Universul - Provincie, februarie 1942 (Anul 59, nr. 30-57)
1942-02-01 / nr. 30
Reichsmareşalvtl Goring şi sburătorii români D, general aviator Jienescu, subsecretar de start al aerului, a primit din partea d-lui general aviator Gerstenberg, ataşatul aeronautic german, următoarea Bcrisoare : „Prea stimate Domnule General, „Cartea ,’Aripi Româneşti în luptă“ ,scrisă de către comandorul aviator Demetrescu Al, în care sunt reţinute pentru istorie splendidele fapte de arme ale glorioasei Aeronautici Române, am prezentat-o, cu ocazia vizitei mele la Berlin, domnului Reichsmareşal. ,, Domnul Reichsmareşal şi-a exprimat bucuria şi aprecierea pentru această carte şi a scris următorul cuvânt înainte pentru ediţiile viitoare: „Lupta eroică pe care sburătorii României o duc pe frontul de răsărit, umăr la umăr, cu arma aeriană a Marelui Reich German, constitue o contribuţie importantă la noua ordine europeană. Naţiunile tinere ale continentului sunt — în lupta lor contra doctrinei demente şi sângeroase a bolşevismului — apărătoarele şi păstrătoarele civilizaţiei europene. «Armei aeriene îi revine în această luptă un rol decisiv, adeseori hotărîtor. „Cartea Comandorului român, Al. Demetrescu, respiră acelaş spirit al concepţiei ostăşeşti şi al încercatei frăţii de arme, care leasă Germania de România". ss. GÖRING Reichsmareşalul Marelui Imperiu German Am predat azi acest cuvânt înainte spre ştiinţă domnului Mareşal Antonescu. Am onoare a vă transmite acestea şi sunt cu expresia deosebitei stime al dvs. foarte devotat ss. GERSTENBERG General de Escadră şi Ataşat al Aerului ❖ Aprecierile Reichsmareşalului Goring, primul sburător al Marelui Reich şi gestul camaraderesc al d-lui general aviator Gerstemberg, constituesc certificatul elogios dat sburătorilor noștri, pentru examenul de pe frontul de Est, înscrise în Cartea de glorie a aeronauticei Române, aprecierile marelui Comandant german, vor fi lozinca de mâine, în continuarea luptei, alături de camarazii lor germană, contra cotropitorilor țării și uzurpatorilor Europei. GENERALUL ROMMEL Generalul Rommel, căruia i se datoresc succesele actuale contra ofensivei germane în Africa de Nord este unul dintre distinşii militari ai Reichului, distins nu numai prin acţiunile sale în actualul război ci şi prin capacitatea de care a dat dovadă şi în războiul mondial trecut. El era unul dintre foarte rarii ofiţeri di afară de aviaţie, cari au căpătat ordinul „Four le merite“. El avea atunci gradul de locotenent şi făcea parte dintr’un batalion de munte al aviaţiei Wuertemburgheze. A luat de la început parte la războiul din 1914 şi a fost greu rănit în munţii Argon. Mai târziu, revenit pe front a condus la victorie trupa sa în a 12-a luptă de la Isonz, iar o lună mai târziu s-a apărat cu batalionul său în valea superioară a râului Piave la Longalone atacul unei divizii italiene oprindu-l, fapt pentru care a fost decorat cu ordinul „Four le Mérite“. In timpul eliberării sudaţilor şi a campaniei din Polonia în 1939, colonelul Rommel era comandant al Cartierului general al Fuehrerului. In Februarie 1940, general de brigadă, capătă comanda unei divizii de tancuri pe care a condus-o din succes în succes. Divizia sa, în timpul campaniei din vest, era denumită „divizia nălucăi". In Martie 1941 generalul Rommel este înaintat general de divizie și e numit comandant al Corpului german din Africa unde conduce actualmente trupele de tancuri. Agenţii prefecturii Capitalei nu au dreptul să încaseze amenzi ! D. general N. Pălăngeanu, prefectul poliţiei Capitalei, ne roagă să publicăm următoarele: „Sunt informat că agenţii aestei prefecturi încasează amenzi pe care le apucă direct şofeurilor. Aduc la cunoştinţa tuturor că agenţii nu au dreptul a încasa nici o amendă. Pe de altă parte, sfătuesc pe şoferii să nu încerce a mitui pe agenţi. Şofeurii care simt îndemnaţi de către agenţi a le da bani şi agenţii cari vor fi ademeniţi de şofeuri cu mită, au libertatea a veni la mine în orice oră din zi sau noapte, pentru a-mi aduce la cunoştinţă aceste fapte, care trebue să dispară. General N. PALANGEANU Prefectul Poliţiei Capitalei. O pilduitoare activitate premilitară !« Orhei Orhei, 11 Ianuarie Tineretul pregătirei premilitari «’a evidenţiat chiar din primele zile ale desrobirei Basarabiei, când atât un Orhei, precum şi în tot cuprinsul judeţului au dat în permanenţă, un larg concurs la strângerea pradei de război, la prinderea paraşutiştilor comunişti, la paza recoltelor şi ajutor la muncile agricole, la repararea şoselelor, şcolilor şi bisericilor distruse de comunişti, la săditul pomilor pe şosele, etc. Deasemeni, în fiecare lună în cadrul săptămânilor sanitare, au colaborat cu organele sanitare şi administrative la combaterea tifosului exantematic. Pentru această activitate premilitarii din jud. Orhei au primit mulţumiri oficiale din partea forurilor superioare sanitare. Sub raportul organizării, judeţul a fost împărţit în centre, subcentre şi secţii, iar programul de pregătirea şi instruirea premilitarilor se execută în fiecare Duminică şi sărbătoare legală. , Organizarea, îndrumarea şi directivele sunt opera harnicului subinspector al pregătirei premilitare din jud. Orhei, căpitan Ilie Pătraşcu. Cu ocazia sfintelor sărbători tot din iniţiativa d-lui căpitan Ilie Pătraşcu au reînviat datinile strămoşeşti în satele şi comunele din judeţ, iar în prezent tineretul premilitar lucrează cu mult entuziasm în cadrul muncei de folos obştesc, la scosul pietrei din cariere, la îngrijirea cimitirelor eroilor desrobitori. S’au înfiinţat aproape în fiecare comună coruri religioase cari dau în mod regulat răspunsuri la biserici cu ocazia sărbătorilor, s’au înfiinţat până în prezent peste 50 cămine premilitare, iar în curs de executare sunt terenuri de tragere, stadioane sportive săteşti, etc. Acesta ar fi în rezumat bilanţul primelor 3 luni de activitate premilitară în oraş şl judeţ, ceea ce constituie un exemplu de modul cum trebuie fiecare să-şi facă datoria, spre a se putea asigura astfel înflorirea Basarabiei dezrobite. Vizita d-lui subsecretar de stat Petre Strihan la Iaşi Iaşi, 29 ianuarie 11 p. jf. Petre Strihan, subsecretar de stat la ministerul afacerilor interne, ce se află în inspecţie prin ţară, a sosit în oraşul nostru. D-sa a luat contact cu d. col. ' Ioan Adam, prefectul judeţului, cu care a avut o lungă consfătuire, la care au mai participat d-nii colonel Giameto, Nicolae Stanciu, adtor financiar; dr. Măgureanu, medic-şef veterinar şi ing. Nema, directorul Camerei de agricultură. Cu acest prilej, d. prof. Strihan a dat o serie de dispoziţii cu privire la modul de gospodărie a judeţului. De aci, d-sa a făcut o inspecţie la primărie, unde tocmai se ţinea şedinţa consiliului de colaborare, sub preşedinţia d-lui general Const. Ionescu, primarul municipiului, în prezenţa tuturor reprezentanţilor autorităţilor locale. . . D. primar a salutat pe d. ministru. A arătat apoi modul cum funcţionează acest consiliu, relevând însemnătatea pe care o are la buna gospodărire a oraşului. D. prof. Strihan, raportându-se la observaţia că acest consiliu de colaborare are o situaţie oarecum ilegală, a spus că astăzi ne găsim într’un regim de autoritate. Voinţa Conducătorului — a spus d-sa — poate face legi. Pe baza acestora, ministerul afacerilor interne a dat o circulară, prin care s’au înfiinţat consiliile de colaborare. Acest consiliu nu este un consiliu, ci ceva mai mult, pentru că în concepţia statului democratic, consiliul era ales şi avea în compunerea sa ca membri de drept, persoane care întreceau voinţa şi ştiinţa membrilor aleşi. Ei erau auxiliari, pentru că mitul conceptului democratic îi considera pe cei aleşi drept exponenţii veritabili ai cetăţenilor Cei de drept erau însă elemente accesorii. încheind, d-sa a spus că cel care vine cu gândul curat In acest consiliu de colaborare, ar putea, datorită energiilor individuale, canalizate în acest consiliu, să dea îndrumări rodnice pentru o cât mai perfectă gospodărie publică. ❖ Apoi, d. prof. P. Strihan a plecat la gară, îndreptându-se spre Botoşani. «T et rtr *r T- 1 Am risipit în modul cel mai condamnabil miliardele împrumutate cu atâta chin şi n’am fost în stare să ne cumpărăm măcar un tun pentru îngrozitoarea eventualitate care ne ameninţă...“ Aşa scria la data de 6 Iunie 1934 în „Universul" intr’un articol intitulat : „RISIPITORII“, acel care a prevăzut furtuna vremurilor care au urmat. In volumul PREDICĂ un PUSTIU de STELIAN POPESCU sunt adunate articolele scrise în anii 1930—1940. Ele formează confirmarea adevărului scris din convingere şi darea alarmei pentru îndreptarea răului,care se aciuase în ţara noastră. Dar atunci, în vremea risipei şi a neomeniei, nimeni nu a ascultat, predica a fost un pustiu. Lucrarea aceasta este cuprinsă în 500 pagini şi are preţul de lei 10o. Depozitul general: Librăria „Universul*1. De vânzare la toate librăriile din ţară. Sa trimite şi ramburs la cerere. I UNIVERSUL Sancţionarea abuzurilor şi ilegalităţilor săvârşite de funcţionarii statului COMUNICAT In acţiunea sa hotărâtă şi necruţătoare de a reorganiza administraţia Statului, punându-i la bază spiritul de muncă, de jertfă, de disciplină şi de cinste în serviciul binelui obştesc, guvernul a dat dispoziţiuni severe pentru a se urmări cu ultima energie toţi aceia, cari vor confunda nteresele lor cu interesul public şi patrimoniul Statului cu patrimoniul lor. S’a urmărit aplicarea acestor principii şi în provinciile alipite, unde până la data de 31 Decembrie 1941 se găseau în judecată în faţa instanţelor civile şi militare 205 funcţionari. Dintre aceştia sunt în curs de judecare 67, au fost condamnaţi până la aceeaş dată "1, dintre cari 3 la muncă ilnică, 16 la închisoare corecţională, 10 la amendă, 11 internaţi în lagăr şi 1 destituit. Trebue să se ştie că domnul Mareşal Antonescu a dat dispoziţiuni ca orice abuz sau ilegalitate săvârşită de funcţionarii Statului să fie sancţionată exemplar şi imediat. Situaţia funcţionarilor pedepsiţi din provinciile alipite să servească de exemplu şi să ia aminte fiecare că situaţia pe care o deţine un funcţionar nu-i atribue niciun privilegiu personal ci numai datoria de a purta grijă intereselor publice Niciun fapt care trece marginile legii nu va rămâne nesancţionat în modul cel mai aspru. In aceste momente exceptional de grele prin cari trece Neamul, administraţia română trebue să fie pătrunsă de simţul datoriei către ţară şi fie la înălţimea morală impusă de împrejurări. Nicio măsură nu va fi cruţată până ce nu va fi atins Acest scop. . Necesitatea măsurilor de restricţie privind unele articole Comunicat împrejurările prin care trece ţara noastră au obligat guvernul să ia anumite măsuri de restricţie pentru a putea realiza o economie la consumul de cauciucuri şi benzină. Deşi era de prevăzut că aceste măsuri vor avea repercusiuni asupra circulaţiei economice, ele nu au putut fi evitate. România neavând o producţie de cauciuc şi importul devenind imposibil, suntem nevoiţi a face faţă situaţiei cu stocurile de care dispunem. Atât în ce priveşte cauciucul, cât şi benzina, disponibilităţile noastre au trebuit îndreptate în primul rând către nevoile armatei care nu trebue să sufere nici un fel de lipsă. In ce priveşte încălţămintea, se ştie că în toate războaiele a dispărut pielea şi talpa. Faţă de creşterea consumului şi situaţia producţiei de război, era firesc ca lipsa de încălţăminte să fie resimţită. Lumea trebue să înţeleagă insă că nu se poate ca în aceste vremuri excepţionale să avem totul ca în timpuri normale. Guvernul a depus toate eforturile pentru a găsi soluţii pentru lipsurile cari se resimt, aceste măsuri fiind pe cale de înfăptuire. Se face apel la patriotismul populaţiei pentru a privi cu spiritul de înţelegere necesar măsurile de restricţie impuse de vremurile de război prin cari trecem, ca şi anumitele lipsuri inerente timpurilor. Spiritul de jertfă al ostaşilor noştri de pe front trebue să impună şi celor de acasă sacrificii şi o înţelegere a nevoilor Ţării pe cari cu toţii suntem obligaţi a le împărţi şi a le suporta fără a cârti. MODA COCHETĂRIE ...IN THAILANDA Ultima modă în Thailanda e privitoare la dinţii femeilor. încă de demult, Siamezele îşi înnegreau dinţii ca să aibă surâsuri care mai de care mai seducătoare. După părerea lor, dinţii negri, provoacă cel mai cuceritor efect. De câtăva vreme, ultima variantă a acestor zâmbete negre, a fost următoarea: pe dinții negri se fac felurite desene în culori reprezentând cărți de joc, vedete de cinematograf etc.... Moda este la fel de capricioasă pretutindeni. ----------©♦©---------- FĂRĂ UNT... REŢETĂ DE BISCUIŢI 3 ouă întregi; 1 pahar de untdelemn; 1 pahar zahăr tos; 1 pachet backpulver; 1 pachet zahăr vanilat; făină cât prinde. Din aceste cantităţi se întinde o cocă subţire, se taie In formă de biscuiţi. Se coace la un cuptor destul de iute. Vizita d-lui prof. Anselio Anselm la ministerul muncii , prof. univ. Anselmo Anselmi, directorul general în ministerrul italian al Corporaţiilor şi fost director general al Consiliului naţional al corporaţiilor, oaspetele ţării noastre de câteva zile, a fost toit înainte de amiază la ministerul muncii spre a-şi lua rămas bun de la conducătorul departamentului, d. ministru dr. C. Dănuilescu, d- secretar general dr. Sergiu Băcescu şi personalul suponor din acest minister. D-sa şi-a exprimat mulţumirea şi alesele impresii cu care se înapoiază în Italia şi a rugat pe d. ministru subsecretar de stat al muncii să se facă interpretul salutului său pe care-l trimite muncitorimii românești, acum când se desparte de acest pământ atât de ospitalier. Sancţionarea evreilor intervenţionişti pe lângă organele fiscale Ministerul de finanţe este informat că, o seamă de indivizi — în special evrei — sub pretext că pot procura cetăţenilor unele înlesniri din partea organelor fiscale, cu ocaziunea lucrărilor de recensământ ce se fac actualmente, le storc sume de bani, cari „urmează a fi date funcţionarilor respectivi”. Pentru a apăra pe cetăţeni împotriva acestor elemente dizolvante, care caută să discrediteze aparatul fiscal, se aduce la cunoştinţa contribuabililor a denunţa imediat ministerului pe acei cari s’ar mai deda la ase,menea fapte. Un exemplu de sancţionare promptă îl dă cazul evreului Strul Silber din str. Brezoianu nr. 7, care în urma intervenţiei ministerului de finanţe pe lângă forurile in drept, a fost internat în lagărul Tg.-Jiu pe data de 7 Ianuarie a. c., pentru viina de a fi comis fapte de felul celor de mai sus. RIDICAREA ZĂPEZII DE PE STRĂZI DUPĂ FIECARE NINSOARE D. general Const. Florescu, primarul general al Capitalei, a dat joi următoarea ordonanţă : ART. 1. — Cetăţenii municipiului Bucureşti sunt obligaţi ca în termen de trei zile după fiecare ninsoare să ridice zăpada după normele următoare: a) Cetăţenii cari locuesc pe partea străzii cu numere fără soţ vor ridica zăpada depe trotuarul respectiv şi depe jumătatea străzii din dreptul lor, de unde cu concursul cetăţenilor ce locuesc pe partea străzii cu numere cu soţ vor strânge şi zăpada depe cealaltă jumătate a străzii, depozitând întreaga cantitate pe trotuarul din faţa caselor numerelor cu soţ. Prin urmare depozitarea zăpezii trebue făcută astfel, ca întreaga parte carosabilă a străzii să fie redată circulaţiei. b) Cetăţenii cari locuesc în casele cu numere cu soţ se vor mai îngriji să lase liber accesul lor din strada spre locuinţă. ART. II. — Dispoziţiunile prezentei ordonanţe se încadrează in Decretul lege nr. 1403 pentru organizarea muncii naţionale, publicată în Monitorul Oficiial nr. 113 (partea I-a) din 15 Mai 1941, iar contravenţiunile vor fi sancţionate cu pedepsele prevăzute în art. 22 al acelei legi şi anume: închisoare corecţională dela 6 luni la un an. Contravenţiunile la dispoziţiunile prezentei ordonanţe se vor constata de către funcţionarii primăriei Capitalei şi U. C. B., delegaţi special de noi ntre noi femeile Tac muzele Generaţia modernă e grăbită. Şi cum să nu fie, când e fiica unui secol prin excelenţă grăbit, secol a cărui deviză e viteza şi al cărui scop e recordul. De durată, de rezistenţă, de viteză, de încă atâtea şi atâtea feluri — recordul — nu putea să nu trezească în inima tânărului şi imaginea glorioasă a acelora care îl împlineau precum şi dorinţa ambiţioasă de a merge cât mai repede pe urmele acestor aşi şi campioni de invidiat, împăturind pentru un drum de lungă durată pe plicticosul La Bruyère, alături de obositorul Racine, de Goethe, de Caragiale, de Eminescu şi de alte asemenea personagii de linie moartă, tânărul aprins de chemările timpului, se simte dinamic, iute şi nu poate sta pe loc. Zadarnic întoarce maestrul foile una după alta, sorbind cu plăcere ritmul desăvârşit al unui poem: în bănci, de mult nu-l mai ascultă nimeni. Fără astâmpăr, ochii se fixează pe limbile ceasului, ori pe geamul aburit de unde îşi socotesc cum ar putea lovi dintr’un singur foc cât mai multe din ciorile care croncănesc nesupărate în copac. Privindu-1 cum se strădueşte să le arate frumosul, şi cum încearcă să le trezească o gamă necunoscută de simțăminte, tinerii se stăpânesc cu greu să nu bufnească în râs. — Vorbe goale, îşi spun între ei, dându-şi coate. — Ce, se crede pe timpul Renaşterii? când n’aveai nici automobil, nici tren, nici avion şi puteai sta ceasuri întregi să comentezi filozofia lui Platon şi să guşti odele lui Horaţiu, fiindcă altceva mai bun nu aveai de făcut! Astăzi... nu mai ai timp de pierdut. ❖ Lasă să doarmă împreună cu toate gândurile şi visul pe care-l îndrăgeşti mai mult decât întreaga-ţi fiinţă! Zadarnic ţi-e lira încordată. In van pana se moaie în cerneală. Te strădueşti să împărţi şi altora sbuciumul care te-a urmărit, în cuvinte pe care ţi le-ai rupt din suflet. Degeaba! Dornici să afle sfârşitul, te vor urmări câţiva curioşi, însă descurajaţi de lipsa senzaţionalului, te vor lăsa repede din mână. Poetul e demodat. Pare din altă lume, atât de stingher se simte în aceasta. In secolul imaginilor iuţi care nu cer altă contribuţie privitorului decât pe aceea a ochilor, al senzaţiilor puternice pe care o gală de box sau un match de football le împart cu prisosinţă şi fără prea multă osteneală... In secolul vitezei şi al recordurilor de tot felul... Poditul n’are ce căuta, întoarce foaia pe care ţi-ai aşternut mărturisirile; trage o linie în curmezişul rândurilor îmbătrânite. Când fiecare minut e socotit, când însăş clipa îşi are însemnătatea ei, cine crezi oare că se va mai pleca peste paginile scrise de tine ? Astăzi lumea n’are vreme de pierdut. Nu-şi poate ocupa ceasurile cu visuri de poet şi cugetări de scriitor. E grăbită. Şi pentru veacul care face economie de timp şi foloseşte orice clipă, gândirea e vreme risipită. VIORICA STIRCEA CUSURURI... ORGOLIOASA înainte de a şti cine eşti, te măsoară cu o privire care nu se ascunde, din cap până în picioare. Dacă ai nenorocul să ai o haină puţin lustruită la coate şi turbanul după un model de anul trecut, poţi să fiu sigură că ochii ei — puţin strânşi ca să-ţi arate cât mai bine distanţa — nu se vor mai întoarce asupra ta. Dacă însă, în ciuda îmbrăcămintei, se întâmplă să joci un rol în societate, o, atunci, se schimbă chestia. Privirea va deveni binevoitoare. Totuş, nu prea binevoitoare, din cauza argumentelor mai sus amintite — coate lustruite şi turban vechi — care nu se pot ierta atât de uşor. Te va invita să iei dejunul la ea. Şi plimbându-te prin camerele împodobite îşi va însoţi explicaţile cu un zâmbet dispreţuitor : — Aceasta e în stil Louis XVI; lampa e de bronz masiv. Numai perdelele au costat o jumătate de milion. — Iţi place salonaşul? Mi l-a oferit bărbatul meu ca să mă mângâie de necazul unei gripe ce nu mai voia să se sfârşească... Intre timp nu uită să-ţi spue că i-a luat „amândouă” maşinile la rechiziţie, că bucătarul e mobilizat şi ajutoarea jupânesei şi-a scrintit un deget. N’are acum decât patru servitori şi traiul ii este astfel imposibil, aproape un chin. Când vorbeşte, se uită bine la cei dimprejur cu un aer obosit şi-i aşteaptă să tacă. Nu-i place să povestească sau să dea o replică decât într-o linişte desăvârşită. Subiectul de preferat, e un genere despre „Ea”. Ce însemnătate au cerut cu stelele, pământul şi fiinţele lui toate, când există una singură, care are un „salonaş oferit pentru un capriciu, cu perdele care costă o jumătate de milion şi cu o lampă în bronz masiv”! Niciodată n’ar saluta ea cea dintâi. Celelalte să se aplece înaintea ei. Dacă se laudă meritele vreunei femei, drept răspuns, strâmbă din buze, în semn de dezaprobare. Atât. Celelalte femei nu sunt decât piedici neînsemnate peste care trece uşor; lumea toată trebuie să-i stea la picioare. Ea e centrul universului; spre „Ea" să se aţintească interesul, admiraţia şi laudele tuturor. Se vorbeşte despre câini ? Al ei este de rassa cea mai selectă. Aminteşte cineva noua marcă de automobil ? Nu uită să spună în treacăt, că n’a fost deloc mulţumită cu ultimul Packard. Se vorbeşte despre rochii ? Atunci, nu în treacăt, ci înflăcărându-se puţin, îţi explică de ce lucrează numai la „case mari", fiindcă chiar dacă dai câteva zeci de mii de lei mai mult ai în schimb ceva cum trebue... Tot vorbind şi vorbind ceasuri întregii, orgolioasa s’a întors cu vanitate numai şi numai în jurul ei şi făcând ocolul neînsemnatei sale fiinţe, e mulţumită ca şi cum s’ar fi învârtit în jurul pământului 10l(îettfcu . XL SFATURI PRACTICE CRATIŢA PRINSĂ PE FUND — se curăţă de obicei destul de greu. încercaţi şi următorul mijloc: lăsaţi cratiţa câteva zile în apă sărată, apoi puneţi-o plină cu apă pe un foc domol. PETELE DE CEAI — se scot tot cu sare. Presăraţi rufa umezită cu sare fină, apoi spălaţi. MIROSUL DE PEŞTE, al tacâmurilor şi al cratiţelor se scoate frecându-le cu sare. TOT SAREA, aruncată — cât iei între degete — pe un foc gata să se stingă, îl înviorează. -©♦O---------Proverbe româneşti Când vrei să vorbeşti, la gură Să aibi lacăt şi măsură. Vorba rea se duce ca glonţul. Noi râdem de unul, doi. Şi patruzeci râd de noi. Pentrucă Nu este răsar să n’aibă cusur. (Din Povestea Vorbei de Anton Pann). Rochie neagră de lână cu cordon galben de piele I AU SOSIT NOILE MODELE DE RADIO î f ELE FUNKEN AEG COMP. G LA DE ELECTRICITATE S. A. R, VANZARI $1 IN RATE LUNARE PRIN RIVANZATORII NOSTRI IN TOATE ORASELE PRINCIPALI DIN TARA In toate magazinele de specialitate se găsesc CA PrOKAFX s . o 8 U cU REȘ TI telefon: JAiI V v/YiC/V o. fl. n. STR. VASILI BOERESCU 11 4.31.04 întâmplări din Capitală Sucursala din Cernăuţi Strada Iancu Flondor Nr. 9 Sfârşitul unui octogenar cerşetor D. Vasile Alexandrescu, din str. Căpitan Petre Ştefănescu nr. 2, a făcut cunoscut că, joi pe la ora 44 după amiază, venind la poarta sa un bătrân cerşetor în vârstă de 80 ani şi primindu-l să doarmă în bucătărie, a doua zi dimineaţa l-a găsit mort. Negăsindu-se asupra lui nici un act, nu i s’a putut stabili deocamdată, identitatea. Incendiu Jo!, la ora 1 d. a., un incendiu a izbucnit în str general Angelescu nr. 131, — imobilul proprietatea d-lui David Brătulescu, — la apartamentul locuit de chiriașa Eugenia Ioaniu, Focul, — care a luat naştere de la un coş defectuos şi a fost stins de postul„Central" de pompieri, — a distrus numai o parte din acoperişul clădirii Pagubele pricinuite se evaluiază la câteva zeci de mii de lei. Sinucidere Joidim, a fost găsită moartă. În camera sa din calea Călăraşi nr. 134, servitoarea Ana Alexandru, în etate de 18 ani. Numita şi-a pus capăt zilelor, asfixiindu-se cu mangal, pe care l-a aprins într’un lighean, aşezându-l în mijlocul încăperii. Cauza disperatului gest nu se cunoaşte. Din ordinul procurorului de serviciu, cadavrul sinucigaşei a fost transportat la „Institutul medico- legal“. Un fost poliţist, moare subit Fostul comisar de poliţiei Constantin Popescu, de fel din comună Şuiei (judeţul Fălciu), a încetat subit din viaţă, pe când se afla la locuinţa sa din calea Plevnei nr. 32. MOARTEA EROICĂ A ÎNVĂŢĂTORULUI IONEL DRĂGĂNESCU A căzut eroic în fruntea unităţii sale, în faţa Sevastopolului, încă una din gloriile apostolatului didactic rural şi fala învăţătorimei prahovene. Ionel Drăgănescu a fost unul dintre acei apostoli ai ridicării satelor, ale cărui înfăptuiri nu pot fi redate în cuviinţe. Pentru a putea fi cu adevărat preţuită, opera lui trebue văzută. * Dascăl desăvârşit, educator neîntrecut, animator neobosit, Ionel Drăgănescu şi-a risipit cu patimă energia lui creatoare în toate direcţiile pentru ridicarea şi înflorirea sătucului lui drag, Trăistenii din Prahova. Biserica, şcoala, căminul cultural, cooperativa, pregătirea premilitară, toate opera lui, poartă în fiinţa lor, pecetea puternică a acestei energii constructive şi dezinteresate. A făcut dintr’o şcoală modestă de sătuc muntenesc, un adevărat laborator de activtate multilaterală, pregătindu-şi elevii nu numai pentru a buchisi slova rece, dar şi pentru o viaţă mai demnă. A depus muncă de titan pentru construirea bisericii, o verifitabilă perlă architectonică în creerii munţilor. A continuat cu aceeaşi pasiune opera educativă începută în şcoală, cu tinerele vlăstare, la pregătirea premilitară. Rapoartele de inspecţie ale superiorilor săi sunt tot atâtea elogii superlative. Ionel Dăgănescu a căzut frumos, aşa cum a trăit, lăsând în urma lui văduva şi nouă orfani, plâns sincer şi regretat adânc de întreaga obştie, căreia i-a închinat cu atâta generozitate întreaga lui viaţă.