Universul - Provincie, februarie 1942 (Anul 59, nr. 30-57)

1942-02-01 / nr. 30

Reichsmareşalvtl Goring şi sburătorii români D, general aviator Jienescu, subsecretar de start al aerului, a primit din partea d-lui general aviator Gerstenberg, ataşatul­­ aeronautic german, următoarea Bcrisoare : „Prea stimate Domnule General, „Cartea ,’Aripi Româneşti în luptă“ ,scrisă de către comando­rul aviator Demetrescu Al, în care sunt reţinute pentru istorie splendidele fapte de arme ale glorioasei Aeronautici Române, am prezentat-o, cu ocazia vizitei mele la Berlin, domnului Reichs­­mareşal. ,, Domnul Rei­chsmareşal şi-a exprimat bucuria şi aprecierea pentru această carte şi a scris ur­mătorul cuvânt înainte pentru ediţiile viitoare: „Lupta eroică pe care sbură­torii României o duc pe frontul de răsărit, umăr la umăr, cu arma aeriană a Marelui Reich German, constitue o contribuţie importantă la noua ordine euro­peană. Naţiunile tinere ale continen­tului sunt — în lupta lor contra doctrinei demente şi sângeroase a bolşevismului — apărătoarele şi păstrătoarele civilizaţiei euro­pene. «Armei aeriene îi revine în a­­ceastă luptă un rol decisiv, ade­seori hotărîtor. „Cartea Comandorului român, Al. Demetrescu, respiră acelaş spirit al concepţiei ostăşeşti şi al încercatei frăţii de arme, care leasă Germania de România". ss. GÖRING Reichsmare­şalul Marelui Imperiu German Am predat azi acest cuvânt înainte spre ştiinţă domnului Mareşal Antonescu. Am onoare a vă transmite a­­cestea şi sunt cu expresia deose­bitei stime al dvs. foarte devotat ss. GERSTENBERG General de Escadră şi Ataşat al Aerului ❖ Aprecierile Reichsmareşalului Goring, primul sburător al Ma­relui Reich şi gestul camarade­resc al d-lui general aviator Gerst­emberg, const­ituesc certifi­catul elogios dat sburătorilor no­ștri, pentru examenul de pe fron­tul de Est, înscrise în Cartea de glorie a aeronauticei Române, aprecierile marelui Comandant german, vor fi lozinca de mâine, în continua­rea luptei, alături de camarazii lor germană, contra cotropitorilor țării și uzurpatorilor Europei. GENERALUL ROMMEL Generalul Rommel, căruia i se datoresc succesele actuale contra ofensivei germane în Africa de Nord este unul dintre distinşii militari ai Reichului, distins nu numai prin acţiunile sale în ac­tualul război ci şi prin capacita­tea de care a dat dovadă şi în războiul mondial trecut. El era unul dintre foarte rarii ofiţeri di afară de aviaţie, cari au că­pătat ordinul „Four le merite“. El avea atunci gradul de loco­tenent şi făcea parte dintr’un batalion de munte al aviaţiei Wuertemburgheze. A luat de la început parte la războiul din 1914 şi a fost greu rănit în munţii Argon. Mai târziu, reve­nit pe front a condus la victorie trupa sa în a 12-a luptă de la Isonz, iar o lună mai târziu s-a apărat cu batalionul său în va­lea superioară a râului Piave la Longalone atacul unei divizii ita­liene oprindu-l, fapt pentru care a fost decorat cu ordinul „Four le Mérite“. In timpul eliberării sudaţilor şi a campaniei din Polonia în 1939, colonelul Rommel era co­mandant al Cartierului general al Fuehrerului. In Februarie 1940, general de brigadă, capătă comanda unei divizii de tancuri pe care a condus-o din succes în succes. Divizia sa, în timpul campaniei din vest, era denumi­tă „divizia nălucăi". In Martie 1941 generalul Rom­mel este înaintat general de di­vizie și e numit comandant al Corpului german din Africa unde conduce actualmente trupele de tancuri. Agenţii prefecturii Capitalei nu au dreptul să încaseze am­enzi ! D. general N. Pălăngeanu, prefectul poliţiei Capitalei, ne roagă să publicăm următoarele: „Sunt informat că agenţii a­­­estei prefecturi încasează a­­menzi pe care le apucă direct şofeurilor. Aduc la cunoştinţa tuturor că agenţii nu au dre­ptul a încasa nici o amendă. Pe de altă parte, sfătuesc pe şoferii să nu încer­ce a mitui pe agenţi. Şofeurii care simt îndemnaţi de către agenţi a le da bani şi agenţii cari vor fi ademeniţi de şofeuri cu mită, au libertatea a veni la mine în orice oră din zi sau noapte, pentru a-mi aduce la cunoştinţă aceste fapte, care trebue să dispară. General N. PALAN­GE­ANU Prefectul Poliţiei Capitalei. O pilduitoare activitate premilitară !« Orhei Orhei, 11 Ianuarie Tineretul pregătirei premilitari «’a evidenţiat chiar din primele zile ale desrobirei Basarabiei, când atât un Orhei, precum şi în tot cuprin­sul judeţului au dat în permanenţă, un larg concurs la strângerea pradei de război, la prinderea paraşutişti­­lor comunişti, la paza recoltelor şi ajutor la muncile agricole, la repa­rarea şoselelor, şcolilor şi bisericilor distruse de comunişti, la săditul pomilor pe şosele, etc. Deasemeni, în fiecare lună în ca­drul săptămânilor sanitare, au cola­borat cu organele sanitare şi admi­nistrative la combaterea tifosului exantematic. Pentru această activi­tate premilitarii din jud. Orhei au primit mulţumiri oficiale din partea forurilor superioare sanitare. Sub raportul organizării, judeţul a fost împărţit în centre, subcentre şi secţii, iar programul de pregăti­rea şi instruirea premilitarilor se execută în fiecare Duminică şi săr­bătoare legală. , Organizarea, îndrumarea şi direc­tivele sunt opera harnicului sub­­inspector al pregătirei premilitare din jud. Orhei, căpitan Ilie Pă­­traşcu. Cu ocazia sfintelor sărbători tot din iniţiativa d-lui căpitan Ilie Pă­­traşcu au reînviat datinile strămo­şeşti în satele şi comunele din ju­deţ, iar în prezent tineretul premi­­litar lucrează cu mult entuziasm în cadrul muncei de folos obştesc, la scosul pietrei din cariere, la îngriji­rea cimitirelor eroilor desrobitori. S’au înfiinţat aproape în fiecare comună coruri religioase cari dau în mod regulat răspunsuri la bise­rici cu ocazia sărbătorilor, s’au în­fiinţat până în prezent peste 50 că­mine premilitare, iar în curs de e­­xecutare sunt terenuri de tragere, stadioane sportive săteşti, etc. Acesta ar fi în rezumat bilanţul primelor 3 luni de activitate premi­litară în oraş şl judeţ, ceea ce con­stituie un exemplu de modul cum trebuie fiecare să-şi facă datoria, spre a se putea asigura astfel înflo­rirea Basarabiei dezrobite. Vizita d-lui subsecretar de stat Petre Strihan la Iaşi Iaşi, 29 ianuarie 11 p. jf. Petre Strihan, subse­cretar de stat la ministerul afa­cerilor interne, ce se află în in­specţie prin ţară, a sosit în ora­şul nostru. D-sa a luat contact cu d. col. ' Ioan Adam, prefectul judeţului, cu care a avut o lungă consfă­tuire, la care au mai participat d-nii­­ colonel Giameto, Nicolae Stanciu, ad­tor financiar; dr. Măgureanu, medic-şef veterinar şi ing. Nema, directorul Camerei de agricultură. Cu acest prilej, d. prof. Stri­han a dat o serie de dispoziţii­ cu privire la modul de gospodărie a judeţului. De aci, d-sa a făcut o inspecţie la primărie, unde tocmai se ţi­­nea şedinţa consiliului de cola­borare, sub preşedinţia d-lui general Const. Ionescu, primarul municipiului, în prezenţa tuturor reprezentanţilor autorităţilor lo­cale. . . D. primar a salutat pe d. mi­nistru. A arătat apoi modul cum funcţionează acest consiliu, rele­vând însemnătatea pe care o are la buna gospodărire a oraşului. D. prof. Strihan, raportându-se la observaţia că acest consiliu de colaborare are o situaţie oare­cum ilegală,­­ a spus că astăzi ne găsim într’un regim de auto­ritate. Voinţa Conducătorului — a spus d-sa — poate face legi. Pe baza acestora, ministerul a­­facerilor interne a dat o circu­lară, prin care s’au înfiinţat con­siliile de colaborare. Acest consiliu nu este un con­siliu, ci ceva mai mult, pentru că în concepţia statului democratic, consiliul era ales şi avea în compunerea sa ca membri de drept, persoane care întreceau voinţa şi ştiinţa membrilor aleşi. Ei erau auxiliari, pentru că mi­tul conceptului democratic îi considera pe cei aleşi drept ex­ponenţii veritabili ai cetăţenilor Cei de drept erau însă elemente accesorii. încheind, d-sa a spus că cel care vine cu gândul curat In a­­cest consiliu de colaborare, ar putea, datorită energiilor indivi­duale, canalizate în acest consi­liu, să dea îndrumări rodnice pentru o cât mai perfectă gos­podărie publică. ❖ Apoi, d. prof. P. Strihan a ple­cat la gară, îndreptându-se spre Botoşani. «T et rtr *r T- 1 Am risipit în modul cel mai condamnabil miliardele împrumu­tate cu atâta chin şi n’am fost în stare să ne cumpărăm măcar un tun pentru îngrozitoarea eventualitate care ne ameninţă...“ Aşa scria la data de 6 Iunie 1934 în „Universul" intr’un articol in­titulat : „RISIPITORII“, acel care a prevăzut furtuna vremurilor care au urmat. In volumul PREDICĂ un PUSTIU de STELIAN POPESCU sunt adunate articolele scrise în anii 1930—1940. Ele formează confirmarea adevărului scris din convingere şi darea alarmei pentru îndreptarea răului,care se aciuase în ţara noastră. Dar atunci, în vremea risipei şi a neomeniei, nimeni nu a ascultat, predica a fost un pustiu. Lucrarea aceasta este cuprinsă în 500 pagini şi are preţul de lei 10o. Depozitul general: Librăria „Universul*1. De vânzare la toate librăriile din ţară. Sa trimite şi ramburs la cerere. I UNIVERSUL Sancţionarea abuzurilor şi ilegalităţilor săvârşite de funcţionarii statului COMUNICAT In acţiunea sa hotărâtă şi necruţătoare de a reorganiza administraţia Statului, pu­­nându-i la bază spiritul de muncă, de jertfă, de disci­plină şi de cinste în serviciul binelui obştesc, guvernul a dat dispoziţiuni severe pentru a se urmări cu ultima energie toţi aceia, cari vor confunda nteresele lor cu interesul pu­blic şi patrimoniul Statului cu patrimoniul lor. S’a urmărit aplicarea ace­stor principii şi în provinciile alipite, unde până la data de 31 Decembrie 1941 se găseau în judecată în faţa instanţe­­lor civile şi militare 205 func­ţionari. Dintre aceştia sunt în curs de judecare 67, au fost con­damnaţi până la aceeaş dată "1, dintre cari 3 la muncă ilnică, 16 la închisoare corec­­ţională, 10 la amendă, 11 in­ternaţi în lagăr şi 1 destituit. Trebue să se ştie că dom­nul Mareşal Antonescu a dat dispoziţiuni ca orice abuz sau ilegalitate săvârşită de func­ţionarii Statului să fie sanc­ţionată exemplar şi imediat. Situaţia funcţionarilor pe­depsiţi din provinciile alipite să servească de exemplu şi să ia aminte fiecare că situaţia pe care o deţine un funcţionar nu-i atribue niciun privilegiu personal ci numai datoria de a purta grijă intereselor­ pu­­blice Niciun fapt care trece marginile legii nu va rămâne nesancţionat în modul cel mai aspru. In aceste momente excep­tional de grele prin cari trece Neamul, administraţia româ­nă trebue să fie pătrunsă de simţul datoriei către ţară şi­­ fie la înălţimea morală impusă de împrejurări. Nicio măsură nu va fi cru­ţată până ce nu va fi atins Acest scop. . Necesitatea măsurilor de restricţie privind unele articole Comunicat împrejurările prin care trece ţara noastră au obligat guvernul să ia anumite măsuri de restric­ţie pentru a putea realiza o eco­nomie la consumul de cauciucuri şi benzină. Deşi era de prevăzut că aceste măsuri vor avea repercusiuni asupra circulaţiei economice, ele nu au putut fi evitate. România neavând o producţie de cauciuc şi importul devenind imposibil, suntem nevoiţi a face faţă situaţiei cu stocurile de care dispunem. Atât în ce priveşte cauciucul, cât şi benzina, disponibilităţile noastre au trebuit îndreptate în primul rând către nevoile arma­tei care nu trebue să sufere nici un fel de lipsă. In ce priveşte încălţămintea, se ştie că în toate războaiele a dis­părut pielea şi talpa. Faţă de creşterea consumului şi situaţia producţiei de război, era firesc ca lipsa de încălţăminte să fie resimţită. Lumea trebue să înţeleagă insă că nu se poate ca în aceste vre­muri excepţionale să avem totul ca în timpuri normale. Guvernul a depus toate eforturile pentru a găsi soluţii pentru lipsurile cari se resimt, aceste măsuri fiind pe cale de înfăptuire. Se face apel la patriotismul populaţiei pentru a privi cu spiri­tul de înţelegere necesar măsurile de restricţie impuse de vremurile de război prin cari trecem, ca şi anumitele lipsuri inerente timpu­rilor. Spiritul de jertfă al ostaşilor noştri de pe front trebue să im­pună şi celor de acasă sacrificii şi o înţelegere a nevoilor Ţării pe cari cu toţii suntem obligaţi a le împărţi şi a le suporta fără a cârti. MODA COCHETĂRIE ...IN THAILANDA Ultima modă în Thailanda e privitoare la dinţii femeilor. încă de demult, Siamezele îşi înne­greau dinţii ca să aibă surâsuri care mai de care mai seducătoare. După părerea lor, dinţii negri, provoacă cel mai cuceritor efect. De câtăva vreme, ultima variantă a acestor zâmbete negre, a fost următoarea: pe dinții negri se fac felurite desene în culori reprezen­tând cărți de joc, vedete de cine­matograf etc.... Moda este la fel de capricioasă pretutindeni. ----------©♦©----------­ FĂRĂ UNT... REŢETĂ DE BISCUIŢI 3 ouă întregi; 1 pahar de unt­delemn; 1 pahar zahăr tos; 1 pa­chet backpulver; 1 pachet zahăr vanilat; făină cât prinde. Din aceste cantităţi se întinde o cocă subţire, se taie In formă de biscuiţi. Se coace la un cuptor destul de iute. Vizita d-lui prof. Anseli­o Anselm la ministerul muncii­ ­, prof. univ. Anselmo An­­selmi, directorul general în mi­­nisterrul italian al Corporaţiilor şi fost director general al Con­siliului naţional al corporaţiilor, oaspetele ţării noastre de câteva zile, a fost toit înainte de amiază la ministerul muncii spre a-şi lua rămas bun de la conducătorul de­partamentului, d. ministru dr. C. Dănuilescu, d- secretar general dr. Sergiu Băcescu şi personalul su­­ponor din acest minister. D-sa şi-a exprimat mulţumi­rea şi alesele impresii cu care se înapoiază în Italia şi a rugat pe d. ministru subsecretar de stat al muncii să se facă interpretul salutului său pe care-l trimite muncitorimii românești, acum când se desparte de acest pământ atât de ospitalier. Sancţionarea evreilor intervenţionişti pe lângă organele fiscale Ministerul de finanţe este in­format că, o seamă de indivizi — în special evrei — sub pre­text că pot procura cetăţenilor unele înlesniri din partea orga­nelor fiscale, cu ocaziunea lu­crărilor de recensământ ce se fac actualmente, le storc sume de bani, cari „urmează a fi date funcţionarilor respectivi”. Pentru a apăra pe cetăţeni împotriva acestor elemente di­zolvante, care caută să discre­diteze aparatul fiscal, se aduce la cunoştinţa contribuabililor a denunţa imediat ministerului pe acei cari s’ar mai deda la ase­,­menea fapte. Un exemplu de sancţionare promptă îl dă cazul evreului Strul Silber din str. Brezoianu nr. 7, care în urma intervenţiei ministerului de finanţe pe lân­gă forurile in drept, a fost in­ternat în lagărul Tg.-Jiu pe data de 7 Ianuarie a. c., pentru vii­na de a fi comis fapte de fe­lul celor de mai sus. RIDICAREA ZĂPEZII DE PE STRĂZI DUPĂ FIECARE NINSOARE D. general Const. Florescu, pri­marul general al Capitalei, a dat joi următoarea ordonanţă : ART. 1. — Cetăţenii munici­piului Bucureşti sunt obligaţi ca în termen de trei zile după fie­care ninsoare să ridice zăpada după normele următoare: a) Cetăţenii cari locuesc pe partea străzii cu numere fără soţ vor ridica zăpada depe tro­tuarul respectiv şi depe jumăta­tea străzii din dreptul lor, de unde cu concursul cetăţenilor ce locuesc pe partea străzii cu nu­mere cu soţ vor strânge şi zăpa­da depe cealaltă jumătate a stră­zii, depozitând întreaga cantita­te pe trotuarul din faţa caselor numerelor cu soţ. Prin urmare depozitarea zăpezii trebue făcută astfel, ca întreaga parte carosa­bilă a străzii să fie redată circu­laţiei. b) Cetăţenii cari locuesc în ca­sele cu numere cu soţ se vor mai îngriji să lase liber accesul lor din strada spre locuinţă. ART. II. — Dispoziţiunile pre­zentei ordonanţe se încadrează in Decretul lege nr. 1403 pentru or­ganizarea muncii naţionale, pu­blicată în Monitorul Oficiial nr. 113 (partea I-a) din 15 Mai 1941, iar contravenţiunile vor fi sanc­ţionate cu pedepsele prevăzute în art. 22 al acelei legi şi anume: închisoare corecţională dela 6 luni la un an. Contravenţiunile la dispoziţiu­nile prezentei ordonanţe se vor constata de către funcţionarii primăriei Capitalei şi U. C. B., delegaţi special de noi ntre noi femeile Tac muzele Generaţia modernă e grăbită. Şi cum să nu fie, când e fiica unui secol prin excelenţă grăbit, secol a cărui deviză e viteza şi al cărui scop e recordul. De durată, de rezistenţă, de vi­­teză, de încă atâtea şi atâtea fe­luri — recordul — nu putea să nu trezească în inima tânărului şi imaginea glorioasă a acelora care îl împlineau precum şi do­rinţa ambiţioasă de a merge cât mai repede pe urmele acestor aşi şi campioni de invidiat, împăturind pentru un drum de lungă durată pe plicticosul La Bruyère, alături de obositorul Racine, de Goethe, de Caragiale, de Eminescu şi de alte asemenea personagii de linie moartă, tână­rul aprins de chemările timpului, se simte dinamic, iute şi nu poate sta pe loc. Zadarnic întoarce maestrul foile una după alta, sorbind cu plăcere ritmul desăvârşit al unui poem: în bănci, de mult nu-l mai ascultă nimeni. Fără astâmpăr, ochii se fixează pe limbile cea­sului, ori pe geamul aburit de un­de îşi socotesc cum ar putea lovi dintr’un singur foc cât mai multe din ciorile care croncănesc nesu­părate în copac. Privindu-1 cum se strădueşte să le arate frumosul, şi cum încear­că să le trezească o gamă necu­noscută de simțăminte, tinerii se stăpânesc cu greu să nu bufneas­că în râs. — Vorbe goale, îşi spun între ei, dându-şi coate. — Ce, se crede pe timpul Re­naşterii? când n’aveai nici auto­mobil, nici tren, nici avion şi pu­teai sta ceasuri întregi să comen­tezi filozofia lui Platon şi să guşti odele lui Horaţiu, fiindcă altceva mai bun nu aveai de făcut! Astăzi... nu mai ai timp de pierdut. ❖ Lasă să doarmă împreună cu toate gândurile şi visul pe care-l îndrăgeşti mai mult decât întrea­­ga-ţi fiinţă! Zadarnic ţi-e lira încordată. In van pana se moaie în cer­neală. Te strădueşti să împărţi şi al­tora sbuciumul care te-a urmărit, în cuvinte pe care ţi le-ai rupt din suflet. Degeaba! Dornici să afle sfârşitul, te vor urmări câţiva curioşi, însă descu­rajaţi de lipsa senzaţionalului, te vor lăsa repede din mână. Poetul e demodat. Pare din altă lume, atât de stingher se simte în aceasta. In secolul imaginilor iuţi care nu cer altă contribuţie privitoru­lui decât pe aceea a ochilor, al senzaţiilor puternice pe care o gală de box sau un match de foot­ball le împart cu prisosinţă şi fără prea multă osteneală... In secolul vitezei şi al recor­durilor de tot felul... Poditul n’are ce căuta, întoarce foaia pe care ţi-ai aşternut mărturisirile; trage o linie în curmezişul rândurilor îmbătrânite. Când fiecare minut e socotit, când însăş clipa îşi are însemnătatea ei, cine crezi oare că se va mai pleca peste paginile scrise de tine ? Astăzi lumea n’are vreme de pierdut. Nu-şi poate ocupa cea­surile cu visuri de poet şi cuge­tări de scriitor. E grăbită. Şi pentru veacul care face eco­nomie de timp şi foloseşte orice clipă, gândirea e vreme risipită. VIORICA STIRCEA CUSURURI... ORGOLIOASA înainte de a şti cine eşti, te măsoară cu o privire care nu se ascunde, din cap până în picioa­re. Dacă ai nenorocul să ai o haină puţin lustruită la coate şi turbanul după un model de anul trecut, poţi să fiu­ sigură că ochii ei — puţin strânşi ca să-ţi arate cât mai bine distanţa — nu­­ se vor mai întoarce asupra ta. Dacă însă, în ciuda îmbrăcămintei, se întâmplă să joci un rol în socie­tate, o, atunci, se schimbă ches­tia. Privirea va deveni binevoitoa­re. Totuş, nu prea binevoitoare, din cauza argumentelor mai sus amintite — coate lustruite şi tur­ban vechi — care nu se pot ierta atât de uşor. Te va invita să iei dejunul la ea. Şi plimbându-te prin came­­rele împodobite îşi va însoţi ex­­plicaţile cu un zâmbet dispre­ţuitor : — Aceasta e în stil Louis XVI; lampa e de bronz masiv. Numai perdelele au costat o jumătate de milion. — Iţi place salonaşul? Mi l-a oferit bărbatul meu ca să mă mângâie de necazul unei gripe ce nu mai voia să se sfârşească... Intre timp nu uită să-ţi spue că i-a luat „amândouă” maşinile la rech­iziţie, că bucătarul e mo­bilizat şi ajutoarea jupânesei şi-a scrintit un deget. N’are acum decât patru servi­tori şi traiul ii este astfel impo­sibil, aproape un chin. Când vorbeşte, se uită bine la cei dimprejur cu un aer obosit şi-i aşteaptă să tacă. Nu-i place să povestească sau să dea o re­plică decât într-o linişte desă­vârşită. Subiectul de preferat, e un genere despre „Ea”. Ce însem­nătate au cerut cu­ stelele, pă­mântul şi fiinţele lui toate, când există una singură, care are un „salonaş oferit pentru un capri­ciu, cu perdele care costă o ju­mătate de milion şi cu o lampă în bronz masiv”! Niciodată n’ar saluta ea cea dintâi. Celelalte să se aplece înaintea ei. Dacă se laudă meri­tele vreunei femei, drept răspuns, strâmbă din buze, în semn de dezaprobare. Atât. Celelalte femei nu sunt decât piedici neînsemnate peste care trece uşor; lumea toată trebuie să-i stea la picioare. Ea e cen­trul universului; spre „Ea" să se aţintească interesul, admiraţia şi laudele tuturor. Se vorbeşte despre câini ? Al ei este de rassa cea mai se­lectă. Aminteşte cineva noua marcă de automobil ? Nu uită să spună în treacăt, că n’a fost deloc mulţumită cu ul­timul Packard. Se vorbeşte despre rochii ? Atunci, nu în treacăt, ci înflăcă­­rându-se puţin, îţi explică de ce lucrează numai la „case mari", fiindcă chiar dacă dai câteva zeci de mii de lei mai mult ai în schimb ceva cum trebue... Tot vorbind şi vorbind ceasuri întregii, orgolioasa s’a întors cu vanitate numai şi numai în jurul ei şi făcând ocolul neînsemnatei sale fiinţe, e mulţumită ca şi cum s’ar fi învârtit în jurul pămân­tului 10l(îettfcu . XL SFATURI PRACTICE CRATIŢA PRINSĂ PE FUND — se curăţă de obicei destul de greu. încercaţi şi următorul mijloc: lăsaţi cratiţa câteva zile în apă sărată, apoi puneţi-o plină cu apă pe un foc domol. PETELE DE CEAI — se scot tot cu sare. Presăraţi rufa umezită cu sare fină, apoi spălaţi. MIROSUL DE PEŞTE, al tacâmu­rilor şi al cratiţelor se scoate fre­­cându-le cu sare. TOT SAREA, aruncată — cât iei între degete — pe un foc gata să se stingă, îl în­viorează. -©♦O---------­Proverbe româneşti Când vrei să vorbeşti, la gură Să aibi lacăt şi măsură. Vorba rea se duce ca glonţul. Noi râdem de unul, doi. Şi patruzeci râd de noi. Pentrucă Nu este răsar să n’aibă cusur. (Din Povestea Vorbei de Anton Pann). Rochie neagră de lână cu cordon galben de piele I AU SOSIT NOILE MODELE DE RADIO î f ELE FUNKEN AEG COMP. G LA DE ELECTRICITATE S. A. R, VANZARI $1 IN RATE LUNARE PRIN RIVANZATORII NOSTRI IN TOATE ORASELE PRINCIPALI DIN TARA In toate magazinele de specialitate se găsesc CA PrOKAFX s . o 8 U c­U R­E­Ș T­I telefon: JAiI V v/YiC/V o. fl. n. STR. VASILI BOERESCU 11 4.31.0­4 întâmplări din Capitală Sucursala din Cernăuţi Strada Iancu Flondor Nr. 9 Sfârşitul unui octogenar cerşetor D. Vasi­le Alexandrescu, din str. Căpitan Petre Ştefănescu nr. 2, a făcut cunoscut că, joi pe la ora 4­4 după amiază, venind la poarta sa un bătrân cerşetor în vârstă de 80 ani şi primindu-l să doarmă în bucătărie, a doua zi dimineaţa l-a găsit mort. Negăsindu-se asupra lui nici un act, nu i s’a putut sta­bili deocamdată, identitatea. Incendiu Jo!, la ora 1 d. a., un incendiu a izbucnit în str general Ange­­lescu nr. 131, — imobilul proprieta­tea d-lui David Brătulescu, — la apartamentul locuit de chiriașa Eu­genia Ioaniu, Focul, — care a luat naştere de la un coş defectuos şi a fost stins de postul­­„Central" de pompieri, — a distrus numai o parte din acoperişul clădirii Pagubele pricinuite se evaluiază la câteva zeci de mii de lei. Sinucidere Joi­dim, a fost găsită moartă. În camera sa din calea Călăraşi nr. 134, servitoarea Ana Alexandru­, în etate de 18 ani. Numita şi-a pus capăt zilelor, asfixiindu-se cu man­gal, pe care l-a aprins într’un li­ghean, aşezându-l în mijlocul în­căperii. Cauza disperatului gest nu se cunoaşte. Din ordinul procurorului de ser­viciu, cadavrul sinucigaşei a­­ fost transportat la „Institutul medico- legal“.­­ Un fost poliţist, moare subit Fostul comisar de poliţiei Con­stantin Popescu, de fel din comună Şuiei (judeţul Fălciu), a încetat subit din viaţă, pe când se afla la locuinţa sa din calea Plevnei nr. 32. MOARTEA EROICĂ A ÎNVĂŢĂTORULUI IONEL DRĂGĂNESCU A căzut eroic în fruntea uni­tăţii sale, în faţa Sevastopolului, încă una din gloriile apostola­tului didactic rural şi fala învă­­ţătorimei prahovene. Ionel Drăgănescu a fost unul dintre acei apostoli ai ridicării satelor, ale cărui înfăptuiri nu pot fi redate în cuviinţe. Pentru a putea fi cu adevărat preţuită, opera lui trebue vă­zută. * Dascăl desăvârşit, educator neîntrecut, animator neobosit, Io­nel Drăgănescu şi-a risipit cu patimă energia lui creatoare în toate direcţiile pentru ridicarea şi înflorirea sătucului lui drag, Trăistenii din Prahova. Biserica, şcoala, căminul cultu­ral, cooperativa, pregătirea pre­­militară, toate opera lui, poartă în fiinţa lor, pecetea puternică a acestei energii constructive şi dezinteresate. A făcut dintr’o şcoală modestă de sătuc muntenesc, un adevă­rat laborator de activtate multi­laterală, pregătindu-şi elevii nu numai pentru a buchisi slova rece, dar şi pentru o viaţă mai demnă. A depus muncă de titan pen­tru construirea bisericii, o verifi­tabilă perlă architectonică în creerii munţilor. A continuat cu aceeaşi pasiu­ne opera educativă începută în şcoală, cu tinerele vlăstare, la pregătirea premilitară. Rapoartele de inspecţie ale superiorilor săi sunt tot atâtea elogii superlative. Ionel Dăgănescu a căzut fru­mos, aşa cum a trăit, lăsând în urma lui văduva şi nouă orfani, plâns sincer şi regretat adânc de întreaga obştie, căreia i-a închi­nat cu atâta generozitate întrea­ga lui viaţă.

Next