Universul, martie 1940 (Anul 57, nr. 74-89)
1940-03-16 / nr. 74
- 4 I «nul al S?-rea 12 Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVf RSUL“S. A înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov -Vi.. * *r nts. ASIGURĂRILE AGRICOLE Dintr’o informaţie apărută zilele acestea la pagina economică a ziarului nostru s’a putut vedea că chestiunea asigurârilor agricole a fost repusă pe ordinea de zi a forurilor competente, făcându-se un pas serios pentru rezolvarea ei. Direcţiunea economică agrară din ministerul agriculturii examinează în momentul de faţă materialul documentar în vederea stabilirii criteriilor sistemului de asigurare şi îndeosebi a cotei asiguraţilor, după categoria asigurării şi cuantumului despăgubirii. Din referinţele sumare date de oficialitate, rezultă că asigurările agricole vor cuprinde trei secţiuni: asigurările contra grindinei, contra focului şi asigurarea animalelor, iar instituirea lor se va întemeia pe principiul mutualităţii şi al obligativităţii. Utilitatea introducerii asigurărilor în gospodăria agricolă a micului cultivator nu mai trebue să fie demonstrată. Suntem chiar singura ţară din Europa, unde această elementară măsură de prevedere şi de civilizaţie — care în Bulgaria este introdusă de mai mulţi ani — n’a pătruns încă în deprinderile mediului nostru rural, adică ale marei masse ţărăneşti, de ea impartăşindu-se până acum mai mult marii agricultori. Oarecari începuturi au existat totuşi în unele regiuni din Ardeal, Bucovina şi chiar în Basarabia, mai ales sub formă de asociaţiuni având la bază principiul mutualităţii, dar astăzi nici măcar aceste începuturi modeste nu se mai întâlnesc. Aşa încât, în faţa unei nenorociri, a unei calamităţi, întregul avut al micului gospodar rural poate fi iremediabil pierdut, fără putinţa nici unei despăgubiri, fără nădejdea unei reparaţiuni, care să îngădue sinistratului refacerea în cel mai scurt timp cu putinţă. In situaţia de azi, chiar o nenorocire parţială, moartea unei vite de muncă sau a vacii de lapte pentru hrana familiei ţărăneşti, se transformă în adevărat dezastru pentru socotelile gospodăriei respective, deoarece lipsa de rezerve materiale, lipsa de economii şi de credit fac ca această pierdere să fie definitivă şi ireparabilă. In lipsă de o propagandă stăruitoare şi mai ales faţă de spiritul neîncrezător şi puţin dinamic al ţăranului nostru, a lăsa introducerea acestei binefaceri la iniţiativa şi hotărârea individului este a-i asigura din capul locului nesuccesul. O realizare a instituţiei asigurărilor agricole la noi nu ar avea sorţi de izbândă decât concepută pe plan mare. Îmbrăţişând Întreaga pătură plugărească, deci adoptând de la început principiul obligativităţii, aşa cum s’a hotărit in proiectul oficial. Numărul mare al asiguraţilor constitue prin el însuşi o înlesnire şi o chezăşie a atingerii importantelor fonduri, care să garanteze normala funcţionare a instituţiei şi în acelaş timp, să permită reducerea la minimum cu putinţă a contribuţiei anuale a asiguratului în contul asigurării. Pentru primii ani — până la consolidarea instituţiei — poate va fi nevoe şi de participarea, în oarecare măsură a Statului, a comunelor, eventual a cooperativelor, in scopul de a uşura cât de mult contribuţia asiguraţilor lipsiţi de mijloace. Cu cât săteanul va fi mai simplu, cu cât grija de a nu se cădea şi cu această instituţie in excesele racilei biurocratice şi In creaţiuni de risipă, cum se debutase la noi şi cu asigurările muncitoreşti dela oraşe, cu atât instituţia va răspunde mai bine scopurilor ei firești, fundamentale. IOT DESPRE PROPAGANDA ROMÂNEASCA Reuniunea din ziua de Sâmbăta din urmă de la ministerul propagandei naţionale a fost, între altele, un prilej de a se vedea cât de numeroşi sunt aici, în Capitala ţării, informatorii presei străine. Consilieri şi ataşaţi de presă pe lângă ambasade şi legaţii, corespondenţi permanenţi, trimişi speciali ai marilor ziare din Occident şi ai ziarelor din statele vecine — toţi aceştia reprezintă la un loc un număr important de informatori, care dau străinătăţii veşti despre stările de lucruri şi despre evenimentele mai de seamă din România. Până şi îndepărtata şi greu frământata China îşi are informatorul ei, ataşatul ei de presă în persoana unui fiu al fostului imperiu ceresc. Fireşte, numărul relativ aşa de mare de confraţi străini, a căror misiune constă în a se informa şi a comunica apoi ziarelor sau guvernelor de care depind, informaţiile obişnuite, nu este de natură să inspire îngrijorări. Fiind, în ce priveşte raporturile cu stăinătatea, un stat care nu urmăreşte decât întreţinerea de relaţii normale şi chiar amicale cu toate statele, România nu are în această privivinţă ceva de ascuns ori de prezintat într’altfel, decum se înfăţişează situaţia în realitate. Tot ce se cere acestor confraţi veniţi din atâtea state, este să vadă just, să nu privească prin ochelari, care denaturează vederea şi să fie cât mai obiectivi şi mai nepărtinitori în aprecierile şi constatările lor. Mai alles să nu plece urechia la insinuări ce ascund intenţii puţin cu(Continuare in pag. 2-a) eu ! Fara nici o şovăire, subscrieţi la bonurile pentru înzestrarea armatei! Contribuţia noastră asigură destinul Patriei şi astfel , destinul nostru propriu şi al familiilor noastre. EXGMFtAm itt nmtuat * ia4r^7:~ ~ -“m ^ In străinătate 8 lei^ : *• ;•••■ •« *,r TaSa poștală plătită din numerar conform aprobării Dfe G le*P. T. T. Nr. 24.&ffî$î§ H» URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE REDACTIA |l ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23*25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.15. SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 — ■ ■ ■ ....................................... ............. Vista Sâmbătă 16 Marti® 194& 12 Pagini P 111 1 DIRECTOR ȘI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU TELEFONICE INCHEEREA PĂCII INTRE U.R.S.S. ŞI FINLANDA Istoria negocierilor de pace cintre Rusia Sovietică şi Finlanda rămâne pe seama istoricilor viitori ai războiului. Misterul, care învălue origina şi desfăşurarea tratativelor, n’a fost risipit decât în mică parte de informaţiile oficiale cunoscute până astăzi. Din declaraţia d-lui Chamberlain la Camera Comunelor s’ar părea că iniţiativa negocierilor a pornit dela U. R. S. S. După informaţii din isvor german, din potrivă, Finlanda s’ar fi adresat Suediei pentru a mijloci pacea. Destăinuirile d-lui Daladier în Camera franceză arată că in consiliul suprem din 5 Februarie guvernele francez şi englez au hotărit să trimită şi trupe în Finlanda şi că un corp expediţionar francez de 50.000 de oameni — în afară de efectivele engleze — era gata de îmbarcare la 20 Februarie, dar că guvernul finlandez n’a făcut un apel direct şi public la ajutorul militar francoenglez, apel necesar deoarece guvernele Suediei şi Norvegiei s’au opus „cu toată puterea“ la trecerea trupelor aliate peste teritoriul lor. D. Guenther, ministrul de externe al Suediei, la rândul său, stătue în afirmaţia că guvernul suedez „n’a exercitat nici cea mai mică presiune asupra Finlandei”. Oricare ar fi însă antecedentele păcii, faptul este astăzi că, după mai puţin de o săptămână de negocieri, la 13 Martie, în urma unei eroice rezistenţe, copleşită, fără să fie învinsă, cu armele în mână . In plină luptă, Finlanda a semnat tratatul de pace cu U. R. S. S. El pune capăt unei glorioase epopei naţionale, care s'a impus de sigur şi respectului adversarilor, cum s’a impus şi admiraţiei lumii. Prin tratatul dela Moscova se Incorporează teritoriului Uniunii Sovietice, întreg istmul Careliei, cu oraşul şi golful Viipuri şi cu insulele din acest golf ; coastele apusene şi I nordice ale lacului Ladoga cu oraşele Kexholm, Sortavalla, Suojaervi, mai multe insule din golful Finlandei, teritoriul de la răsărit de Merkjaervi cu oraşul Kuolajaervi şi o pârtie din peninsulei Rybaci şi Sredni. Pe lângă aceasta Finlanda închiriază Uniunii Sovietice, pe termen de 30 de ani, peninsula Hangoe şi teritoriul ei maritim, cu dreputl pentru U. R. S. S. de a crea o bază navală şi de a întreţine forţe aeriene şi terestre suficiente pe acest teritoriu. Regiunea Petsamo, cedată de U. R. S. S. în 1920, rămâne Finlandei, care nu va avea însă dreptul de a întreţine acolo decât cel mult 15 vase de război pănă la 400 de tone şi vase sub o sută de tone în număr nelimitat, însă , cu interdicţia de a construi baze navale şi şantiere militare sau de a poseda submarine şi aviaţie de război. U. R. S. S. obţine libertatea deplină a trecnsitului de mărfuri şi călători spre Norvegia prin regiunea Petsamo, ca şi spre Suedia, cele două părţi semnatare recunoscând necesitatea de a construi o linie ferată între Kandalacsa şi Kemijaervi. In fine, părţile se obligă de a se abţine reciproc dela orice agresiune, dela orice fel de alianţă şi dela orice coaliţie îndreptată contra uneia dintre ele. Un protocol anexat la tratat prevede încetarea ostilităţilor, care a devenit un fapt împlinit la 13 Martie, şi modalităţilor de retragere a trupelor dincolo de noile frontiere. Prin tratatul semnat la Moscova, Finlanda admite condiţii mult mai grele, decât cele cari i se puneau in Octombrie trecut, cu prilejul negocierilor neisbutite, care au dus la răsboiul cu Sovietele. In Octombrie, Viipuri și regiunea înconjurătoare ca și teritoriul riveran al lacului Ladoga rămâneau in stăpânirea Finlandei. Insulele Aaland puteau fi fortificate de aceasta prin propriile ei mijloace. In schimbul cesiunilor teritoriale cerute, care se ridicau la 2.761 km. pătraţi. Finlanda urma să obţină 5.529 km. pătraţi în Carena Sovietică. Nici una din aceste condiţii nu se mai menţine în tratatul de la Moscova. In octombrie, neînţelegerea fundamentală a negociatorilor şi-aavut origina în deosebi in refuzul Finlandei de a ceda peninsula Hangoe, care domină iintrarea golfului finlandic şicare e azi transformată în bază navală rusă. După trei luni de rezistenţă bărbătească, un capitol de isterie se încheie astfel asupraunor concesiuni cu mult mai '.mari ca cele, care ar fi fost consimţite in libere negocieri. Un sângeros râsboiu va fi fost astfel făcut fără folos. El poate fi prilejul unor dureroase reflecţiuni asupra moralei şi neutralităţii pentru mica naţiune, care a crezut în drepturile ei şi şi-a impus cu curaj sacrificii costisitoare. Deseori logica aspră a faptelor e mai puternică decât logica drepturilor. D. Tanner, ministrul de externe al Finlandei, în cuvântarea sa radiodifuzată de Miercuri a ară- I tat cu o crudă sinceritate, cau- I zele pentru care Finlanda a * trebuit să se incline in faţa I destinului. In lupta ei disproporţionată, Finlanda avea absolută nevoie de efective. Vecinii săi scandinavi, care-i puteau trimite cu uşurinţă trupe — precum spune d. Tanner — au lăsat fără răsunet apelurile finlandeze, invocând atitudinea lor de strictă neutralitate. Din acelaşi motiv, guvernul din Helsinki a trebuit să se lipsească de oferta Puterilor aliate de a le trimite un corp expedi. i ţionar complet echipat, ofer- I tă cu grijă examinată „în în. ş tir,rse tratative“ şi care s,,ar fi putut dă rezultate“, dacă trecerea acestor trupe n’ar fi fost „sever interzisă“ — în ciuda stăruinţelor finlandeze şi aliate — de guvernele Suediei şi Norvegiei — ţări, care erau singura cale de trecere pentru ajutorul in oameni, de care Finlanda avea nevoie. „Nu este vina noastră — a încheiat d. Tanner, cu o patetică simplicitate, expunerea sa despre cauzele, pentru care Finlanda a fost nevoită să încheie pacea — dacă nu s’a putut sau nu s’a voit să se vină în ajutorul nostru". I. L. D. PAASSIKMVI care a negociat la Stockholm, în numele Finlandei D-RUl SCHACHT VA FI TRIMIS IN MISIUNE LA STOCKHOLM respondentul din Berlin al ziarului „Stockholm Tidingen“ anunţă că, după informaţiile sale, dr. Schacht va fi trimis de guvernul german cu o misiune la Stockholm. MĂSURI DE SIGURANŢĂ ! Pe lângă celelalte dispozitive de apărare, ostaşii englezi adaugă şi reţeaua de sârmă ghimpata , nur‘'iHtUri li - I in r ■s—nfr-ii - —rirrran■ ■ APELE DUNĂRII AU ÎNCEPUT SĂ SE REVERSE NOUA LINIE FERATĂ ŞI MAGAZIILE C. F. R., DE LÂNGĂ GIURGIU, NĂPĂDITE DE ŞIVOAIE Giurgiu, 13 Martie Azi, la ora 12 jum., ghiaţa de pe Dunăre s’a desprins, iar sloiurile, în massa compactă şi suprapuse, au pornit în jos, în cursul apei. Apele continuă să vină mari. Ele s’au revărsat în toate bălţile din josul oraşului nostru. Tot din această cauză, apele au rupt digul dela lucrările feryboat-ului. Ele au atins şi noua linie ferată, cuprinzând toate depozitele de materiale ca şi magaziile acestor lucrări, cari se găsesc în jurul liniilor. Dacă în 2-3 zile Dunărea se va curăța de sloiuri, navigația vapoarelor va putea reîncepe. GERMANIA VA FURNIZA ITALIEI CĂRBUNI PE CALE TERESTRĂ Roma, 13 (Rador). — Continuând tratativele care au avut loc între d. von Ribbentrop, ministrul afacerilor străine al Reichului şi d. Mussolini, comisiunea germană şi comisiunea italiană pentru:- reglementarea relaţiunilor economice germanoitaliene, au ţinut o şedinţă extraordinară care a avut de obiect luarea de măsuri necesare pentru ca executarea furniturilor de cărbuni de către Germania pentru Italia să se facă în mod complet numai pe cale terestră, acoperindu-se astfel nevoile de cărbuni ale Italiei. Un protocol a fost semnat Marţi de către preşedintele comisiunii guvernamentale germane, d. Clodius, şi de preşedintele comisiunii guvernamentale italiene, d. Giannini. CONFERINŢA MINIŞTRILOR DE EXTERNE AI STATELOR BALTICE Kaunas, P3 (Rador).— Agenţia „D.N.B.“ transmite: Ministerul afacerilor străine al Lituaniei, însoţit de d. dr. Turankas, directorul secţiunii politice, a părăsit Miercuri capitala, plecând la Riga, unde va avea loc conferinţa miniştrilor afacerilor străine ai ţărilor baltice. Primul obiect pe care îl vor discuta cei trei miniştri ai afacerilor străine va fi colaborarea economică comună. Se va discuta despre o bază comună privitoare la o revizionare în materii prime, despre eliminarea concurenţei în comerţul extern, precum şi despre problema transporturilor. In corpul ziarului : DE CE A ÎNCHEIAT FINLANDA PACE DECLARAŢIILE MINISTRULUI DE EXTERNE TANNER -es IN VIZITĂ, LA ALIAȚI Un general francez vizitează o unitate britanică venită pe frontul de Vest LIMBANOASTRA Forunca Regelui Carol Mu .,Prin aceste rânduri, îmi scrie doamna Măndica Ghigori, din Bucureşti, Bulevardul Basarrab, veţi afla că mai aveţi un ajutor (nu aşa de mare) în lupta grea pe care o duceţi... „Stau la casă în prăvălia mea. Vin fel de fel de oameni şi-mi cer voie să vorbească la telefon. Când aud pe unul spunându-mi bonjur sau mersi, îl iau îndată în primire (în gând am spus imediat, dar, domnule Pisanu, i-am pus cruce lui imediat pentru totdeauna, asta s’o ştiţi) Fie domnişoara, fie domn sau doamnă, le spun: — Când mai veniţi să vorbiţi la telefon, nu vă mai dau voie dacă nu vorbiţi româneşte. Se miră ei şi mă întreabă: — Păi, bine... n’am vorbit româneşte? Eu le spun.. — Când mi-a dat bună ziua în ce limbă mi-ai vorbit? Şi când mi-ai mulţumit, româneşte era? N'ar suna maii frumos să spui mata bună ziua şi mulţumesc în loc de bonjur şi mersi?... „Românului nostru nu-i place ce este al lui, îi place ce este străin. Nu ştie să se preţuiască... întreb elevele de la şcoală cum le spun profesoarele, când intră în clasă: bună ziua sau bonjur? Sigur le spun bonjur. Bună ziua noastră e ciobănească...” Aşa simte şi gândeşte o tânără negustoreasă. Iată acum ce sprne şi un profesor de română. La ministerul educaţiei naţionale se întocmesc, nouiile programe de învăţământ, începând cu cel de limba şi literatura română. Profesorul se foloseşte de prilejul acesta să pună întrebarea: „Să fie învăţaţi scriitori actuali?” Ciudată întrebare. Scriitorul trebue să fie învăţat, altfel degeaba pune mâna pe condei. Eu nu ştiu dacă sunt învăţaţi scriitorii actuali. Dacă ar fi să-i judecăm, pe cei maii mulţi, după cele ce scriu, se pare că nu prea sunt Dar pofesorul a vrut să întrebe altceva: dacă trebue să se înveţe în şcoală scriitorii de acuma, cei cari sunt în viaţă,, nu actuali, că „actual” poate să fie şi un scriitor de acum două mii de ani. Un prieten îmi spunea de curând că guvernul francez cum- apară în fiecare an de la expoziţiile de pictură, tablourile pe care le socoteşte mai bune şi le pune deoparte. Unele din ele iau drumul Luvrului, dar numai după moartea pictorului şi uneori mulţi ani mai târziu, când amuţesc şi duşmăniile şi prieteniile, iar tabloul se poate preţui după adevărata lui valoare. Aşa şi cu scriitorii. In şcoală nu trebue să se înveţe decât acei scriitori, câm au înfruntat vre- mea. Dar despre asta vom mai vorbi. " Deocamdată să amintesc că Regele Carol I-iu e, fără îndoială, unul din cei mai de seamă scriitori ai noştri, cu toate că de El nu pomeneşte nici o carte de şcoală. Cuvântările şi Scrisorile Lui au să rămână pilde şi pentru simţirea aleasă, şi pentru înălţimea gândului, şi pentru frumuseţea limbii. A fost şi un mare îndrumător. Toate manualele de limba română trebue neapărat să aibă, în fruntea lor, aceste cuvinte ale înţeleptului Rege, însufleţite de marea Luii iubire „pentru frumoasa limbă românească”: „Poesia populară e, de veacuri, adânc sădită în inima Românului şi orice popor s’ar putea făli cu cugetările — unele măreţe, altele , drăgălaşe şi atrăgătoare — adu.nate in acesta comoară a limbei noastre. Simţimintele înalte, spritul războinic, durerea şi nădejdea, tânguirea şi mângâierea care răsuflă în acest frunziş poetic, sunt tocmai oglinda unui trecut plin de bărbăţie, de încercare, de necazuri, UN INVAŢAMANT PUTERNIC PENTRU GENERAŢIILE PREZENTE ŞI VIITOARE...” Toate manualele de școală, dă orice materie, fără deosebire* trebue să aibă în fruntea lor* tipărită cu litere mari, această poruncă a Regelui Carol Idu: „Să se pună stavilă la valul de nepăsare pentru graiul bătrânesc... STÂRPIND TOTODATĂ ȘI BURUIENILE NEOLOGISMULUI, care înăbuşesc limba strămoşească... D© temut sunt aceste neologisme sterpe, cu formă şi înţeles i pocite, cari nu aduc nici o idee nouă, CI ISGONESC NUMAI CUVINTE CURAT ROMÂNEŞTI... Aceste parazite răutăcioase sunt mii. Numărul lor creşte pe zi ce merge şi SFÂRŞITUL VA FI SCHILODIREA LIMBII... O PRIMEJDIE PENTRU NEAMUL ROMÂNESC...” Această poruncă a Regelui Carol I iu să se pună în fruntea manualelor de şcoală, să o înveţe pe din afară toţi, şi şcolarii şi profesorii, cum se învaţă o rugăciune, cum se învaţă Tatăl nostru, T. PISANI NOTE VINE PRIMĂVARA... Vine primăvara... Ne-o enunţă Institutul Meteorologic, — în rate, şi cu o aproximaţie care nu face decât să adeverească vechiul proverb marinăresc, că „cine vrea să mintă n’are decât să prezică timpul“, — ne-o spune lumea lui Dumnezeu, şi ne-o spune şi inima noastră. E drept, că nămeţii stăruie încă prin colţuri neatinse de soare şi că, în unele ţinuturi oile ţării, troienele umplu încă drumurile, spintecate de caterpilarele prefecturilor şi de ropeţile gospodarilor, dar, vine primăvara... S’au desgheţat şi apele lacurilor; broasca, momită de soare, îşi arată ochii bulbucaţi, ieşind din adăpostul de mâl unde a hibernat amorţită; pasărea, privind întinsul câmpiei luminate, — unde iarba stă să mijească şi mugurul îşi cere drept la viaţă, — îşi ciufuleşte penele şi-şi strigă speranţele, în ciripituri... Vine primăvara, — pentru a cătea oară în viaţa fiecăruia din noi ? — şi fire®, deşteptată din somnu-i asemănător cu moartea, dar care eră doar o pregătire de nouă viaţă, — se prepară pentru un nou triumf, arpegiind primele note din imnul de slavă cuvenit Creatotului. Dureri apăsătoare şi adânci tristeţi, grele neguri ale nopţilor, vor trece, ca un vis posomorit, care a trebuit să fie. In lacrimile pe cari le vom vărsă pentru atâţia cari se vor fi dus, va pâlpâi, lângă aducerea aminte a făpturii lor, şi durerea că soarele nu va mai luci şi pentru ei, cari şi-au făcut rândul. Vine primăvara, cu lumină mângâietoare, cu căldură şi cu flori, şi încep să freamăte vietăţile toate... Totul se pregăteşte, pe pământ, pentru o nouă încordare de muncă constructivă şi productivă, încordare mereu repetată, şi care singură ea este viaţa. Va aduce, oare, cu ea, această primăvară, şi suflat înţelegerii obşteşti, liniştea lumii înclimite şi incânierate ?... — MV Negru Nouile hotare ale Finlandei landa Rusiei sovietice pe baza dispoziţiilor cuprinse în tratatul încheiat la Moscova: istmul Careliei, regiunea de la vest şi nord de lacul Ladoga; peninsula Han ko (Hangoe) cu baza milî-S. S.; insulele din golful Viipuri (Viborg); regiunea de la Nord de lacul Ladoga, o parte din peninsulele situate în zona arctică (Nordul regiunei Petsamo). Teritoriile cedate de Fin-tară navală, închiriată U. R.