM. HAGI MOSCO Athropos, cea mai nemiloasă dintre cele trei Parce, a curmat firul vieţii anului care, îngândurat, istovit, s’a dus să-şi ia locul în nesfârşita veşnicie, lângă bunii sau răii lui semeni. Vrând să-i închei bilanţul te împiedici de neputinţa de a-l desvălui, guvernările găsind de cuviinţă să-şi acopere faptele, după cum societăţile socotesc cu cale să ascundă beneficiile, spre împlinirea spuselor din Cartea Eclesiastului: „ce este strâmb nu sepoate îndrepta, iar cusururile nu se pot socoti“. Anul, această măsură a timpului scurs, este datorită Egiptenilor. Calendarul a fost născocit de ei şi este unul dintre cele mai preţioase daruri făcute omenirii. Intrucât Nilul este însăşi fiinţa Egiptului, anul era In legătură cu chiar viaţa fluviului şi era împărţit în 3 anotimpuri, cuprinzând primul : creşterea, revărsarea şi scăderea apelor ; al doilea : perioada însemânţărilor şi al treilea: aceea a adunării recoltelor. Fiecare anotimp avea 4 luni, a câte 30 de zile, iar la sfârşitul lunii a 12-a se adăugau cinci zile, pentru ca anul să coincidă cu începutul creşterii apelor Nilului şi cu mersul soarelui. Prima zi a anului era aceea când apele fluviului erau mai ridicate și când steaua Sirius răsăria în acelaș timp cu soarele,. Ctm,o faurul socotit astfel nu a BBiecat !-Soa de zile îrn loc de 365V4- Pe de altă parte, această răsărire a lui Sirius făcăndu-se cu o întârziere de o zi la 4 ani, calendarul egipţian avea şi el o întârziere de şase ore pe an faţă de mersul aştrilor. Această eroare, păstrată de Egipteni, a fost îndreptată, deabia în anul 46 înainte de Christos, din porunca lui Iuliu Cesar, de astronomii, greci din Alexandria, prin adăugirea unei zile la fiecare patru ani scurşi. Acesta est calendarul „Iulian“. Altă In-4 dreptate a fost făcută de papa Gregoriu al XlII-lea, în 1582, prin ştergerea acestei zile suplimentare (29 Fe-vruarie) In anii seculari şi ne-i divizibili prin 400. Acesta este calendarul „Gregoriani* primit şi de noi şi cât mai apropiat de anul sideral. Cât priveşte vechimea calendarului ea este aşezată la anul 4241 înainte de Christos. Exactitatea acestei date se Întemeiază pe următorul fapt. Intrucât răsărirea lui Sirius se Întâmpla, după pa-, tru ani, cu o zi mai târziul decât era prevăzută în calen-] darul egipţian, după o per rioadă de 1460 de ani, eroa- rea ajungea să însumeze 365 de zile. La împlinirea acestui ciclu calendarul oficial şi cel ceresc corespun-] deau din nou intre ele. Pe de altă parte fiind cunoscută coincidenţa din anul 136 după Christos, prin deducţie se ajunge la celelalte coinci (O/alitiu^re ăi pâj*. f'2-u) ■■■■■——raca Semne noui de criză? Anul 1937, după ce debutase, în câmpul activităţilor economice, cu continuarea reprizei, care, de pe la mijlocul lui 1936, luase un ritm oarecum frenetic, ne-a rezervat, odată cu încheierea primului trimestru, dusul unor emoţii, în multe privinţi asemănătoare celor prin care a trecut omenirea, acum 8 ani, când s’a deslănţuit criza mondială. Ca şi atunci, în economia marilor ţări capitaliste se observă de câtva timp oscilaţiuni cu tendinţe regresive, care au determinat pe unii ecoonmişti să anunţe deschiderea unei noui perioade de criză. Ca și în Octombrie 1929, depresiunea s’a manifestat întâi în compartimentul, totdeauna sensibil, al valorilor bursiere, care, asemenea seismografului în înregistrarea tulburărilor subtelurice, surprinde linia de mișcare a fenomenelor economice, chiar în forma lor latentă sau incipientă. întremarea cursurilor, însă, pe piaţa Londoneză, survenită a doua zi după izbucnirea semnelor depresive, părea să infirme proorocirile pesimiştilor, şi să prezinte fenomenul depresiv drept isprava unei speculaţiuni temerare de bursă. Scăderea preţurilor la materiile prime şi articolele alimentare care a dăinuit şi s’a accentuat în toată jumătatea a doua a anului 1937, a condus totuşi la stabilirea unui paralelism intre curba cursurilor în bursă şi curba regresivă a preţurilor, ceea ce înlătura dela sine localizarea cauzei la simplul joc al speculaţiei. E adevărat că şi aci au intervenit noui explicaţiuni, care, plecând de la constatarea că scoborirea preţurilor a luat forme mai accentuate la materiile prime în legătură cu pregătirile de război, au dus la concluzia că pliarea preţurilor în această direcţiune este un proces natural de restabilire a nivelului lor normal, deplasat în chip nefiresc din cauza cererii prea mari — explosive — de materii prime, ce venea, la un moment dat, din toate părţile şi care a săltat preţurile dincolo de orice raţiune economică. De îndată ce necesităţile au fost acoperite şi cererea n’a mai fost atât de stăruitoare, era firesc ca preţurile să piardă tot surplusul dobândit în condiţiuni de excepţie. Dar ilaită că slăbiciunea preţurilor la materiile prime s’a transmis şi în compartimentul celorlalte produse, influenţând simţitor indicii generali ai preţurilor şi desvăluind astfel o tendinţă netă de regres în mersul economiilor. Astfel, în Anglia, indicele generalal preţurilor de gros prezintă o scădere de 11,6% faţă de punctul maxim atins în 1937. In Statele Unite scăderea indicelui preţurilor de gros ajunge la 10%, iar în Franţa, indicele general al preţurilor înregistrează deasemeni scăderi, cam de pe la mijlocul, lunii octombrie, indicele scăpătând azi de la 139,9 la 133.3. Slăbiciunea preţurilor, depăşind deci sfera unui compartiment izolat şi manifestându-se pe toată suprafaţa, nu mai are înfăţişarea unui simptom singuratic şi trecător de depresiune, ci a unuia general, care, dacă persistă şi se adânceşte, face legitimă orice îngrijorare. Poate că acest simpLu aduce, în definitiv, obosi. economiei de război, sub secul căreea au mers popoarele. Itimii doi ani, economie, cai, ca orice artificiu, s’a dovedit neîndestulătoare prin ea Însăşi, de a întreţine activitatea productivă normală a unei ţări. Poate că el traduce însăşi oboseala şi carenţa economiei autarhice de a răspunde nevoilor şi problemelor actuale ale statelor, economie, care închizând activităţile productive ale ţărilor în hotarele strâmte ale propriilor lor teritorii, au desfiinţat circulaţia liberă a produselor şi valorilor, au sugrumat libertatea de respiraţie şi de comunicaţie intre iraţiuni, adică tocmai elementele care au asigurat până acum vitalitatea şi prosperitatea economiilor naţionale şi ale celei internaţionale. In acest caz, încotro rămâne să căutăm echilibrul? Răspundem : IN DIRECŢIA IN CARE L-AM PIERDUT, DIN MOMENTUL CÂND AM FĂRÂMIŢAT SI DESFIINŢAT COMUNITATEA INTERNAŢIONALA DE INTERESE SI AFACERI PRIN RIDICAREA DE BARIERE ARTIFICIALE INTRE ECONOMIILE NAŢIONALE. HARALAMB IONESCU !